Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 210 din 14.03.2016


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 28.12.2015 sub nr……../259/2015, repartizat în mod aleatoriu, contestatoarea G.A. a chemat în judecată pe intimata Banca S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună : constatarea ca prescris a dreptului de a cere executarea silită în baza Contractului de credit bancar nr. ……./730/02/09.2008, completat cu Actul adiţional nr……/730/A/28.08.2009 şi a Contractului de fidejusiune nr……./730/2/02.09.2008, în temeiul art. 706 al. 1 N.C.P.C.; anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuţional nr…./2015 al B.E.J.Ţ.C. şi încetarea executării silite, în temeiul disp.art.720 N.C.PC., precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 02.09.2008, a fost încheiat Contractul de credit bancar nr……/730 între Banca S.A., în calitate de creditor şi S.C. V.T.S.R.L, cu sediul în Mizil str. ………… jud. Prahova, nr. înregistrare O.R.C. Prahova ……, CUI ……. în baza căruia Banca a acordat împrumutatului o linie de credit în sumă de 50.000 lei, ce urma a fi folosit pentru activitatea curentă şi restituit în termen de 12 luni.

A mai arătat contestatoarea că la aceeaşi dată, 02.09.2008, aceasta a încheiat cu Banca Contractul de fidejusiune nr……/730/2, în vederea garantării creditului acordat de banca menţionată, către V. T.S.R.L.

În continuare, a arătat contestatoarea că la data de 28.08.2009, între Banca S.A., în calitate de creditor, V.T. S.R.L, în calitate de debitor şi petenta, în calitate de fidejusor, a fost încheiat Actual adiţional nr. …../730/A, prin care, Banca a sistat linia de credit în sumă de 50.000 lei şi s-a stabilit un grafic de rambursare a acestei sume, în tranşe lunare de câte 4.166,67 lei, ce urmau a fi plătite începând cu data de 28.09.2009 până la 30.08.2010.

A menţionat contestatoarea faptul că nu a ştiut cu exactitate dacă şi cât din suma primită cu titlu de credit a fost restituită de către debitorul V.T. SRL, însa, cunoaşte că această societate a fost radiată din registrul comerţului în anul 2012, în urma închiderii unei proceduri simplificate de insolvenţă.

A mai menţionat contestatoarea că la data de 16.12.2015, a primit din partea Biroului Executorului Judecătoresc Ţ.C. somaţie, prin care i se cerea ca în termen de o zi, să achite în numerar sau prin virament bancar suma totală de 58.976,84 lei, reprezentând creanţă şi cheltuieli de executare datorate de contestatoare, în solidar cu V.T.S.R.L, în baza titlurilor executorii, respectiv contractul de credit, actul adiţional şi contractul de fidejusiune.

În continuare, a menţionat contestatoarea că executorul judecătoresc i-a comunicat încheierea din data de 11.12.2015 din dosarul execuţional nr…../2015, prin care a încuviinţat executarea silită, la cererea creditoarei Banca Comercială Română S.A., prin mandatar CEE S.R.L. pentru creanţa în sumă de 52.100,22 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

De asemenea, a menţionat contestatoarea că i s-a comunicat încheierea din 11.12.2015, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare silită în sumă de 6876,62 lei, încheierea din 29.07.2015, pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti în dosar nr……/301/2015, prin care s-a dispus investirea cu formula executorie a titlurilor executorii contract de credit, act adiţional şi contract de fidejusiune.

A precizat contestatoarea faptul că până la data de 16.12.2015, nu s-au efectuat împotriva sa, niciodată, acte de executare silită, iar faţa de această situaţie, a fost nevoită să promoveze prezenta contestaţie la executare.

A apreciat contestatoarea că în cauză, dreptul de a cere executarea silită a creanţei rezultate din titlurile Contract de credit nr……./730/02.09.2008, Act adiţional nr……/730/A/28.08.2008 şi Contract de fidejusiune nr. …../730/2/02.09.2008 este prescris, întrucât, la data de 11.12.2015, când a fost încuviinţată executarea silită a acestora, se împlinise termenul de 3 ani, prevăzut de art. 706 N.C.P.C.

A mai apreciat petenta că instanţa urmează să constatate faptul că scadenţa ultimei tranşe din credit s-a împlinit la data de 30.08.2010, conform prev. art. 7.1. din Actul adiţional nr……/730/A/28.08.2008, astfel încât, în opinia sa, începând cu această dată, s-a născut dreptul creditorului de a cere executarea silită, iar termenul de prescripţie s-a împlinit cel mai târziu la data de 30.08.2013 şi a solicitat să se reţină că şi în situaţia  în care,  s-ar aprecia că executării silite declanşate la cererea creditoarei B. S.A., prin mandatar CEE SRL îi sunt aplicabile regulile în materia prescripţiei valabile la data încheierii contractului de credit şi actului adiţional, 2008 şi 2009, care sunt anterioare intrării în vigoare a N.C.C. şi N.C.P.C. şi potrivit art. 6 ş art. 7 din Decretul 167/1958, termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silita este tot de 3 ani şi are acelaşi moment de la care începe să curgă.

A menţionat contestatoarea că în situaţia în care debitorul este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge într-o prescripţie distinctă, solicitând a se reţine că sumele de câte 4.166,67 lei, care reprezentau tranşe lunare ce trebuiau restituite conf. prev. art. 7.1. din Actul adiţional aveau scadenţe astfel: 28.09.2009, 28.10.2009, 30.11.2009, 28.12.2009, 28.01.2010, 01.03.2010, 29.03.2010, 28.04.2010, 28.05.2010,28.06.2010, 28.07.2010 şi 30.08.2010, în opinia sa fiind evident că cel mai târziu, începând cu data de 30.08.2010, creditorul avea dreptul, dar şi obligaţia de a se adresa organelor competente, pentru a începe executarea silită.

A solicitat contestatoarea a se reţine că până la data la care a fost încuviinţată executarea silită împotriva sa, creditorul nu a mai întreprins alte acte de executare care să fi atras întreruperea ori suspendarea cursului prescripţiei, conf. prev. art. 13 şi art. 14 din Decretul 167/1958.

Pe cale de consecinţă, a solicitat contestatoarea să se constatate că dreptul B S.A., prin mandatar CEE S.R.L. este prescris extinctiv.

Faţa de disp art. 720 N.C.P.C., întrucât, actele de executare întocmite de B.E.J. Ţ.C. au fost efectuate în baza unor titluri care nu mai puteau fi puse în executare silită, a apreciat contestatoarea că se impune anularea acestora şi încetarea executării silite.

Pentru toate aceste considerente, contestatoarea a solicitat instanţei admiterea contestaţiei la executate, astfel cum a fost formulată.

La data de 08.02.2016, intimata Banca S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare,  prin care a solicitat: respingerea prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune; respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată şi respingerea cererii privind cheltuielile de judecată, pentru următoarele motive:

A arătat intimata că pentru creditul contractat de SC V.T. SRL, în sumă de 50.000 lei, potrivit contractului de credit nr.12/730/02.09.2008, contestatoarea, în calitate de fidejusor a garantat rambursarea acestuia plus dobânzile aferente şi alte costuri şi comisioane, precum şi cheltuielile de orice fel, legate de recuperarea tuturor sumelor datorate de împrumutat, declarând în mod expres că renunţă la beneficiul de diviziune şi discuţiune, iar potrivit art.3 din contractul de fideiusiune nr…../730/2/02.09.2008 contestatoarea şi-a exprimat acordul ca executarea silită să se efectueze în baza contractului de credit, în cazul în care împrumutatul nu-şi execută la termen obligaţiile.

Referitor la susţinerile contestatoarei privind prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, intimata a solicitat instanţei să aibă în vedere următoarele:

În considerarea dispoziţiilor art. 2503 din Codul civil, intimata a precizat cu privire la contractele de credit, că acestea nu sunt contracte cu executare succesivă, ci contracte cu executare uno ictu, având ca obiect, pentru debitor, o prestaţie unică, unitară - aceea de rambursare a creditului - prestaţie a cărei realizare poate fi eşalonată sau nu în mai multe rate, voinţa părţilor materializată în clauzele contractuale, în sensul defalcării obligaţiei ca modalitate de executare, neputând schimba natura juridică indivizibilă a acesteia.

În continuare, intimata B. S.A. a învederat instanţei următoarele aspecte : potrivit extrasului de cont curent, ultima rambursare efectuată la credit s-a efectuat la data de 26.06.2013, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 15.11.2015.

A menţionat intimata că potrivit art. 2541 din Codul civil, termenul de prescripţie se calculează de la data când s-a efectuat ultima plată şi  întrucât aşa cum se poate observa, în contul curent s-au efectuat încasări pentru creditul restant, astfel încât nu poate fi invocată excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, dreptul creditoarei de a cere executarea silită nefiind prescris.

Faţă de cele menţionate, apreciind că nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi nu poate fi vorba de stingerea dreptului creditorului de a solicita executarea silită, intimata a solicitat instanţei să respingă această excepţie, ca nefondată.

Având în vedere dispoziţiile art.1516 din Codul civil, în sensul că, creditorii au dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei şi faptul că debitorii nu au procedat la îndeplinirea obligaţiilor de plată prevăzute în contractul de credit nr……/730/02.09.2008, creditoarea B  a solicitat executarea silită a debitorilor prin urmărirea bunurilor mobile, imobile şi prin poprire, simultan şi succesiv, până la realizarea integrală a creanţei, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare,  conform art.622 Cod proc. civ..

În conformitate cu dispoziţiile art.662 din Cod proc. civ., intimata B. S.A. a apreciat următoarele:

- Creanţa este certă - când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu -  menţionând că potrivit contractului de credit nr. 12/730/02.09.2008 obligaţia de plata datorată de către debitori rezultă în mod clar şi indubitabil, întrucât aceştia au obligaţia de rambursare integrală a creditului, cu toate accesoriile înregistrate;

- Creanţa este lichidă - atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui – menţionând că în contractul de credit indicat mai sus sunt precizate toate elementele necesare pentru a permite stabilirea clară a cuantumului obligaţiei de plată şi

- Creanţa este exigibilă - dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă, sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată – arătând că în conformitate cu graficul de rambursare, care face parte integrantă din prezentul contract de credit, rezultă în mod evident datele scadenţare la care debitorii trebuiau să îşi îndeplinească obligaţia de plată.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate, a apreciat intimată că rezultă în mod clar şi fără echivoc că potrivit contractului de credit nr……/730/02.09.2008, care reprezintă actul prin care se individualizează obligaţia de plată a debitorilor, banca deţine o creanţa certă, lichidă şi exigibilă, întrucât aceştia nu au achitat sumele datorate, astfel încât banca este pe deplin îndreptăţită să demareze procedura de recuperare a creanţei pe calea executării silite.

A menţionat intimata că în cazul comparaţiei obligaţiilor asumate de împrumutat cu cele asumate de fideiusor se poate observa că întinderea obligaţiilor asumate este aceeaşi, banca fiind îndrituită  a se îndrepta împotriva oricăruia dintre debitori, atât împrumutat cât şi fideiusor.

A mai menţionat intimata că deşi au devenit incidente dispoziţiile Legii insolvenţei nr.85/2006, aceasta nu înseamnă că operează vreo diminuarea a obligaţiilor stabilite în sarcina garanţilor, prevederile acestei legi neafectând în vreun fel obligaţiile acestora privind rambursarea creditului garantat, potrivit contractelor de ipoteca, mai sus arătate.

De asemenea, a menţionat intimata că potrivit art.137alin.3 din Legea insolvenţei, descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fideiusorilor sau a codebitorilor principali, indicând drept practică judiciară cele reţinute de Judecătoria Ploieşti prin sentinţa civila nr. …../03.04.2012 – irevocabilă, astfel  : „… chiar daca banca s-a înscris în tabelul definitiv ai creanţelor, acest fapt nu conduce la încălcarea dispoziţiilor art.41 alin.1 din Legea insolvenţei nr.85/2006 în privinţa garanţilor contestatori..., ci la incidenţa prevederilor art.102 alin.2 din Legea nr.85/2006 - creditorii conservă acţiunile lor pentru întreaga valoare a creanţelor împotriva codebitorilor şi fidejusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului”.

A arătat în final intimata că această instanţă, în sentinţa civilă menţionată,  a apreciat că determinarea cuantumului creanţei datorate de contestatori nu poate fi influenţată de deschiderea procedurii insolvenţei debitorului principal şi nu poate fi plafonată la nivelul sumei calculate la data deschiderii procedurii insolvenţei faţa de acest debitor. Din contră, garanţii pot fi urmăriţi silit şi pentru dobânzile şi celelalte accesorii datorate în baza contractului de credit, calculate după deschiderea procedurii de insolvenţă debitorului principal, având în vedere prevederile art.1657 Cod civ., precum şi faptul ca prin constituirea garanţiilor s-a urmărit să se asigure creditorului recuperarea integrală a creanţei sale, fără a putea fi prejudiciat prin deschiderea procedurii insolvenţei debitorului principal.

La termenul de la data de 16.02.2016, instanţa având în vedere data comunicării contestaţiei la executare către creditoarea-intimată B. S.A., 07.01.2016 şi faptul că aceasta a depus întâmpinare la data de 08.02.2016, considerând depăşit termenul legal de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, a decăzut-o pe aceasta din dreptul de a depune întâmpinare după acest termen, din dreptul de a invoca excepţii de ordine privată şi de a mai propune probe, considerându-le tardiv formulate.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către contestatoarea G.A. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a  reţinut următoarele :

Contestatoarea G.A. a chemat în judecată pe intimata Banca  S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: constatarea ca prescris a dreptului de a cere executarea silită în baza Contractului de credit bancar nr…../730/02/09.2008, completat cu Actul adiţional nr…../730/A/28.08.2009 şi a Contractului de fidejusiune nr. …../730/2/02.09.2008, în temeiul art. 706 al. 1 N.C.P.C.; anularea tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuţional nr…../2015 al B.E.J. Ţ. C. şi încetarea executării silite, în temeiul disp. art.720 N.C.PC., precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 08.02.2016, intimata Banca S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare,  prin care a solicitat: respingerea prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune; respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată şi respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.

Asupra solicitării contestatoarei de a se constata ca prescris dreptul de a cere executarea silită în baza Contractului de credit bancar nr……/730/02.09.2008 completat de actul adiţional nr…../730/A/28.08.2009 şi Contractul de fidejusiune nr…../730/2/02.09.2008, instanţa a reţinut că nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării silite în ce o priveşte pe contestatoare, întrucât a încheiat un contract de fidejusiune, garantând astfel obligaţia debitorului principal, cu renunţare la beneficiul discuţiunii.

De asemenea, analizând dosarul de executare din prezenta cauză, instanţa a reţinut că nu există nici un motiv pentru a dispune anularea tuturor formelor de executare efectuate în cauză.