Anulare decizie de impunere

Conţinut speţă 

Coroborând dispoziţiile legale incidente cu actele administrativ fiscale întocmite  şi contestate în speţă, instanţa reţine că raportul de inspectie fiscala a fost întocmit în urma unei inspectii pentru a carei efectuare avizul de inspectie fiscala a fost emis cu neobservarea formelor legale prevazute de art. 101 coroborat cu art. 102 C.proc.fisc. Atfel,  raportul de inspectie fiscala a pricinuit reclamantei o vatamare constand într-un prejudiciu material, prin stabilirea unor taxe si impozite considerate de aceasta nedatorate. Vatamarea cauzata reclamantei nu poate fi înlaturata decat prin anularea actului, neexistand un alt mijoc procedural care sa inlature vatamarea; sub acest aspect se are in vedere faptul ca necomunicarea avizului de inspectie fiscala conform prescriptiilor procedurale prevazute de C.proc.fisc. a lipsit-o pe reclamantă de posibilitatea de a uza de dispozitiile art. 101 lit. d), respectiv de a cere amanarea datei de începere a inspectiei fiscale. Faptul ca raportul de inspectie fiscala nu este act administrativ fiscal nu determine inadmisibilitatea cererii prin care se cere anularea sa. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanta de contencios administrativ este investita cu cenzurarea legalitatii actului care, conform art. 109 alin. (2) C.proc.fisc, sta la baza emiterii deciziei de impunere.

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta SC I. SRL, în contradictoriu cu intimaţii M F P şi DGRFP C., având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că la termenul de judecată din data de 26.11.2015 părţile prezente au pus concluzii asupra fondului, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, dată la care a fost amânată pronunţarea pentru acest termen de judecată.

INSTANŢA

Constată că prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 25.04.2014, reclamanta SC I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGRFP C, să se dispună anularea Deciziei nr. X/31.03.2014 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr. X/18.12.2013;  anularea deciziei nr. X 10.12.2013 privind soluţionarea contestaţiei  formulată de SC I.SRL, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la Dispoziţia de măsuri nr. X/29.07.2013;  anularea avizului de inspecţie fiscală nr. X/12.07.2013, a procesului verbal de control nr. X/29.07.2013, a Raportului de inspecţie fiscală nr. X/29.07.2013, a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. X/29.07.2013, anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, nr. X/29.07.2013 şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 65.213 lei  reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar prin Decizia de impunere X/29.07.2013, împreună cu penalităţile de întârziere şi majorările aferente.

În motivarea acţiunii, reclamanta  arată că, urmare a inspecţiei fiscale desfăşurată în perioada 12.07.2013-02.08.2013, fiind verificată modalitatea de  a calcularea a impozitului pe profit şi virarea acestuia emise actele contestate .

În ceea ce priveşte legalitatea actelor administrativ fiscale contestate, reclamanta a arată că există anumite vicii de procedură, ce constau în extinderea nelegală a obiectului iniţial al inspecţiei fiscale nr.X/12.07.2013, în lipsa comunicării unui nou aviz.  Prin necomunicarea unui nou aviz privind extinderea obiectului inspecţiei fiscale, reclamantei i s-a încălcat dreptul la informare prevăzut de art.107 C.pr.fiscală, precum şi principiul contradictorialităţii cuprins în dispoziţiile art. 102 al.3 C.pr.civ.

Pentru anul 2008 organele de inspecţie fiscală a stabilit că facturile întocmite de reclamantă reflectă cheltuieli de servicii care nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile proprii ale reclamantului, întrucât privesc activitatea altor persoane juridice.

În ceea ce priveşte anul 2009, s-a stabilit de asemenea că facturile încheiate conţin cheltuieli care nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile ale reclamantului.

De asemenea, facturile nu au fost justificate prin situaţii de lucrări,  procese verbale de recepţie,studii fezabilitate,etc.

Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în anul 2010.

Reclamanta critică actele administrativ fiscale încheiate pe seama acestuia, arătând că, pe de o parte nu a fost indicată o anumită perioadă supusă controlului,că nu i s-a comunicat avizul de inspecţie fiscală în condiţiile art. 101 şi 102 Cod procedură fiscală, că raportul de inspecţie fiscală şi celelalte acte subsecvente au fost întocmite în urma unei inspecţii pentru cărei efectuare avizul de inspecţie fiscală a fost emis cu neobservarea formelor legale,iar astfel i s-a cauza acestuia o vătămare prin stabilirea unor taxe şi impozite pe care  le apreciază  nelegale şi nedatorate.

Totodată precizează că a fost lipsit de posibilitatea de a uza de cererea de amânare a datei de începere a datei de inspecţie fiscală, fiind frustrată de posibilitatea de a  se apăra în cunoştinţă de cauză.

În continuare, societatea reclamantă  apreciază că a respectat condiţiile legale în ceea ce priveşte efectuarea serviciilor de consultanţă pentru care a dedus cheltuielile.

Ca atare solicită anularea totală a actelor administrativ fiscale mai sus arătate şi exonerarea reclamantului de la plata sumei de 65.2013lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar de plată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.21, art.44 al.2, art.44-45, art.46, art.101 -102 , art.107, art.205-218 din O.G.92/2003, art.969, art.973 C.civ., art.11 al.1, art.21 din L.571/2003.

În probaţiune au fost depuse: Decizia nr. X/31.03.2014 ( filele 46-53), Decizia nr. X/10.12.2013 ( filele 55-56), Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală  X/29.07.2013 ( fila 58), Raportul de inspecţie fiscală( filele 59 -63), Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală ( filele 64-65), Decizia privind nemodificarea bazei de impunere din data de 29.07.2013 ( fila 66-69),  facturi ( fila 71-96), notă explicativă ( fila 97), o serie de acte privind existenţa societăţii CEE M, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. X/31.07.2013 ( fila109-111), procesul verbal X/29.07.2013 (fila 112), contract de management încheiat între reclamant şi societatea CEE M. ( filele 119 -127), avizele de inspecţie fiscală comunicat reclamantului ( filele 128-131), contestaţia formulată de reclamant ( fila 132-151).

Pârâta DGRFP C. prin reprezentanţii săi legali, pe cale de întâmpinare, s-a opus admiterii acţiunii reclamantei, solicitând respingerea acesteia, ca netntemeiata şi mentinerea actelor administrative atacate ca temeinice şi legale.

Prin sentinţa nr. 7120/CA/2014 pronunţată de Tribunalul B. a fost respinsă , ca nefondată cererea reclamantei, însă, prin Decizia nr. X/CA/2015-R a Curţii de Apel O., hotărârea a fost casată iar cauza trimisă spre rejudecare în faţa aceleiaşi instanţe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa astfel investită cu soluţionare cauzei, a reţinut următoarele:

Prin decizia de impunere nr. X/29.07.2013  emisă de autoritatea pârâtă s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii plata în suma de 129.634 lei reprezentand impozit pe profit, majorari de întarzaie şi penalitati aferente.

Decizia de impunere a fost emisa în baza Raportului de inspectie fiscala nr. X 670/ 29.07.2013, prin care, organele de inspectie fiscala au constatat o serie de aspecte referitoare la societatea reclamantă, cu consecinţe fiscale, cu privire la impozitul pe profit.

Astfel, s-a reţinut că în anul 2008 conform Declaratiei 101 depusa la organul fiscal, societatea a realizat venituri din exploatare în suma totala de 7.818.957 lei, obtinand un profit impozabil în suma de 1.103.439 lei, pentru care a achitat un impozit pe profit în suma de 174.346 lei, veniturile fiind realizate din activitati de inginerie si consultanţă tehnica legata de constructia a 3 hale de productie situate în localitatile I , S  si T  în favoarea unor alte persoane juridice si apoi întretinerea acestor hale, închiriate la randul lor catre alti clienti .Societatea a înregistrat în  evidenta contabila cheltuieli în suma totala de 393.798 lei tratate ca si cheltuieli deductibile, reprezentând servicii de management facturate de o societate rezidenta americana CEE M., organele de control stabilind ca facturile reflecta cheltuieli de servicii pentru care nu se justifica efectuarea în scopul realizării de venituri impozabile proprii ale SC "I" SRL, ci privesc activitatea altor persoane juridice care au închiriat halele de la societăţile proprietare respectiv de la SC D SRL, D, SC I ZDC SRL, respectiv A. M., care trebuiau refacturate celor trei clienţi sau altor clienţi, operaţiunile economice care stau la baza acestor facturi vizând direct activitatea altor persoane juridice.

In acest sens au fost exemplificate facturile externe: Invoice nr. 020208-001/ 02.02.2008, Invoice nr. 022908-001/ 29.02.2008, Invoice nr. 063008-001/ 30.06.2008, Invoice nr. 0530008-001/ 30.05.2008, Invoice nr. 0430308-001/ 03.04.2008, Invoice nr. 043008-001/ 30.04.2008, Invoice nr. 073108-001/ 30.07.2008, toate în suma de 4.167 euro.

De asemenea, s-a constatat ca elementele de cheltuieli cuprinse în aceste facturi emise de CEE M nu privesc activitatea societăţii reclamante  care a obtinut venituri din administrarea constructiilor ce apartin altor societati, cheltuieli de management nefiind justificate prin situatii de lucrari, procese verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate sau de piata, astfel ca prin includerea în cheltuielile de exploatare a sumei de 393.798 lei reprezentand cheltuieli de management nejustificate cu consecinta diminuarii profitului impozabii societatea a încalcat prevederile legale în materie, motiv pentru care organele de control au tratat aceasta cheltuiala ca nedeductibila, stabilind un debit suplimentar la impozitul pe profit în suma de 65.213 lei, precum si majorari de întarziere în suma de 54.639 lei si penalitati de întarziere în suma de 9.782 lei.

In anul 2009, reclamanta  a înregistrat venituri din exploatare în suma de 1.913.848 lei si o pierdere contabila în suma de 1.297.393 lei, din care o pierdere fiscala de recuperat în anii urmatori în suma de 947.048 lei. Societatea controlata a realizat si în cursul anului 2009 venituri de aceeasi natura cu cele din anul 2008, si anume venituri din activitati de inginerie si consultanţă tehnica legata de cele 3 hale de productie care fac obiectul constatarilor din anul 2008, înregistrand ca atare pe cheltuieli suma totala de 709.779 lei ca si cheltuieli de management efectuate de aceeasi societate americana CEE M, derulate în baza contractuiui de închiriere.

În vederea verificarii prin sondaj a modului de determinare a profitului impozabii pe anul 2008, organul de inspectie fiscala a verificat modul de reflectare în contabilitate a veniturilor si a cheltuieiilor efectuate pentru obtinerea acestor venituri, necesitatea, realitatea si legalitatea acestor venituri si cheltuieli si astfel s-au constatat că, în cursul anului 2008 reclamanta a aînregistrat în  evidenta contabila respectiv în contul 628 „Alte cheltuieli cu servicii prestate de terti „ cheltuieli în suma totala de 393.798 lei si au fost tratate ca si cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabii, reprezentand cheltuieli de management efectuate de o societate rezidenta americana denumita CEE M si reprezentata de dl.MC.

Aceste cheltuieli de management au fost efectuate în baza contractuiui FN din data de 1 aprilie 2006. Pentru justificarea locului de prestare al acestor sevicii precum si a necesitatii acestora, organul de inspectie fiscala a procedat la solicitarea unor informatii în baza notei explicative anexata. Conform celor declarate în nota explicative solicitata de catre organul de inspectie fiscala, dl MC precizeaza ca locul desfasurarii acestor servicii de management este pe teritoriul Romaniei sau la nevoie s-au efectuat si calatorii de afaceri. Conform articolului 7 din Decretul nr.238 din 1974 privind Conventia de evitare a dublei impuneri cu Statele Unite ale Americii profiturile industriale sau comerciale ale unui rezident al unuia dintre state vor fi scutite de impozit de celalat stat contractant, deci societatea rezidenta americana C.M. INC este scutita de plata impozitului pe nerezidenti pentru veniturile obtinute din Romania .

În urma verificarii informatiilor înscrise în facturi precum si a operatiunilor economice care sfau la baza facturilor emise de C. M. catre societatea reclamantă, organul de inspectie fiscala a constatat aceste cheltuieli nu sunt justificate prin situatii de lucrari, procese verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate sau de piaţă, etc., în acest sens fiind exemplificate facturile: Invoice nr. 091509-001/ 01.10.2009 în suma de 4.167 euro, Invoice nr. 050409-001/ 04.05.2009 în suma de 4.167 euro.

Avand în vedere ca pentru aceste facturi nu este justificata prestarea efectivă în scopul realizarii de venituri impozabile de catre SC "I." SRL, organele de inspectie fiscala au procedat la diminuarea pierderii fiscale pe anul 2009 cu suma cheltuieiilor nedeductibile de 709.779 lei, respectiv de la suma de 947.048 lei la suma de 237.269 lei, rezultand o pierdere fiscala de reportat Tn anul 2010 Tn suma de 237.269 lei.

În anul 2010,  societatea reclamantă a realizat venituri din exploatare în suma de 911.852 lei, raportand o pierdere fiscala cumulată la sfarsitul anului 2010 în suma de 1.019.150 lei, declarată la organul fiscal prin Declaratia 101 anuală privind impozitul pe profit.

Societatea a Înregistrat în anul 2010 venituri de aceeasi natura cu cele din anii 2008 si 2009, respectiv din activitati de inginerie si consultanţă tehnica legata de întretinerea celor 3 hale de productie din localitatile I, S si T, înregistrand de asemenea pe cheltuieli suma totala de 149.689 lei compusă din: 57.978 lei diferente de curs valutar aferente cheltuieiilor de management neachitate în 2008 si 2009 facturate de CEE M si suma de 91.711 lei înregistrata pe cheltuielile de exploatare în contul 628 în urma unei decizii semnate de administratorul P. D. prin care se decide înregistrarea pe cheltuieli a unor facturi de avans provenind din anii 2006, 2007 si 2008, facturi pentru care nu s-a putut face dovada existentei si nici a efectuării în scopul obtinerii de venituri impozabile.

Organele de inspectie fiscala au stabilit ca aceste cheltuieli sunt nedeductibile fiscal si

au procedat la diminuarea pierderii fiscale din anul 2010 cu suma de 149.689 lei, respectiv

de la suma de 1.019.150 lei la suma de 159.682 lei (1.019.150 lei - 709.779 lei - 149.689

lei = 159.682 lei), rezultand o pierdere fiscala de reportat în anul 2011 în suma de 159.682

lei.

Împotriva Deciziei de impunere nr. X /29.07.2013 privind obligatiile fiscale suplimentare nr. reclamanta a formulat contestatie administrative conform dispozitiilor cuprinse în Titlul IX din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala care a fost respinsă prin Decizia nr. 185/31.03.2014.

Referitor la critica de nelegalitate formulată de reclamantă, în sensul că există anumite vicii de procedură, ce constau în extinderea nelegală a obiectului iniţial al inspecţiei fiscale nr.X/12.07.2013, în lipsa comunicării unui nou aviz, instanţa reţine, în temeiul documentelor comunicate de autoritatea pârâtă prin adresa nr. X/16.11.2015, că în vederea efectuării inspecţiei fiscale ce face obiectul prezentului litigiu, organele fiscale au emis următoarele avize de inspecţie fiscală :

-nr. X/09.03.2012 având ca obiectiv verificarea impozitului pe profit şi TVA în perioada 01.01.2009 -31.12.2011; 

-nr. X/12.07.2013 având ca obiectiv verificarea impozitului pe profit şi TVA în perioada 01.01.2008 -31.12.2008; 

-nr. X/23.04.2013 având ca obiectiv verificarea TVA în perioada 01.01.2012 -31.12.20121; 

Dacă avizele de inspecţie fiscală nr.X 90/12.07.2013 şi nr. X/23.04.2013 au fost comunicate unui reprezentant al reclamantei – S. A. sub semnătură, avizul fiscal nr.X/09.03.2012 având ca obiectiv verificarea impozitului pe profit şi TVA în perioada 01.01.2009 -31.12.2011 nu are anexată nici o dovadă de comunicare cu societatea reclamantă.

Inspectia fiscala poate fi generala sau partiala. Inspectia fiscala generala presupune verificare tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil. Aceasta se extinde asupra obligatiilor patrimoniale si nepatrimoniale proprii, precum si asupra obligatiilor nepatrimoniale privind evidentierea impunerilor prin stopaj la sursa. Inspectia fiscala partiala presupune verificarea uneia sau a mai multor categorii de obligatii fiscale [art. 96 alin. (1) C.proc.fisc.].

Administratia fiscala beneficiaza de dreptul de a verifica toate raporturile relevante pentru impozitare [art. 96 alin. (2) C.proc.fisc.]. În acest caz se pune problema legalitatii avizarii contribuabilului cu privire la obiectul inspectiei, în conditiile în care inspectia fiscala are de regula un obiect initial comunicat contibuabilului.

În conformitate cu dispoziţiile  art. 101 şi 102 din OG 92/2003 „ Înaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa înstiinteze contribuabilul în legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.

(2)Dupa primirea avizului de inspectie fiscala, contribuabilul poate solicita, o singura data, pentru motive justificate, amanarea datei de începere a inspectiei fiscale. Amanarea se aproba sau se respinge de catre organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amanare a inspectiei fiscale, comunica contribuabilului data la care a fost reprogramata inspectia fiscala. (3)Avizul de inspectie fiscala cuprinde: a)temeiul juridic al inspectiei fiscale; b)data de începere a inspectiei fiscale; c)obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale; d)posibilitatea de a solicita amanarea datei de începere a inspectiei fiscale".

Art. 102 reglementează comunicarea avizului de inspectie fiscala. Astfel, „avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, în scris, înainte de îneperea inspectiei fiscale, astfel:a)cu 30 de zile pentru marii contribuabili;b)cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili."

 Referitor  la obiectul inspectiei fiscale, instanţa reţine, din coroborarea dispozitiilor atr. 101 si 102 C.proc.fisc., ca avizul indica fie ansamblul obligatiilor fiscale, în cazul unei inspectii generate, fie anumite tipuri de impozite, taxe sau contributii, în cazul inspectiei fiscale.

O noua informare a contribuabilului este necesară,  extinderea obiectului inspectiei fiscala neputand fi efectuata fara ca acest fapt sa fie comunicat în conditiile art. 44 alin. (2) C.proc.fisc: "actul administrativ fiscal se comunica prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului. daca se asigura primirea sub semnatura a actului administrativ fiscal sau prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire".

Coroborând dispoziţiile legale incidente cu actele administrativ fiscale întocmite  şi contestate în speţă, instanţa reţine că raportul de inspectie fiscala a fost întocmit în urma unei inspectii pentru a carei efectuare avizul de inspectie fiscala a fost emis cu neobservarea formelor legale prevazute de art. 101 coroborat cu art. 102 C.proc.fisc. Atfel,  raportul de inspectie fiscala a pricinuit reclamantei o vatamare constand într-un prejudiciu material, prin stabilirea unor taxe si impozite considerate de aceasta nedatorate. Vatamarea cauzata reclamantei nu poate fi înlaturata decat prin anularea actului, neexistand un alt mijoc procedural care sa inlature vatamarea; sub acest aspect se are in vedere faptul ca necomunicarea avizului de inspectie fiscala conform prescriptiilor procedurale prevazute de C.proc.fisc. a lipsit-o pe reclamantă de posibilitatea de a uza de dispozitiile art. 101 lit. d), respectiv de a cere amanarea datei de începere a inspectiei fiscale. Faptul ca raportul de inspectie fiscala nu este act administrativ fiscal nu determine inadmisibilitatea cererii prin care se cere anularea sa. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanta de contencios administrativ este investita cu cenzurarea legalitatii actului care, conform art. 109 alin. (2) C.proc.fisc, sta la baza emiterii deciziei de impunere.

Fata de cele ce preced, pentru motivul de nulitate invocat în actiune, aceasta instanta va admite în parte actiunea în măsura în care se contestă actele administrative care reţin obligaţii fiscale constând în impozit pe profit şi accesorii pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2011.

În ceea ce priveşte perioada rămasă în discuţie, ansamblul declaraţiilor fiscale verificate,  pentru care avizele de inspecţie fiscală au fost emise în mod legal, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din L.571/2003 privind codul fiscal,  pentru determinarea profitului impozabii sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.

Alin. (4) lit. f şi m al aceluiaşi articol prevad ca urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: „f) cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, dupa caz, potrivit normelor; [...] m) cheltuielile cu serviciile de management, consultants, asistenta sau alte prestari de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justified necesitatea prestarii acestora in scopul activitatilor desfasurate si pentru care nu sunt incheiate contracted...].",

Aceste dispozitii legale se coroboreaza cu cele ale pet. 48 din Hotararea Guvernului nr. 44/ 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal care prevad ca pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenta sau alte prestari de servicii trebuie sa se îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate in baza unui contract care sa cuprinda date referitoare la prestatori, termene de execupe, precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv valoarea totals a contractuiui, iar defalcarea cheltuieiilor de această natura sa se faca pe intreaga durata de desfaşurare a contractului sau pe durata realizarii obiectului contractuiui; prestarea efectiva a serviciilor se justifies prin: situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materialecorespunzatoare; contribuabilul trebuie sa dovedeasca necesitatea efectuarii cheltuieiilor prin specificul activitatilor desfasurate.

Nu intra sub incidenta conditiei privitoare la incheierea contractelor de prestari de servicii, prevăzute la art. 21 alin.(4) lit. m) din Codul fiscal, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice autorizate şi de persoane juridice, cum sunt: cele de intretinere si reparare a activelor, serviciile postale, serviciile de comunicatii şi de multiplicare, parcare, transport şi altele asemenea, precum si cu cele ale art. 6 alin.(1) din Legea contabilitatii nr. 82/ 1991, republicata, actualizata, care prevad ca orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza în momentul efectuarii ei într-un document care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Din interpretarea prevederilor legale rezulta ca, pentru a putea fi înregistrate în contabilitate ca deductibile la calculul profitului impozabii sj a impozitului pe profit, cheltuielile trebuie sa fie efectuate în scopul realizarii de venituri impozabile şi necesare pentru desfasurarea activitatii economice, avand la baza documente care sa justifice îndeplinirea cumulativa a acestor conditii prevazute de legiuitor.

Ori, în ce priveste contractul de management din data de 01.04.2006 încheiat între SC "I" SRL din Romania si C. M. din SUA, a veniturile realizate de reclamanta SC "I." SRL în anul 2008 provin din activitati de inginerie şi consultanţă tehnica privind constructia a trei hale de productie în favoarea unor persoane juridice care la randul lor, au închiriat aceste hale , facturile nici macar nu apartine reclamantei,  care a inregistrata in evidenta contabila si a contribuit la majorarea pierderii fiscale pe anul 2008.

Fata de cele ce preced, pentru motivul de nulitate invocat în actiune, în temeiul dispoziţiilor art. 18 L.554/2004  instanta va admite în parte actiunea în măsura în care se contestă actele administrative care reţin obligaţii fiscale constând în impozit pe profit şi accesorii pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2011. în consecinţă, va dispune exonerarea pârâtei de la plata obligaţiilor fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2011.

În temeiul dispoziţiilor art.453 C.pr.civ, va fi obligată pârâta în favoarea reclamantei, la plata sumei de 4150 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă, recurs şi cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea precizată formulată de reclamanta SC I SRL, în contradictoriu cu pârâta D G R C. şi în consecinţă:

Dispune anularea parţială a Deciziei nr. X din 31.03.2014 privind soluţionarea contestaţiei administrative, anularea parţială Deciziei nr. X/10.12.2013 privind soluţionarea administrativă împotriva Dispoziţiei de măsuri şi implicit, anularea parţială a Raportului de inspecţie fiscală nr. X/29.07.2013,  Deciziei de impunere nr.X/29.07.2013, a Procesului verbal de control nr. X/29.07.2013 şi respectiv a Dispoziţiei de măsuri nr. X/29.07.2014, în măsura în care se referă la obligaţii fiscale constând în impozit pe profit şi accesorii pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2011.

Dispune exonerarea pârâtei de la plata obligaţiilor fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2011.

Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4150 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă, recurs şi cererea de suspendare.

Cu drept de recurs care se va depune la Tribunalul B. în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 03.12.2015.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare