Procedura insolvenţei

Un debitor aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, în termen de maxim 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă (art. 66 alin. 1). De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi articol 66, la alin. 9 legiuitorul a prevăzut că introducerea prematură, cu rea credinţă, de către debitor, a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, atrage răspunderea patrimonială a debitorului pentru prejudiciile pricinuite. În acelaşi timp, la art. 71 alin. 2 din legea insolvenţei, se prevede că, în cazul în care în termen de 10 zile de la primirea notificării referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei, creditorii se opun deschiderii acestei proceduri, judecătorul va ţine în termen de 5 zile o şedinţă în care vor fi citaţi administratorul ori lichidatorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, soluţionând, printr-o sentinţă, toate opoziţiile, cerinţa motivelor temeinice din opoziţie rezultând atât din conţinutul legii speciale privind insolvenţa, cât şi din prevederile Noului cod de procedură civilă, aceste motive temeinice trebuind să fie de ordin general şi nu personal.

Prin Decizia civilă nr. 141/A/22.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă  a fost respins apelul formulat împotriva Sentinţei nr. 903/5.10.2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. . instanţa de apel reţinând următoarele considerente:

Prin Sentinţa de mai sus a fost respinsă opoziţia formulată de contestatorul creditor A.N.A.F. D.R.F.P. .– A.J.F.P. ., împotriva Încheierii civile nr. .., pronunţată  de judecătorul sindic în dosar nr. .; a fost menţinut termenul iniţial stabilit pentru continuarea procedurii la data de ....

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat că, prin opoziţia formulată de contestatorul creditor A.N.A.F. D.R.F.P. . – A.J.F.P. . împotriva Încheierii civile nr. ..., pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr., s-a solicitat admiterea opoziţiei şi, în consecinţă, revocarea Hotărârii nr. ..., pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. ... privind deschiderea a procedurii insolvenţei pentru debitoarea ...

Contestatorul a arătat că cererea formulată de ... de  intrare în procedura insolvenţei în baza dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, a fost formulată în dauna creditorilor, aducând prejudicii contestatoarei, fiind incidente în speţă prevederile art. 66 alin. (1) şi (9) din Legea nr. 85/2014.

Contestatorul a subliniat faptul că bunurile mobile ale societăţii au fost parţial evaluate, urmând a se stabili data licitaţiei în vederea valorificării acestora şi că au fost aplicate sechestre asupra bunurilor mobile aparţinând debitoarei, prin întocmirea Procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. .., pentru suma de ... lei şi Procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. .., pentru suma de ... Debitoarea ... şi-a cerut intrarea în procedura falimentului, încercând, astfel să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul consolidat al statului.

Contestatoarea a mai subliniat faptul că în această situaţie valorificarea bunurilor mobile în cadrul procedurii insolvenţei se circumscrie dispoziţiilor codului de procedură civilă, ceea ce face posibilă vânzarea bunurilor mult sub preţul de evaluare, deoarece bunurile pot fi vândute la preţul cel mai mare oferit potrivit prevederilor art. 768 N.C.P.C., în condiţiile în care procedura fiscală nu permite valorificarea bunurilor sub 50% din valoarea de evaluare potrivit art. 162 alin. 8 din O.G. nr. 92/2003. Nu în ultimul rând, prin deschiderea procedurii falimentului se suspendă de drept orice măsură de executare silită, situaţie care este în detrimentul organului fiscal, deoarece astfel se întrerupe curgerea accesoriilor reglementate de art. 119 şi art. 120 din O.G. nr. 92/2003, iar prin urmare, debitoarea se sustrage de la această sancţiune care se aplică contribuabililor care îşi plătesc cu întârziere sau nu îşi plătesc datoriile fiscale.

În concluzie, contestatoarea a apreciat că debitoarea a formulat cererea de intrare în procedura insolvenţei fundamentată pe o insolvenţă prezumată, nefiind o insolvenţă iminentă, motiv pentru care a considerat deschiderea procedurii ca fiind prematură.

Prin întâmpinarea depusă la data de ... debitoarea ...a solicitat respingerea cererii ca netemeinică şi nelegală, susţinând că a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei în baza prevederilor Legii 85/2014, în vederea reorganizării activităţii, cu consecinţa acoperirii tuturor debitelor pe care le înregistrează în prezent către creditori, ca urmare a continuării activităţii. Debitoarea a menţionat că societatea, în urma admiterii planului de reorganizare judiciară, va plăti toate sumele datorate creditorilor, din activitatea curentă a societăţii şi în urma recuperării creanţelor de la debitorii săi.

Debitoarea a susţinut că potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2014 - (1) debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. Întrucât în acel moment debitoarea a înregistrat datorii mai mari decât lichidităţi, aceasta a considerat că organul fiscal a apreciat în mod eronat starea de fapt.

 Debitoarea a precizat că în prezent are datorii în cuantum de ... lei şi că nu are posibilitatea de a le achita în acest moment, astfel că starea de insolvenţă este evidentă şi dovedită, iar Încheierea civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul Arad este temeinică şi legală.

Faţă de starea de fapt a societăţii, coroborat cu dispoziţiile exprese ale art. 66 din Legea 85/2014, debitoarea a apreciat ca neîntemeiate susţinerile organului fiscal cu privire la reaua credinţă a societăţii în formularea cererii de deschidere a procedurii. De asemenea, a arătat că, mai mult decât atât, societatea şi-a manifestat intenţia de reorganizare a activităţii în scopul instituit de lege prin recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile.

Debitoarea a apreciat că prin admiterea opoziţiei, organul fiscal şi-ar înrăutăţi poziţia prin aceea că vânzarea bunurilor sechestrate ar duce direct la falimentul societăţii debitoare; că vânzarea bunurilor societăţii de către organele fiscale ar duce debitoarea la imposibilitatea de a îşi mai desfăşura activitatea de prestări servicii agricole, ceea ce ar duce implicit la intrarea în faliment.

Având în vedere aspectele invocate şi raportat la prevederile art. 2 din Legea 85/2014 potrivit cărora scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia, debitoarea a solicitat respingerea cererii de opoziţie formulată de AJFP ... şi menţinerea ca temeinică şi legală a ... pronunţată de Tribunalul Arad.

Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte starea de fapt, prima instanţă a reţinut că, prin Încheierea civilă nr. ..., pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. ., a fost admisă cererea formulată de debitorul ..., sens în care, în temeiul art.71 alin 1 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a fost deschisă procedura generală împotriva acestuia şi a fost numit administrator judiciar ....

În acest sens, s-a reţinut că debitorul se află în stare prezumată de insolvenţă şi că pasivul său exigibil este de ... lei, raportat la declaraţiile şi înscrisurile prezentate de către debitor.

Potrivit declaraţiei debitorului cu privire la creditorii aferenţi, creditorul oponent D.G.R.F.P. .– A.J.F.P. . avea, anterior datei deschiderii procedurii, o creanţă faţă de debitor de peste ... lei, creanţă care a fost  recunoscută de către creditorul oponent inclusiv în prezenta procedură de opoziţie, în mod implicit prin invocarea aplicării a două sechestre  asupra bunurilor debitoarei pentru sumele de ., respectiv .., prin p.v. de sechestru nr. .., respectiv nr..., nedepuse însă la dosar de către creditoarea oponentă.

Potrivit aceleiaşi declaraţii, debitorul a mai invocat debite comerciale faţă de partenerii de afaceri.

Creditorul a invocat, pe calea opoziţiei, faptul că, deschizându-se procedură generală nu a mai putut valorifica în cadrul executării fiscale cele 2 p.v. de sechestru invocate şi neprezentate instanţei : p.v. de sechestru nr. ..., respectiv nr. ..., arătând că modul de valorificare al bunurilor în procedura de faliment este net dezavantajos pentru creditorul fiscal faţă de procedura de vânzare a bunurilor debitorului în procedura execuţională  reglementată  de C.pr.fiscală.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale incidente în cauză, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 114, ind. 21, al. 5 din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005, opoziţia creditorilor la încheierea de deschidere a procedurii de insolvenţă se soluţionează  în dosarul de fond, fără a se crea în acest sens un dosar asociat; că potrivit art. 46 al. 2 din Legea nr. 85/2014, dispoziţiile art. 42 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea hotărârii în apel.

Apoi, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 71 al. 1 şi 2 din aceeaşi  lege, dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor prevăzute la art. 66, judecătorul sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declaraţia făcută potrivit prevederilor art. 67 alin. 1 lit. g) debitorul îşi arată intenţia de a intra în procedura simplificată ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 38 alin. 2, judecătorul va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.

În cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 5 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile; admiţând opoziţia, judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii.

A mai reţinut prima instanţă că sunt prevăzute de art. 67 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu  art. 5 pct. 29 din aceeaşi lege, condiţiile pe care trebuie să  le îndeplinească cererea debitorului pentru deschiderea procedurii generale, că potrivit art. 5 pct. 29  din Legea nr. 85/2014 insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel: insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor prezumţia fiind relativă; insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

Prima instanţă a mai reţinut că, potrivit art. 66 al. 1 şi 4 din legea insolvenţei, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă; la cererea adresată tribunalului va fi ataşată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei; debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentului titlu.

Totodată, prima instanţă a reţinut că disp. art. 75 şi urm. din legea insolvenţei reglementează efectul suspendării de drept al acţiunilor şi executărilor declanşate faţă de debitorul cu privire la care s-a dispus deschiderea procedurii  de insolvenţă; că potrivit disp. art. 102 al. 1, teza finală din aceeaşi lege, sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului; în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul.

Având în vedere atât documentaţia depusă de către debitor la data formulării cererii de deschidere a procedurii, cât şi susţinerile oponentei,  judecătorul sindic din cadrul instanţei de fond a reţinut că, la data pronunţării încheierii de deschidere a procedurii  generale, erau  îndeplinite condiţiile legale pentru a se putea lua această măsură în mod independent de măsurile de executare demarate de creditorul fiscal pe calea reglementată de C.pr.fiscală.; că eventualele diferenţieri între modurile de valorificare ale bunurilor unui debitor distinct în procedura execuţională fiscală faţă de procedura insolvenţei nu reprezintă un motiv de admitere a opoziţiei formulate de creditorul fiscal, potrivit legii, ci poate constitui un criteriu de organizare a propriei activităţi a organului fiscal în vederea maximizării gradului de încasare a creanţelor bugetare cu scopul prevenirii ajungerii la momentul la care debitorul fiscal îndeplineşte condiţiile pentru declanşarea procedurilor de insolvenţă (pragul valoric de . lei, prev. de art. 5, pct. 72 din legea insolvenţei).

Formularea de către debitor a cererii de intrare în procedura de insolvenţă în condiţiile existenţei unor sechestre, chiar fiscale fiind acestea, nu reprezintă un element de rea credinţă în sensul al. 9 al art. 66 din legea insolvenţei, atâta timp cât această noţiune de rea credinţă este raportată la faptul formulării unei cereri premature, fără a fi îndeplinite condiţiile legii insolvenţei, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pe cale de consecinţă, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a statuat în sensul celor mai sus menţionate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea DRFP . AJFP ., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile atacate, în sensul admiterii opoziţiei formulate şi, în consecinţă, anularea Hotărârii adunării generale din ... şi obligarea societăţii sau asociaţilor societăţii, după caz, la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În motivare, apelanta creditoare a considerat că instanţa, prin soluţia pronunţată, a făcut o aplicare greşită a legii, ceea ce a condus la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.

Apelanta creditoare a considerat că cererea a fost formulată în dauna creditorilor, aducând-i prejudicii, respectiv cu rea credinţă, fiind incidente în speţă prevederile art. 66 alin. 1 şi 9 din Legea nr. 85/2014.

În acest sens, apelanta creditoare a reiterat motivele din opoziţie.

În drept, apelanta creditoare a invocat dispoziţiile art. 466, art. 480 alin. 2 C.pr.civ., art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 229 C.pr.fiscală.

Intimata debitoare ... prin lichidator judiciar ... a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei atacate.

În motivare, intimata debitoare a arătat că în mod eronat apelanta, prin apelul formulat, a făcut referire la o cerere a debitoarei de intrare în faliment, atâta timp cât solicitarea acesteia este aceea de reorganizare a activităţii, cu consecinţa acoperirii tuturor debitelor pe care le înregistrează în prezent către creditori, ca urmare a continuării activităţii. Intimata debitoare a menţionat că, în urma admiterii planului de reorganizare judiciară, va plăti toate sumele datorate creditorilor din activitatea curentă a societăţii şi în urma recuperării creanţelor de la debitorii săi.

 Intimata debitoare a apreciat că apelul este nefondat, apelanta dorind doar ca prin admiterea apelului să aibă posibilitatea de a vinde bunurile deţinute de către debitoare pentru a nu împărţi preţul obţinut, cu ceilalţi creditori, evitând, astfel, procedura insolvenţei care este o procedură ce apără intereselor tuturor creditorilor, fiind o procedură colectivă.

Mai mult, intimata debitoare a apreciat că prin admiterea apelului organul fiscal şi-ar înrăutăţi poziţia prin aceea că vânzarea bunurilor sechestrate ar duce direct la falimentul societăţii debitoare; că vânzarea bunurilor sale (utilaje agricole) de către organele fiscale ar duce societatea la imposibilitatea de a-şi mai desfăşura activitatea de prestări servicii agricole, ceea ce ar duce implicit la intrarea în faliment.

Intimata debitoare a considerat că organul fiscal a apreciat în mod eronat starea de fapt, întrucât această societate a înregistrat la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei datorii mai mari decât lichidităţi. În acest sens, intimata debitoare a arătat că, aşa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar, disponibilul în conturile sale bancare este zero; că, aşa cum rezultă din Balanţa analitică a societăţii, nu avea disponibilităţi de numerar nici în casierie.

Intimata debitoare a apreciat că starea de insolvenţă este evidentă şi dovedită, iar Încheierea civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul Arad este temeinică şi legală, având în vedere că această societate are datorii în cuantum de ... lei (aşa cum s-a reţinut şi în Încheierea civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul Arad) şi nu are posibilitatea de a le achita în acest moment.

Faţă de starea de fapt a acesteia, coroborat cu dispoziţiile exprese ale art. 66 din Legea 85/2014, intimata debitoare a apreciat ca neîntemeiate susţinerile organului fiscal cu privire la reaua credinţă a acesteia în formularea cererii de deschidere a procedurii. Mai mult decât atât, intimata debitoare a arătat că şi-a manifestat intenţia de reorganizare a activităţii în scopul instituit de lege prin recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile.

A mai învederat intimata debitoare că scopul procedurii insolvenţei nu are aceeaşi semnificaţie pentru toţi protagoniştii. Astfel, a arătat că pentru debitor, scopul este atins atunci când a reuşit redresarea şi continuarea activităţii normale, pe când creditorii consideră că scopul a fost atins dacă gradul de recuperare a creanţelor reflectă pierderea suferită prin întârzierea momentului distribuirii în favoarea lor faţă de data deschiderii procedurii, concomitent, interesul creditorilor fiind acela de a păstra în persoana debitorului un partener de afaceri.

De asemenea, intimata debitoare a apreciat că admiterea apelului nu ar reprezenta cea mai bună soluţie în vederea recuperării de către creditori (inclusiv AJFP . a sumelor de bani reprezentând creanţe, întrucât preţul obţinut în urma vânzării activelor debitoarei nu ar acoperi toate datoriile acesteia, în schimb, prin planul de reorganizare se urmăreşte tocmai acest lucru, respectiv plata către toţi creditorii a tuturor datoriilor pe care debitoarea le înregistrează, însă intrarea acesteia în faliment nu ar mai face posibil acest lucru.

Analizând apelul de faţă, prin prisma criticilor formulate de apelantă, Curtea constată că acesta este nefondat,  judecătorul sindic pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar.

Dispoziţiile legale aplicabile speţei deduse judecăţii sunt art. 66 alin. 1 şi 9 şi art. 71 alin. 2 din Legea insolvenţei nr. 85/2014. Potrivit acestora, un debitor aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, în termen de maxim 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă (art. 66 alin. 1). De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi articol 66, la alin. 9 legiuitorul a prevăzut că introducerea prematură, cu rea credinţă, de către debitor, a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, atrage răspunderea patrimonială a debitorului pentru prejudiciile pricinuite. În acelaşi timp, la art. 71 alin. 2 din legea insolvenţei, se prevede că, în cazul în care în termen de 10 zile de la primirea notificării referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei, creditorii se opun deschiderii acestei proceduri, judecătorul va ţine în termen de 5 zile o şedinţă în care vor fi citaţi administratorul ori lichidatorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, soluţionând, printr-o sentinţă, toate opoziţiile.

Prin opoziţia adresată judecătorului sindic, creditoarea DGRFP . – AJFP .a arătat că nu este de acord cu deschiderea procedurii faţă de debitoarea ..., considerând că această cerere a fost formulată prematur şi cu rea credinţă. Cu toate acestea, atât prin motivarea cererii adresată judecătorului sindic, cât şi în motivarea apelului formulat în dosarul de faţă, creditoarea nu a motivat în ce constă formularea cu rea credinţă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi nici de ce aceasta a fost solicitată prematur, ci a motivat opoziţia sa prin prisma afectării propriilor interese. Astfel, creditoarea apelantă a arătat că în cazul în care se deschide procedura insolvenţei împotriva debitoarei, interesele sale ar fi afectate, deoarece i se va plăti o sumă mai mică din creanţa pe care o are de recuperat, fiind în interesul său să continue procedura de executare conform Codului de procedură fiscală, împotriva bunurilor debitoarei asupra cărora are aplicată măsura sechestrului asigurator, iar pe de altă parte, declanşarea procedurii insolvenţei ar dezavantaja creditoarea, pentru că în acest caz, curgerea accesoriilor constând în dobânzi şi penalităţi ar fi întreruptă.

Curtea constată că aceste motive nu reprezintă aspecte care să conducă la admiterea opoziţiei creditoarei la deschiderea procedurii, deoarece în speţă nu s-au dovedit cu nici un mijloc de probă aspectele privind introducerea prematură, cu rea credinţă, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, de către debitoare.

Mai mult, din ansamblul probelor administrate în cauză atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, a reieşit faptul că debitoarea a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, cu respectarea prevederilor art. 66 alin. 1 din legea insolvenţei, deoarece se afla în stare prezumată de insolvenţă, având un total al datoriilor potrivit balanţei contabile din ..., în cuantum de ... lei, iar în contul debitoarei nu existau disponibilităţi băneşti pentru achitarea acestor creanţe. Aceste susţineri au fost dovedite cu actele depuse la dosarul de fond, completate ulterior,  având în vedere că în apel Curtea a pus în vedere debitoarei prin încheierea de şedinţă din data de ..., să se depună la dosar dovezi şi să precizeze în ce constau creditările societăţii debitoare, să depună actele doveditoare ale tuturor creanţelor declarate, să dovedească faptul că în fiecare caz este vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. La aceste solicitări ale instanţei de apel, debitoarea s-a conformat depunând la dosar înscrisurile doveditoare aflate la filele .. din volumul ..al dosarului Curţii de Apel şi ... din volum ... al aceluiaşi dosar.

Din studiul tuturor acestor acte doveditoare, a rezultat cu certitudine că debitoarea se află în stare de insolvenţă şi într-un grad ridicat de îndatorare faţă de mai mulţi creditori, ansamblul creanţelor depăşind cu mult valoarea prag de ... de lei, prevăzută de art. 5 pct. 72 din legea insolvenţei.

Aşa fiind, faţă de cele mai sus expuse, Curtea va respinge ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare