Procedura insolvenţei

Creditorii unei debitoare aflate în procedura insolvenţei pot fi garantaţi doar cu acele bunuri asupra cărora există garanţiile ori preferinţele constituite şi care, la data deschiderii procedurii insolvenţei se găseau în patrimoniul debitoarei aflate în starea de insolvenţă declarată prin hotărârea de deschidere a unei astfel de proceduri şi nu pentru bunuri care nu mai există în patrimoniul acestor societăţi.

Prin Decizia civilă nr. 24/A/18.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1107/16.11.2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. ... cu următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 1107/16.11.2015,  pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. ..., a fost respinsă contestaţia formulată de creditoarea ... cu sediul în Italia, împotriva tabelului preliminar al creanţelor ...

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat că, la data de 09.03.2015, s-a înregistrat contestaţia formulată de ..., împotriva tabelul preliminar al creanţelor debitoarei ... – societate în insolvenţă, întocmit de către administratorul judiciar provizoriu ..., în temeiul Legii nr. 85/2014, prin care solicită admiterea contestaţiei şi rectificarea tabelului preliminar al creanţelor în sensul înscrierii creanţei sale în cuantum de ... euro în categoria creanţelor garantate cu rezerva dreptului de proprietate.

În motivare, se arată că prin acţiunea introductivă a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare, precum şi înscrierea la masa credală cu creanţa garantată în cuantum de ... euro şi a accesoriilor acesteia, în cuantum de ... euro, că prin Sentinţa civilă nr. ... pronunţată în şedinţa publică din data de 27.04.2015 de către Tribunalul Arad, instanţa a admis cererea şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoare, că instanţa a numit ca administrator judiciar provizoriu pe ... şi a fixat următoarele termenele procedurale.

Mai arată că, prin tabelul preliminar al creanţelor debitoarei întocmit de către administratorul judiciar  provizoriu şi publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă la data de 01.07.2015, în mod greşit acesta a notat creanţa ca fiind o creanţă chirografară, deşi din înscrisurile depuse la dosar în susţinerea cererii în mod cert reiese că deţine o creanţă garantată cu rezerva dreptului de proprietate şi că creanţa în cuantum total de ... beneficiază de o clauză de preferinţă, în conformitate cu art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, care va fi interpretat prin coroborare cu disp. art. 2.347 din Codul Civil.

În continuare se arată că în speţă este vorba despre o vânzare cu clauză de rezervă a dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din art. 4.3 din Contractele de vânzare-cumpărare nr. ..., clauza fiind supusă formalităţilor de publicitate prin înscrierea acesteia în AEGRM la data de 06.03.2015 aşa cum rezultă din Avizele  ataşate cererii introductive de instanţă.

Rezultă aşadar că întreaga sumă de ... euro reprezintă o creanţă garantată cu rezerva dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute debitoarei, astfel cum sunt individualizate în anexele nr. 1 la contractele de vânzare-cumpărare şi care reprezintă în concret sistemul de susţinere pentru plantaţiile de viţă de vie aflate în patrimoniul debitoarei, în suprafaţă de ..ha, respectiv ..ha, formulând în prezent un ansamblu funcţional.

În drept invocă Legea nr. 85/2014.

În probaţiune a anexat înscrisuri.

La data de 23 iulie 2015, contestatoarea ... a înregistrat la dosar o adresă, prin care arată că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014, un exemplar al contestaţiei însoţit de un exemplar al înscrisurilor doveditoare au fost transmise administratorului judiciar ... la data de 07.07.2015, aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate.

Fiind legal citat administratorul judiciar provizoriu ..., la data de 08 octombrie 2015, a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei formulată de creditoare faţă de modalitatea de înscriere a creanţei sale în tabelul preliminar al creanţelor.

În motivare se arată că la data de 09.03.2015 a fost depusă de către ... cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei ..., că prin cererea depusă creditoarea a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe al debitoarei cu suma de ... euro în grupa creanţelor garantate, cu aceeaşi motivare ca şi în contestaţia de faţă.

În vederea întocmirii tabelului preliminar de creanţe, administratorul judiciar a făcut demersuri în vederea identificării în patrimoniul debitoarei a bunurilor care au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare invocate de contestatoare asupra cărora acestea şi-au rezervat dreptul de proprietate. Astfel, în urma comunicării documentelor solicitate, a rezultat că debitoarea a valorificat la data de 28.08.2014 către ... întreg patrimoniul, respectiv: întreaga investiţie totală de ... ha incluzând viţa de vie plantată şi sistemul de susţinere palisaj aferent acesteia compus din stâlpi de capăt din beton, stâlpi intermediari metalici 5 x sârme pe rând, ancore, sufe, întinzătoare.

Având în vedere că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, inclusiv cele asupra cărora contestatoarea invocă un drept de proprietate, administratorul judiciar a considerat că nu se poate institui un drept de garanţie în favoarea creanţei solicitate de către ...

Pe de altă parte, dacă creditoarea beneficiază de un drept de proprietate asupra bunurilor valorificate, administratorul judiciar nu înţelege de ce nu a făcut demersurile legale de a intra în posesia bunului a cărui proprietar susţine că este încă din anul 2014, având în vedere că debitoarea nu a înţeles să achite contravaloarea acestora.

În această situaţie, administratorul judiciar a înscris creanţa contestatoarei cu suma solicitată însă în grupa creanţelor chirografare.

Menţionează că administratorul judiciar a notificat creditoarea asupra modalităţii de înscriere în tabelul preliminar al creanţelor şi a publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă tabelul de creanţe.

În probaţiune a anexat înscrisuri.

La data de 12 noiembrie 2015,  contestatoarea ... a înregistrat la dosar răspuns la întâmpinare, prin care solicită admiterea contestaţiei şi modificarea tabelului preliminar al creanţelor debitoarei ..., cu consecinţa înscrierii creanţei principale deţinute de creditoare, în valoare de 134.924,30 euro, în categoria creanţelor garantate cu rezerva dreptului de proprietate, precum şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Se arată că nu prezintă relevanţă dacă aceste bunuri se găsesc sau nu în patrimoniul debitoarei la momentul întocmirii tabelului preliminar.

Apreciază că lipsa din patrimoniul debitoarei a bunurilor asupra cărora creditoarea şi-a rezervat dreptul de proprietate până la achitarea integrală a acestora nu poate echivala cu inexistenţa dreptului său, respectiv a clauzei de rezervă a proprietăţii, cum în mod greşit consideră administratorul judiciar.

În speţă, se cerea ca administratorul judiciar să verifice dacă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, creanţa creditoarei ... beneficiază de o clauză de preferinţă, în conformitate cu art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014 şi să procedeze la înscrierea acesteia în categoria creanţelor garantate, evident sub rezerva identificării acestor bunuri şi evaluării lor ulterioare şi independent de existenţa sau nu în patrimoniul debitoarei a acestor bunuri la acel moment procesual, respectiv data întocmirii tabelului preliminar. Este de la sine înţeles că în situaţia în care se va stabili că aceste bunuri au ieşit în mod legal din patrimoniul debitoarei şi nu pot fi valorificate în cadrul procedurii, atunci nici creditoarea nu va beneficia de pe urma acestei clauze, însă dreptul de proprietate al creditoarei asupra bunurilor vândute debitoarei trebuie recunoscut la acest moment procesual şi înscris în tabelul preliminar sub forma unei creanţe garantate cu rezerva proprietăţii.

În continuare apreciază că, creditoarea are dreptul de opţiune în ceea ce priveşte modalitatea de satisfacere a creanţei.

În speţă, creditoarea a înţeles să opteze pentru obligarea debitoarei la executare întocmai a obligaţiei contractuale şi nu prezintă, aşadar, importanţă juridică faptul că nu a utilizat o altă modalitate ca mijloc de satisfacere a creanţei sale, cum ar fi rezoluţiunea contractului, reintrarea în posesia bunurilor şi obligarea la despăgubiri, cum în mod eronat se apără administratorul judiciar.

Mai mult, materialele furnizate de către creditoare şi achiziţionate de către societatea debitoare au fost destinate realizării măsurii privind instalarea sistemului de susţinere pentru conducere şi palisaj a plantaţiilor viticole în suprafaţă de 30 ha şi respectiv 24 ha, măsură eligibilă a Programului de restructurare/ reconversie viticolă derulat cu sprijin comunitar în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 247/2008 privind aprobarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/ reconversie a plantaţiilor viticole.

La finalizarea măsurii de instalare a sistemului de susţinere pentru conducere şi palisaj a plantaţiilor viticole, APIA a dispus  finanţarea măsurii cu suma de ..., sumă provenită din fondurile europene de garantare agricolă FEGA, potrivit art. 7.1. din Ordinul nr. 247/2008, după ce anterior finanţase  prima măsură privind „plantarea” cu suma de aproximativ ....

Faptul că debitoarea a primit integral finanţarea din partea APIA, aproximativ ..., pentru înfiinţarea suprafeţei viticole de .. ha, iar aceasta nu a înţeles să achite către creditoare suma reprezentând contravaloarea materialelor furnizate şi utilizate în realizarea măsurii, face obiectul dosarului penal nr. ... la Direcţia Naţională Anticorupţie  - Serviciul Teritorial Timişoara, aducând, totodată, la cunoştinţa organelor de cercetare penală, faptul că debitoarea a înstrăinat plantaţiile viticole aflate în patrimoniu şi înfiinţate cu sprijin comunitar, astfel cum rezultă din constatarea administratorului judiciar, deşi nu avea acest drept conform prevederilor legale în materie de eligibilitate la acordarea sprijinului financiar de către APIA.

Dincolo de acest fapt, trebuie observat că debitoarea a înstrăinat plantaţia viticolă cu suma de aproximativ ..., cu mult sub valoarea sa reală, având în vedere că valoare cheltuielilor efectiv realizate pentru înfiinţarea acesteia au fost aproximativ ..., iar APIA a acordat o finanţare de ..., reprezentând 75% din totalul cheltuielilor, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 247/2008 privind aprobarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/ reconversie a plantaţiilor viticole, astfel că se vor impune acţiuni de anulare a actelor de înstrăinare încheiate în mod fraudulos de către debitoare.

Analizând contestaţia, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat, cu titlu preliminar, că creditoarea contestatoare a formulat declaraţia sa de creanţă odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată împotriva debitoarei, deci în termenul legal prevăzut de lege.

S-a mai constatat că este adevărată susţinerea sa, potrivit căreia şi-a rezervat un drept de proprietate asupra bunurilor vândute până la achitarea integrală a datoriei de către debitoare, administratorul judiciar recunoscând, de altfel acest fapt; că, totodată, a fost înscrisă în AEGRM dreptul de gaj al contestatoarei; că debitoarea, cu toate acestea, a înstrăinat atât bunurile vândute de către creditoarea contestatoare, cât şi întreaga plantaţie de vie pentru care bunurile creditoarei au servit, aceasta recunoscând vânzarea, vânzare de altfel constatată şi de administratorul judiciar.

Cu privire la plantaţia de vie, judecătorul sindic din cadrul primei instanţe a constatat că aceasta aparţinea debitoarei, care în momentul vânzării a fost de acord cu rezerva dreptului de proprietate afirmat de creditoarea contestatoare, potrivit Contractului părţilor de la filele ... încheiat la ...

Rezultă fără putinţă de tăgadă, în opinia judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Arad, că, potrivit art. 4.3 din contractul antemenţionat, produsele vândute de creditoare debitoarei nu treceau în proprietatea acesteia din urmă decât din momentul plăţii integrale a preţului aferent, iar potrivit prevederilor art. 5.7 din acelaşi contract, reprezentantul legal al debitoarei s-a constituit personal fidejusor pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate prin contract, fiind emis şi un bilet la ordin care să asigure plata obligaţiilor asumate prin contract şi fiind înscris la AEGRM clauza de rezervă a proprietăţii.

Apoi, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a constatat că debitoarea a înstrăinat, cu toate aceste demersuri legale, atât plantaţia de vie, cât şi bunurile achiziţionate către un terţ, fiind vorba despre o veritabilă vânzare a bunului altuia.

De asemenea, judecătorul sindic de la prima instanţă a reţinut că, potrivit declaraţiilor administratorului judiciar, se va formula o acţiune privind anularea tranzacţiei de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât vânzarea nu era permisă nici sub rezerva asumată de debitoare care a cumpărat bunurile de la creditoare cu fonduri europene care au un regim restrictiv şi clar, însă a apreciat că până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a unei acţiuni care nici nu a fost înregistrată încă pe rolul instanţelor judecătoreşti, nu se poate pronunţa cu privire la o eventuală anulare de vânzare, considerată de părţi ca fiind abuzivă.

În continuare, judecătorul sindic din cadrul tribunalului a reţinut că, potrivit prevederilor art. 159, alin. 1 din Legea nr. 85/2014, „Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea ordine(...): 3. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum şi cele corespunzătoare art. 105 alin. (3) şi art. 123 alin. (11) lit. a).”

Potrivit alin. 2 din acelaşi articol „În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare sau bugetare, după caz, care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 161, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 80. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului judiciar, în contul averii debitorului.”

După cum se poate observa, creditorii pot fi garantaţi doar cu acele bunuri asupra cărora există garanţiile ori preferinţele constituite şi care, la data deschiderii procedurii insolvenţei se găseau în patrimoniul debitoarei aflate în starea de insolvenţă declarată prin hotărârea de deschidere a unei astfel de proceduri şi nu pentru bunuri care nu mai există în patrimoniul acestor societăţi.

Prin urmare, judecătorul sindic a constatat că, deşi exista o clauză de rezervă a proprietăţii prevăzută în contractul părţilor şi înscrisă la AEGRM, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de la filele ... dosar, bunul nu mai este în proprietatea debitoarei de la data 28.08.2014, înainte de data deschiderii procedurii.

Cum bunul asupra căruia exista preferinţa, garanţia, nu mai există, judecătorul sindic de la prima instanţă a constatat că nu mai există nici clauza de rezervă a proprietăţii astfel instituită în legătură cu debitoarea.

De asemenea, a reţinut că, potrivit prevederilor art. 563 din noul cod civil, dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, dar la fel, dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut; că, mai mult, buna credinţă este prezumată totdeauna, pe când reaua-credinţă trebuie dovedită.

De asemenea, judecătorul sindic din cadrul tribunalului a constatat că nu a fost făcută nici o dovadă cu privire la o acţiune întemeiată pe prevederile art. 594 din noul cod de procedură civilă sau pe un alt temei de drept.

A mai reţinut judecătorul sindic că, pentru a se putea face dovada că actul de vânzare-cumpărare depus la dosar este unul fraudulos, se cere, prin Legea nr. 85/2014, îndeplinirea mai multor condiţii care se dovedesc doar pe parcursul unui proces, motiv pentru care a apreciat că nu se va putea pronunţa în nici un fel pe această cale.

Având în vedere că bunul pentru care se reclamă un alt rang al creanţei de către contestatoare nu mai există, judecătorul sindic din cadrul tribunalului a constatat că în mod corect administratorul judiciar a trecut pe contestatoare ca fiind o creditoare ce deţine împotriva debitoarei o creanţă chirografară, astfel că, în baza prevederilor de mai sus, a statuat în sensul celor mai sus menţionate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea ..., prin care a solicitat admiterea apelului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate, cu consecinţa modificării tabelului preliminar al creanţelor debitoarei ... şi înscrierii creanţei deţinute de creditoare în categoria creanţelor care beneficiază de o cauza de preferinţa; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, în cuantum de ...

În motivare, apelanta creditoare a arătat că hotărârea atacată este nelegală.

În acest sens, a arătat că creanţa sa, în cuantum de ..., înscrisă în tabelul preliminar, beneficiază de o clauză de preferinţă, în conformitate cu art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, a învederat că, în conformitate cu art. 2.347 alin. 2 din Codul civil, „Sunt asimilate ipotecilor clauzele de rezerva a proprietăţii, pactele de răscumpărare ori cesiunile de creanţă încheiate în scop de garanţie.”

Apelanta creditoare a susţinut că, în acord cu prevederile mai sus citate, în mod neîntemeiat s-a dispus respingerea contestaţiei formulate şi s-a menţinut creanţa sa în categoria creanţelor chirografare, deşi exista o clauză de rezervă a proprietăţii, prevăzută în contractul părţilor şi înscrisă în AEGRM.

În continuare, apelanta creditoare a arătat că, deşi instanţa a reţinut în mod corect faptul că, fără putinţă de tăgadă, creanţa sa beneficiază de o cauză de preferinţă prin constituirea validă a clauzei de rezervă a dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute debitoarei, iar creditorii pot fi garantaţi doar cu acele bunuri asupra cărora există garanţiile ori preferinţele constituite, a apreciat fără temei legal că aceste bunuri, asupra cărora exista garanţia, preferinţa, trebuie să se regăsească în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenţei, concluzionând că, în speţă, cum bunurile asupra cărora şi-a rezervat dreptul de proprietatea nu mai există (au fost înstrăinate), nu mal există nici clauza de rezervă a proprietăţii instituită în legătură cu debitoarea.

În opinia apelantei creditoare, nu prezintă relevanţă dacă aceste bunuri se găseau sau nu în patrimoniul debitoarei la momentul deschiderii procedurii insolvenţei.

Apelanta creditoare a susţinut, în continuare, că, în speţă, în cazul existenţei unul titlu valid din care izvorăşte dreptul de preferinţă, nu există nicio o situaţie prevăzută de lege, în care dreptul creditoarei să nu fie recunoscut şi înscris în tabelul preliminar la acest moment procesual, mal mult, cu cât patrimoniul debitoarei poate fi reîntregit în cursul procedurii, prin anularea actelor frauduloase încheiate de debitor.

De asemenea, a susţinut că nerecunoaşterea dreptului de preferinţă în termenul legal în care creditoarea este chemată să-l declare, este în măsură să o prejudicieze grav în cazul în care patrimoniul debitoarei va fi reîntregit în cursul procedurii, iar creditoarea se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de pe urma dreptului său, ca o consecinţă a neînscrierii acestuia în tabelul creanţelor.

Pentru toate aceste motive, apelanta creditoare a apreciat că lipsa din patrimoniul debitoarei, a bunurilor asupra cărora şi-a rezervat dreptul de proprietate până la achitarea integrală a acestora, nu poate echivala cu inexistenţa dreptului său, respectiv a clauzei de rezervă a proprietăţii.

Apelanta creditoarea a arătat, apoi, că este de necontestat faptul că în situaţia în care se va stabili că aceste bunuri au ieşit în mod legal din patrimoniul debitoarei şi nu pot fi valorificate în cadrul procedurii, atunci nici creditoarea nu va putea beneficia de pe urma acestei clauze, însă dreptul de proprietatea al creditoarei asupra bunurilor vândute debitoare in baza Contractelor de vânzare-cumpărare nr. ..., trebuie intabulat, recunoscut la acest moment procesual şi înscris în tabelul definitiv, sub forma unei creanţe garantate cu rezerva proprietăţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

 Intimata debitoare, prin lichidator judiciar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de creditoare şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei nr. ... pronunţată de Tribunalul Arad.

În motivare, intimata debitoare a susţinut că apelul formulat de creditoare este nefondat.

În acest sens, intimata debitoare a arătat că, într-adevăr, conform contractelor de vânzare cumpărare încheiate între părţi, creditoarea beneficiază de o clauză de rezervă a proprietăţii asupra bunurilor vândute, clauză înscrisă şi în AEGRM, dar că, în urma efectuării inventarierii bunurilor debitoarei şi în urma documentelor verificate, lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea nu mai deţine în proprietate niciun bun, acestea fiind înstrăinate anterior deschiderii procedurii insolvenţei, inclusiv bunurile asupra cărora a existat o clauză de rezervă a proprietăţii în favoarea creditoarei.

Apoi, intimata debitoare a arătat că, în acest caz, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot fi îndestulaţi cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 161 din L 85/2014, din vânzarea bunurilor asupra cărora sunt instituite garanţii sau clauze de preferinţă, însă în situaţia în care aceste bunuri nu mai există în patrimoniul debitoarei - cum este în speţa de faţă - sau valoarea bunului este mai mică decât creanţa creditorului garantat, acest creditor va dobândi pentru creanţa sa sau pentru diferenţa de creanţă, un rang de creanţă chirografară.

Prin urmare, intimata debitoare a precizat că, dacă bunul asupra căruia a fost instituită garanţia, clauza de preferinţă, nu mai există, evident că nu mai există nici clauza de rezerva a proprietăţii astfel instituita în legătură cu debitoarea.

Pe de altă parte, în opinia intimatei debitoare, dacă creditoarea beneficiază de o clauză de proprietate asupra bunurilor valorificate de debitoare, aceasta putea face demersuri pentru a intra în posesia bunurilor, încă din anul 2014, având în vedere că debitoarea nu a înţeles să achite contravaloarea acestora.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 471 alin 5 Cpc., art. 161 L 85/2014, art. 411 alin. 1 pct. 2 Cpc.

Examinând apelul de faţă, prin prisma criticilor formulate de apelantă şi a prevederilor art. 466 şi urm. C. pr. civ., Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar.

Astfel, creditoarea critică hotărârea apelată arătând faptul că, în opinia sa, judecătorul sindic nu a interpretat corect dispoziţiile legale aplicabile în materie, deoarece se impunea înscrierea creanţei sale ca şi creanţă garantată, în loc de creanţă chirografară, având în vedere că deţine un drept de preferinţă constând în rezerva dreptului de proprietate sub care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare cu debitoarea, asupra unor bunuri ce reprezintă, în fapt, elemente ale sistemului de susţinere ale unor plantaţii viticole.

În opinia creditoarei, nu are relevanţă dacă bunurile respective asupra cărora avea un drept de preferinţă mai există sau nu în patrimoniul debitoarei, deoarece este posibil ca acest patrimoniu să fie reîntregit şi, în acest caz, creditoarea ar fi defavorizată prin neînscrierea în mod corect a creanţei sale.

Totodată, creditoarea consideră că debitoarea a înstrăinat bunurile asupra cărora avea un drept de preferinţă, cu o valoare mult diminuată faţă de valoare reală, aspect care, de asemenea, ar trebui avut în vedere la soluţionarea cauzei.

În ce priveşte temeiul de drept pe care îşi întemeiază atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, susţinerile, creditoarea a invocat disp. Art. 159 alin. 1 şi 161 din Legea insolvenţei nr. 85/2014.

Cu privire la aceste dispoziţii legale invocate, Curtea reţine că ele nu sunt aplicabile speţei deduse judecăţii, deoarece art. 169 alin. 1 se referă la distribuirea sumelor realizate în urma lichidării, respectiv la ordinea distribuirii fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor debitoarei, grevate în favoarea creditorului cu clauze de preferinţă, ori în speţă nu se pune problema vânzării bunurilor şi distribuirii sumelor rezultate din aceste vânzări, având în vedere că debitoarea nu dispune de niciun fel de bunuri. În acest context, Curtea reţine că este eronată susţinerea creditoarei că nu are relevanţă dacă bunul supus garanţiei sau dreptului de preferinţă mai există în patrimoniul debitoarei sau nu, căci patrimoniul ar putea fi reîntregit, deoarece, aşa cum a reţinut şi judecătorul sindic, creditorii pot fi garantaţi doar cu acele bunuri asupra cărora există constituite garanţii ori drepturi de preferinţă, cu condiţia ca la data deschiderii procedurii aceste bunuri să se regăsească efectiv în patrimoniul debitoarei şi să existe posibilitatea reală a valorificării lor în cadrul procedurii insolvenţei.

De asemenea, Curtea reţine că bunurile asupra cărora creditoarea avea înscris un drept de preferinţă au fost înstrăinate de către debitoare înaintea deschiderii procedurii insolvenţei, iar aspectul că aceste bunuri au fost înstrăinate la o valoare inferioară valorii lor reale nu are relevanţă, în contextul analizei modului în care a fost înscrisă în tabelul creanţelor, creanţa declarată de creditoare.

Concluzionând, Curtea reţine că în mod temeinic şi legal judecătorul sindic a respins contestaţia formulată de creditoare şi a constatat că în mod corect a fost înregistrată creanţa creditoarei ca şi creanţă chirografară şi nu garantată, având în vedere că bunurile ce făceau obiect al dreptului de preferinţă invocat de creditoare nu mai există în patrimoniul debitoarei.

Aşa fiind, constatând că nu există motive de schimbare sau anulare a sentinţei apelate, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul.

Domenii speta

Spete similare