Ordinul nr.1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Cheltuieli de spitalizare solicitate de unitatea spitalicească urmare a internării victimei accidentului rutier produs din culpa inculpatului care a condus un autovehicul care nu era asigurat r

Prin sentinţa penală nr.366 din data de 11.11.2015, Judecătoria Rădăuţi a condamnat pe inculpatul F. G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 178 alin. 2 din Codul penal de la 1969 (art. 192 al. 2 Cod penal), cu aplic. art. 396 al. 10 C. proc. penală, art. 74 al. 1 lit. a, c şi art. 76 al. 1 lit. d  C. penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an şi 2(două) luni închisoare;

- vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 alin. 1,3 din Codul penal de la 1969 (art. 196 al. 5 Cod penal), cu aplic. art. 396 al. 10 C. proc. penală, art. 74 al. 1 lit. a, c şi art. 76 al. 1 lit. e teza a II-a C. penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală;

- conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. şi ped. de art. 86 al. 1 OUG nr. 195/2002 (art. 335 al. 1 Cod penal), cu aplic. art. 396 al. 10 C. proc. penală, art. 74 al. 1 lit. a, c şi art. 76 al. 1 lit. e teza I  C. penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. d Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare, respectiv 1(un) an şi 2(două) luni închisoare.

În baza art. 71 C. penal de la 1969, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b C. penal.

În baza art. 81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal,  s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 3 ani şi 2 luni, conform art. 82 Cod penal.

Inculpatului i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 83  Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, instanţa a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, prev. de 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 25, 397 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă S. suma de 3212,90 lei, despăgubiri civile.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 84 Cod penal din 1969.

În baza art. 27 al. 4 Cod procedură penală, a respins  ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de părţile civile TO, TF, TV, TC, ŞT, ŞG şi ŞG.

În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1320/P/2013 din data de 27 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul F.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de „ucidere din culpă”, „vătămare corporală din culpă” şi „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”,  fapte prevăzute  şi pedepsite de art. 192 alin. 2, art. 196 alin. 1, 5 şi art. 335 alin. 1 NCP, cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal, reţinând, în fapt, următoarele:

 La data de 27.04.2013, în jurul orelor 19,18, F.G. se deplasa la volanul autoturismului marca D. cu nr. de înmatriculare xxx pe str. RI de pe raza or. C., jud. S.,  spre DCaa, având ca pasager pe scaunul din dreapta faţă pe soţia sa, F. P.

Pe DCaa, drum cu prioritate, se deplasa motocicleta marca „H.” cu nr. de identificare yyy, neînmatriculată, dar având aplicate numerele de înmatriculare zzz C. condusă de T. F., iar ca pasager având pe minorul Ş. G.  Ajungând la intersecţia cu DCaa nu a acordat prioritate motocicletei, intrând în coliziune cu aceasta. În urma impactului, T. F. a fost proiectat pe carosabil, suferind leziuni care au condus la decesul acestuia, iar Ş.G. a fost transportat la Spitalul Mun. R., iar ulterior transferat la Spitalul Judeţean de Urgenţe S. unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

În cadrul raportului medico-legal de necropsie nr…../29.04.2013 s-a menţionat  că moartea victimei T. F. a fost  violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute survenite în condiţiile unui aspirat hematic pulmonar din contextul unui poli-traumatism (cranio-cerebral şi al viscerocraniului) prin accident rutier. Leziunile de violenţă constatate necroptic şi descrise în raport s-au putut produce prin lovire – proiectare, victima putând fi în deplasare pe un moped şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat la autopsie conţinea 0,90 g la mie alcool. Urina recoltată la autopsie conţinea 1,20 g la mie alcool (filele 57- 60).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 51-R/A1 întocmit de Cabinetul de Medicină legală R., persoana vătămată Ş.G. a prezentat leziuni de violenţă atestate documentar care s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier la data de 27.04.2013, necesitând pentru vindecare un număr de 70-80 zile îngrijiri medicale (filele 40, 43).

Conducătorului auto F. G. i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind 0,15 g/l alcool pur în sânge la prima probă şi de 0,00 g/l alcool pur în sânge la a doua probă, potrivit buletinului de analiză toxicologică –alcoolemie nr. 640 din 29.04.2013  emis de Serviciul de Medicină Legală S. (fila 101).

În ceea ce priveşte starea tehnică a vehiculelor  implicate în accident, conform raportului de inspecţie tehnică întocmit de Staţia de Inspecţie Tehnică SV-.., SC”D”SRL din data de 16.07.2013:

- autoutilitara D. cu numărul de înmatriculare xxx nu era corespunzătoare din punct de vedere tehnic să circule pe drumurile publice, prezentând deficienţe la sistemul de frânare şi la sistemul de direcţie (filele 102-103);

- motocicleta marca H. cu nr. de identificare yyy, cu număr fals de înregistrare, nu era corespunzătoare din punct de vedere legal să circule pe drumurile publice.

Potrivit adresei nr. …/05.06.2013 emisă de Primăria or. C., numărul de înregistrare zzz este alocat mopedului marca M, capacitate cilindrică 50cmc aparţinând lui T. O. (filele 81-82).

Prin adresele nr. ../16.12.2013 şi ../27.01.2014 emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a  Vehiculelor, s-a arătat că motocicleta marca H. cu nr. de identificare yyy nu figurează ca fiind înmatriculată, însă pentru a circula pe drumurile publice, este necesar ca aceasta să fie înmatriculată, deoarece nu poate fi încadrată în categoria moped (filele 92-93).

De asemenea, aceeaşi instituţie  prin adresa nr. … din 28.05.2013 a comunicat că T.F. nu figurează în evidenţele acestui serviciu ca fiind posesor de permis de conducere (fila 95).

Din interogarea bazei de date efectuate la data de 27.04.2013 şi din adresa nr. …/31.05.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, s-a reţinut că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (filele 96-97).

În cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară nr. …/05.05.2014 au fost reţinute  următoarele aspecte:

Mecanismul producerii accidentului: În data de 27.04.2013, în jurul orelor 19:18, F.G., conducător auto al autoutilitarei D., circula pe str. RI din or. C., jud. S. pe sensul de deplasare spre DC aa, cu intenţia de a traversa intersecţia şi a-şi continua deplasarea pe str. A. F.G. avea o alcoolemie de 0,15 g la mie, nu poseda permis de conducere, iar autovehiculul condus nu corespundea normelor privind circulaţia pe drumurile publice, având ca pasager pe soţia sa.

În acelaşi timp, T. F., conducător auto al motocicletei marca H. neînmatriculată, cu număr fals de înregistrare zzz, circula pe DC aa în apropierea km 4+980 m pe direcţia Şcoală spre Biserică. T. F. nu poseda permis de conducere, avea o alcoolemie de 0,90g la mie, nu purta cască de protecţie şi avea ca pasager pe scaunul din spate pe Ş. G.

Conducătorul auto F. G. a oprit la indicatorul „Oprire”, conform declaraţiei dale, apoi a pornit de pe loc cu intenţia de a traversa intersecţia. Când autoutilitara a ajuns  la ieşirea din intersecţie s-a produs impactul dintre motocicleta H. condusă de T. F. şi partea laterală a autoutilitarei. Din impact, partea spate a autoutilitarei s-a rotit în jurul axei faţă, lăsând pe carosabil urma curbă de derapare a roţilor din spate în lungime de 5,8 m, până în locul în care a fost găsită de echipa de poliţie. Motocicleta a fost proiectată spre stânga aproximativ pe axul drumului, iar conducătorul motocicletei, T. F. a fost proiectat pe carosabil în locul în care au fost găsiţi de echipa operativă a poliţiei. Conducătorul motocicletei, care nu purta cască de protecţie, a decedat la impactul cu carosabilul. Pasagerul motocicletei, Ş. G., a fost proiectat de asemenea pe carosabil suferind leziuni.

Viteza autoutilitarei D. condusă de inculpat în momentul premergător impactului, egală cu viteza din momentul impactului a fost de cca. 10-15 km/h, ceea ce reprezintă o medie de 3,47 m/s.

Viteza motocicletei condusă de victimă în momentul premergător impactului a fost de cca 50-55 km/h, ceea ce reprezintă o medie de 14,52 m/s, iar în momentul impactului a fost de cca 45-50 km/h, ceea ce reprezintă o medie de 13,19 m/s.

Inculpatul F.G. a încălcat următoarele articole din OUG 195/2002:

-art. 57 alin. 2 – nu a acordat prioritate la întâlnirea indicatorului „Oprire”;

-art. 7 comb. cu art. 10 alin. 1- autovehiculul era fără asigurare RCA valabilă, ITP-ul expirat din data de 06.10.2010 şi prezenta defecţiuni la sistemul de frânare;

-art. 23 alin. 1 – nu posedă permis de conducere;

-art. 102 alin. 3 lit. a) – avea o alcoolemie de 0,15 g la mie;

-art. 148 alin. 16  din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 – autovehiculul avea anvelopă stânga spate de dimensiuni necorespunzătoare.

Victima T.F. a încălcat următoarele articole din OUG 195/2002:

-art. 12 alin. 1 – motocicleta nu era înmatriculată şi avea număr fals de înmatriculare;

-art. 23 alin. 1 – nu posedă permis de conducere;

-art. 36 alin. 2 – nu purta cască de protecţie, la fel şi pasagerul Ş.G.;

-art. 49 alin. 1 – circula cu o viteză de cca 50-55 km/h, ceea ce reprezintă o medie de 14,52 m/s;

-art. 85 alin. 1 – a pus în circulaţie un autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat;

-art. 87 alin. 1 – avea o alcoolemie de 0,90 g la mie.

Cauza determinantă a producerii accidentului este nerespectarea de către F. G. a art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002, deoarece nu a acordat prioritate la întâlnirea indicatorului „Oprire”.

Cauzele favorizante producerii accidentului sunt: nerespectarea de către T. F. a art. 36 alin. 2, a art. 23 alin. 1 din OUG 195/2002.

Punctul de vedere al expertului este că accidentul putea fi evitat de fiecare din cei doi conducători de autovehicule în condiţiile respectării regulilor privind circulaţia rutieră (filele 111-135).

 Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 31.03.2015.

 Prin încheierea din data de 05 iunie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1580/138/P/2013 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a ţinut seama de declaraţia inculpatului, precum şi de întregul material de urmărire penală, a aplicat dispoziţiile art. 375, 377 Cod procedură penală, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut înainte de începerea cercetării judecătoreşti faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că instanţa a revenit de la audierea martorilor din lucrări.

Aşadar, faţă de învinuirea ce i-a fost adusă, inculpatul a recunoscut şi a regretat faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost descrise prin rechizitoriu.

Din analiza materialului probator, instanţa de fond a constatat că la data de 27.04.2013, în jurul orelor 19,00, deşi nu poseda permis de conducere, inculpatul s-a deplasat la volanul autoturismului marca D. cu nr. de înmatriculare xxx pe str. RI de pe raza loc. C., şi, întrucât nu a respectat indicatorul „Oprire" a intrat în coliziune cu motocicleta marca H. cu nr. de identificare yyy condusă de T. F., în urma impactului rezultând decesul conducătorului motocicletei şi vătămarea corporală a pasagerului acesteia Ş. G.

Prin acestea, inculpatul s-a făcut vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv „conducerea unui vehicul fără permis de conducere", „ucidere din culpă" şi „vătămare corporală din culpă", prev. de art. 335 alin. 1 NCP, art. 192 alin. 2 şi art. 196 alin. 1, 5 NCP, cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal.

Astfel, analizând infracţiunile săvârşite de inculpat prin prisma elementelor constitutive, instanţa de fond a constatat că acestea sunt întrunite, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.

Latura obiectivă  constă în acţiunea inculpatului, care a condus un autoturism fără permis de conducere, nu a respectat indicatorul „Oprire" şi a intrat în coliziune cu motocicleta marca H.cu nr. de identificare yyy condusă de T. F..

Între acţiunea inculpatului şi rezultatul constând în moartea numitului T. F. şi vătămarea corporală a numitului Ş. G., există legătură de cauzalitate, dovedită prin expertiza efectuată în cauză şi celelalte mijloace de probă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a avut posibilitatea reală a prevederii rezultatului faptelor sale, constând în uciderea unei persoane, rezultat cu privire la care a sperat în mod uşuratic că nu se va produce.

La individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut că, încă de la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut în întregime fapta, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, şi a dat aplicabilitate dispoziţiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Instanţa a apreciat că aplicarea art. 396 al. 10 Cod de procedură penală  nu conduce la imposibilitatea reţinerii şi a atenuantelor prev. de art. 74 lit. a – c,  întrucât s-ar crea o situaţie mai nefavorabilă pentru inculpat prin aplicarea exclusivă a prevederilor art. 396 al. 10 Cod de procedură penală.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor Codului penal de la 1969, favorabil inculpatului atât în privinţa condiţiilor şi efectelor reţinerii circumstanţelor atenuante, cât şi al tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, precum şi cu privire la instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Aşadar, la individualizarea pedepselor instanţa a ţinut seama de faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a avut o comportare bună până la săvârşirea faptelor, iar ulterior comiterii lor le-a recunoscut şi regretat, încercând să se împace cu părţile civile, oferind sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare, reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal din 1969 şi reducând pedepsele în mod corespunzător, potrivit art. 76 din acelaşi act normativ..

Infracţiunile fiind comise în concurs real, instanţa a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a şi 34 lit. d C. penal din 1969, contopind  pedepsele şi aplicând  inculpatului pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 71 Cod penal din 1969 şi art. 3 Protocol 1 CEDO, instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a considerat că  sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 Cod penal din 1969, inculpatul aflându-se la primul conflict cu legea penală, a recunoscut şi regretat faptele, a încercat să despăgubească părţile civile, aşa încât s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Termenul de încercare a fost stabilit conform art. 82 Cod penal de la 1969, iar inculpatului i-au fost puse în vedere dispoziţiile art. 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, instanţa a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor  prev. de 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 88 Cod penal de la 1969, s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii inculpatului, din data de 27.04.2013 ora 23,00, până la data de 28.04.2013 orele 23,00.

Totodată, s-a luat act că la data de 27 mai 2013 a încetat de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată faţă de inculpat prin ordonanţa organului de urmărire penală din data de 28 aprilie 2013.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că atât persoana vătămată Ş. G., cât şi familia victimei decedate s-au constituit părţi civile împotriva inculpatului F.G., solicitând daune morale.

Prin adresa nr. … din data de 19.07.2013, Spitalul Judeţean de Urgenţă S., s-a constituit parte civilă pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei Ş. G., cu suma de 3212,90 lei (fila 44).

Instanţa a apreciat că prejudiciul suferit de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă S. este cert, fiind îndreptăţită la recuperarea cheltuielilor reprezentând îngrijirile medicale acordate părţii vătămate Ş. G., în sumă totală de 3212,90 lei.

În acest sens, instanţa a avut în vedere disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii potrivit cărora  „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată”.

Potrivit art. 251 din Legea nr. 32/2000, „Fondul se constituie în scopul: b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul respectiv, tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de asigurare”.

Prin decizia nr. 3/15.06.2010 a ÎCCJ s-a statuat că Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii are calitate de parte responsabilă civilmente în sensul art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, ca persoană chemată să răspundă potrivit legii pentru pagubele provocate prin fapta ilicită a inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat RCA.

Potrivit art. 49 pct. 1 lit. d din Anexa 1 la Ordinul nr. 20/2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la stabilirea despăgubirilor se au în vedere inclusiv cheltuielile de spitalizare. Normele care reglementează asigurările au caracter special faţă de art. 313 din Legea nr. 95/2006, care constituie dreptul comun în materie de suportare a cheltuielilor de spitalizare.

Potrivit art. 13 din Ordinul nr.1/2008, după plata despăgubirilor, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii se subrogă în dreptul persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirile achitate persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.

Art. 251 pct. 15 din Legea nr. 32/2000 prevede că „în vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul”.

Potrivit art.11 alin.1 din ordinul 1/2008 al C.S.A., în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că persoanele prejudiciate care au înaintat acţiune în justiţie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătoreşti. Fondul are legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire, în limitele şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare.

În acest sens, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 3/15.06.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că în procesul penal Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat şi singur la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. Utilizarea expresiei „poate fi obligat” denotă că nu este exclusă nici posibilitatea obligării în solidar a inculpatului cu fondul, solidaritatea fiind de altfel caracteristică părţii responsabile civilmente.

Astfel, coroborând prevederile art.998 şi urm. Cod Civil cu cele de mai sus, instanţa a constatat că în cauză se impune obligarea în solidar a inculpatului cu Fondul, la plata despăgubirilor civile.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de partea civilă Ş. G. şi de familia victimei T. F., instanţa a reţinut că la data de 15 ianuarie 2015, părţile civile au promovat la Tribunalul Bucureşti o acţiune civilă împotriva inculpatului, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale.

Prin încheierea din data de 12 octombrie 2015 s-a suspendat soluţionarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.1320/285/2015 al Judecătoriei Rădăuţi.

Or, potrivit art. 27 al. 4 Cod procedură penală,  persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acţiunea în faţa instanţei civile, pot să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanţei, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre, chiar nedefinitivă.

În cazul de faţă, acţiunea penală a fost pusă în mişcare încă din data de 28 aprilie 2013, acţiunea civilă fiind promovată ulterior, iar părţile civile nu au înţeles să părăsească instanţa civilă, care a suspendat cauza până la soluţionarea cauzei penale.

În consecinţă, potrivit principiului electa una via, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de părţile civile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi  şi  partea responsabilă civilmente Fondul Pentru Protecţia Victimelor Străzii, pentru motivele arătate în scris, reprezentanta Parchetului susţinându-le şi oral la termenul de judecată din data de 11.01.2016, fiind consemnate pe larg în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

 Între altele, ambii apelanţi au invocat greşita obligare a Fondul Pentru Protecţia Victimelor Străzii, în solidar cu inculpatul F. G. la plata despăgubirilor civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă S., neţinându-se seama de Decizia nr. 3 din 15.06.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de dispoziţiile art.1357 Cod civil, inculpatul urmând a fi obligat în mod direct la plata cheltuielilor de spitalizare solicitate şi de art.5 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008, conform cărora unităţile spitaliceşti care au prestat servicii medicale persoanelor păgubite au posibilitatea să recupereze cheltuielile efectuate direct de la persoana vinovată pentru crearea prejudiciului fără a beneficia de garanţia Fondului.

 Instanţa de apel a admis apelurile, reţinând sub acest aspect că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Conform art. 251 din Legea nr. 32/2000, „Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii se constituie în scopul: b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul respectiv, tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de asigurare.

Art.5 alin.4 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008, stipulează că nicio entitate care a compensat în orice fel persoanelor despăgubite sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciul suferit nu are dreptul să solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate.

 În raport de dispoziţiile legale menţionate, s-a constatat că în mod greşit prima instanţă a  obligat partea responsabilă civilmente apelantă Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata despăgubirilor civile solicitate de Spitalul Judeţean de Urgenţă S. în solidar cu inculpatul intimat, revenind acestuia din urmă obligaţia de a achita cheltuielile de spitalizare solicitate de această parte civilă.

În consecinţă, ambele apeluri au fost admise, hotărârea atacată fiind desfiinţată în parte, în sensul înlăturării dispoziţiei de obligare a parţii responsabile civilmente apelante, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii în solidar cu inculpatul  intimat la plata despăgubirilor civile către Spitalului Judeţean de Urgenţă S., cheltuielile de spitalizare în sumă de 3212,90 lei urmând a fi achitate acestei unităţi spitaliceşti de către inculpatul intimat.

Domenii speta

Spete similare