Reziliere contract

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 05.12.2011 sub număr dosar 1002/174/2011, astfel cum a fost modificată (f. 26-28) reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând a se dispune:

1.rezilierea contractului de lucrări încheiat între părţi pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale ale pârâtului;

2.obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5.000 lei, reprezentând preţul lucrării şi al materialelor;

3.obligarea pârâtului la ridicarea lucrării efectuate defectuos, iar în caz de refuz,  încuviinţarea demolării lucrării efectuate defectuos, pe cheltuiala pârâtului;

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, a arătat reclamantul că în luna iunie 2010 a luat legătura cu pârâtul, cu care a negociat, ambele părţi fiind de acord ca pârâtul să execute, pentru locurile de veci din cimitirul din loc. pe care reclamantul le deţine în proprietate şi unde urmează a fi înmormântat în caz de deces, două rame de împrejmuire cu suportul de cruce aferent. Valoarea lucrării şi modul de realizare a acesteia a fost stabilită cu aceeaşi ocazie la suma de 5000 lei – din care: 2625 lei reprezenta valoarea materialelor, iar 2375 valoarea lucrării. Reclamantul a achitat pârâtului suma de 3000 lei cu titlul de avans.

Cu aceeaşi ocazie, reclamantul i-a înmânat pârâtului două schiţe în original (anexa nr. I şi II) care să ţină loc de proiect al lucrării cu privire la condiţiile tehnice pe care urma să le îndeplinească acesta; s-a mai stabilit de către părţi ca pârâtul să achiziţioneze materialele necesare, iar pentru fiecare achiziţie să prezinte acte doveditoare. A arătat reclamantul că pe toată durata lucrărilor, pârâtul nu a prezentat nici un document din care să rezulte achiziţiile de materiale efectuate.

De asemenea, reclamantul a arătat că a achiziţionat personal nisip şi sort în valoare de 700 lei şi ciment de Hoghiz în valoare de 1250 lei, pe care le-a predat pârâtului pentru a putea executa lucrarea, sumele achitate de reclamant urmând a fi scăzute din preţul lucrării pe care trebuia să îl plătească pârâtului.

Întrucât pârâtul nu s-a putut încadra în ceea ce priveşte preţul materialelor necesare aşa cum a fost stabilit în înţelegerea iniţială de comun acord, s-au întocmit anexele III şi IV prin care părţile au stabilit ce urma a se efectua mai departe pentru realizarea lucrării. Pârâtul a fost de acord în acest sens.

În cursul lunii iulie 2010, reclamantul a fost anunţat de pârât că s-au început lucrările la locaţia dublă şi că s-au efectuat o parte din ele. Deplasându-se la locul respectiv, reclamantul a constatat că lucrarea, d.p.d.v. tehnic, nu corespundea cerinţelor sale, astfel cum au fost de acord părţile şi care au fost înscrise în toate documentele înmânate pârâtului (anexele I – IV): fundaţia lucrării, care trebuia să aibă o adâncime de 80 cm, nu avea plasă de sârmă pe toată suprafaţa, astfel cum s-au înţeles părţile, ocazie cu care reclamantul a solicitat pârâtului remedierea lucrării.

Nefiind mulţumit de lucrare, reclamantul s-a deplasat la faţa locului împreună cu mai multe persoane (…), de faţă fiind şi pârâtul .., consemnându-se în anexa V cele constatate. Pârâtul urma să remedieze lucrarea.

În data de 16.08.2011, deplasându-se din nou la locul unde urma a se efectua lucrarea solicitată, reclamantul a constatat că cimentul ramei era exfoliat, în unele locuri chiar crăpat. Consultând un specialist în construcţii, reclamantul a ajuns la concluzia că, pentru a fi efectuată o lucrare aşa cum a solicitat pârâtului, era necesară demolarea lucrării existente şi construită o alta nouă.

Ulterior, reclamantul a luat legătura cu pârâtul, care a fost de acord să îi restituie suma de 5000 lei, reprezentând costurile totale ale lucrării – la discuţie fiind de faţă şi numitul Sasu Nicolae Cristian. Pârâtul nu a restituit suma de bani reclamantului, deşi acesta l-a somat în acest sens.

În drept, reclamantul a invocat răspunderea civilă contractuală în baza dispoziţiilor cuprinse în vechiul Cod civil.

Prezenta cerere a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 411 lei (chitanţa fila 19) şi timbru judiciar în valoare de 3 lei.

În dovedirea acţiunii civile formulate, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, martori, expertiza tehnică.

În acest sens, reclamantul a depus, în xerocopie: notificare (f.6), anexele I – V (f.7-12).

La data de 24.01.2012, pârâtul a depus la dosar întâmpinare (f.21-23), prin care a solicitat respingerea acţiunii civile formulate de reclamant, ca netemeinică şi nelegală; cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a arătat că a încheiat cu reclamantul o înţelegere privind efectuarea unor lucrări pentru două locuri de veci, urmând ca la început reclamantul să-i plătească o parte din costul manoperei şi un avans pentru materialele necesare, iar până la finalizarea lucrării să-i plătească în întregime manopera. Reclamantul nu i-a achitat pârâtului avansul stabilit, procurându-şi singur materialele necesare şi prezentându-i o schiţă pe care a respectat-o întocmai.

Pârâtul a arătat că a executat lucrarea satisfăcător în proporţie de peste 90 %, fiind deteriorată doar şapa (tencuiala) de mozaic exterior care s-a fisurat. A refăcut tencuiala deteriorată din cauza faptului că la scurt timp după realizare a fost afectată de ploaie. Costurile actuale cu refacerea lucrării nu depăşesc 100 – 150 lei şi puteau fi refăcute, dacă reclamantul ar fi dorit acest lucru.

A mai susţinut pârâtul că a efectuat lucrarea astfel cum i-a solicitat reclamantul, care de fiecare dată avea pretenţii noi, diferite de cele iniţiale. Pârâtul i-a comunicat reclamantului că, după ce îl va plăti corespunzător, va remedia defectele pe care le considera existente la acel moment, invocând excepţia de neexecutare a contractului în condiţiile în care şi-a îndeplinit obligaţiile până în acel moment, chiar dacă parţial, iar reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de plată a manoperei, susţinând nefondat că ar fi încasat o sumă cu acest titlu. Pârâtul a mai arătat că este de acord să efectueze lucrările minore neefectuate, cu condiţia ca reclamantul să-i plătească manopera aferentă.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată de pârât pe prev. art. 115 – 118 şi următoarele C.pr.civ.

În probaţiune, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriu şi martori.

Instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriul şi proba cu câte 2 martori.

S-a încuviinţat pentru reclamant şi efectuarea expertizei în specialitatea construcţii şi cercetarea la faţa locului (proces verbal – f.57). Ulterior, reclamantul a înţeles să renunţe la proba privind efectuarea expertizei în construcţii, (f.49-52) instanţa luând act de această manifestare de voinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, între reclamantul .. şi pârâtul .., s-a încheiat în mod verbal o convenţie în cursul lunii iunie 2010, potrivit căreia pârâtul urma să execute, pentru locurile de veci din cimitirul din loc. Merghindeal – proprietatea reclamantului – lucrări de amenajare construcţii constând în două rame de împrejmuire cu suportul de cruce aferent. Totodată, iniţial părţile au stabilit ca reclamantul să achite pârâtului suma de 5000 lei – din care: 2625 lei reprezentând valoarea materialelor, iar 2375 valoarea lucrării.

Ulterior, părţile au convenit ca reclamantul să achiziţioneze nisip şi sort, contravaloarea acestora fiind scăzută din suma reprezentând contravaloarea materialelor, astfel cum au stabilit iniţial (din suma de 2625 lei).

În ce priveşte lucrarea de amenajare construcţii a locurilor de veci aparţinând reclamantului, acesta s-a înţeles cu pârâtul ca acesta din urmă să o efectueze conform schiţelor (depuse la dosar în xerocopie la filele 7-11, anexele I - IV), în care reclamantul a notat dimensiunile lucrării şi materialele ce urmează a fi folosite, precum şi contravaloarea materialelor necesar a fi utilizate.

Din interogatoriul luat de către reclamant pârâtului (f.31-34), coroborat cu declaraţiile martorilor ascultaţi (f. 37-39) instanţa reţine faptul că pârâtul a fost de acord cu modalitatea de efectuare a lucrării de amenajare a locurilor de veci, astfel cum a dorit reclamantul, în sensul că urma să respecte condiţiile tehnice impuse de reclamant, conform schiţelor înmânate de acesta pârâtului (întrebarea nr. 2).

De asemenea, se constată că pârâtul nu a contestat suma afirmată de reclamant ca reprezentând valoarea lucrării, şi anume 5.000 lei, din care 2.625 lei reprezentând valoarea materialelor, iar 2.375 valoarea lucrării (întrebarea nr. 3).

Deşi la întrebarea nr. 4 pârâtul nu a recunoscut faptul că reclamantul i-a achitat suma de 3.000 lei, cu titlul de avans, la întrebarea suplimentară din cadrul interogatoriului (f.33) pârâtul a arătat că după întâlnirea cu reclamantul ce a avut loc în luna august 2010, în loc. Dumbrăveni, a fost de acord să îi restituie suma de 5.000 lei. În plus, înscrisurile care consemnează condiţiile tehnice de efectuare a lucrării (f. 10, 11), înscrisuri recunoscute de pârât,  cuprind menţiunea că din totalul de 5.000 lei cost al lucrării, 3.000 lei constituie avans. De asemenea, potrivit declaraţiei martorului Sas Virgil, reclamantul a achitat pârâtului cu titlul de avans suma de 3.000 lei (f. 37) iar potrivit declaraţiei martorului Sasu Nicolae Cristian, pârâtul nu a primit toţi banii conveniţi de la reclamant (f. 38), ceea ce implică faptul că a primit cel puţin o parte din aceştia.

În aceste condiţii, instanţa reţine ca dovedit faptul plăţii de către reclamant a sumei de 3.000 lei către pârât cu titlul de avans pentru lucrările contractate.

A mai recunoscut pârâtul, tot în cuprinsul interogatoriului, că reclamantul a achiziţionat, pe cheltuiala acestuia din urmă, nisip sort şi ciment, fără însă a fi de acord cu valoarea acestor materiale susţinută de reclamant: 700 lei pentru nisip şi sort, 1.250 lei pentru ciment de Hoghiz.

Potrivit declaraţiei martorului .., reclamantul a cumpărat de la respectivul martor ciment de Hoghiz în valoare de 1.200-1.250 lei şi sort în valoare de 700-750 lei (f. 37). În plus, înscrisurile care consemnează condiţiile tehnice de efectuare a lucrării (f. 10, 11), înscrisuri recunoscute de pârât,  cuprind menţiunea că nisipul şi sortul pentru lucrările contractate este în valoare de 700 lei.

În aceste condiţii, instanţa reţine ca dovedit faptul achiziţionării de către reclamant a unor materiale de construcţii aferente lucrărilor contractate cu pârâtul în valoare de 1.950 lei reprezentând contravaloare materiale achiziţionate de reclamant şi predate pârâtului pentru lucrarea contractată (700 lei nisip şi sort, 1.250 lei ciment).

Reţinerea ca dovedite a sumelor de 3.000 lei avans şi 1.950 lei cost materiale se coroborează şi cu faptul că la întrebarea suplimentară din cadrul interogatoriului (f.33) pârâtul a arătat că după întâlnirea cu reclamantul ce a avut loc în luna august 2010, în loc. Dumbrăveni, a fost de acord să îi restituie suma de 5.000 lei pentru desfiinţarea contractului.

În ce priveşte calitatea lucrării efectuate de pârât, instanţa constată că aceasta nu corespunde nici cerinţelor reclamantului asupra cărora s-a convenit prin convenţia dintre părţi şi nici cerinţelor unei lucrări de amenajare construcţii loc de veci, care să fie adecvată destinaţiei sale.

Atât din interogatoriul luat pârâtului (întrebarea nr. 9), din depoziţiile martorilor ..– f.37, .. – f.38), din planşele foto (f.40-43), cât şi din constatările în urma cercetării la faţa locului efectuate de instanţă la data de 30.03.2012 (proces verbal f-57), rezultă că la locaţia dublă cu două rame: ramele locurilor de veci prezintă numeroase fisuri care afectează în mod vizibil mozaicul de suprafaţă; în unele locuri, în condiţiile prezenţei fisurilor, se desprind bucăţi din mozaic, iar sub mozaic materialul pe care părţile l-au indicat ca fiind beton, se fărâmițează; există urme ale infiltrării apei prin fisuri; laturile ramei nu sunt perfect drepte, iar la suportul pentru cruce a fost adăugată o suprafaţă de mozaic care nu s-a integrat perfect în suportul de cruce, existând anumite fisuri în locul de contact. La locaţia de o persoană, de asemenea, s-a constatat de către instanţă, în baza probelor administrate, că există multiple fisuri la mozaicul ramei şi două porţiuni din care sunt desprinse bucăţi de mozaic; există semne ale infiltrării apei prin fisurile de la nivelul mozaicului; s-a observat un sunet de gol la lovirea mozaicului.

Toate aceste deficienţe sunt de o gravitate semnificativă şi, în condiţiile în care lucrările sunt în aer liber (supuse, astfel, acţiunii apelor pluviale şi îngheţului), chiar în lipsa unor concluzii ale unui expert de specialitate, sunt în mod cert de natură a conduce la degradarea rapidă în viitor a construcţiilor.

Pârâtul s-a oferit să remedieze defecţiunile lucrării pe care a efectuat-o, însă reclamantul nu a fost de acord, considerând, astfel cum a consultat un specialist în construcţii, că lucrarea trebuie demolată, întrucât nu s-a utilizat suficient ciment şi fier, iar mozaicul nu a fost turnat în aceeaşi zi cu rama beton, aşa cum i-a solicitat pârâtului.

Totodată, susţinerea pârâtului - potrivit căreia în cauză nu este vorba de culpa lui exclusivă, pentru că a respectat toate cerinţele tehnice, dar, pentru că s-a întâmplat acel fenomen de ploaie, s-a deteriorat mozaicul – vine să întărească certitudinea instanţei formată cu privire la lucrarea executată de pârât în mod necorespunzător, cu atât mai mult cu cât, după o primă ploaie, lucrarea a fost deja afectată, concluzionând instanţa că, după o mai lungă perioadă de timp ce s-ar scurge în viitor, lucrarea executată de pârât s-ar deteriora integral.

Nu s-ar putea reţine reaua-credință a reclamantului, astfel cum sugerează pârâtul, în condiţiile în care acesta a achitat avansul în sumă de 3.000 lei şi a achiziţionat o parte din materialele necesare efectuării lucrării, dorinţa reclamantului fiind tocmai să vadă lucrarea finalizată cât mai repede, având în vedere vârsta şi starea acestuia de sănătate.

În drept, în conformitate cu prev. art. 969 C.civ. din 1864 (incident în cauză), convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, părţile neputându-se sustrage de la executarea contractului. În speţă este pusă în discuţie executarea unui contract sinalagmatic încheiat între reclamant şi pârât, contract a cărui cerinţă esenţială o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce le revin părţilor.

Reclamantul şi-a executat obligaţia asumată prin convenţie, în sensul că a plătit pârâtului avansul în sumă de 3000 lei şi a procurat o parte din materialele necesare efectuării lucrării de amenajare a locurilor de veci.

Pârâtul, deşi a efectuat lucrarea, aceasta nu corespunde cerinţelor reclamantului, nefiind corespunzătoare nici măcar unei lucrări de amenajare construcţii loc de veci, care să fie adecvată finalităţii sale.

În această situaţie, reclamantul are dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului – sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic încheiat între părţi, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, neîndeplinirea cuplabilă a uneia dintre obligaţii lipsind de suport juridic obligaţia reciprocă, astfel că rezoluţiunea întregului contract se impune.

Conform art. 1021 C.civ. din 1864, rezoluţiunea nu operează de drept, urmând ca la cererea persoanei îndreptăţite, instanţa să verifice şi să aprecieze cauzele rezoluţiunii.

În speţă, în baza probelor administrate şi analizate de instanţă, se constată ca fiind îndeplinite condiţiile cerute pentru admisibilitatea rezoluţiunii: pârâtul şi-a executat obligaţia asumată prin contractul încheiat cu reclamantul, însă în mod defectuos, astfel cum s-a arătat mai sus. Întreaga lucrare a fost executată superficial, prezentând numeroase defecte ce s-ar fi putut observa chiar şi de o persoană fără specializare în construcţii. Pârâtul nu a invocat existenţa vreunui caz fortuit, independent de voinţa lui, care să fi condus la realizarea unei asemenea, lucrări. Totodată, pârâtul a fost pus în întârziere, astfel cum rezultă din înscrisul (necontestat) depus de reclamant la dosar – fila 6.

Faţă de aceste aspecte, instanţa va dispune rezoluţiunea contractului încheiat între părţi, iar în ce priveşte repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului, va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.950 lei reprezentând contravaloare materiale achiziţionate de reclamant şi predate pârâtului pentru lucrarea contractată: 700 lei pentru nisip şi sort, 1250 lei pentru ciment de Hoghiz.

De asemenea, va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei reprezentând avans achitat de reclamant pârâtului pentru lucrarea contractată.

Pentru a repune părţile în situaţia anterioară, în integralitatea ei, este necesară, de asemenea,  desfiinţarea lucrării defectuoase efectuate de pârât; astfel, instanţa va obliga pârâtul la ridicarea lucrării efectuate în temeiul contractului, în caz de refuz reclamantul fiind autorizat a efectua această operaţiune pe cheltuiala pârâtului.

Întrucât pârâtul a căzut în pretenţii, în temeiul art. 274 C.pr.civ., instanţa îl va obliga la plata către reclamant a sumei de 1.614 lei cu titlul de cheltuieli de judecată: 411 lei – taxa judiciară de timbru, 3 lei – timbrul judiciar, 1200 lei – onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare