Anularea Ordinului Prefectului. Obligarea Institutiei Prefectului la emiterea unui nou ordin in temeiul legii 18/1991, pentru intreaga suprafata de teren solicitata de reclamanti

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei reclamantii  BHS si  BHD, au solicitat, in contradictoriu cu pârâtul Prefectura Olt, ca instanta prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna anularea Ordinului prefectului si obligarea acestuia la emiterea unui nou Ordin pentru intreaga suprafata de 855 mp, conform documentatiei intocmite de Primarie.

In motivarea cererii, reclamantii precizeaza ca prin cererea adresata Primariei  in anul 2015, au solicitat intocmirea documentatiei in vederea emiterii de catre Institutia Prefectului, a unui ordin privind trecerea in proprietate a suprafetei de 855 mp ce reprezinta teren aferent casei de locuit.

In urma masuratorilor efectuate si a constatarii situatiei de fapt,  Comisia Locala a avizat pozitiv cererea reclamantilor si a inaintat Institutiei Prefectului intreaga documentatie cu privire la imobilul casa de locuit si teren aferent cu propunerea emiterii unui ordin pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 855 mp.

S-a constatat ca la data achizitionarii casa si terenul aferent, potrivit Legii nr.58/1974 se permitea numai achizitionarea unei suprafete de 250 mp.

Astfel, desi s-a achizitionat numai suprafata de 250 mp, de la data achizitionarii imobilului si pâna in prezent a avut posesia suprafetei de 885 mp.

Reclamantii sustin ca aceasta situatie a fost constatata si de catre Comisia Locala care a avizat pozitiv cererea lor, pentru emiterea unui ordin al prefectului care sa constituie titlul de proprietate, in virtutea art.36 din Legea nr.18/1991, modificata.

Insa, prin Ordinul Prefectului din iunie 2015 , acesta este emis pentru suprafata de 250 mp, suprafata care se regaseste si in contractul de vânzare-cumparare.

Reclamantii considera ca acest titlu este nelegal deoarece pentru aceasta suprafata de 250 mp,  exista deja titlu de proprietate, reprezentat de  contractul de vânzare-cumparare.

Având in vedere ca au avut posesia intregii suprafete de teren, din anul 1985 si pâna in prezent, reclamantii apreciaza ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege pentru emiterea de catre prefectul judetului a unui ordin pentru stabilirea dreptului de proprietate cu privire la curtea aferenta casei de locuit achizitionata in anul 1985.

In sustinerea cererii, au fost depuse inscrisuri

In drept, au fost invocate dispozitiile art.53 alin.2 si art.54 alin.1 din Legea nr.18/1991.

Pârâta Institutia Prefectului  legal citata, a depus intâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, intrucât suprafata de teren aferenta imobilului si evidentiata ca atare, in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare este de 250 mp teren, iar pe de alta parte, nu exista la dosarul cauzei o alta proba din care sa reiasa faptul ca partile ar fi convenit ca suprafata de teren aferenta imobilului sa fie alta decât cea inscrisa in acte.

Pârâta  a depus in sustinerea intâmpinarii,  inscrisuri.

La termenul din data de 24.08.2015, instanta in temeiul art.255 C.pr.civ. rap. la art.258 C.pr.civ., a incuviintat pentru parti, proba cu inscrisuri si proba testimoniala ca fiind pertinente, concludente si utile cauzei.

In cursul judecatii s-au solicitat relatii de la  Primarie privind situatia juridica a imobilului, ce face obiectul prezentului dosar, la dosar fiind depuse inscrisuri in acest sens si a fost audiat martorul incuviintat reclamantilor.

Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apararilor expuse si a probelor administrate, instanta  a retinut ca in registrul agricol al anilor 1974-1980 autorul ZH, era inscris, cu teren curti si cladiri in suprafata de 8 (opt) ari, la adresa din(…) iar din certificatul de mostenitor nr.(…), reiese ca acesta , a lasat mostenitorilor ZD,  ZG, ZD, ZA, ZF si PM,  bunuri mobile si imobile, printre care si ½ dintr-o casa de locuit situata pe suprafata de 250 mp.

Potrivit contractului de vânzare-cumparare din anul 1983 , mostenitorii autorului mai sus mentionat, au instrainat cumparatoarei GH, casa de locuit ce se afla pe suprafata de teren de 250 mp, mentionându-se totodata, ca s-a adus la cunostinta dispozitiile art.30 din Legea nr.58/1974, in sensul ca suprafata de 250 mp de teren trece in proprietatea statului si ca „prezentul contract de vânzare-cumparare a fost intocmit in baza autorizatiei de instrainare nr.(…) emisa de Consiliul Popular .

Din autorizatia nr. (…) rezulta ca „destinatia si conditiile de folosinta a terenului si a constructiilor sunt: terenul trece in proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974 cu plata unei despagubiri, iar conform schitei de sistematizare nu se admit construirii de locuinte individuale si nici reparatii capitale fiind zona in afara perimetrului construibil”

Ulterior, numita  GM a vândut casa si suprafata de teren de 250 mp, cumparatorilor TM si TM , iar acestia au vândut la rândul lor, reclamantei  BHD insa numai suprafata de 100 mp, potrivit contractelor de vânzare-cumparare

 Reclamantii  in anul 2014 au formulat cerere pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 855 mp, suprafata ce a rezultat din masuratorii, iar Primaria prin hotarare, a propus aprobarea cererii si stabilirea dreptului de  proprietate pentru suprafata de 855 mp de teren intravilan.

Institutia Prefectulu a emis Ordinul nr.(…) din 2015 , prin care a atribuit in proprietate  reclamantilor suprafata de 250 mp, teren intravilan.

Reclamantii prin prezentare cerere solicita anularea Ordinului prefectului si obligarea acestuia la emiterea unui nou Ordin pentru intreaga suprafata de 855 mp, conform documentatiei intocmite de  Primarie

Potrivit art. 30 din Legea nr.58/1974 „Dobândirea terenurilor cuprinse in perimetrul construibil al localitatilor urbane si rurale se poate face numai prin mostenire legala, fiind interzisa instrainarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. In caz de instrainare a constructiilor, terenul aferent acestor constructii trece in proprietatea statului cu plata unei despagubiri stabilita potrivit prevederilor art.56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973. Dobânditorul constructiei va primi din partea statului in folosinta terenul necesar in limitele prevazute de art. 8 si 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existentei constructiei, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 4/1973”.

Astfel, având in vedere situatia de fapt de mai sus, precum si dispozitiile art. 30 din Legea 58/1974, in vigoare la momentul incheierii contractului de vânzare-cumparare din anul 1983, instanta retine ca terenul in suprafata de 250 mp aferent constructiei a fost trecut in proprietatea statului in momentul instrainarii catre GM , iar aceasta a primit in folosinta suprafata necesara potrivit art. 8 si 17 din Legea 58/1974.

Totodata, vânzatoarea  GM a instrainat casa si suprafata de teren de 250 mp catre cumparatorii  TM si TM, iar acestia din urma catre reclamanta BHD , insa numai suprafata de 100 mp, potrivit contractelor de vânzare-cumparare .

Insa, reclamantii s-au adresat Primariei orasului Corabia in vederea constituirii dreptului de proprietate asupra suprafetei de 855 mp, fara ca acestia sa-si justifice in nici un fel pretentiile care sa vizeze, intr-adevar, atribuirea in proprietate a intregii suprafete, nici prin invocarea detinerii folosintei acestuia pe baza unui contract de inchiriere si nici pe alte eventuale intelegeri pe care le-ar fi avut cu fostul proprietar, ci doar prin prezentarea contractului de vânzare - cumparare intervenit in anul 1985 care, nu a transmis cumparatorilor nici proprietatea si nici folosinta asupra intregii suprafete de 855 mp.

Prin decizia nr. 1/1997 a Curtii Supreme de Justitie, data in interpretarea dispozitiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 (actualul art.36 din Legea nr.18/1991), s-a admis ca „intinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei dobândite prin cumparare sub imperiul Legii nr. 58/1994 poate fi determinata prin deducerea intentiei partilor din conventie si din ansamblul probelor administrate, acceptându-se implicit ca atribuirea in proprietate a terenurilor putea depasi, in anumite cazuri (ce trebuiau dovedite) suprafetele atribuite in folosinta la care se referea art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991”.

Or, vazând clauzele stipulate de parti in contractele de vânzare-cumparare, mai sus mentionate, instanta apreciaza ca partile nu au avut in vedere suprafata de 855 mp si cea inscrisa in aceste contracte, respectiv 250 mp sau 100 mp.

Vointa partilor rezulta si din cuprinsul Autorizatiei de instrainare din anul 1983 („destinatia si conditiile de folosinta a terenului si a constructiilor sunt: terenul trece in proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974 cu plata unei despagubiri, iar conform schitei de sistematizare nu se admit construirii de locuinte individuale si nici reparatii capitale fiind zona in afara perimetrului construibil”).

In acest sens, fiind si decizia nr.450 din 11.02.2014, pronuntata de sectia I civila din cadrul Inaltei Curtii de Casatie si Justitie.

Pe de alta parte, se impune a se observa ca dispozitiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, au o aplicabilitate limitata (fostul art.35 alin.3 din Legea nr.18/1991).

Potrivit acestui text de lege, invocat de reclamanti, numai terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.

Reclamantilor prin Ordinul nr.(…) din 2015  emis de catre Institutia Prefectului li s-a dat, in conditiile acestui text de lege, intreaga suprafata de 250 mp, ce a fost acordata in folosinta la momentul aplicarii prevederilor Legii nr. 58/1974.

Imprejurarea ca intreaga suprafata de 855 mp, este in posesia reclamantilor si ar fi aferenta locuintei nu poate constitui temei de improprietarire cu titlu gratuit a unui subiect de drepturi, peste limitele legii, motiv pentru care cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti a fost respinsa  ca neintemeiata.

Corabia luna septembrie 2016

Domenii speta

Spete similare