Luarea în considerare ca timp util la pensie a perioadei în care foştii cooperatori fac dovada că au realizat volumul de norme planificate, fără a fi necesară şi dovada plăţii contribuţiei de asigurări sociale.

Decizie 557 din 26.05.2016


Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la 28 august 2015, aşa cum a fost precizată la termenul din 17 decembrie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria municipiului B. şi Casa Judeţeană de Pensii C. (fostă Direcţia Judeţeană de Muncă şi Protecţia Socială C.) solicitând în contradictoriu cu acestea reconstituirea vechimii pentru munca depusă în calitate de membru cooperator la CAP B. în anii 1972 – decembrie 1992.

În motivarea în fapt a acţiunii reclamanta a arătat că în perioada ianuarie 1972 – decembrie 1992 a lucrat la CAP B., iar în lipsa documentelor cu valoare practică, prin Decizia nr. 15487/26 iulie 2015 emisă de CJP i s-a respins cererea pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu motivarea că nu figurează în evidenţele sale cu timpul util la CLP C.

S-a adresat Primăriei B., iar prin adresa nr. 4038 din  31.03.2014 i s-a  comunicat că pentru membrii cooperatori carnetele de pensie au fost predate la  data de 25 iulie 1995, Casei de pensii  pentru ţărănime de pe lângă DJMPS C.

Acţiunea a fost întemeiată pe  prevederile Codului Muncii şi ale Legii  263/2010.

Prin întâmpinare, pârâta  Casa Judeţeană de Pensii C. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prematurităţii acţiunii şi cea a  tardivităţii  dreptului la contestaţie.

Tardivitatea a fost motivată de faptul că reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile  prevăzut de art. 149 din Legea 263/2010, pentru  promovarea contestaţiei şi că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedura administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

Excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive a fost motivată arătându-se că în conformitate cu dispoziţiile art. 159 alin. 1 din Legea 263/2010 pentru perioadele prevăzută la art. 16 lit. a şi  art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare realizată  până la  1 aprilie 2001, se face  cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale  sau alte  acte prevăzute de lege, coroborat cu art. 121 alin. 4 din HG 257/2011: „Timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor conţinute în carnetul de pensii şi asigurări sociale şi/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deţine arhiva fostelor unităţi agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare.”

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii  întrucât reclamanta  nu figurează înscrisă  în fişele cu normele  realizate de membrii cooperatori din cadrul CAP B. existente în arhiva CJP.

Pârâta Primăria mun. B.  nu a depus întâmpinare.

Prin sentinţa nr. 43 din 19 ianuarie 2016 Tribunalul Botoşani a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii C., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului B. şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu această pârâtă, a respins ca nefondate excepţia tardivităţii dreptului la contestaţie şi excepţia prematurităţii contestării deciziei R nr. …87/….2015  emisă de  Casa Judeţeană de Pensii C., a admis în parte acţiunea, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii C. A constatat dreptul reclamantei la încadrarea  ca timp util la pensie a anilor: 1977,1978, 1979, 1980, 1981, 1982, 1983, 1984, 1985,1986, 1987, 1988, 1989, 1990 şi 1991 în care a lucrat la fostul  C.A.P B.  în calitate de membru cooperator şi a realizat numărul minim de norme.

Examinând cu prioritate excepţiile invocate, instanţa le-a respins constatându-se  că în speţă nu a fost formulată o contestaţie la decizia de respingere a cererii de pensionare ci, obiectul acţiunii îl constituie stabilirea timpului util la pensie în contextul în care reclamanta susţine că nici primăria şi nici CJP nu deţin documentele care fuseseră întocmite de fosta cooperativă şi care dovedeau existenţa timpului său util la pensie, deoarece evidenţele au fost parţial distruse.

Or, conform art. 160 alin. 1 din Legea 263/2010: „(1) Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1).”

Iar potrivit art. 159 alin. 1 : „(1) Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) şi art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.”

Instanţa a constatat că în speţă  este dată o situaţie specială deoarece din înscrisurile depuse la dosar şi din recunoaşterea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii, rezultă indubitabil  că aceasta din urmă este în posesia arhivei  fostului CAP B.

Aşadar, în speţă CJP are calitatea specială de păstrător al arhivei, aceasta fiindu-i  predată conform proceselor verbale depuse la dosar (f. 25 – 30).

Prin urmare, pentru opozabilitatea hotărârii de constatare a timpului util la pensie este necesară judecata în contradictoriu cu această instituţie publică care are în cazul arhivei CAP B. atribuţii de păstrare, verificare a documentelor respective şi de eliberare a adeverinţei cu privire la datele care rezultă din acestea.

Iar instanţa a analizat situaţia de fapt privind prestarea sau nu a muncii, stabilirea şi calculul timpului util la pensie, întrucât în contextul în care arhiva este incompletă  acestea  nu se pot realiza decât pe calea acţiunii în justiţie în constatarea dreptului privind recunoaşterea acestui timp util.

În plus, art.160  alin.1 şi 161 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii în vigoare în prezent, nu prevede anumite termene  ori proceduri prealabile  cu privire la formularea cererii de stabilire a timpului util.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că,potrivit art. 163 din Legea 263/2010 , constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori în condiţiile reglementate de Legea nr. 80/1992, precum şi cel realizat anterior apariţiei Legii nr. 80/1992.

Iar conform  art. 32 alin.1, 2 şi 3 din Legea nr.80/1992, constituie timp util la pensie şi perioada în care persoanele au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie; timpul util se stabileşte prin raportarea volumului total de muncă exprimat prin norme la cel mai mic volum anual de norme stabilit de  adunarea generală, fără însă ca acesta să poată depăşi numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.

Instanţa a reţinut că din procesele  verbale şi rapoartele privind  lichidarea fostului CAP (f. 25 – 30 ds) rezultă că arhiva a fost predată în etape pârâtei CJP C., în intervalul 1995 – 1996, iar prin adresa 4038/2014 pârâta Primăria mun. B.  recunoaşte că a predat „doar” statele de plată din perioada 1972 – 1992.

De asemenea, prin raportul comisiei de lichidare din 31 iulie 1995 (f. 27) aceasta menţionează că a predat casei de pensii evidenţa muncii realizate de membrii cooperatori, în privinţa arhivei recunoscând că aceasta nu era în integralitate la acea dată, referindu-se în context la  arhivă „câtă este” ea.

Aşadar, instanţa a reţinut în primul rând, că arhiva predată nu era completă, de altfel inventarul acesteia fiind realizat abia după 6 ani de la  desfiinţarea cooperativei (f. 29).

Reclamanta a dovedit însă prin probele testimoniale administrate că a lucrat fără întrerupere la CAP B. Aşa fiind, întrucât declaraţiile martorilor sunt lipsite de echivoc dovedind atât faptul că arhiva este incompletă cât şi îndeplinirea permanentă de către reclamantă a normelor de muncă planificate, iar aceştia au probat cu propriile cupoane şi decizii că beneficiază de categoria de pensie din agricultură (deci că au lucrat ei înşişi  la CAP), instanţa -  în temeiul art. 32 din Legea nr. 80/1992 şi art.163 din Legea 263/2010 - a admis acţiunea în sensul constatării că reclamanta  a lucrat la CAP B. în calitate de membru cooperator în anii 1977,1978, 1979, 1980, 1981, 1982, 1983, 1984, 1985,1986, 1987, 1988, 1989, 1990 şi 1991,  perioadă  ce constituie timp util la pensie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii C.

În motivarea apelului se arată că în cauză era dată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive având în vedere dispoziţiile art.159, alin. 1 din Legea nr.263/2010 care prevăd că, pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit.a şi art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, coroborat cu art.121, alin.4 din H.G.257/2011: "Timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor conţinute în carnetul de pensii şi asigurări sociale şi/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deţine arhiva fostelor unităţi agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare."

În temeiul art.17,alin. 3 din Legea nr.263/2010 constituie stagiu de cotizare timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.

În conformitate cu art.160, alin. 1 din lege certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1).

În temeiul art.161 din lege cererile în legătură cu eliberarea actelor prin care se face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a stagiului de cotizare, necesare stabilirii drepturilor de pensie, sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane.

Pe fond solicită modificarea sentinţei nr.43/19.01.2016, în baza dispoziţiilor art.466-482Cod procedură civilă, întrucât instanţa de fond prin hotărârea pronunţată nu a respectat art.17,alin. 3 din Legea nr.263/2010 potrivit căruia,constituie stagiu de cotizare timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie2001.În conformitate cu dispoziţiile art.159,alin.  1 din lege pentru perioadele prevăzute la art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1aprilie 2001,se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.

Or, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că instituţia deţine arhiva cu fişele cu norme realizate de membrii CAP B.

Deasemeni, conform prevederilor legale invocate mai sus, în cazul în care persoana se adresează cu cerere însoţită de acte prin care solicită înscrierea la pensie,CJP C. doar valorifică înregistrările din carnetul de pensii şi asigurări sociale pentru membrii cooperatori şi din adeverinţele eliberate de angajator atât în ceea ce priveşte stagiul de cotizare cât şi în ceea ce priveşte venitul utilizat în calculul punctajului mediu anual.

Mai mult, raportat la dispoziţiile art.163 din Legea nr.263/2010, constituie stagiu de cotizare timpul util la pensie realizat de membrii CAP în condiţiile reglementate de Legea nr.80/1992. Ori, timpul util se calculează pe baza normelor de producţie realizate de către membrul cooperator şi a normelor stabilite de Adunarea generală a cooperativei agricole.

Este obligatoriu şi evidenţierea venitului realizat deoarece este necesară pentru stabilirea contribuţiei personale a membrilor cooperatori la fondul de pensii şi asigurări sociale conform art. 6şi art.7 din Legea nr.4/1977.

În acest sens Curtea de Apel Suceava s-a pronunţat în dosarul nr. 3146/40/2010, având ca obiect-constatarea timpului util.

Conform prevederilor art.32 alin. 1,2 şi 3 din Legea nr.80/1992 constituie timp util la pensie perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuţia minima prevăzută în Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru foştii cooperatori contribuţia minima prevăzută de Legea nr. 80/1992, determinată corespunzător salariului de bază minim brut pe ţara, reglementat la data intrării în vigoare a legii, se considera achitată pentru perioada în care au prestat volumul de muncă.

Timpul util se stabileşte în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioada în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producţie, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.

Timpul util stabilit în condiţiile alin. (2) nu poate depăşi numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.

Pe cale de consecinţă, aşa cum rezultă şi din declaraţia martorilor, nu se poate stabili cu exactitate dacă normele stabilite de adunarea generală în fiecare an,au fost sau nu realizate de către reclamanta intimată. Faptul că a lucrat fără întrerupere întreaga perioadă nu înseamnă în accepţiunea legii că s-a realizat timpul util necesar stabilirii drepturilor de pensie. Un an calendaristic nu înseamnă întotdeauna un an timp util decât în măsura în care membrul cooperator şi-a realizat normele prevăzute de adunarea generală a cooperativei.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut fără temei legal că în perioada 1977-1991 s-au realizat aceste norme de către reclamanta intimată şi reprezintă timp util la pensie.

În drept, îşi întemeiază susţinerile pe dispoziţiile Legii nr.263/2010, Legea nr. 80/1992, Legea nr. 4/1977 şi Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Primăria Municipiului B. a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe în ceea ce-i priveşte.

Prin decizia civilă nr. 557 din 26.05.2016 a Curţii de Apel Suceava s-a respins apelul ca nefondat.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive Curtea reţine că, într-adevăr, ca regulă generală, timpul util la pensie al foştilor agricultori se determină pe baza documentelor doveditoare eliberate de primăria care deţine arhiva fostelor unităţi agricole cooperatiste. Litigiul de faţă nu are însă ca obiect eliberarea documentelor doveditoare de către deţinătorul de arhivă ci reconstituirea vechimii în muncă pentru o perioadă pentru care lipsesc documente din fondul arhivistic.

Ori, pentru această situaţie pârâta justifică legitimare procesuală pasivă fiind singura entitate abilitată de lege să emită deciziile de pensie, în baza tuturor documentelor apte a certifica stagii de cotizare, hotărârea judecătorească prin care se recunoaşte vechimea în muncă fiind un astfel de document.

Chiar dacă nu este debitor în raportul juridic de drept substanţial, întrucât nu este parte în raportul juridic de muncă şi nu are, printre atribuţiile stabilite în sarcina sa prin art. 139 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe cea a recunoaşterii vechimii în muncă, casa teritorială de pensii reprezintă singura entitate chemată să valorifice aspectele ce ţin de vechimea în muncă în procesul de stabilire a drepturilor de pensie.

Ca atare, în cazul dispariţiei, din punct de vedere juridic, a angajatorului, este şi singura persoană interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme cu dispoziţiile legale în materie, şi, în consecinţă, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaştere a acestor drepturi.

Prin urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost corect respinsă de către prima instanţă.

Cât priveşte criticile ce vizează fondul cauzei Curtea reţine că, aşa cum am arătat, prezenta acţiune nu vizează eliberarea documentelor doveditoare pentru vechimea în muncă ci reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada în care documentele din arhiva aflată în posesia pârâtei lipsesc. Chiar pârâta recunoaşte în adresa din data de 28.04.2016 că arhiva preluată de la Cooperativa Agricolă de Producţie B. este incompletă. Prin urmare, susţinerile apelantei în sensul că nu s-a avut în vedere că deţine această arhivă sunt lipsite de relevanţă.

De asemenea, Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art.32 alin. 1,2 şi 3 din Legea nr.80/1992 constituie timp util la pensie perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producţie în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuţia minima prevăzută în Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru foştii cooperatori contribuţia minimă prevăzută de Legea nr.80/1992, determinată corespunzător salariului de baza minim brut pe ţară, reglementat la data intrării în vigoare a legii, se consideră achitată pentru perioada în care au prestat volumul de muncă. Contrar susţinerilor apelantei, din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta a lucrat în permanenţă la CAP în intervalul 1977 – 1991, realizând volumul de norme planificate. Ori, referirea la realizarea normelor planificate nu poate fi interpretată în alt mod decât ca fiind cu privire la volumul minim de norme aprobat în adunarea generală a membrilor cooperatori. Prin urmare, în condiţiile în care a realizat volumul de muncă, în mod corect s-a reţinut că aceşti ani reprezintă timp util la pensie, nefiind necesar a face dovada contribuţiei achitate. Conform dispoziţiilor legale, pentru foştii cooperatori care au prestat volumul de muncă se consideră achitată contribuţia determinată corespunzător salariului de baza minim brut pe ţara, reglementat la data intrării în vigoare a legii.

Ca urmare, Curtea apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică în raport de criticile formulate, astfel încât, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă a respins ca nefondat apelul.