Recurs contencios administrativ. Anulare decizie de imputare emisa de Casa de Asigurari de Sanatate

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de imputare emisa de Casa de Asigurari de Sanatate

-Art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/ 2006

-Art. 216 din Legea nr. 95/ 2006

-Art. 83 alin. 4 din O.G. nr. 92/ 2003

-Art. 120 si 1201 din O.G. nr. 92/ 2003

Prin Decizia de Impunere nr. xxxxx.x/31.05.2012 (filele 3-4 dosar fond) au fost stabilite în sarcina intimatei obligatiile de plata la Fondul Asigurarilor Sociale de Sanatate constând în majorari si penalitati de întârziere în cuantum de 1.138 lei, pentru plata cu întârziere a contributiilor la F.N.U.A.S.S.

Curtea a constatat ca potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii „persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au încheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond”;

Art. 216 din Legea nr. 95/2006 statueaza ca „în cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita în continuare A.N.A.F., C.N.A.S., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”;

Conform art. 257 alin.2 lit. b) din acelasi act normativ „(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;”.

 Potrivit art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala „nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.”

Din interpretarea sistematica a acestor prevederi legale, rezulta ca în cazul persoanelor care intra în categoria celor prevazute de lege, asigurarea este obligatorie si opereaza prin efectul legii.

Prin urmare, realizând venituri din activitati independente, intimata reclamanta intra în categoria persoanelor asigurate prin efectul legii, având totodata obligatia de a plati contributia prevazuta de lege la Fondul national unic de asigurari de sanatate.

Referitor la dobânzile si penalitatile de întârziere percepute, instanta de recurs a constatat ca aceste obligatii accesorii au fost stabilite în temeiul legii, respectiv a prevederilor art. 120 si 120 indice 1 din O.G. 92/2003 raportat la prevederile art. 261 alin. 1 din Legea 95/2006 si nu se poate retine ca intimata reclamanta nu s-ar afla în culpa cu privire la neplata la termen a contributiei datorate în conditiile în care nici macar nu a depus declaratiile privind obligatiile de contributie la fond.

Curtea a retinut ca, faptul ca recurenta reclamanta nu si-a îndeplinit obligatia de a-i comunica intimatei obligatia de plata a contributiilor la Fondul national unic de asigurari de sanatate nu o poate exonera pe intimata reclamanta de culpa proprie constând în nedepunerea declaratiilor privind obligatiile de contributie la fond si în neplata la termen a acestor contributii, putându-se vorbi, cel mult, de o culpa comuna a partilor.

Tinând seama si de principiul nemo censetur ignorare legem, având în vedere legalitatea obligatiei de plata a contributiei la Fondul national unic de asigurari de sanatate si a obligatiei de percepere a majorarilor de întârziere în caz de neplata la termen a acestei obligatii, instanta de control judiciar a constatat ca lipsa informarii intimatei reclamante cu privire la obligatia de plata a contributiei nu este de natura a o exonera pe aceasta de obligatia de a plati majorari de întârziere si penalitati în ipoteza în care contributia nu a fost platita în termenul legal.

Decizia nr. 930/CA/02.03.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 7864/111/CA/2012

Prin sentinta civila nr. 7119/CA din 26 septembrie 2014 pronuntata de Tribunalul B. în dosar nr. 7864/111/2012 s-a admis actiunea formulata de reclamanta D. C. si în consecinta:

S-a dispus anularea Deciziei nr. xxxxx.x/31.05.2012 emisa de pârâta.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin Decizia de Impunere nr. xxxxx.x/31.05.2012 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligatiile de plata la Fondul Asigurarilor Sociale de Sanatate constând în majorari si penalitati de întârziere în cuantum de 1.138 lei, pentru plata cu întârziere a contributiilor la F.N.U.A.S.S.

Împotriva aceste decizii reclamanta a formulat contestatie expediata catre C.A.S. B. la data de 10.07.2012, conform confirmarii de primire de la fila 6 dosar.

Potrivit disp. art.51 alin. 1 din OUG nr.150/2002, „persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art.6 alin.1”, obligatie mentinuta prin art.257 din Legea nr.95/2006.

Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote  de 6,5% care se stabileste asupra veniturilor din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii libere sau autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente.

Conform art. 257 din Legea 95/2006: (1) Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1).

(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;

În ceea ce priveste decizia contestata de catre reclamanta, s-a constatat ca acesta cuprinde doar majorari de întârziere în cuantum de 960 lei calculate pentru perioada 03.02.2009-31.05.2012 si penalitati de întârziere 178 lei pentru aceeasi perioada, însa pârâta nu a facut dovada faptului ca, pentru aceasta perioada i-a adus la cunostinta reclamantei, anual obligatia de plata a contributiilor C.A.S., calculându-i acesteia majorari de întârziere.

Prin urmare, ramânerea în pasivitate a pârâtei în ceea ce priveste stabilirea obligatiilor accesorii în sarcina reclamantei pâna aproape de limita maxima, a prescriptiei dreptului de a solicita aceste penalitati si majorari de întârziere, reprezinta o atitudine abuziva, C.A.S. B. având posibilitatea în baza protocolului încheiat cu A.N.A.F. de a încunostinta anual contribuabilul despre aceste obligatii fiscale. Mai mult, majorarile de întârziere reprezinta o sanctiune îndreptata împotriva contribuabililor care cu rea credinta nu-si îndeplinesc la scadenta obligatiile fiscale de plata. Ori, câta vreme pârâta C.A.S. B. nu a încunostintat anual contribuabilul despre obligatiile fiscale de plata, nu se poate retine vreo culpa respectiv rea credinta pe seama reclamantului.

Împotriva acestei hotarâri, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs pârâta CASA DE ASIGURARI DE SANATATE B. solicitând admiterea recursului, anularea sentintei atacate în sensul mentinerii în totalitate a deciziei de impunere nr. xxxxx.x din 31 mai 2012 emisa de C.A.S. B..

În motivare recurenta arata ca, instanta de fond a retinut în mod gresit ca a ramas în pasivitate în ceea ce priveste stabilirea obligatiilor accesorii în sarcina reclamantei, în perioada 2009- 2012.

Învedereaza instantei recurenta ca intimata cunostea faptul ca în cazul în care întârzie cu plata contributiei i se vor calcula majorari si penalitati de întârziere.

Conform sustinerilor recurentei, în anii anteriori a emis pe numele intimatei atât decizii de impunere cu contributie restanta, inclusiv majorari si penalitati de întârziere, cât si somatii si titluri executorii si ca, în urma acestor acte administrative reclamanta si-a achitat toate datoriile la Fondul de sanatate, inclusiv accesoriile. Ca atare, recurenta sustine ca obligatiile reclamantei de a vira contributia de sanatate, precum si de a achita accesoriile la aceasta contributie în cazul în care acestea nu au fost achitate la termenele stabilite, sunt obligatii legale prevazute în acte normative. 

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 20 din Legea 554/2004, Legea 95/2006, Ordinul 617/2007 si O.G. 92/2003.

Prin notele de sedinta depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si mentinerea în totalitate ca legala si temeinica a sentintei atacate.

În motivare, intimata arata ca, criticile aduse hotarârii atacate sunt neîntemeiate în conditiile în care nu exista niciun fel de dovada ca, pentru majorarile de întârziere si penalitati de întârziere, recurenta i-ar fi adus la cunostinta vreo obligatie de plata.

Mai sustine intimata ca pasivitatea recurentei în ceea ce priveste stabilirea obligatiilor accesorii în sarcina sa reprezinta o atitudine abuziva în conditiile în care, anual, orice contribuabil trebuie sa fie înstiintat de obligatiile fiscale care îi revin.

Mentioneaza ca, majorarile de întârziere reprezinta o sanctiune îndreptata împotriva oricarui contribuabil care, cu rea - credinta, nu îsi îndeplineste la scadenta obligatiile fiscale de plata. Or, câta vreme C.A.S. B. nu a încunostiintat-o despre obligatiile fiscale de plata ce îi revin, nu se poate retine în sarcina sa vreo culpa sau reaua-credinta.

În drept, intimata nu si-a motivat întâmpinarea.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, instanta a constatat urmatoarele:

Prin Decizia de Impunere nr. xxxxx.x/31.05.2012 (filele 3-4 dosar fond) au fost stabilite în sarcina intimatei obligatiile de plata la Fondul Asigurarilor Sociale de Sanatate constând în majorari si penalitati de întârziere în cuantum de 1.138 lei, pentru plata cu întârziere a contributiilor la F.N.U.A.S.S.

Curtea a constatat ca potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii „persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au încheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond”;

Art. 216 din Legea nr. 95/2006 statueaza ca „în cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, denumita în continuare A.N.A.F., C.N.A.S., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”;

Conform art. 257 alin.2 lit. b) din acelasi act normativ „(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;”.

 Potrivit art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala „nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.”

Din interpretarea sistematica a acestor prevederi legale, rezulta ca în cazul persoanelor care intra în categoria celor prevazute de lege, asigurarea este obligatorie si opereaza prin efectul legii.

Prin urmare, realizând venituri din activitati independente, intimata reclamanta intra în categoria persoanelor asigurate prin efectul legii, având totodata obligatia de a plati contributia prevazuta de lege la Fondul national unic de asigurari de sanatate.

Referitor la dobânzile si penalitatile de întârziere percepute, instanta de recurs a constatat ca aceste obligatii accesorii au fost stabilite în temeiul legii, respectiv a prevederilor art. 120 si 120 indice 1 din O.G. 92/2003 raportat la prevederile art. 261 alin. 1 din Legea 95/2006 si nu se poate retine ca intimata reclamanta nu s-ar afla în culpa cu privire la neplata la termen a contributiei datorate în conditiile în care nici macar nu a depus declaratiile privind obligatiile de contributie la fond.

Curtea a retinut ca, faptul ca recurenta reclamanta nu si-a îndeplinit obligatia de a-i comunica intimatei obligatia de plata a contributiilor la Fondul national unic de asigurari de sanatate nu o poate exonera pe intimata reclamanta de culpa proprie constând în nedepunerea declaratiilor privind obligatiile de contributie la fond si în neplata la termen a acestor contributii, putându-se vorbi, cel mult, de o culpa comuna a partilor.

Tinând seama si de principiul nemo censetur ignorare legem, având în vedere legalitatea obligatiei de plata a contributiei la Fondul national unic de asigurari de sanatate si a obligatiei de percepere a majorarilor de întârziere în caz de neplata la termen a acestei obligatii, instanta de control judiciar a constatat ca lipsa informarii intimatei reclamante cu privire la obligatia de plata a contributiei nu este de natura a o exonera pe aceasta de obligatia de a plati majorari de întârziere si penalitati în ipoteza în care contributia nu a fost platita în termenul legal.

Pe cale de consecinta, fiind incident motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 Cod de procedura civila, instanta de recurs a admis recursul si a respins ca nefondata actiunea, fara cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare