Modalitatea de comunicare a proceselor verbale contravenţionale

Sentinţă civilă 2229/2015 din 19.10.2016


MODALITATEA DE COMUNICARE A PROCESELOR VERBALE CONTRAVENŢIONALE

Analizând comunicarea procesului-verbal de contravenţie seria PLO nr. 05… în termenul de o lună prevăzut de art. 14 din OG 2/2001 instanţa constată că procesul-verbal a fost comunicat petentei în termenul de o lună prevăzut de lege, cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procesul-verbal fiind comunicat iniţial prin poştă cu confirmare de primire iar ulterior, întrucât petenta nu a reclamat corespondenţa, prin afişare la sediul său. Ambele comunicări, atât cea prin poştă cu confirmare de primire cât şi cea prin afişare s-au realizat în cursul lunii decembrie 2013, prin urmare în termenul de o lună de la data încheierii procesului-verbal de contravenţie.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 2229/2015, pronunţată în dosarul nr. 1625/190/2014.

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 13.02.2014, cu numărul de mai sus, petenta SC C.P. PRODCOM SRL, în contradictoriu cu intimata P.L. a mun. B., a solicitat instanţei a se constata că a intervenit prescripţia executării sancţiunii, motivat de faptul că procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PLO nr. 05…/27.12.2013 întocmit de intimată, nu a fost comunicat în termen de 1 lună de la data aplicării sancţiunii.

În motivare, petenta arată că în luna februarie 2014, când s-a deplasat la P. B., Serviciul Taxe şi Impozite Locale, i s-a comunicat că figurează cu o amendă contravenţională neplătită emisă de P.L.B. La data de 05.02.2014, s-a deplasat la P.L. unde i s-a eliberat copia procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PLO nr. 05… din data de 27.12.2013, precum şi copia procesului verbal de îndeplinire a procedurii de afişare.

Astfel, arătă că nu a avut cunoştinţă de întocmirea procesului verbal de contravenţie, acesta fiind comunicat în data de 05.02.2014.

Totodată, învederează că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire (astfel cum a statuat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia 10 din 2013).

Simpla expediere a procesului verbal fără să ajungă la destinatar nu este conformă cu dispoziţia legală cuprinsă în art. 27 din OG 2/2001, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul verbal şi că destinatarul a primit actul. Pentru o comunicare valabilă se impune ca organului constatator să îi parvină „ avizul de primire „, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoştinţă de procesul verbal de contravenţie.

Astfel, arată că procesul verbal contestat a fost comunicat doar prin afişare, nefiind comunicat şi prin poştă cu aviz de primire. De asemenea, după cum s-a menţionat în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, învederează că a fost invitată la sediul Poliţiei, prin invitaţie afişată pe parbrizul faţă a utilitarei, modalitate de invitaţie (sau de comunicare) pe care o consideră nelegală şi neprevăzută de nici o dispoziţie legală.

Prin urmare, apreciază că procesul-verbal de contravenţie a fost comunicat nelegal, organul constatator nefăcând dovada că a comunicat procesul verbal şi că petenta a primit actul, motiv pentru care a invocat prescripţia executării sancţiunii contravenţionale având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu i-a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii şi , potrivit art.14 alin 2 din OG nr.2/2001, modificată prin Legea 76/2012, apreciază că prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale poate fi constatată chiar şi de instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale.

În drept s-au invocat disp. art. 14 alin 1 şi 2, art. 31 şi următoarele din OG. 2/2001.

În probaţiune, petenta a depus înscrisuri (f. 4-6).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanţei depusă la dosar f. 12.

La data de 03.04.2014, prin Serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenţionale, în principal, ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, menţinerea ca legal şi temeinic a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei cu seria PLO nr. 05…/27.12.2013.

În motivare, arată că s-a invocat excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale având în vedere faptul că procesul verbal de contravenţie a fost comunicat societăţii contraveniente iniţial prin poştă cu aviz de primire, însă plicul a fost returnat, iar ulterior prin afişare la sediu - la data de 27.12.2013, în susţinere depunând la dosar copia de pe plicul cu care a fost expediat iniţial procesul verbal de contravenţie şi dovada că a fost restituit de la poştă, deoarece nu a fost ridicat de contravenient, precum şi procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin afişare nr. 271/27.12.2013, apreciind ca fiind neîntemeiate susţinerile petentei cum că s-ar fi procedat la comunicarea procesului verbal de contravenţie doar prin afişare, fără a se proceda mai întâi la comunicarea prin poştă, cu aviz de primire.

Cu privire la netemeinicia plângerii formulate, intimata arată că prin procesul verbal contestat, petenta fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută la art. 17, pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului B., aplicându-se amenda contravenţională în cuantum de 1500 lei. Textul legal indicat arată că: Pe teritoriul municipiului B. persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a respecta normele privind traficul auto şi de circulaţie, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar, precum şi de ridicare, transport, depozitare şi eliberare a acestor autovehicule In municipiul B., aprobat prin Hotărârea nr. 16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului B. In acest sens este interzisă: 1.oprirea, staţionarea si parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2.5 t pe domeniul public de pe raza municipiului Bistriţa; excepţie face situaţia în care se efectuează operaţiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condiţiile existenţei unei autorizaţii de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistriţa.

În concret, arată că în data de 06.12.2013, la ora 12.05, un echipaj al P. L. a mun. B., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a constatat prezenţa unui autovehicul marca IVECO de culoare albă, cu nr. de înmatriculare X, având masa maximă autorizată ce depăşeşte 2,5 t, parcat pe domeniul public din municipiul B., respectiv pe str. P…, în spatele imobilului cu nr. 20, în zona punctului de colectare a deşeurilor menajere. Având în vedere că la momentul constatării faptei conducătorul autovehiculului nu era de faţă, aşa cum prevede procedura în astfel de situaţii, autovehiculul a fost fotografiat, şi a fost lăsată şi o invitaţie pentru conducătorul autovehiculului de a se prezenta la sediul P.L. pentru a da lămuriri cu privire la situaţia constatată, însă nu s-a prezentat nimeni.

Procesul verbal de contravenţie a fost întocmit ulterior, după ce au fost efectuate verificări cu privire la proprietarul autovehiculului. Din aceste verificări a reieşit că proprietarul este petenta, persoană juridică, astfel că s-a procedat la sancţionarea sa contravenţională, într-un mod cu totul corect şi justificat, având în vedere că, în urma invitaţiei ataşate pe bordul autovehiculului la momentul constatării faptei, nu s-a prezentat nimeni pentru clarificări.

Totodată, a precizat că motivul pentru care petenta a fost sancţionată contravenţional a fost pe de o parte - pentru că a staţionat pe domeniul public din municipiul B., într-un loc şi la o oră la care nici măcar în condiţiile existenţei unei autorizaţii de liberă trecere nu ar fi avut voie, decât dacă s-ar fi desfăşurat activităţi de încărcare¬descărcare marfă, iar, pe de altă parte, pentru că la data constatării faptei petenta nu deţinea o astfel de autorizaţie.

Astfel apreciază că aspectele invocate de către petentă nu sunt de natură să afecteze în vreun fel legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PLO, nr. 05…/27.12.2013, motiv pentru care solicită respingerii plângerii contravenţionale formulate.

În probaţiune, intimata a depus la dosar înscrisuri, f. 19-22 şi imagini foto, f. 23-25.

În drept s-au invocat disp. art. 205 şi urm. C. pr. civ., art. 17 şi 27, lit. a), pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului B., art. 16 şi art. 28, din O.G. nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

Legal citată, petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 06.05.2014, s-a încuviinţat petentei proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul semnatar al procesului-verbal de afişare al procesului-verbal de contravenţie, numitul B.Gh., procedându-se la audierea acestuia în data de 28.01.2015, declaraţia fiind depusă la dosar f. 44.

La data de 10.03.2015, prin Serviciul registratură, petenta a depus la dosar certificat constatator şi informaţii extinse emise de ORC de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, din care rezultă că petenta nu a avut deschis un punct de lucru la sediul social şi chitanţa privind costul acestor informaţii.

La termenul de judecată din data de 11.03.2015, instanţa a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind o acţiune în constatare, iar nu o plângere contravenţională şi a respins excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, invocată de intimată prin întâmpinare.

La data de 18.03.2015, prin Serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar note scrise cu privire la fondul cauzei şi dovada cheltuielilor de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 09.12.2013 petentei SC C.P. SRL i s-a întocmit de către intimată procesul-verbal de contravenţie seria PLO nr. 05… prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 17 pct. 1 din HCL 153/2009. La data de 16.12.2013 procesul-verbal de contravenţie a fost comunicat petentei prin poştă cu confirmare de primire, la sediul său din B., str. P……., însă din confirmarea de primire depusă la fila 21 din dosar rezultă că petenta nu a reclamant corespondenţa. La data de 27.12.2013 intimata a comunicat petentei procesul-verbal de contravenţie prin afişare la sediul acesteia, aspect confirmat de martorul audiat în cauză.

Potrivit disp. art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de contravenţie seria PLO nr. 05…, executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. 

Analizând comunicarea procesului-verbal de contravenţie seria PLO nr. 05… în termenul de o lună prevăzut de art. 14 din OG 2/2001 instanţa constată că procesul-verbal a fost comunicat petentei în termenul de o lună prevăzut de lege, cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procesul-verbal fiind comunicat iniţial prin poştă cu confirmare de primire iar ulterior, întrucât petenta nu a reclamat corespondenţa, prin afişare la sediul său. Ambele comunicări, atât cea prin poştă cu confirmare de primire cât şi cea prin afişare s-au realizat în cursul lunii decembrie 2013, prin urmare în termenul de o lună de la data încheierii procesului-verbal de contravenţie. Totodată instanţa reţine că susţinerea petentei potrivit căreia procesul-verbal de contravenţie nu a fost comunicat prin afişare la sediul său ci la o altă adresă, nu a fost probată, procedura de combatere a faptelor constatate personal de cel care întocmeşte procesul-verbal de comunicare fiind înscrierea în fals, potrivit disp. art. 164 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

 Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta SC C.P. SRL, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi admiterea plângerii contravenţionale, astfel cum a fost precizată.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelul declarat de apelant este nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie, sens în care respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC C.P. SRL.