Anulare act administrativ

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanţii B I. şi B C M, au solicitat în contradictoriu cu ANR şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziilor emise sub nr….; să se emită în favoarea reclamanţilor  titlu de plată  privind  achitarea sumei de 132.287,50 lei, în cinci tranşe egale începând cu 1 ianuarie 2014, reprezentând despăgubirea datorată  acestora  conform  deciziilor nr. …şi …emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea  Despăgubirilor, să fie înaintat titlu de plată către MFP şi să fie  obligată pârâta  la plata dobânzilor penalizatoare de la data fiecărei scadenţe  de plată şi până la comunicarea titlului.

Reclamanţii au motivat, sumar, că prin deciziile nr. …..şi ….emis de CCSD s-a dispus  emiterea titlului, pentru suma de 133.287,50 lei însă titlul nu a fost emis nici până în prezent.

În temeiul art. 41 alin. 1-4 din Legea nr. 165/2013, s-au  adresat pârâtei pentru emiterea titlului şi comunicarea  acestuia însă prin  deciziile nr. …..a fost respinsă cererea, motivat  că titlurile de despăgubire sunt prescrise.

Întrucât recursul graţios nu a produs efectul scontat, s-a impus  promovarea acţiunii în contencios administrativ.

În drept,  au fost invocate  dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 41 din Legea nr. 165/2013, art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Pentru susţinerea acţiunii, au fost  anexate: deciziile nr. 1749 şi 2880/2008, plângerea prealabilă, extras sentinţă civilă nr. 282/2011.

CNCI a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii  procesuale pasive . Pârâta a precizat  că, faţă de dispoziţiile OUG nr. 81/2007, atribuţia de achitare a  despăgubirilor revine ANRP.

 CNCI, ale cărei atribuţii au fost preluate de CNCI şi-a îndeplinit  obligaţiile legale şi a emis deciziile de stabilire a despăgubirilor.

De asemenea ANRP a formulat întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, iar, pe fond , a solicita respingerea acţiunii.

Adresa nr. …..nu reprezintă o decizie administrativă, fiind un răspuns în sensul art.6 şi 8 din OG nr. 27/2002 privind soluţionarea petiţiilor.

Solicitarea reclamanţilor de emitere a titlurilor  de plată este neîntemeiată. Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 1-4 din Legea nr. 165/2013, emiterea titlurilor de plată se face  în ordinea de  înregistrare a dosarelor de aplicare constituite la ANRP anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi a titlurilor  de despăgubire  emise  în condiţiile art. 41 din aceiaşi lege.

Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate  prin Hotărârea nr. 401/2013 stabilesc că, pentru fiecare  tranşă anuală, ANRP emite un titlu de plată.

Curtea de Apel Alba Iulia, a invocat din oficiu necompetenţa instanţei iar prin sentinţa nr. ….a declinat competenţa  soluţionării cauzei  în favoarea Tribunalului Sibiu. Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. …a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

ICCJ, prin decizia nr. 1301/09.10.2015 a soluţionat conflictul negativ de  competenţă şi a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, Secţia  a-II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Analizând cererile şi susţinerile părţilor, deciziile emise de CCSD, celelalte acte depuse  la dosarul cauzei, se reţine starea de fapt pe care o vom prezenta mai jos.

Fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamanţilor decizii pentru stabilirea şi plata despăgubirilor aferente  imobilelor preluate abuziv în Legea nr. 247/2005,  respectiv Decizia nr……, pentru suma de 86.605 lei  şi decizia nr……, pentru suma de 44.682 lei.

La data de 31.05.2011, reclamanţii au notificat ANRP şi şi-au exprimat opţiunea pentru  plata despăgubirilor  în numerar, solicitând  emiterea titlurilor  de despăgubire, în condiţiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 247/2005. Faţă de refuzul de emitere a titlurilor, reclamanţii au formulat acţiune în contencios administrativ  şi au solicitat obligarea ANRE la emiterea titlurilor şi la efectuarea plăţii într-o singură tranşă.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr……, faţă de dispoziţiile HG nr. 128/2008 a respins acţiunea reclamanţilor, motivând  că emiterea titlurilor este condiţionată de existenţa resurselor financiare. Pe de altă parte, în speţă sunt  aplicabile dispoziţiile  art. III  din  OUG nr. 62/2010 potrivit cu care  pe o perioadă  de 2 ani de la intrarea în vigoarea a acestei ordonanţe  se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute  în titlul VII ale Legii nr. 247/2005.

Ulterior intrării în vigoare  a dispoziţiilor  Legii nr. 165/2013, reclamanţii  au notificat ANRP şi au solicitat  emiterea titlului de plată pentru suma de 132.906,75 lei.

Prin răspunsul nr……, ANR a comunicat reclamanţilor  că cererea nu poate fi soluţionată favorabil, întrucât  titlurile de despăgubire  nu au fost  valorificate în termen de 3 ani de la data  comunicării acestora, termen imperativ stabilit  de art. 18 ind. 1 din Legea nr. 247/2005.

Reclamanţii au promovat  acţiune , au solicitat anularea  deciziilor emise sub nr……, emiterea titlurilor de plată, înaintarea titlurilor  către MFP şi plata dobânzilor penalizatoare de la data  rămânerii  definitive  a sentinţei, defalcat pe fiecare tranşă, de la data scadenţei  şi până la  comunicarea titlurilor de plată către MFP.

Deliberând asupra acţiunii reclamanţilor, instanţa constată că aceasta este întemeiată în parte, în contradictoriu cu pârâta ANRP, în ceea ce priveşte emiterea titlurilor  de plată pentru suma de 132.287,50 lei şi înaintarea  titlurilor către MFP.

Acţiunea este neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâta ANRP, pentru  petitele referitoare la  anularea răspunsului nr. …..şi plata dobânzilor penalizatoare.

În ceea ce priveşte cererile formulate în contradictoriu cu CNCI, acestea au fost formulate împotriva  unei entităţi publice fără calitate procesuală pasivă, aşa cum am arătat  mai sus, acţiunea urmând a  fi respinsă  împotriva  acestei autorităţi.

Petitul prin care s-a solicitat  anularea ,, deciziei” nr….., este inadmisibil. Din conţinutul  acestui  înscris ( fila 11 dosar) rezultă că adresa reprezintă răspunsul  la notificarea reclamanţilor, cuprinzând refuzul  de emitere a titlurilor  de despăgubire.

Acest răspuns  nu este un act  administrativ  în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv  un act unilateral  cu caracter individual  sau normativ emis de o autoritate  publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Adresa  nu a fost emise în vederea organizării  legii sau executării în concret  a legii şi nu produce efecte  de sine stătătoare, fiind un simplu răspuns în care se concretizează  refuzul de soluţionare a cererii.

Capătul  al-II-lea de cerere este îndreptat împotriva  refuzului nejustificat  al pârâtei ANRP de a emite  şi înainta  MFP titlurile de plată  pentru deciziile emise de fosta CCSD iar instanţa  constată că în speţă există un refuz  nejustificat  de a soluţiona o cerere, în sensul art. 2 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere de a nu rezolva  cererea unei persoane.

Cererea reclamanţilor este motivată pe dispoziţiile art. 41 alin. 1-4 din Legea nr. 165/2013 iar potrivit  dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din acest act normativ , plata sumelor  de bani reprezentând despăgubiri  aprobate de Comisia Centrală pentru stabilirea  Despăgubirilor  înainte de intrarea in vigoare a  prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti  rămase definitive la data intrării în vigoare  a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, începând 1 ianuarie 2014.

Aceste dispoziţii nu condiţionează formularea cererii de emitere a titlului  de plată de un termen, raportat la data emiterii deciziei  fostei CCSD.

Atunci când legiuitorul  a înţeles  să  instituie termen de decădere, a făcut-o expres  în conţinutul actului normativ, aşa cum a făcut în situaţiile reglementate  de dispoziţiile art. 32 din lege,  pentru depunerea dosarelor la entităţile amintite.

Deciziile CCSD nu au fost puse în aplicare raportat la reglementările care limitau emiterea titlurilor  şi efectuarea plăţilor la existenţa disponibilităţilor financiare.

Aşa fiind, refuzul motivat pe dispoziţiile art. 18 ind. 1 din Legea nr. 247/2005 este nejustificat, în speţă fiind  incidente dispoziţiile Legii nr. 165/2013, lege nouă care se aplică imediat  potrivit  principiului ,, lex posteriori derogant lex anteriori”.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâta ANRP va fi obligată  la emiterea  titlurilor de plată, în condiţiile art. 41 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 165/2013 şi înaintarea acestora către MFP în cel mult  30 de zile de la emitere.

Cererea formulată de reclamanţi referitoare la plata dobânzii penalizatoare este inadmisibilă în procedura contenciosului administrativ.

Dobânda penalizatoare, aşa cum este reglementată de dispoziţiile  OG nr. 13/2011 reprezintă  o sancţiune aplicată debitorului pentru neachitarea sumelor datorate la scadenţă  şi nu este  aplicabilă în speţă.

În materia contenciosului administrativ există o procedură specială pentru a obliga debitorul să execute  obligaţia sa, prevăzută  de dispoziţiile art. 24 din  Legea nr. 554/2004, care se aplică în speţă potrivit principiului ,, specialia generalibus derogant” .

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, faţă de complexitatea cauzei şi volumul de lucru al apărătorului ales, instanţa va reduce în parte cheltuielile reprezentând  onorariul avocatului.

Domenii speta

Spete similare