Pensii stabilite în baza Legii nr. 3/1977. Majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale în temeiul art. 2 alin. 1 din hg nr. 777/2005. Impozitarea pensiilor.

După abrogarea Legii nr. 3/1977, pensionarii nu mai beneficiază de scutirea de impozit şi plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate în condiţiile în care sistemul public de pensii asigură un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, pe baza principiului unicităţii şi egalităţii.

Legea nr. 3/1977

Art. 2 alin. 1 din HG nr. 777/2005

Art. 69 Cod fiscal

Art. 259 alin.2 din Legea 95/2006

Legea nr. 19/2000

Legea nr. 263/2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 5587/118/2014, reclamantul [...] a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâta să înceteze impozitarea ilegală a drepturilor de pensie şi reţinerea ilegală din pensie a contribuţiei la sistemul de sănătate, obligarea pârâtei la majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obţinute, potrivit art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 777/2005, precum şi restituirea sumelor ilegal reţinute din drepturile de pensie, cu respectarea termenului general de prescripţie, calculat de la data formulării acţiunii.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, care la art. 7 şi art. 79 prevedea că pensia nu este impozabilă, iar pensionarii au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit, pe timpul internării în spital. Prin impozitarea pensiei şi reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, pârâta a încălcat dispoziţiile legale în baza cărora a fost stabilită pensia, în condiţiile în care actele normative intrate în vigoare ulterior nu pot retroactiva. În ce priveşte aplicarea art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 777/2005, reclamantul a învederat că de aceste dispoziţii beneficiază toţi pensionarii, nu doar agricultorii, astfel cum interpretează instituţia pârâtă.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa nu a formulat întâmpinare, însă a  depus note scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 3214 din 18 decembrie 2014 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, pe toate capetele de cerere.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Reclamantul [...] este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă şi limită de vârstă stabilită sub imperiul Legii nr. 3/1977 şi recalculată prin decizia nr. [...]/26.04.2013.

Prin cererea de faţă a invocat în primul rând inaplicabilitatea dispoziţiilor legale ulterioare, referitoare la plata impozitului şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, apreciind că regimul juridic al acestor contribuţii la bugetul de stat trebuie guvernat în exclusivitate de actul normativ în baza căruia s-au deschis drepturile de pensie.

Prin art. 7 din Legea nr. 3/1977, s-a prevăzut că pensia nu este impozabilă, în ce priveşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate nefiind prevăzută nici o obligaţie în sarcina beneficiarilor de pensii din sistemul public.

Dispoziţiile Legii nr. 3/1977 au fost abrogate, însă de Legea nr. 19/2000, intrată în vigoare la data de 01.04.2001 şi aplicabilă până la data de 01.01.2011, când a fost la rândul său abrogată de Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, în perioada vizată de reclamant prin cererea de faţă şi care este circumscrisă termenului general de prescripţie de 3 ani, anterior formulării acţiunii, Legea nr. 263/2010 a asigurat o reglementare unitară a sistemului public de pensii, producând efecte şi în privinţa persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite sub imperiul actelor normative anterioare, în condiţiile expres stabilite de lege.

Pensiile stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977 au fost supuse unui proces de recalculare pe baza principiilor ce au guvernat sistemul public de pensii ulterior datei de 01.04.2001, două dintre aceste principii, expres prevăzute atât de Legea nr. 19/2000, cât şi de Legea nr. 263/2010, fiind cele ale unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept şi al egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

Această recalculare, ce a constituit obiect de reglementare al O.U.G. nr. 4/2005 şi H.G. nr. 1550/2004 nu a presupus deci aplicarea retroactivă a dispoziţiilor Legii 19/2000, ci a urmărit asigurarea unui cadru legislativ unitar în materie, potrivit principiului expres enunţat de legiuitor la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie. De altfel, în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, s-a subliniat că operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a legii noi şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plata numai de la data emiterii deciziei (Decizia nr. 46/2002, Decizia nr. 173/2001, Decizia nr. 375/2005, Decizia nr. 120/2007).

În materia drepturilor de pensie, nu există o obligaţie a statului de a menţine în plată un anumit cuantum al pensiei, stabilit în baza unui act normativ în vigoare la un moment dat, fiind la libera apreciere a legiuitorului de a decide  cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care la acordă.

Prin urmare, s-a reţinut că în cazul reclamantului, instituţia pârâtă a procedat la calcularea pensiei cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, ce nu au prevăzut vreun beneficiu pentru titularii de pensii stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, dedus doar din data deschiderii dreptului de pensie. De altfel, o astfel de derogare în favoarea acestei categorii de pensionari, ar fi constituit un caz evident de discriminare pozitivă, contrar art. 14 din CEDO.

Pentru toate aceste motive, instanţa a reţinut că reclamantul datorează atât impozit pentru venitul din pensii, cât şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 69 Cod fiscal şi ale art. 259 alin.2 din Legea nr.95/2006.

În ceea ce priveşte cererea de majorare cu 10% a punctajelor medii anuale, în temeiul art. 2 alin.1 din H.G. nr. 777/2005, instanţa a ţinut seama de categoria beneficiarilor acestei majorări, care rezultă din chiar titlul actului normativ menţionat, ce se referă în mod expres la majorarea pensiilor agricultorilor începând cu luna septembrie 2005.

Astfel, art. 1 din H.G. nr. 777/2005 a reglementat majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obţinute prin valorificarea, potrivit legii, a fiecărui an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatist şi a fiecărui an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări ale agricultorilor, precum şi a perioadelor de contribuţie realizate, conform acestei legi, după data de 29 iulie 1992 şi până la data de 1 aprilie 2001.

Aceste dispoziţii legale au vizat majorarea pensiilor doar pentru o singură categorie de pensionari, respectiv cei care au realizat stagii de cotizare în agricultură, domeniul de aplicare al actului normativ neputând fi extins asupra altor beneficiari de drepturi de asigurări sociale.

Împrejurarea că la art. 2 din H.G. nr. 777/2005 s-a prevăzut aplicarea majorării de punctaj şi în cazul persoanelor a căror pensie a fost recalculată în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 nu poate fi interpretată în sensul includerii în sfera de incidenţă a hotărârii de guvern a tuturor pensionarilor cu drepturi stabilite în baza Legii nr. 3/1977.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins în totalitate cererea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul [...], care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată că este pensionat în baza Legii nr. 3/1977, unde, la art. 7 şi 79 se  prevede că pensia nu este impozabilă.

Prin impozitarea pensiei, pârâta a încălcat dispoziţiile legale, în baza cărora a fost stabilită pensia, în condiţiile în care actele normative intrate în vigoare ulterior nu pot retroactiva.

De prevederile art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 777/2005 beneficiază toţi pensionarii, nu doar cei din agricultură, aşa cum greşit a interpretat instanţa.

Indiferent de recalculările ulterioare ale pensiei, legal stabilite anterior, acestea nu pot fi impozitate, dacă depăşesc, ca urmare a recalculărilor, un anumit cuantum stabilit de o lege nouă, fie ea şi Codul Fiscal.

Prin urmare, sentinţa apelată este nelegală, motiv pentru care solicită admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii.

Apelul este nefondat.

Reclamantul [...] a solicitat obligarea Casei Judeţene de Pensii la încetarea impozitării ilegale a drepturilor de pensie şi reţinerea ilegală din pensie a contribuţiei la sistemul de sănătate întrucât a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977 care la art. 7 şi 79 prevedea că pensia nu este impozabilă, iar pensionarii au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit, pe timpul internării în spital.

A susţinut reclamantul că prin impozitarea pensiei şi reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, pârâta a încălcat dispoziţiile legale în baza cărora a fost stabilită pensia, în condiţiile în care actele normative intrate în vigoare ulterior nu pot retroactiva.

Susţinerile reclamantului nu sunt fondate având  în vedere că în cauză nu se pune problema retroactivităţii legii ci, a aplicării unei legi după momentul abrogării ei.

Chiar dacă prin Legea nr. 3/1977 s-a prevăzut că pensia nu este impozabilă iar în ce priveşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu a fost prevăzută nicio obligaţie în sarcina pensionarilor din sistemul public, reclamantul nu putea beneficia de aceste facilităţi instituite de către legiuitor decât în perioada cât dispoziţiile legii erau în vigoare.

La 01.04.2001, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, dispoziţiile Legii nr. 3/1977 au fost abrogate şi facilităţile instituite de Legea nr. 3/1977 nu au mai fost menţinute.

Nici prin noua Lege nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu au mai fost introduse dispoziţii prin care pensionarii să fie scutiţi de plata impozitului sau a contribuţiei de asigurări de sănătate astfel că nici reclamantul nu mai poate beneficia de vreo scutire.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Curtea constată că în materia drepturilor de pensie nu există o obligaţie a statului de a menţine în plată un anumit cuantum al pensiei, stabilit în baza unui act normativ în vigoare la un moment dat, fiind la libera apreciere a legiuitorului de a decide tipul ori cuantumul beneficiilor pe care la acordă.

În acest sens s-a pronunţat atât Curtea Constituţională cât şi Curtea Europeană, conturându-se o jurisprudenţă potrivit cu care statul este singurul în măsură să determine oportunitatea şi intensitatea politicilor sale în acest domeniu.

Prin urmare, drepturile de pensie stabilite sub imperiul unui anumit act normativ, pot fi supuse unor procese de recalculare şi reevaluare, în baza unor acte normative ulterioare, legiuitorul având un dreptul de a modifica sau completa legislaţia în materie.

Dispoziţiile noii legi au fost aplicate tuturor pensionarilor, fără vreo distincţie în funcţie de data stabilirii drepturilor de pensie sau categoria de pensia primită, potrivit principiilor unicităţii sistemului public de pensii şi al egalităţii între pensionarii aflaţi în situaţii juridice identice.

În condiţiile date, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantul datorează atât impozit pentru venitul din pensii, cât şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 69 Cod fiscal şi ale art. 259 alin.2 din Legea 95/2006.

În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 777/2005 Curtea reţine, de asemenea, că nu toţi pensionarii pot beneficia de prevederile acestui act normativ din moment ce legiuitorul a făcut trimitere expresă la o anumită categorie de pensionari şi anume „pensionarii agricultori”.

H.G. nr. 777/2005 vizează majorarea pensiilor agricultorilor începând cu anul 2005 însă reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor stagii de cotizare în agricultură, astfel că acesta nu se poate prevala de aceste dispoziţii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va fi respins apelul declarat de reclamant ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare