Despăgubiri civile echivalent al pensiei de întreţinere pe care victima unui accident de circulaţie ar fi datorat-o copiilor săi. Modalitate de calcul. Acordarea unei sume globale de la data săvârşirii faptei ilicite până la pronunţarea unei hotărâri jude

I. Prin sentinţa penală nr.64/17.01.2013, Judecătoria Braşov a hotărât :

În baza art. 178 alin. 2 şi 5 C.pen. cu aplic. art.320¹ alin.7 C.pr.pen. condamnă inculpatul S  T la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art.71 alin.1 şi 2 C.pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a (teza a II-a), b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 alin.1 C.pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani  stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a (teza a II-a), b C.pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.359 C.pr.pen. pune în vedere inculpatului dispoziţiile art.83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii cu intenţie a unei noi infracţiuni.

Constată că la data de 21.07.2010 autoturismul cu numărul de înmatriculare de Bulgaria P9408AK nu avea asigurare obligatorie valabila.

În baza art.14, 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 si 999 Cod civil, admite in parte actiunile civile formulate de partile civile si dispune obligarea Biroului National Carte Verde din Bulgaria prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania la plata urmatoarelor sume de bani:

-suma de 14.000 lei cu titlu de daune  materiale pentru partea civila S C

-suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S C

-suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S M

-suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S M

-suma de  2.500 lei  cu titlu  de  daune materiale pentru partea civila S F R

-suma de  50.000 lei  cu titlu  de  daune  morale  pentru partea civila S F R

-suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S E

-suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila S F

În baza art.14, 346 C.pr.pen. rap. la art.998 şi 999 Cod civil, dispune obligarea Biroului National Carte Verde din Bulgaria prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania  la plata unei prestatii periodice in favoarea partilor civile S F si S E  in cuantum de 100 lei lunar pentru fiecare, incepand cu data de 21.07.2010 si pana la majoratul acestora.

 În baza art.14, 346 C.pr.pen. rap. la art.998 şi 999 Cod civil, dispune obligarea Biroului National Carte Verde din Bulgaria prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania  la plata unei prestatii periodice in favoarea partilor civile S M si S M  in cuantum de 100 lei lunar pentru fiecare, incepand cu data de 21.07.2010 si pana la majoratul acestora.

Respinge cererea formulată de Ministerul Public cu privire la prelevarea de probe biologice de la inculpat conform art.7 din Legea nr.76/2008.

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând 50% din onorariu apărător oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Braşov

În baza art.193 alin.2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre partea civila S C si la plata sumei de 1.000 lei catre partea civila S F R.

 Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Braşov a reţinut ca stare de fapt că, în data de 21.07.2010, inculpatul  a condus autovehiculul marca Mazda 626 având nr. de înmatriculare de Bulgaria P9408AK pe DN 1, dinspre Sibiu spre Brasov. În autoturism se aflau şi cele două victime, împreună cu care  inculpatul se întorcea din Germania. La km 199+300 m, în dimineaţa zilei de 21.07.2010, inculpatul a  adormit la volan şi a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu autoutilitara marca Iveco cu nr. înmatriculare B-34-FRV condusă regulamentar de martorul M V. În urma impactului, autoturismul condus de inculpat a ricoşat în şanţul de pe marginea drumului, rezultând decesul numiţilor S C şi S C, pasageri ai autoturismului condus de inculpat.

 Prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 21.07.2010, a condus autovehiculul marca Mazda 626 având nr. de înmatriculare de Bulgaria P9408AK pe DN 1, dinspre Sibiu spre Brasov, iar la km 199+300 m a patruns pe contrasens si a intrat in coliziune cu autoutilitara marca Iveco cu nr. inmatriculare  B-34-FRV condusa regulamentar de martorul M V, rezultand decesul partilor vatamate S C si S C, pasageri ai autoturismului condus de inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 şi 5 C.pen.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 52 Cp, referitoare la scopul pedepsei, precum şi criteriile prev. de art.72 C. pen, respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit şi urmarea produsă, precum şi persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală urmând a reţine şi dispoziţiile art. 320¹ alin.7 C.pr.pen referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei.

Astfel, judecătoria a avut în vedere că infracţiunea nu este una intenţionată şi a fost săvârşită pe fondul oboselii extreme şi nu a încălcării conştiente a unei reguli de circulaţie. În favoarea acestuia, au fost reţinute circumstanţele de ordin personal, respectiv faptul că acesta este o persoană pe deplin integrată în societate, fără antecedente penale şi îndeosebi faptul că acesta a manifestat interes pentru situaţia sa, s-a prezentat în faţa instanţei, prin întreaga sa atitudine contribuind la soluţionarea cu celeritate a cauzei.

 Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanţă a constatat că Spitalul Clinic de Urgenţă Brasov s-a constituit  parte civilă în cauză cu suma de 2669,58 lei, reprezentând contravaloarea prestaţiilor sanitare acordate inculpatului S  T.

Atâta vreme cât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru savârşirea infracţiunii de vatamare corporala asupra propriei persoane, acţiunea civilă a spitalului nu a putut fi alăturată acţiunii penale în faţa instanţei de judecată, motiv pentru care spitalul clinic de urgenţă nu a avut calitatea de parte civilă în cauză. În cazul spitalului, acesta poate solicita instanţei civile repararea prejudiciului, atâta vreme cât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de vătămare corporală asupra propriei persoane, aspect care de altfel nici nu se poate face, din moment ce autovătămarea nu este prevazută de legea penală.

Judecătoria Braşov a mai reţinut că, în cursul judecăţii, s-au constituit părţi civile numiţii S F R  in calitate de sotie a victimei S C, copii minori S E si S F, S C in calitate de sotie a victimei S C si copii acestora S M si S  M (declaraţiile de constituire de părţi civile sunt la filele 31,32 din dosarul instanţei).

Judecătoria a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 998-999 C.civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăţia, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor.

Cu referire la partea civilă S C, aceasta a solicitat suma de 26.084 lei cu titlu de daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu deplasarea la Braşov, cheltuieli cu pomenirea, taxe bisericeşti, cheltuieli cu preoţii, etc.

Din analiza tuturor chitanţelor şi bonurilor fiscale depuse la dosar rezultă o sumă totală de 14.000 lei, sumă ce a fost dovedită  cu înscrisuri de partea civilă.

Raportat la acestea, deşi este posibil ca partea civilă sa fi  cheltuit sume de bani mai mari decât acestea, astfel cum a relatat şi martorul audiat,  prejudiciul nu a fost dovedit sub aspectul întinderii sale, astfel că nu este determinat, împrejurare în care instanţa va respinge solicitarea privind acordarea diferenţei până la cuantumul solicitat de partea civilă.

Partea civilă S F R a solicitat suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu deplasarea la Braşov, cheltuieli cu pomenirea, taxe bisericeşti, cheltuieli cu preoţii, etc.

Din analiza tuturor chitanţelor şi bonurilor fiscale depuse la dosar rezultă o sumă totală de 2.500 lei, sumă ce a fost dovedită  cu înscrisuri de partea civilă, confirmata şi de martora audiată.

Cu privire la daunele morale solicitate de părţile civile, prima instanţă a avut în vedere că pierderea soţului, respectiv a tatălui, la începutul unei căsătorii şi la o vârstă foarte fragedă pentru copii,  reprezintă, în mod evident, o pierdere imensă ce nu poate fi reparată în nici un  mod, acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale fiind în măsură să compenseze într-o oarecare măsură imensa pierdere suferită.

Atât pentru copii, cât şi pentru soţiile victimelor, pierderile vor fi resimţite pe parcursul întregii vieţi. Minorii, pe lângă faptul că nici nu înţeleg probabil ce s-a întâmplat cu tatăl lor,  vor fi lipsiti de sprijinul unui tată sau de simpla prezenţă a acestuia în anumite momente ale vieţii sale, trauma  acestora fiind evident mai mare. Judecătoria Braşov a avut în vedere că daunele morale nu trebuie să constituie o îmbogăţire fără justă cauză, ci trebuie să reprezinte o reparaţie echitabilă pentru pierderea suferită.

În raport de aceste aspecte, prima instanţă a considerat că se impune acordarea următoarelor sume cu titlu de daune morale:

-suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SC

-suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SM

-suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SM

-suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SFR

-suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SE

-suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru partea civila SF

De asemenea, prima instanţă a considerat întemeiată solicitarea privind plata unei prestaţii periodice lunare având în vedere că tatăl, în măsura în care ar fi trăit, ar fi fost obligat să asigure întreţinerea minorilor cel puţin până la împlinirea vârstei de 18 ani, starea de nevoie a acestora fiind prezumată de lege.

La stabilirea cuantumului acestei prestaţii periodice, judecătoria a avut în vedere că, la dosarul de urmărire penală ( filele 80- 83 ), se află contractele de muncă nr. 3540115 pe numele victimei S C şi nr. 3540119 pe numele lui Ş C, încheiate pe o durată de 3 luni, în perioada 01.06.2010 – 31.08.2010, în care se consemnează un salariu de 600 lei lunar. Se va avea în vedere şi salariului minim pe economie la data săvârşirii faptei, care era tot în cuantum de 600 lei pe lună.

Prima instanţă a reţinut că, în cazul în care se acordă întreţinere pentru 2  persoane (situaţie întâlnită în speţă), cuantumul pensiei este de 1/3 din valoarea obţinută conform art. 94 din Codul Familiei.

Faţă de acestea, judecătoria a acordat părţilor civile ŞM, Ş M, S E şi S F câte o prestaţie lunară de la data accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare dintre cei patru copii,  în cuantum de 100 lei lunar, urmând a se calcula de către debitorul obligaţiei de plată cuantumul prestaţiilor adunate până la rămânerea definitivă a sentinţei, ce vor fi plătite ca o sumă globală.

Cu privire la debitorul obligaţiei de plată a acestor sume, prima insţanţă a reţinut că autoturismul mazda 626 cu nr. de înmatriculare de Bulgaria P 9408AK nu avea la data accidentului o asigurare obligatorie de raspundere civilă valabilă.

Astfel, din adresa Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România aflată la fila 48 dosar, a rezultat că societatea de asigurare Bulstrad Vienna Insurance Group din Bulgaria a infirmat valabilitatea poliţei de asigurare pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare P 9408 AK  la data producerii accidentului 21.07.2010. Întrucât în termenul de 3 luni, Biroul Naţional de Carte Verde din Bulgaria nu a furnizat un răspuns referitor la situaţia asigurării autoturismului nr. de înmatriculare P 9408 AK  la data producerii accidentului 21.07.2010, s-a considerat, conform art.13 din Regulamentul General al Consiliilor Birourilor, că respectivul autoturism are locul obişnuit de staţionare în Bulgaria.

Biroul National de Carte Verde garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autoturisme neasigurate care au locul obişnuit de staţionare în aria lor de competenţă ( în principal care sunt înmatriculate  în ţara biroului ). În speţă, obligaţia de garantare a plăţii despăgubirilor aparţine Biroului Naţional de Carte Verde din Bulgaria. Acesta nu raspunde în calitate  asigurator de raspundere civilă auto, ci pentru inculpat, ca şi garant al plăţii despăgubirilor, in temeiul şi numai dacă sunt întrunite condiţiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a acestuia.

În aceste condiţii, Judecătoria Braşov a obligat Biroul Naţional de Carte Verde din Bulgaria la plata, către părţile civile, a tuturor sumelor cu titlu de daune la care putea fi obligat şi incupatul, având în vedere temeiul răspunderii şi faptul că biroul nu răspunde ca asigurător, ci este garantul plăţi despăgubirilor de către inculpat.

De asemenea, a obligat biroul singur la plata sumelor, iar nu în solidar cu inculpatul, întrucât biroul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, ci de garant al plăţii, având dreptul de a se întoarce împotriva inculpatului pentru tot ceea ce plăteşte, prima instanţă considerând că nu există nici un temei legal care să permită obligarea în solidar a Biroului de Carte Verde din Bulgaria împreună cu inculpatul la plata despăgubirilor.

 II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi părţile civile Ş C, Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S F R, S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R) şi Biroul Naţional Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

 Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a criticat sentinţa primei instanţe sub aspecte de nelegalitate relativ la modalitatea de acordare a prestaţiei lunare în favoarea minorilor, din cuprinsul memoriului cu motivele de recurs (fila 3 dosar recurs) rezultând că se impunea obligarea la plata unei sume globale de la data comiterii faptei şi până la data pronunţării soluţiei de către prima instanţa.

 Părţile civile Ş C, Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S F R, S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R) au adus critici de netemeinicie relativ la cuantumul despăgubirilor civile ce le-au fost acordate, raportat la nevoile minorilor şi la pierderile suferite, apreciind că se impune majorarea în recurs a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale la suma de 100.000 lei pentru fiecare parte civilă. În acest sens, a se vedea memoriul cu motivele re recurs dezvoltate pe larg la filele 29-30 dosar recurs.

 Biroul Naţional Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a criticat sentinţa primei instanţe sub aspecte de netemeinicie circumscrise cuantumului nejustificat de mare, în opinia recurentului, a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale. În acest sens, a fost invocată practica judiciară depusă la judecarea cauzei în primă instanţă. Acelaşi recurent a apreciat în cuprinsul memoriului conţinând motivele de recurs (filele 22-25 dosar recurs) o încălcare a dispoziţiilor legale care consacră principiul egalităţii de tratament şi regim juridic aplicabil părţilor raporturilor juridice procesuale, deoarece, în litigii similare, nu au fost acordate despăgubiri într-o asemenea sumă.

 III. Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art.3856 alin.3 C.pr.pen., Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi părţile civile Ş C, Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S F R, S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R), însă şi sub alte aspecte decât cele invocate de aceşti recurenţi, după cum urmează :

 Curtea reţine că recursurile din prezenta cauză vizează doar latura civilă, neaducându-se critici de niciun recurent sub aspectul laturii penale a cauzei, în condiţiile în care fapta, împrejurările săvârşirii acesteia şi vinovăţia inculpatului s-au stabilit corect, fiind în deplină concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale – art.3201 alin.4 C.pr.pen..

 A. Înainte de toate, Curtea va avea de analizat cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de duane morale, cuantum apreciat ca redus de către părţile civile, respectiv prea mare de către asigurătorul de răpsundere civilă.

 În ceea ce priveşte criticile aduse de părţile civile relativ la cuantumul daunelor morale acordate – apreciate ca insuficiente pentru a repara prejudiciul produs, Curtea va avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, instanţa supremă apreciind în cuprinsul Deciziei nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunţată în recurs de Secţia penală că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilităţile de plată ale celei ce va fi obligat, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită.

 În aceste condiţii, Curtea reţine că părţile civile au suferit un prejudiciu moral suficient de întins ca urmare a decesului soţului/tatălui lor, într-o perioadă de formare a personalităţii minorilor, ceea ce a condus la un efort deosebit din partea mamei acestora – părţile civile Ş C şi S F R). Curtea reţine că familia joacă un rol foarte important în structurarea şi formarea personalităţii copilului. Părinţii influenţează copiii prin concepţia lor despre lume şi viaţă, dar şi prin comportamentele, temperamentele, atitudinile, dorinţele lor, gradul lor de toleranţă. Familia constituie factorul primordial al formării şi socializării copilului, este primul său intermediar în relaţiile cu societatea şi tot ea constituie matricea care imprimă primele şi cele mai importante trăsături caracteriale şi morale, atitudinile pe care copilul le adoptă în familie punând bazele conduitelor sale viitoare. Ea reprezintă locul în care copilul învaţă regulile de comportare, strategii de rezolvare a problemelor practice, dobândeşte competenţe sociale de bază (negocierea, comunicarea, exprimarea emoţională, controlul mâniei şi a agresivităţii, conduita asertivă, etc.), care îl vor ajuta pe tânărul şi adultul de mai târziu să se adapteze optim la rolurile familiale, profesionale şi sociale pe care comunitatea şi societatea din care face parte le aşteaptă de la el. În cadrul familiei, copiii, beneficiind de sprijinul material, cognitiv şi mai ales afectiv al părinţilor, învaţă să fie autonomi şi independenţi, să fie siguri pe ei înşişi, să fie disciplinaţi şi cinstiţi, pentru a reuşi în viaţă. De asemenea, familia este locul unde sunt construite prototipuri pentru toate tipurile de relaţii sociale (de supraordonare sau subordonare, de complementaritate sau de reciprocitate). Or, lipsa tatălui, la această vârstă a părţilor civile minore, este resimţită mai acut, este conştientizată mai intens şi conduce, în mod automat, la un efort mai mare din partea mamei rămase să supravegheze la formarea acestora.

 Pornind de la aceste aspecte, Curtea reţine că sumele de 50.000 lei, respectiv 70.000 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale acordate soţiilor/copiilor victimelor, pe de o parte, vor asigura o compensare deplină pentru suferinţa cauzată de decesul celor două victime, iar pe de altă parte, nu vor conduce la o îmbogăţire fără just temei a părţilor civile, în condiţiile în care aceste sume de bani reprezintă 70, respectiv 100 de salarii minime pe economie, în funcţie de calitatea părţii civile – soţie, respectiv copil al victimelor accidentului de circulaţie. Aşadar, criticile aduse sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile cu titlu de daune morale vor fi respinse ca nefondate.

 B. În ceea ce priveşte temeiurile de drept în baza cărora Biroul Naţional Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părţile civile, Curtea reţine că prima instanţă nu a reţinut dispoziţiilor art.49, 50 şi 54 alin.2 din Legea nr.136/1995, alături de dispoziţiile art.14 C.pr.pen., art.346 alin.1 C.pr.pen., art.998-999 C.civ.

 Astfel, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art.49 din Legea nr.136/1995, Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, iar potrivit art.50 din acelaşi act normativ „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri”. Aceaste norme sunt norme de drept substanţial.

 Potrivit dispoziţiilor art.54 alin.1 din aceeaşi lege,  „Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi”, iar potrivit alin.2 Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2. Aceste din urmă norme sunt unele de drept procesual, reglementându-se modalitatea de exercitare a dreptului subiectiv.

 Legătura dintre cele două norme juridice reprezintă corelaţia dintre conţinut şi formă.

 Or, Judecătoria Braşov nu le-a avut în vedere la stabilirea obligaţiei de plată în sarcina Biroului Naţional Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, astfel că sentinţa recurată va fi casată în sensul reţinerii dispoziţiilor art.49, 50 şi 54 alin.2 din Legea nr.136/1995, alături de dispoziţiile art.14 C.pr.pen., art.346 alin.1 C.pr.pen., art.998-999 C.civ.,  ca temei de drept al obligării Biroului Naţional Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, la plata despăgubirilor civile către părţile civile.

 C. În ceea ce priveşte criticile care vizează modalitatea de stabilire a obligaţiei la plata prestaţiilor periodice în favoarea părţilor civile Ş M, Ş M, S E şi S F de la data faptei şi până la majoratul acestor din urmă părţi, Curtea le găseşte întemeiate, pentru următoarele considerente:

Astfel, în privinţa modalităţii de plată a despăgubirilor cuvenite celor aflaţi în întreţinerea victimei, regula este ca aceasta să se facă eşalonat, în rate lunare.

 Curtea va avea în vedere că plata unei sume periodice s-a solicitat de către părţile civile Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R), la nivelul pensiei de întreţinere pe care ar fi datorat-o tatăl acestora.

 Aşadar, Curtea va verifica sumele stabilite prin raportare la venitul minim pe economie – de altfel salariul victimei Ş  C în perioada 01.06.2010 – 31.08.2010, a fost de 600 lei lunar, acest cuantum reprezentând venitul minim pe economie, însă nu numai la nivelul anului producerii accidentului auto, cum a avut în vedere prima instanţă, ci şi prin raportare la nivelul stabilit an de an de Guvernul României, deoarece acest nivel al venitului minim este reglementat în fiecare an, cu o tendinţă de creştere.

 Pentru a ajunge la o concluzie asupra unei determinări corecte sau nu a cuantumului pensiei de întreţinere, Curtea reaminteşte faptul că, atât doctrina, cât şi practica în materie, au stabilit faptul că se acordă o sumă globală de la data săvârşirii faptei ilicite până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, urmând ca după această dată, să se dispună plata eşalonată până la majoratul sau vârsta maximă de 25 de ani, în cazul continuării studiilor, dar până la finalizarea acestora.

 Analizând modul de soluţionare al laturii civile sub acest aspect, Curtea reţine că prima instanţă a stabilit, în mod greşit, atât suma de 100 de lei lunar cu titlu de prestaţii periodice în favoarea părţilor civile Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R) până la majoratul acestora, cât şi faptul că această sumă a fost acordată lunar de la data producerii accidentului rutier soldat cu moartea celor două victime şi până la majoratul părţilor civile minore.

 Astfel, inculpatul a comis infracţiunea în data de 21.07.2010, când venitul minim pe economie fusese stabilit, prin HG nr.1051/2008, la nivelul de 600 lei/lunar.

 De asemenea, Curtea reţine că pronunţarea unei soluţii prin care să se dispună  asupra soluţionării acţiunii civile a intervenit la data prezentei decizii, dat fiind faptul că a fost casată hotărârea primei instanţe. Aşadar, Curtea se va raporta la actele normative care au stabilit, în perioada 21.07.2010-24.04.2013, cuantumul venitului minim pe economie, după cum urmează :

-pentru anul 2010 – HG nr.1051/2008, 600 lei,

-pentru anul 2011 – HG nr.1193/2010, 670 lei,

-pentru anul 2012 – HG nr.1225/2011, 700 lei,

-pentru anul 2013, inclusiv luna ianuarie – HG 1225/2011, 700 lei,

-pentru anul 2013, începând cu luna februarie – HG 23/2013, 750 lei.

 Având în vedere că suma datorată cu titlu de pensie de întreţinere pentru 2 minori este de 1/3 din venitul celui obligat la plata acesteia, rezultă următoarele sume de bani :

-pentru anul 2010, suma globală de 536 lei pentru fiecare dintre părţile civile Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R),

-pentru anul 2011, suma globală de 1.340 lei pentru fiecare dintre părţile civile Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R),

-pentru anul 2012, suma globală de 1.400 lei pentru fiecare dintre părţile civile Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R),

-pentru anul 2013 până la data prezentei decizii, suma de 475 lei pentru fiecare dintre părţile civile Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R).

 În aceste condiţii, Curtea, în baza temeiurilor de drept menţionate supra în cadrul secţiunii III.B, va obliga Biroul Naţional Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, la plata sumei de 3.751 lei către fiecare din părţile civile Ş M, Ş M,  S E şi S F, prin reprezentanţii legali ai acestora, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale pentru perioada 21.07.2010-24.04.2013, urmând ca, după această din urmă dată şi până la majoratul acestor părţi civile, să li se plătească acestora 1/6 din venitul minim pe economie stabilit potrivit legii.

 D. În ceea ce priveşte criticile aduse de recurentul Biroul Naţional Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi care vizează o încălcare a dispoziţiilor legale care consacră principiul egalităţii de tratament şi regim juridic aplicabil părţilor raporturilor juridice procesuale, deoarece, în litigii similare, nu au fost acordate despăgubiri într-o asemenea sumă, Curtea găseşte că acestea nu au nicio legătură cu prezenta cauză, urmând a fi respinse ca nefondate.

 În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi părţile civile Ş C, Ş M (prin reprezentant legal Ş C), Ş M (prin reprezentant legal Ş C), S F R, S E (prin reprezentant legal S F R) şi S F (prin reprezentant legal S F R) împotriva sentinţei penale nr.64/17.01.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care o casează potrivit celor de mai sus, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii.

 Totodată, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Biroul Naţional Carte Verde din Bulgaria, prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, împotriva aceleiaşi sentinţe.

 Văzând şi dispoziţiile art.189 şi 192 alin.2 şi 3 C.pr.pen.,

Domenii speta

Spete similare