Includerea sumelor obţinute de fostul salariat în acord global în calculul punctajului mediu anual, în ipoteza înscrierii la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, sub imperiul Legii nr.19/2000

Includerea sumelor obţinute de fostul salariat în acord global în calculul punctajului mediu anual, în ipoteza înscrierii la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, sub imperiul Legii nr.19/2000

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.52 din 29.01.2008

Prin sentinţa civilă nr.1856/8.10.2007, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosar nr.5893/99/2007, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea T.L. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.5893/99/2007 s-a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.259988/16.04.2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, motivat de faptul că nu au fost luate în calculul punctajului veniturile suplimentare realizate în perioada mai 1973 – nov. 1992, pentru care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale, conform adeverinţei nr.2838/14.11.2006.

Contestatoarea T.L. a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă începând cu data de 25.01.2007, conform deciziei nr.259988/16.04.2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.

S-a reţinut în decizie că stagiul total de cotizare realizat de contestatoare este de 40 ani, 3 luni, 17 zile, din care stagiu asimilat 4 ani, 10 luni şi 13 zile.

Adeverinţa 2838/14.11.2006 emisă de S.C. „I.” S.A. Bucureşti, invocată de contestatoare face referire la venituri suplimentare realizate în perioada mai 1973 –noiembrie 1992, menţionate în adeverinţa 2790 din 08.11.2006. Se precizează că aceste venituri trecute în adeverinţa nr.2790 din 8.11.2006, la coloana „Acord global” au avut caracter permanent.

Însă, potrivit dispoziţiei anexei O.U.G. nr.4/2005, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

Cum actul normativ exclude formele de retribuire în acord de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, instanţa a respins contestaţia împotriva deciziei nr.259988/16.04.2007.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor Legii nr.57/1974 şi Legii nr.49/1992, veniturile reprezentând „acord global” din perioada mai 1973 – noiembrie 1992 au avut un caracter permanent, pentru ele s-au achitat contribuţii de asigurări sociale în cotele stabilite prin diferite acte normative. Cu titlu de exemplu, Decretul nr.389/1972, abrogat de Legea nr.19/2000, prevedea că „unităţile socialiste sunt datorate să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului realizat de personalul salariat”.

De asemenea, consideră recurenta că soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât aceasta, în fundamentarea soluţiei pronunţate, s-a raportat la dispoziţiile O.U.G. nr.4/2005, fără a constata faptul că aceasta se aplică doar în cazul recalculării pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2000.

Ori, în cazul ei este vorba de o înscriere nouă în sistemul public de pensii. Prin cererea nr.8520 din 02.02.2007 a solicitat înscrierea în sistemul public de pensii – pensie pentru limita de vârstă –, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor cerute de Legea nr.19/2000.

Conform dispoziţiilor art.23 alin. 1 lit.a din Legea nr.19/2000 „Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, o constituie: a) salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă. De asemenea, conform dispoziţiilor art.78 alin. 4 din Legea 19/2000, „Numărul de puncte realizate în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, sau după caz a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiilor individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Naţional de Statistică.”

Coroborând cele două dispoziţii legale, consideră recurenta că atât timp cât la baza calculului contribuţiilor lunare de asigurări sociale a stat salariul mediu brut toate sporurile şi adaosurile reglementate de legislaţiile în vigoare specifice fiecărui domeniu de activitate din perioadele respective, solicitarea sa de luare în calcul a veniturilor realizate în acord global este una legală, în sensul de a beneficia de drepturi de pensie în raport de sumele pentru care s-au achitat contribuţii de asigurări sociale şi nu după alte criterii ce încalcă principiile şi dispoziţiile legii în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a pensiei.

Or, din conţinutul adeverinţei nr.2838 din 14.11.2006 emisă de S.C. „I.” S.A. Bucureşti, adeverinţa prin care angajatorul şi-a asumat întreaga răspundere cu privire la corectitudinea sumelor încasate de recurentă şi a contribuţiilor virate către bugetul de asigurări sociale, rezultă în mod indubitabil că veniturile reprezentând „acord global” au stat la baza calculului contribuţiilor de asigurări sociale prin reţinerea cotei de CAS, motiv pentru care se consideră îndreptăţită a solicita admiterea recursului şi obligarea intimatei la recalcularea pensiei prin adăugarea acestor venituri.

Ca urmare, se solicită admiterea recursului şi a contestaţiei formulate.

În drept, motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art.304 pct.9, 3041 C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.

Astfel, deşi anexa la O.U.G. 4/2005 prevede că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare, aceasta se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

În speţă, nu este vorba însă de o recalculare a pensiei, ci de o înscriere nouă la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile şi principiile Legii 19/2000.

Ori, potrivit art.2 lit.„e” din Legea nr.19/2000, sistemul public de pensii, ce garantează dreptul la asigurări sociale de către stat, funcţionează având ca principii de bază, printre altele, principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale acordându-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Contestatoarea recurentă a făcut dovada veniturilor obţinute cu adeverinţele emise de angajator, din care rezultă că a fost retribuită în acord global, iar aceste venituri suplimentare au avut caracter permanent în perioada mai 1973 – noiembrie 1992 şi au fost luate în calcul la plata CAS.

Conform art.1 din Decretul nr.389/1972 (abrogat prin Legea nr.19/2000), angajatorii erau obligaţi să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul angajat indiferent de forma de realizare a acestor venituri.

Având în vedere că sumele obţinute în acord global au fost incluse în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, acordul global fiind un mod de salarizare cu caracter permanent în anumite sectoare de activitate, raportat şi la dispoziţiile art.23 alin. 1 lit.a şi art.78 al. 4 din Legea nr.19/2000, ele nu pot fi excluse de la calculul punctajului pensiei, deoarece o soluţie contrară ar determina încălcarea principiului contributivităţii reglementat de art.2 lit.„e” din Legea 19/2000 şi ar duce la obţinerea unui drept de pensie inferior faţă de nivelul contribuţiei de asigurări sociale realizată de categoria de salariaţi supuşi retribuirii în acord global faţă de ceilalţi angajaţi din aceeaşi perioadă.

Ca urmare, reţinând că este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., respectiv că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, curtea de apel a admis recursul contestatoarei în conformitate cu art.312 C.pr.civ., şi a modificat în tot sentinţa recurată în sensul admiterii contestaţiei , anulării deciziei contestate şi obligării Casei Judeţene de Pensii Iaşi să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie şi a veniturilor menţionate în adeverinţa nr.2790/08.11.2006 emisă de S.C. „I.” S.A. Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare