Contestație la executare. Executor judecătoresc competent teritorial. Incidența prevederilor art. 1617 alin.3 din c. civ. potrivit cărora oricare dintre părţi poate renunţa, în mod expres ori tacit, la compensaţie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 30.06.2015, sub nr. 18018/325/2015, contestatoarea XXX SA, în contradictoriu cu intimaţii SC I.R.I.C. SA, SCPEJ YY ŞI BEJ ZZZa formulat contestaţie la executare solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea încheierii  de încuviinţare a executării nr. 563/09.06.2015 emisă de SCPEJ YY în dosarul nr. 563/EX/2015 privind executarea sentinţei civile nr. 724/28.03.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 11459/30/2012 împreună cu decizia civilă nr. 1609/24.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în acelaşi dosar; anularea  executarea silită însăşi din dosarul nr. 563/EX/2015 al SCPEJ YY declanşată împotriva societăţii contestatoare de creditoarea SC I.R.I.C. SĂ pentru executarea debitului de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată stabilite prin hotărârile judecătoreşti de mai sus; anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. 563/EX/2015 al SCPEJ YY, care constau în următoarele: încheierea nr. 563/09.06.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită şi a debitului total, somaţia nr. 563/09.06.2015, înştiinţarea nr. 563/09.06.2015 adresată societăţii noastre, precum şi orice alte acte de executare silită întocmite în acelaşi dosar; compensarea creanţei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina societăţii contestatoare prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. 11459/30/2012 al Tribunalului Timiş cu parte din creanţa acesteia faţă de intimata SC I.R.I.C. SA din dosarele nr. 466, 467 şi 468/2015 ale BEJ JCM;  întoarcerea executării sumei de 11.373,80 lei constând în 10.000 lei debit şi 1.373,80 lei cheltuieli de executare, achitate de societatea contestatoare cu ordinul de plată din 16.06.2015; suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare contestatoare arată că, în fapt, la data de 15.06.2015 i s-au comunicat actele de executare silită enumerate în petitele prezentei contestaţii, întocmite Ia data de 09.06.2015 de SCPEJ YY în dosarul nr. 563/EX/2015, având ca obiect cererea formulată de creditoarea - intimată SC I.R.I.C. SĂ pentru punerea în executare silită a titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 724/28.03.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 11459/30/2012 împreună cu decizia civilă nr. 1609/24.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în acelaşi dosar.

Prin somaţia emisă i s-a acordat contestatoarei termenul de 1 zi pentru a efectua plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuielile de executare de 1.373,80 lei constând în 9,80 lei cheltuieli poştale şi 1.240 lei onorariul executorului judecătoresc cu TVA inclus.

Societatea contestatoare a achitat în termenul de o zi suma de 11.373,80 lei cu ordinul de plată nr. 642833/16.06.2015 şi a transmis SCPEJ YY acest ordin împreună cu adresa nr. 3472/17.06.2015, prin e-mail şi prin poştă.

Prin această adresă a făcut cunoscut că s-a conformat somaţiei, că nu este de acord cu plata cheltuielilor de executare întrucât nu este ţinută să suporte decât cheltuielile aferente actelor de executare efectiv îndeplinite, iar onorariul executorului proporţional cu activitatea depusă, precum şi că în dosarele de executare nr. 466/2015,467/2015 şi 468/2015 ale BEJ ZZZa pornit executarea silită împotriva SC I.R.I.C. SA pentru suma de 4.534.887,01 euro, cu dobânzi şi penalităţi, precum şi cheltuieli de executare, ca atare se impune compensaţia legală a datoriilor reciproce.

Contestatoarea susține că, încuviinţarea executării, executarea silită însăşi şi actele de executare silită sunt nelegale pentru următoarele considerente:

1. Executarea silită a societăţii contestatoare în baza titlului executoriu mai sus menţionat încalcă dispoziţiile legale în materia compensaţiei ca mod de stingere a obligaţiilor prev. de art. 1615 C.Civ., precum şi prevederile art. 1617 alin. 1 C.civ., text potrivit căruia compensaţia operează de plin drept atunci când există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile.

Creditoarea intimată a solicitat punerea în executare a titlului executoriu prin care s-au stabilit în favoarea sa cheltuielile de judecată de 10.000 lei, deşi împotriva ei XXX SA a solicitat executarea silită a unei creanţe în sumă de 4.534.887,01 euro, cu dobânzi şi penalităţi, încă din 26.02.2015.

Este mai presus de orice îndoială că creditoarea intimată nu a adus la cunoştinţă existenţa datoriei sale faţă de contestatoare, deşi cererile acesteia din urmă de executare silită erau depuse la data cererii sale; totodată, contestatoarea nu a renunţat la compensaţie.

Conduita contestatoarei este confirmată prin adresa nr. 3472/17.06.2015, în care s-a exprimat în sensul că se impune compensarea datoriilor reciproce, câtă vreme datoria intimatei faţă de contestatoare este cu mult mai mare decât datoria ei faţă de intimată.

În condiţiile prevăzute de art. 670 alin. 2 teza finală NCPC republicat, când debitorul somat a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile textului procedural de mai sus, deoarece aşa cum a arătat, contestatoarea a plătit în termenul de o zi indicat în somaţie. În acest context, onorariul executorului calculat la 10% din creanţă plus TVA, respectiv 1.240 lei, Ia maximul prevăzut de lege, este nejustificat, întrucât el depăşeşte onorariul cuvenit proporţional cu activitatea depusă de acesta. Maximul onorariului corespunde unei executări silite desfăşurată cu toate etapele prevăzute de procedură, iar nu doar întocmirii actelor pentru încuviinţarea executării, a somaţiei şi a înştiinţării debitorului.

De asemenea, este nejustificată stabilirea sumei de 124 lei reprezentând cheltuieli necesare desfăşurării executării silite. Se poate observa că nu se detaliază aceste cheltuieli, iar din punct de vedere legal, executorul judecătoresc ar trebui să facă dovada efectuării lor în condiţiile art. 670 alin. 4 NCPC republicat, instanţa învestită cu prezenţa contestaţie la executare putând să le cenzureze în măsura în care nu se depun înscrisurile doveditoare.

În continuare se arată că, societatea contestatoare a fost pusă în situaţia de a efectua plata pentru a evita o măsură de executare cu consecinţe grave, cum ar fi fost poprirea contului XXX SA deschis la Banca Naţională a României, ca şi consecinţă a anulării executării silite şi a actelor de executare silită, aceasta este îndreptăţită la întoarcerea executării în condiţiile art. 723 alin 1 teza a II -a NCPC republicat, atât în ceea ce priveşte debitul, cât şi cheltuielile de executare, care conform dispoziţiilor textului amintit rămân în sarcina creditorului.

În ceea ce priveşte suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, aceasta este întemeiată pe disp. art. 719 alin. 1 NCPC republicat. Se consideră justificată măsura, pentru a nu se ajunge la distribuirea de către executorul judecătoresc a sumei achitate de contestatoare, în condiţiile în care a contestat atât obligaţia sa de a executa titlul creditoarei intimate în condiţiile în care operează compensaţia de drept, precum şi cuantumul acestei sume pentru considerentele expuse mai sus. Ca atare, o eventuală distribuire a sumei ar prejudicia-o, fiind inechitabil ca societatea contestatoare  să execute creanţa creditoarei intimate câtă vreme aceasta îi datorează mult mai mult.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. NCPC republicat şi art. 723 alin. 1 NCPC republicat.

În probaţiune, au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: încheierea de încuviinţare a executării nr. 563/09.06.2015 emisă de SCPEJ YY în dosarul nr. 563/EX/2015, încheierea nr. 563/09.06.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită şi a debitului total, somaţia nr. 563/09.06.2015, înştiinţarea nr. 563/09.06.2015 adresată societăţii noastre, ordinul de plată a debitului, adresa nr. 3472/17.06,2015, cererile de executare silită formulate de XXX SĂ ce formează obiectul dosarelor execuţionale nr. 466,467,468/2015 ale BEJ JCM.

La data de 14.07.2015 contestatoarea a formulat completare la acţiune solicitând instanţei  ca prin sentinţa pe care o va pronunţa, pe lângă petitele din contestaţia introductivă, să dispună  anularea încheierii nr. 563/25.06.2015 privind eliberarea sumei rezultate în urma executării silite către intimata I.R.I.C. SĂ, întocmită de SCPEJ YY în dosarul execuţional nr. 563/2015.

În ceea ce priveşte motivele de anulare a încheierii atacate prin prezenta completare a contestaţiei la executare, acestea sunt cele care justifică anularea executării silite, invocate la punctul 1 din contestaţia introductivă. Aşa cum a arătat, în privinţa creanţei societăţii intimate faţă de contestatoare, operează compensaţia legală, prin urmare se impunea ca suma pe care aceasta a achitat-o să nu fie eliberată conform acestei încheieri. În acest sens, prin adresa nr. 3472/17.06.2015, contestatoarea a  comunicat intimatei SCPEJ YY că, deşi a efectuat plata sumei indicate în somaţia de executare, această sumă trebuie compensată din creanţa pe care o deţine faţă de societatea intimată şi, de asemenea, a contestat cuantumul cheltuielilor de executare.

Executorul judecătoresc a confirmat prin mesajul din 22.06.2015 primirea mesajului cu adresa la care s-a făcut referire mai sus, care de altfel a fost expediată şi prin poştă. Prin cererea înregistrată la SCPEJ YY la 03.07.2015, contestatoarea a solicitat în temeiul art. 646 alin. 2 NCPC aplicarea compensaţiei legale dintre creanţa prevăzută în titlul pus în executare în acest dosar execuţional la solicitarea creditoarei I.R.I.C.  SA şi creanţa contestatoarei împotriva sus-numitei societăţi, a cărei executare silită formează obiectul dosarului execuţional nr. 467/2015 al BEJ JCM, creanţă în valoare de 4.534.887,01 euro. Cererea pentru compensare a fost formulată în dosarul nr. 563/2015, înainte de comunicarea de către executor a încheierii privind eliberarea sumei rezultate din executarea silită.

Tot referitor la anularea încheierii atacate, dar şi cu privire la anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, a întregii executări silite şi a tuturor actelor de executare, se poate observa că potrivit titlului executoriu prin care au fost stabilite cheltuielile de judecată de 10.000 lei, respectiv decizia civilă nr. 1609/24.10.2013 a Curţii de Apel Timişoara, obligaţia de plată a acestor cheltuieli a fost stabilită în sarcina XXX -GSG SA Bucureşti prin Sucursala Timişoara.

Deci, sucursala are doar rolul de a reprezenta banca, titular al obligaţiei de plată fiind XXX SA Bucureşti. Executarea silită a fost pornită împotriva Sucursalei Timişoara a XXX SA, atât încuviinţarea executării cât şi toate actele întocmite în dosarul execuţional fiind îndreptate împotriva acestei sucursale.

Rezultă de aici două aspecte care se impun a fi analizate în cadrul contestaţiei la executare, pe de o parte, sucursala nu poate fi executată în nume propriu, ea constituind un dezmembrământ fără personalitate juridică a XXX SA, în conformitate cu art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, fiind înregistrată ca atare în registrul comerţului. Aceasta înseamnă că toate actele de procedură efectuate în dosarul execuţional împotriva unei persoane care nu are calitate de debitor potrivit titlului executoriu sunt lovite de nulitate, pentru încălcarea disp. art. 632 alin. 1 NCPC republicat. Pe de altă parte, câtă vreme debitorul obligaţiei de plată este XXX SA cu sediul în Bucureşti, BD. Ion Mihalache nr. 1-7, Sector 1, potrivit art. 651 NCPC republicat, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, iar nu judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul reprezentantului acestuia.

În speţă, instanţa de executare competentă este Judecătoria Sector 1 Bucureşti, situaţie care atrage, conform art. 652 NCPC republicat, competenţa executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel căreia îi aparţine instanţa de executare, respectiv competenţa unui executor din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti. Executorul judecătoresc sesizat, cu sediul în Timişoara, nu este competent teritorial, pentru că nu are sediul în circumscripţia curţii de apel de la sediul debitorului.

În consecinţă, executarea silită şi toate actele de executare silită din dosarul execuţional nr. 563/2015 al SCPEJ YY din Timişoara, au fost efectuate cu nerespectarea disp. art. 652 NCPC republicat, ceea ce atrage nulitatea lor necondiţionată conform alineatului 4 al acestui text.

La data de 16.07.2015 contestatoarea a formulat completare a contestaţiei la executare solicitând, pe lângă cererile formulate în contestaţia introductivă şi în completarea acesteia înregistrată la data de 14.07.2015, anularea încheierii din 29.06.2015, comunicată la 10.07.2015, emisă în acelaşi dosar execuţional nr. 563/2015 al SCPEJ YY, încheiere prin care s-a dispus încetarea executării silite care face obiectul acestui dosar.

Contestatoarea a arătat că, în condiţiile în care a atacat încheierea de încuviinţare a executării silite, executarea silită şi actele de executare din dosarul cu numărul de mai sus, cu privire la debitul în lei stabilit de executor şi la cheltuielile de executare, este nejustificată încetarea executării silite prin încheierea pe care o atacă prin prezenta completare a contestaţiei introductive din dosarul de faţă.

În sensul art. 704 NCPC republicat, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum şi a actelor de executare subsecvente.

Ca atare, dacă este nelegală executarea silită în partea privind stabilirea debitului în lei şi a cheltuielilor de executare, precum şi actele de executare atacate de contestatoare prin contestaţia introductivă, aceasta atrage şi nulitatea încheierii de încetare a executării silite, ca act subsecvent.

Realizarea integrală a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu şi achitarea cheltuielilor de executare şi a altor sume pretins datorate de societatea noastră, ca motiv de încetare a executării prevăzut de art. 703 alin. 1 pct. 1 NCPC republicat nu justifică în speţă această încetare în condiţiile în care sumele stabilite de executor sunt contestate, conform motivelor invocate în contestaţia introductivă. Atâta vreme cât prin executarea silită contestatoarea este vătămată în condiţiile în care obligaţia sa de plată nu a fost compensată cu o parte din creanţa pe care o deţine împotriva intimatei I.R.I.C. SA şi s-au stabilit cheltuieli de executare disproporţionat de mari, este vătămată şi prin încetarea executării silite.

Pe de altă parte, potrivit art. 657 alin. 3 NCPC republicat încheierile executorului judecătoresc pentru încetarea executării silite pot fi atacate numai cu contestaţie la executare, motiv pentru care contestatoarea îşi întemeiază prezenta completare a contestaţiei la executare pe acest text de procedură, care se coroborează cu art. 712 şi art. 715 alin. 2 NCPC republicat.

Pentru toate motivele invocate, a solicitat admiterea  contestaţia la executare astfel cum a fost completată, cu cheltuieli de judecată, precum şi  restituirea taxei de timbru.

Intimata SCPEJ YY a formulat întâmpinare invocând, pe cale de excepţie, lipsa calităţii  procesuale pasive a acesteia  şi a executorilor judecătoreşti din cadrul acestei societăţi iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivarea excepţie a arătat că executorul judecătoresc nu este parte a dosarului execuţional, el este organul de executare silită care, la cererea creditorului urmăritor şi cu încuviinţarea instanţei de executare, pune în aplicare dispoziţiile cu caracter civil cuprinse într-un titlu executoriu.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătoreşti dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 2 din aceeaşi lege, executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public.

Aşadar, principalul organ de executare cu plenitudinea competentei de executare, în materie civilă, este executorul judecătoresc, considerent pentru care acesta are calitate de participant la executarea silită şi nu de subiect al contestaţiei la executare.

De asemenea, calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţata cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanţelor de judecată şi, în calitatea sa de asigurător al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătoreasca irevocabila.

Pe fondul cauzei a arătat că, în fapt, la data de 09.06.2015, pe rolul S.CP.E.J. YY a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C. I. R. I. C. S.A., împotriva debitoarei S.C. XXX S.A. - Sucursala Timişoara, cerere întemeiată pe Sentinţa civilă nr. 724/28.03.2013 pronunţata de Tribunalul Timiş în dosar nr. 11459/30/2012, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1609/24.10.2013 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 11459/30/2012.

Această cerere a fost Încuviinţata conform dispoziţiilor art. 666 C.proc.civ. prin Încheierea nr. 563/09.06.2015 privind încuviinţarea executării silite, deoarece s-a constatat îndeplinirea tuturor condiţiilor legale în acest sens. Ulterior încuviinţării executării silite, intimata a emis înştiinţarea prevăzută de dispoziţiile art. 667 C.proc.civ,, a întocmit încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită şi a debitului total, precum şi somaţia.

Cu adresa nr. 3472/17.06.2015, înregistrata sub nr. 6970/22.06.2015, contestatoarea a învederat faptul că s-a efectuat plata sumei de 11.373,80 lei, anexând în acest sens o copie a OP aferent, datat 16.06.2015. Ulterior, OOO BANK S.A. i-a  transmis executorului judecătoresc la dosar recipisa de consemnare a sumei de 11.373,80 lei, recipisa cu nr. 944721/17.06.2015.

La data de 25.06.2015 s-a întocmit încheierea nr. 563 privind eliberarea sumei rezultată din executarea silită. Constatând îndeplinite condiţiile legale privind încetarea executării silite, la data de 29.06.2015 s-a întocmit încheierea nr. 563 privind încetarea executării silite.

Referitor la compensare, intimata a arătat că nu a fost înştiinţată de creditoare despre faptul că între părţile dosarului ar exista datorii reciproce. Chiar şi aşa, compensaţia legală se aplică în condiţiile legii, la solicitarea debitorului formulată - în mod logic, anterior achitării debitului. În caz contrar, cererea de compensare rămâne - tot în mod logic - fara obiect.

În situaţia în care debitoarea contestatoare ar fi solicitat compensarea anterior achitării sumei ce reprezintă debit, intimata ar fi dispus citarea parţilor, însă nu doar că debitul a fost virat în contul de consemnări anterior informării asupra datoriilor/creanţelor reciproce, dar contestatoarea debitoare nu a depus la dosar dovezi în acest sens ataşat adresei prin care a informat executorul  că a achitat debitul, ori ei îi revine această obligaţie.

Referitor la reducerea cheltuielilor de executare, intimata a arătat că în orice dosar execuţional, stabilirea onorariului executorului judecătoresc se face raportat la cuantumul creanţei de recuperat, cu respectarea dispoziţiilor OMJ 2550/2006 şi ale Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi nu cu anticiparea eventualului moment la care debitorul va achita debitul.

Nici nu exista criterii de cuantificare în acest sens. În atare condiţii, nu există temei legal pentru reducerea onorariului executorului judecătoresc legal stabilit, dar, chiar şi în situaţia în care s-ar aprecia că s-ar impune reducerea onorariului judecătoresc fata de momentul achitării debitului de către debitor, eventuala diferenţa pe care instanţa de judecată ar aprecia că nu o "merită" intimata , ar trebui considerată ca onorariu aferent redactării prezentei întâmpinări.

Pentru cuantificare, ar trebui luate ca şi comparaţie onorariile percepute de avocaţi pentru o astfel de muncă, iar pentru eventuala diferenţa (ce va fi constatata în plus, cu siguranţa), intimata ar aplica o reducere, din oficiu.

Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a precizat că dosarul 563 EX/2015 a fost închis, constatându-se încetarea executării silite conform dispoziţiilor art. 703 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. (s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlu executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare şi alte sume datorate potrivit legii). Ca atare, cererea de suspendare a executării silite este, de asemenea, rămasa fără obiect.

Suma achitată de contestatoare, conform OP 642833/16.06.2015, a fost eliberată conform încheierii nr. 563/25.06.2015, deoarece nu a existat niciun impediment în sens contrar.

Odată plata efectuată, executorul judecătoresc dispune de suma în cauză, în condiţiile legii, prin eliberarea/distribuirea acesteia. Doar în cazul în care intervine suspendarea executării silite, executorul judecătoresc este îndrituit şi totodată obligat să nu procedeze la eliberarea/distribuirea sumei în cauză.

Măsura suspendării se poate dispune de instanţa de executare sau intervine de drept ca efect al dispoziţiilor art. 721 alin. 4 C.proc.civ. În speţă, la dosar nu există nicio hotărâre de suspendare pronunţata de instanţa de executare şi nici nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 721 alin. 4 C.proc.civ.

Astfel, art. 721 alin. 4 C.proc.civ. prevede următoarele: "Dacă însă debitorul sau terţul garant va dovedi că a făcut contestaţie în termen şi se va opune la eliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul judecătoresc se va pronunţa asupra eliberării sumei numai dapa ce instanţa a dat o hotărâre definitivă asupra contestaţiei respective".

Prin urmare, pentru a nu proceda la eliberarea sumei consemnate, trebuie îndeplinite cumulativ şi concomitent 3 condiţii: achitarea sumei ce reprezintă debit prin consemnare pe seama şi la dispoziţia executorului judecătoresc, formularea şi depunerea în termen a unei contestaţii la executare şi formularea de debitor a opoziţiei la eliberarea sumei.

Prin adresa nr. 3472/17.06.2015, înregistrata la societatea intimată sub nr. 6970/22.06.2015, debitoarea contestatoare a adus la cunoştinţa executorului judecătoresc faptul achitării sumei ce reprezintă debit, învederându-ie şi că va formula contestaţie la executare în privinţa cheltuielilor de executare - fără însă a face şi dovadă în acest sens. De altfel, nici nu avea cum, atâta timp cât plata s-a efectuat Ia data de 16.06.2015, iar contestaţia la executare a fost depusă la Judecătoria Timişoara la data de 30.06.2015.

În aceste condiţii, nu a existat niciun impediment pentru ca executorul judecătoresc să procedeze la eliberarea efectivă a sumei consemnate, deoarece nu exista niciun temei legal care să îl oblige pe executor ca după consemnarea sumei să "aştepte" până ce debitorul contestator va face dovada îndeplinirii condiţiilor art. 721 alin. 4 C.proc.civ., deoarece acesta este un moment probabil, iar certitudinea trebuie dovedită de debitorul contestator, nu "aşteptată" de executor.

Dovada formulării şi depunerii contestaţiei la executare a fost transmisă la dosar de Judecătoria Timişoara, ataşat citaţiei emisă în dosar 18018/325/2015 ulterior încetării executării silite şi nu de către debitoarea contestatoare, care nici până la acest moment nu a făcut dovadă în acest sens.

De asemenea, niciunde în cuprinsul adresei de informare a achitării debitului, contestatoarea nu îşi manifesta opunerea la eliberarea sumei consemnată.

De altfel, din adresele depuse de debitoarea contestatoare la dosar, nici nu rezultă intenţia de consemnare a sumei ce reprezintă debit în înţelesul dispoziţiilor art. 721 C.proc.civ. Aceasta ar fi fost calea prin care debitoarea ar fi putut evita eventuala măsura a popririi conturilor sale, dar neuzând de ea, suma achitată trebuie eliberată creditorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi 715 alin. 3 C.proc.civ.

La data de 28.07.2015 intimata SCPEJ YY a formulat completare la întâmpinare.

Intimata SC I.R.I.C. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendarea a executării silite precum şi a contestaţiei ca fiind nefondată.

În motivare a arătat că , în fapt,  SC I.R.I.C. SA are un titlu executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr.727/28,03.2013 pronunţata de Tribunalul Timiş în dosarul 11459/30/2012 în şnur cu Decizia nr. 1609/24.10.2013 pronunţata de Curtea de Apel, titluri prin care debitoarea contestatoare XXX SA. prin Sucursala Timişoara a fost obligată la plata către intimată a sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată, aşadar deţine un titlu care cuprinde o creanţa certa, lichidă şi exigibilă.

În urma somaţiei emise de către SCPEJ YY în dosarul 563/EX/2015, la data de 16.06.2015 debitoarea XXX SA a efectuat plata voluntară a întregii sume în cuantum de 11.373,80 lei, sumă compusă din 10.000 lei debit şi 1.373,80 lei cheltuieli de executare.

Prin adresa transmisă către SCPEJ YY la data de 22.06.2015 contestatoarea a notificat executorului plata efectuată şi a arătat că îşi rezerva dreptul să solicite pe calea contestaţiei la executare reducerea cuantumului cheltuielilor de executare raportat la activitatea depusă. În cuprinsul aceleiaşi adrese, după efectuarea plaţii, contestatoarea a indicat faptul că ar fi declanşat executarea silită împotriva intimatei şi că s-ar impune o eventuală compensare a datoriilor existente.

Intimata a precizat că de la data de 24.10.2013 şi până la formularea cererii de executare silită de către intimata I.R.I.C. au trecut aproximativ 2 ani, termen în care dacă contestatoarea dacă ar fi dorit, ar fi putut face propunerea de compensare a eventualelor datorii, sau la momentul când s-a declanşat executarea silită împotriva intimatei să depună şi acest titlu în vederea compensării datoriilor reciproce. Este evident că nu a dorit nici un moment să compenseze datoriile reciproce ci numai să pună în executare titluri cu o valabilitate îndoielnică.

Intimata a arătat că în spiritul  „ bunei credinţe”contestatoarea a deschis cu bună ştiinţa nu mai puţin de 4 dosare de executare, toate privind acelaşi debit pretins, respectiv suma de 4.534,887,01 euro, creanţa care nu este certă, lichidă şi exigibila. Nu mai puţin important este faptul că pe cale separată, intimata a solicitat suspendarea executării pornite de către contestatoarea XXX, iar instanţa investită cu judecarea acesteia, analizând fondul cauzei a admis această cerere pentru a nu prejudicia în nici un fel interesele parţilor până la clarificarea valabilităţii titlurilor şi a creanţei care face obiectul dosarelor execuţionale. Intimata a înţeles să conteste în instanţa toate aceste executări declanşate în mod abuziv, iar în cadrul contestaţiei a solicitat inclusiv constatarea nulităţii titlurilor folosite de contestatoarea XXX în cadrul acestor dosare.

Intimata a învederat faptul că nu pot fi compensate decât sume certe, lichide şi exigibile, atribute care nu sunt îndeplinite în cazul de fată. În realitate contestatoarea nu deţine împotriva intimatei nici o creanţa certă, lichidă şi exigibilă şi nici un titlu executoriu căreia legea să-i recunoască acesta calitate. Mai mult se poate observa faptul că plata benevolă valabil efectuată de către debitoare şi acceptată de către creditoare duce la invalidarea intervenţiei compensaţiei legale.

Cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, intimata a arătat că acesta se încadrează în limitele legale astfel încât nu consideră că se impune diminuarea acestuia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.205 şi următoarele NCPC.

Intimatul BEJ ZZZnu a formulat întâmpinare deşi a fost legal citat cu această menţiune.

Prin sentința nr.10707/09.09.2015 s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2015 sub nr.101477/299/2015.

La termenul de judecată din data de 12.11.2016 după punerea în discuția părților a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a executorilor judecătorești s-a încuviințat proba cu înscrisurile și s-a reținut cauza în pronunțare.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. 1  C. pr. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, urmează a fi soluționate cu prioritate excepţiile lipsei calității procesuale pasive a executorilor judecătorești.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

În cauza, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, actele de executare contestate au fost întocmite de SCPEJ YY în dosarul nr. 563/EX/2015, iar dosarele de executare având ca obiect debitul cu privire la care se invocă compensația legală au fost întocmite de BEJ ZZZîn dosarele de executare nr. 466/2015,467/2015 şi 468/2015.

În continuare, instanţa reţine că în cadrul contestaţiei la executare biroul executorului judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, potrivit art. 2 alin.1 din Legea 188/2000, actele acestora fiind supuse, în condiţiile legii, controlului judecătoresc aşa cum reiese din dispoziţiile art. 60 alin.1 din acelaşi act normativ. De altfel, într-o contestaţie la executare raporturile juridice sunt stabilite între creditor și debitor, executorul nefiind parte în procedura de executare, ci doar organ de executare.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a SCPEJ YY și BEJ ZZZşi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de contestator împotriva acestora, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei instanța reține că, la data de 09.06.2015, pe rolul S.CP.E.J. YY a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C. I.R.I.C. S.A., împotriva debitoarei S.C. XXX S.A. - Sucursala Timişoara, cerere întemeiată pe Sentinţa civilă nr. 724/28.03.2013 pronunţata de Tribunalul Timiş în dosar nr. 11459/30/2012, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1609/24.10.2013 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 11459/30/2012.

Această cerere a fost Încuviinţata conform dispoziţiilor art. 666 C.proc.civ. prin Încheierea nr. 563/09.06.2015 privind încuviinţarea executării silite.

Ulterior încuviinţării executării silite, a fost emisă înştiinţarea prevăzută de dispoziţiile art. 667 C.proc.civ. și s-a întocmit încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită şi a debitului total, precum şi somaţia prin care s-a pus în vedere contestatoarei obligația de plată a debitului în termen de o zi.

Somația de plată a fost comunicată contestatoarei la data de 15.06.2015 (f.30 verso), iar prin OP din data de 16.06.2015 (f.32) aceasta a procedat la plata integrală a debitului și a cheltuielilor de executare silită. Ulterior, OOO BANK S.A. i-a  transmis executorului judecătoresc la dosar recipisa de consemnare a sumei de 11.373,80 lei, recipisa cu nr. 944721/17.06.2015

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că prin adresa nr. 3472/17.06.2015, înregistrata pe rolul S.CP.E.J. YY sub nr. 6970/22.06.2015 (f.31), contestatoarea doar a învederat faptul că s-a efectuat plata sumei de 11.373,80 lei, iar în ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare silită a precizat că va formula contestație la executare în vedere reducerii valorii onorariului executorului.

În ceea ce privește compensația legală, instanța reține că în cadrul adresei  înregistrata pe rolul S.CP.E.J. YY sub nr. 6970/22.06.2015 (f.31), deci după efectuarea plății debitului cu privire la care se invocă compensația legală, contestatoarea a învederat executorului că pe rolul  BEJ ZZZau fost înregistrate de către XXX două dosare de executare silită împotriva debitorului pentru o creanță în cuantum de 4534887,01 euro, însă nu a anexat niciun înscris în acest sens și nici nu s-a adresat executorului nicio cerere privind suspendarea executării.

La data de 25.06.2015 s-a întocmit încheierea nr. 563 privind eliberarea sumei rezultată din executarea silită și la data de 29.06.2015 s-a întocmit încheierea nr. 563 privind încetarea executării silite.

Suma achitată de contestatoare, conform OP 642833/16.06.2015, a fost eliberată conform încheierii nr. 563/25.06.2015, deoarece nu a existat niciun impediment în sens contrar.

În condiţiile speţei, instanţa apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 711 și urm. din Codul de procedură civilă.

Astfel, potrivit art.711 alin.1 împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

In materie de executare silita, competența executorului judecătoresc este stabilită de prevederile art.652 CPC (renumerotat) potrivit cărora, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel, mai exact, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar potrivit alin.4, nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiţionată a actelor de procedură efectuate.

În cauză, din înscrisurile dosarului, rezultă că, cererea de executare silită a fost formulată împotriva debitorului din titlul executoriu, respectiv XXX SA, prin SUCURSALA TIMIȘ cu sediul în Timișoara, iar în continuare actele de executare silită au fost efectuate în contradictoriu cu acest debitor.

Față de aceste considerente de fapt, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile contestatoarei în ceea ce privește necompetența teritorială a S.CP.E.J. YY. În plus, instanța că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către XXX SA, prin SUCURSALA TIMIȘ, contestația la executare fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara. De asemenea, instanța reține că dosarele de executare silită aflate pe rolul  BEJ ZZZau fost înregistrate la solicitarea XXX SA, prin SUCURSALA TIMIȘ (f.42-44).

Astfel, având în vedere faptul că sediul S.CP.E.J. YY se află în Timișoara, jud. Timiș rezultă că acesta este competent teritorial să procedeze la executarea silită a debitorului din titlul executoriu XXX SA, prin SUCURSALA TIMIȘ care are sediul în Timișoara, str.Socrate, nr.1.

În ceea ce privește compensația, instanța reține că, potrivit art.1617 din C. civ., compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură, o parte poate cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea opune compensaţia și totodată. Totodată în cadrul alin.3 din același articol rezultă că, oricare dintre părţi poate renunţa, în mod expres ori tacit, la compensaţie.

Raportând textele legale la situaţia de fapt reţinută, și având în vedere motivele de nelegalitate invocate de către contestatoare, instanţa constată că acţiunea având ca obiect contestaţie la executare în ceea ce privește actele de executare silită efectuate în dosarul nr.563/2015 S.CP.E.J. YY este neîntemeiată, pe cale de consecință aceasta urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

În acest sens, instanța reține că, înaintea efectuării plății prin OP din data de 16.06.2015 contestatoarea avea posibilitatea și trebuia să opună intimatei prin intermediul S.CP.E.J. YY compensarea legală prin raportare la debitul care face obiectul dosarelor de executare înregistrate pe rolul BEJ JCM.

Însă, în cauză, instanța reține că, după comunicare somației de plata la data de 15.06.2015, contestatoarea a procedat direct la plata debitului fără ca în prealabil să opună intimatei compensația legală, putându-se considera în conformitate cu prevederile art.1617 alin.3 C. Civ. faptul că banca a renunțat tacit la posibilitatea opunerii compensației legale.

În continuare, instanța reține faptul că, ultimele acte de executare silită la solicitarea contestatoarei s-au realizat în dosarele BEJ ZZZîn luna martie 2015 (f.44), iar prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei intimata a făcut dovada dispunerii suspendării executării silite demarată de către XXX SA, prin SUCURSALA TIMIȘ împotriva intimatei SC I.R.I.C. SA.

Pe cale de consecință, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei instanța reține că actele de executarea silită din cadrul dosarului de executare nr.563/2015 S.CP.E.J. YY au fost efectuate cu respectarea prevederilor legale, iar compensația legală nu a fost invocată și susținută de către contestatoare la momentul anterior efectuării plății debitului executat silit.

În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare, instanța reține că stabilirea onorariului executorului judecătoresc se face raportat la cuantumul creanţei de recuperat, cu respectarea dispoziţiilor OMJ 2550/2006 şi ale Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 670 alin.2 din CPC, cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt în sarcina debitorului. De asemenea, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile alin.3 şi 4 ale aceluiași articol, sumele datorate ce urmează a fi plătite se stabilesc de executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

Referitor la susţinerile contestatoarei potrivit cărora cuantumul onorariului executorului judecătoresc nu este datorat în cuantumul stabilit prin Încheierea din data de 09.06.2015, instanţa constată că acesta a fost stabilit în mod corect potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000. Astfel, instanța reține că potrivit art.39 executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministerul justiţiei cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, iar în cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, pentru creantele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. Astfel, onorariul executorului judecatoresc a fost in mod corect determinat in raport de prevederile legale de mai sus, incluzand TVA 24 % , valoarea onorariului fiind stabilită la suma de 1240 lei. 

În ceea ce privește susținerile contestatoarei în sensul că, datorită plății debitului în termenul acordat prin somație nu sunt datorate cheltuielile de executare silită la valoarea totală stabilită, instanța reține că în temeiul art.670 alin.2 teza finală, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia.

În cauză, având în vedere că demersurile efectuate de către contestator ulterior plății debitului au impus activități suplimentare în sarcina executorului și având în vedere faptul că în cadrul dosarului de executare s-a pronunțat încheierea privind încetarea executării la data de 29.06.2016, deci ulterior invocării compensației,  instanța reține că în cauză nu se poate vorbi totuși de o ”executare de îndată” astfel cum aceasta este definită de alin.2 teza fin a art.670 CPC, pe cale de consecință nu sunt aplicabile aceste dispoziții.

Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept reținute și având în vedere faptul că, nu au fost invocate alte cauze de nulitate a executării silite, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.

Față de soluția de respingere care urmează a fi pronunțată cu privire la capătul de cerere prin care se solicită anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.563/2015 S.CP.E.J. YY, instanța va respinge ca neîntemeiate și capetele de cerere prin care se solicită compensarea legală și întoarcerea executării, întrucât instanța a reținut că, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.1617 alin.1 din C. civ.

In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, avand in vedere ca aceasta solicitare  a fost analizata odata cu solutionarea pe fond a cauzei, va respinge aceasta cerere ca ramasa fara obiect.

Domenii speta

Spete similare