Recalculare pensie. Principiul contributivităţii

Potrivit probelor administrate în cauză reclamanta a beneficiat de venituri superioare salariului tarifar, venituri care nu au fost excluse de la calculul contribuţiilor de asigurări sociale.

Ca atare, neluarea în considerare a unor sume, care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi a Legii nr. 263/2010.

Aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a veniturilor ce rezultă din adeverinţa emisă pe seama reclamantei, conform legislaţiei în vigoare, venituri pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Legea nr. 1/1977: art. 12, art. 27, art. 28;

Decretul nr. 289/1972;

Legea nr. 263/2010: art. 2 lit. c;

Prin cererea înregistrată  la data de 12 octombrie 2015 reclamanta XX a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, modificarea deciziei nr. 118173/30.06.2005, recalcularea pensiei reclamantei în sensul luării în considerare la stabilirea punctajului mediu anual  şi a adaosului pentru lucrul în acord global, plata diferenţei de pensie rezultate în urma recalculării şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 220 din 18 februarie 2016 Tribunalul Mureş  a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta; a modificat decizia nr. 118173/30.06.2005, emisă de pârâtă, în sensul obligării pârâtei să recalculeze, începând cu data de 01.02.2014, pensia reclamantei cu luarea în considerare a datelor cuprinse în adeverinţa nr. 528/12.12.2013 eliberată de S.C. X S.A.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul  reţinut următoarele:

Reclamanta este beneficiara unei pensii pentru munca depusă şi limită de vârstă stabilită prin decizia nr. decizia nr. 118173/31.05.1990, recalculată ulterior în baza deciziei nr. 118173/30.06.2005.

Prin cererea înregistrată la pârâtă la data de 28.01.2014 reclamanta a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a datelor cuprinse în adeverinţa nr. 528/12.12.2013 emisă de S.C. X S.A. privind activitatea remunerată în acord global.

Din afirmaţiile reclamantei, necontestate de către pârâtă, reiese că între înscrisurile depuse de reclamantă în vederea recalculării pensiei s-a aflat şi adeverinţa nr. 528/12.12.2013 emisă de S.C. X S.A..

Adeverinţa nr. 528/12.12.2013 cuprinde datele privind sumele încasate pentru munca în acord în perioada 1978 – 1989. S-a precizat că salarizarea în institut a fost în sistem de acord global, că adaosul pentru munca în acord global a avut un caracter permanent şi sumele arătate mai sus au fost incluse în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale. S-a subliniat că pentru veniturile realizate în acord global de către reclamantă s-a vărsat la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% în conformitate cu art. 1 din Decretul nr. 389/1972, că toate sumele încasate de salariaţi, inclusiv reţinerile conform Legii nr. 57/1974, constituiau venituri şi pentru ele se achitau cote CAS, că în conformitate cu art. 1 din Decretul nr. 389/1972 sumele reprezentând CAS pentru personalul salariat se plătea de către unităţile angajatoare indiferent de forma în care se realizau veniturile.

În susţinerea celor atestate de adeverinţă vin şi datele cuprinse în fişele de evidenţă a retribuţiei şi statele de acord global din perioada în litigiu, înscrisuri ce emană de la S.C. X S.A..

Legislaţia anterioară datei de 01.04.2000 (Legea nr. 3/1977) stabilea ca regulă că retribuţia tarifară este cea care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, nu se poate omite că Legea nr. 263/2010 (actul normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată) se axează pe un principiu fundamental nou, principiul contributivităţii (instituit prin art. 2 lit. c), potrivit căruia orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuţii de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Adeverinţa depusă de reclamantă atestă cu certitudine că pentru toate veniturile realizate de reclamantă pentru munca în acord global în perioada octombrie 1978 – noiembrie 1989 s-au reţinut şi virat contribuţiile CAS şi pensie suplimentară.

Astfel cum s-a reţinut şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 (publicată in Monitorul Oficial nr. 824/22 noiembrie 2011), neluarea în considerare la stabilirea pensiei a unor sume care au constituit bază de calcul a contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G. nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităţilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce priveşte cuantumul acestor drepturi.

Cu toate că, aşa cum a arătat pârâta, Decizia Î.C.C.J. nr. 19 din 17 octombrie 2011 a fost dată în aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e şi art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 19/2000 şi pct.V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, acte normative abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, instanţa a apreciat că, având în vedere similitudinea textelor legale aplicabile în speţă, prevăzute de Legea nr. 263/2010, cu cele prevăzute de Legea nr. 19/2000 şi O.U.G. nr. 4/2005, precum şi faptul că cele două legi indică principiul contributivităţii ca fiind la baza stabilirii pensiei, se impune luarea în considerare a considerentelor deciziei mai sus amintite, pentru raţiune identică.

Apreciind asupra celor de mai sus prima instanţă s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta Casa judeţeană de pensii Mureş solicitând admiterea apelului rejudecarea acuzei şi respingerea acţiunii reclamantei.

Pârâta arătat că din adeverinţa invocată de reclamantă reiese că unitatea a achitat contribuţia de asigurări sociale conform legislaţiei în vigoare, fără a preciza dacă asupra sumelor realizate în acord global s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale, că la determinarea punctajelor medii anuale au fost utilizate toate veniturile realizate potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, că art. 14 din Legea nr. 3/1977 menţionează expres care sunt veniturile care în afara salariului de bază constituiau baza de calcul a pensiilor, iar venitul reclamantei nu se găsea între acestea, că art. VI din O.U.G. nr. 4/2005 prevedea că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, că aceeaşi prevedere este reluată de art. 15 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, că unele drepturi băneşti, parte variabilă a câştigurilor, nu a făcut parte din salariul tarifar de încadrare, nu a constituit bază decalcul a contribuţiilor de asigurări sociale şi prin urmare nu au constituit nici bază de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001. Referitor la aplicabilitatea Deciziei Î.C.C.J. nr. 19 din 17 octombrie 2011, pârâta apreciază că aceasta a fost dată în aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. e şi art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 19/2000 şi pct.V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, acte normative abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, lege aplicabilă în speţă.

Reclamanta XX a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului promovat de pârâtă.

În opinia apelantei intimate sentinţa pronunţată de Tribunal este legală şi temeinică.

Pentru veniturile realizate în acord global s-a reţinut şi virat CAS şi pensie suplimentară ca atare aceste venituri trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. La stabilirea pensiei trebuie sa se ia în considerarea sumele lunare plătite acestea reprezentând, în cuantumul pensiei, un drept câştigat. Datele cuprinse în adeverinţa 528/12.12.2013 coroborate cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei nu au fost combătute cu probe contrarii de pârâtă

Examinând hotărârea atacată Curtea a reţinut următoarele:

În perioada de referinţă, 1977-1990, sistemul asigurărilor de stat a fost guvernat de dispoziţiile din Legea 3/1950 codul muncii, Decretul 389/1972 şi Legea 1/1977.

Potrivit art. 1 din Decretul 389/1972 „Unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra cîştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă..”

Legea 1/1977 a reglementat impozitul pe fondul total de retribuire, a redefinit şi introdus noţiunea de fond total de retribuire în locul noţiunii de fond de salarii .

Este adevărat că art. 12 din Legea 1/1977 defineşte fondul total de retribuire ca înglobând retribuţiile tarifare, indemnizaţiile, premiile dar „şi orice alte drepturi prevăzute de lege pentru munca prestată.”

Din cuprinsul aceleaşi legi rezultă cu certitudine că sumele plătite în acord global nu au fost excluse din calculul fondului total de retribuire asupra cărora se aplicau cotele de impozit sau de contribuţii

Potrivit art. 27 şi 28 din Legea 1/1977:

27 „În fondul total de retribuire asupra căruia se calculează impozitul nu se includ: diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transferare sau instalare; drepturile de autor sau colaborator extern; retribuţiile pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii; retribuţiile şi alte drepturi plătite nevăzătorilor invalizi de gradele I sau II.”

28 „Fondul de retribuire asupra căruia se aplică cotele de asigurări sociale de stat se determină pe baza fondului total de retribuire stabilit potrivit prevederilor art. 12, din care se scad sumele reprezentând drepturile prevăzute la art. 2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat.”  ( art. 2 din Decretul 389/1972 „Contribuţia pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuţiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii; premiile acordate de unităţile economice din beneficiile realizate.”)

Coroborând dispoziţiile art. 27,28 din Legea 1/1977 cu dispoziţiile art. 12 din aceeaşi lege precum şi cu prevederile Decretului 289/1972 rezultă în mod evident că în fondul total de retribuire al angajatorului erau incluse şi sumele pentru plata muncii în acord global întrucât aceste drepturi salariale pentru munca prestată nu sunt cuprinse în enumerarea expresă a legiuitorului, enumerare cuprinsă în art. 27 din lege şi nici în enumerarea cuprinsă în art.2 din Decretul 389/1972.

Intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi a Legii nr. 263/2010 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale nou, construit în jurul unui principiu fundamental, şi anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Prin  Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale,s-a statuat că instanţelor judecătoreşti, în exercitarea deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale. Interpretarea cazuistică a legii, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei, care incumbă exclusiv instanţelor judecătoreşti învestite cu o anumită cauză.

În Cauza Moşteanu contra României, (Hotărârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42),: „în ceea ce priveşte obligaţia judecătorilor de a se conforma jurisprudenţei stabilite de Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, Curtea reaminteşte că reunirea Secţiilor Unite ale unei jurisdicţii are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicţie este chemată să le pronunţe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secţiilor acestei jurisdicţii, ca şi jurisdicţiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului şi sarcinii lor de a examina, în totală independenţă, cazurile concrete care le sunt supuse judecăţii”.

Potrivit probelor administrate în cauză reclamanta a beneficiat de venituri superioare salariului tarifar venituri care, aşa cum arătam anterior nu au fost excluse de la calculul contribuţiilor de asigurări sociale.

Ca atare, neluarea în considerare a unor sume, care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor  şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi a Legii nr. 263/2010.

Cu alte cuvinte, aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a  veniturilor ce rezultă din adeverinţa emisă pe seama reclamantei, conform legislaţiei în vigoare, venituri pentru care  s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Deciziile nr. 19/2011 şi nr. 19/2012 pronunţate în recurs în interesul legii, a reţinut cu putere obligatorie  că „aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.”

 Principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi veniturile de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Având în vedere argumentele şi  dispoziţiile legale citate anterior, dispoziţiile art.2 lit.c din Legea 263/2010 coroborate cu probele administrate în cauză şi nu în ultimul luând în considerare caracterul obligatoriu al Deciziile ÎCCJ, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată iar soluţia pronunţată de Tribunal este legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare