Lovire sau alte violente

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale dedusă judecăţii, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 737/P/2011 din data de 23.02.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului TMN sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP.

Prin actul de inculpare, s-au reţinut următoarele:

În fapt, în seara zilei de 13.02.2011, în jurul orei 18.00, în timp ce persoana vătămată AEse îndrepta către incendiul care izbucnise la pavilionul apicol aparţinând tatălui său, situat în localitatea Mineri, s-a întâlnit cu două persoane pe care, iniţial, nu le-a recunoscut.

În momentul în care s-au apropiat, persoana vătămată a realizat că una dintre cele două persoane era inculpatul TMN, între aceştia existând o stare conflictuală mai veche legată de edificarea unei construcţii în localitatea Mineri.

Pe fondul unor neînţelegeri anterioare, între inculpatul TMN şi persoana vătămată AEs-a iscat un conflict verbal în urma căruia inculpatul a îmbrâncit persoana vătămată, aceasta căzând la pământ.

În continuare, pe fondul aceleiaşi stări, după ce persoana vătămată s-a

ridicat, inculpatul TMN a îmbrâncit-o a doua oară, aceasta a căzut şi în momentul în care se afla pe sol i-a aplicat lovituri cu picioarele în zona gambelor.

Au intervenit pentru aplanarea conflictului martorii CDO şi GC.

În întărirea celor deja evidenţiate vin şi constatările certificatului Medico- legal nr. 73/14.02.2011 emis de către S.M.L. Tulcea care stabileşte că persoana vătămată AE prezintă excoriaţie acoperită cu crustă brună de 1,5/1 cm pe faţa anterioară 1/3 medie gamba stângă, tumefacţie pe faţa antero-internă 1/3 superioară gamba dreaptă, precum şi echimoza inferior de leziunea precedentă la 2,5 cm, leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu şi sau/de corp/plan dur şi care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Fiind audiat, inculpatul TMN a avut o atitudine nesinceră, nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, declarând faptul că între el şi persoana vătămată există o stare conflictuală încă din anul 2008 legată de edificarea unei construcţii din localitatea Mineri, iar în seara de 13.02.2011, în jurul orei 17.45, în timp ce se afla la domiciliul său din com. Somova a fost anunţat de numita SEcă a izbucnit un incendiu puternic în jurul proprietăţii sale din localitatea Mineri. A mai declarat inculpatul că s-a deplasat către locul respectiv împreună cu martorul PP, constatând că ardea pavilionul apicol al numitului AI, tatăl persoanei vătămate, iar pompierii interveneau pentru stingerea incendiului.

De asemenea, inculpatul a precizat că, în timp ce se îndrepta către autoturism pentru a părăsi zona, pe drum s-a întâlnit cu persoana vătămată AEcăreia i-a atras atenţia să aibă grijă de tatăl său şi persoanele angajate, însă aceasta s-a aşezat în faţa sa şi l-a acuzat că el este autorul incendiului şi că a construit gardul pe domeniul public, iar pompierii nu pot pătrunde cu maşinile.

Mai susţine inculpatul TMN că, în aceste împrejurări, cu mâna stângă a dat-o la o parte pe persoana vătămată întrucât se afla în faţa sa, fără să o împingă şi fără să cadă, moment în care aceasta a început să strige la oamenii săi aflaţi la locul incendiului pentru a interveni în conflictul iscat, lucru care s-a şi întâmplat, astfel că spre locul în care se aflau au venit două persoane care l-au agresat verbal.

Afirmă inculpatul că nu a agresat-o în niciun fel pe persoana vătămată

AE, doar a îndepărtat-o din calea sa, posibilele leziuni constatate în certificatul medico-legal provenind din momentul deplasării acesteia către locul incendiului pe o potecă abruptă şi alunecoasă, afară fiind întuneric, iar persoana vătămată purtând ochelari de vedere.

Potrivit raportului de constatare criminalistică nr. 119865 din 05.11.2014

întocmit de către I.P.J. Tulcea - Serviciul Criminalistic, răspunsurile inculpatului TMN la întrebări relevante ale cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Probele administrate în cauză se coroborează şi conduc fără dubiu la certitudinea că inculpatul TMN, în seara zilei de 13.02.2011, în jurul orei 18.00, a îmbrâncit persoana vătămată AEşi i-a aplicat lovituri cu picioarele în zona gambelor, în timp ce se afla căzută la sol, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.

Astfel, persoana vătămată AEa afirmat că în seara zilei de 13.02.2011 s-a deplasat la pavilionul apicol aparţinând tatălui său întrucât avusese loc un incendiu şi în timp ce se deplasa către locul respectiv s-a întâlnit cu două persoane pe care le-a salutat, una dintre acestea fiind inculpatul TMN care în momentul în care a văzut-o i-a spus „tu eşti?!”, după care i-a adresat injurii şi a împins-o, ea căzând la pământ. A mai declarat persoana vătămată că s-a ridicat de la sol, moment în care inculpatul a îmbrâncit-o a doua oară şi a căzut din nou, după care acesta a lovit-o cu piciorul în zona inferioară a corpului, respectiv la picioare, iar martorii CDO şi GC i-au cerut să o lase în pace.

Cu ocazia audierii, martorul PP a declarat faptul că în seara de 13.02.2011 l-a însoţit pe inculpatul TMN, la solicitarea acestuia, în localitatea Mineri întrucât a izbucnit un incendiu, ajunşi la faţa locului el a rămas lângă autoturism, iar inculpatul s-a deplasat către locul incendiului, constatând că ardea pavilionul apicol al numitului AI, moment în care a observat-o şi pe persoana vătămată.

Afirmă martorul că, în timp ce AEse îndrepta către incendiu, s-a întâlnit cu inculpatul TMN care ar fi întrebat-o ce a făcut bătrânul de a dat foc la pavilion, însă persoana vătămată a trecut pe lângă acesta şi i-a spus să-şi vadă de treaba lui, iar inculpatul s-a întors şi mergea aproape de AEpână s-au îndepărtat şi nu i-a mai observat, doar îi auzea. Mai declară martorul că a auzit cum inculpatul reproşa ceva persoanei vătămate pe un ton ridicat, aceasta îi răspundea pe acelaşi ton, părând că se certau, însă nu putea să-i vadă, dar după câteva minute a auzit o voce de bărbat care-i cerea inculpatului să plece şi să-i lase în pace.

Fiind audiat, martorul SD a declarat că în seara de 13.02.2011 a observat un incendiu la pavilionul apicol aparţinând numitului Anastase Ion, iar în timp ce se îndrepta către locul respectiv i-a observat pe inculpatul TMN şi AEpe drum, s-a apropiat la o distanţă de aproximativ 25 metri de aceştia, însă s-a oprit întrucât cei doi se certau .şi nu a vrut să se implice, vorbeau foarte repede şi foarte tare, dar nu înţelegea ce anume îşi reproşează.

A mai relatat martorul că nu a stat mai mult de trei minute, interval de timp în care nu a văzut ca inculpatul şi persoana vătămată să se lovească, însă stăteau aproape unul de celălalt şi se certau, după care a plecat către domiciliu, iar cei doi au rămas în acelaşi loc certându-se.

Martorul Nicolae Dumitru a relatat faptul că în seara de 13.02.2011 a mers pentru a ajuta la stingerea incendiului produs la pavilionul apicol aparţinând numitului AI, în locul respectiv venind şi persoana vătămată AE, dar şi inculpatul TMN.

A declarat martorul că nu a fost atent la cei doi întrucât era ocupat cu stingerea incendiului, dar la un moment dat i-a auzit pe cei doi cum se certau, însă nu înţelegea ce anume îşi spuneau şi l-a observat pe inculpat care a îmbrâncit-o pe AE, însă nu a văzut ca aceasta să cadă sau să fie lovită cu pumnii ori picioarele.

Conform declaraţiei martorului CDO, în seara de 13.02.2011, în timp ce se afla la domiciliu împreună cu fratele său, martorul GC, au fost anunţaţi de către bunica lor că a izbucnit un incendiu la pavilionul apicol aparţinând numitului AI, astfel că s-au îndreptat către locul respectiv pentru a ajuta la stingerea focului.

A declarat martorul că la un moment dat i-a observat pe numiţii AI şi TMN care se certau, iar după câteva minute l-a auzit pe inculpat care ţipa la cineva, fapt ce l-a determinat să meargă în direcţia respectivă împreună cu fratele său GC, constatând că inculpatul aplica lovituri cu picioarele persoanei vătămate AEcare se afla căzută la pământ. Mai declară martorul că în acel moment a strigat la inculpat şi i-a cerut să o lase în pace pe persoana vătămată, TMN s-a oprit, iar AEs-a ridicat de la pământ, după care inculpatul a continuat să o înjure şi i-a mai aplicat o lovitură cu picioarele în partea inferioară a corpului.

Potrivit raportului de constatare criminalistică nr. 119867 din 05.11.2014

întocmit de către I.P.J. Tulcea - Serviciul Criminalistic, răspunsurile martorului CDO la întrebări relevante ale cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Declaraţia martorului CDO se coroborează cu declaraţia martorului GC, fratele său, acesta declarând că în seara respectivă au fost anunţaţi de bunica lor că arde pavilionul apicol al numitului Anastase Ion, s-au îndreptat către locul respectiv şi au ajutat la stingerea incendiului. A mai relatat martorul că între timp la faţa locului au ajuns pompierii şi, în timp ce se uitau la aceştia, a auzit două persoane care se certau, astfel că s-a îndreptat în direcţia respectivă împreună cu fratele său, CDO. Mai declară martorul că a observat cum inculpatul TMN a îmbrâncit-o pe persoana vătămată AEcare a căzut la pământ, după care i-a aplicat lovituri cu piciorul, dar nu a observat în ce regiune a corpului.

Potrivit raportului de constatare criminalistică nr. 119866 din 05.11.2014

întocmit de către I.P.J. Tulcea - Serviciul Criminalistic, răspunsurile martorului GC la întrebări relevante ale cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Astfel, a reţinut procurorul de caz că susţinerile inculpatului TMN că nu a agresat fizic persoana vătămată AEsunt combătute de întreg probatoriul administrat în cauză, plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate fiind confirmate prin depoziţiile martorilor audiaţi care sunt în deplină concordanţă, reliefând existenţa unui conflict verbal si fizic.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin Încheierea pronunţată la data de 07.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 737/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, dispunând începerea judecăţii.

În cursul cercetării judecătoreşti:

Deşi iniţial inculpatul TMN a declarat că înţelege să se prevaleze de dreptul la tăcere şi doreşte să dea o declaraţie în cauză, după administrarea întregului probatoriu (audierea persoanei vătămate şi a martorilor) inculpatul a dat o declaraţie în faţa instanţei, în cuprinsul căreia arată, în esenţă că nu se face vinovat de infracţiunea reţinută în sarcina sa.

Astfel, învederează inculpatul că la data de 13.02.2011, în timp ce se afla la domiciliu, a fost sunat de numita SEcare l-a informat asupra faptului că a izbucnit un incendiu la un pavilion apicol.

Cunoscând faptul că în apropierea punctului de lucru ce îi aparţine sunt amplasate două astfel de pavilioane (unul aproape de proprietatea sa şi altul aparţinând lui Anastase Ion, situat la o distanţă de aproximativ 60 m), având şi o experienţă anterioară în care un incendiu de vegetaţie extins la gardul proprietăţii lui Anastase Ion a fost stins cu greu, s-a deplasat spre locul incendiului.

Ajuns la faţa locului, a constatat că ardea pavilionul mai îndepărtat de proprietatea sa (cel aparţinând lui AI); primul său gând a fost să plece, însă, cunoscând faptul că în respectivul pavilion locuieşte o persoană ce lucrează pentru AI, respectiv că pe proprietatea acestuia se află mai multe butelii, a luat hotărârea să vorbească cu şeful echipajului de pompieri cerându-i acestuia să stingă incendiul şi să asigure un climat de siguranţă.

Potrivit inculpatului, l-a observat la faţa locului pe AI îmbrăcat într-o cămaşă albă şi cu părul vâlvoi , agitându-se şi încercând să determine stingerea cât mai rapidă a incendiului.

Nu s-a apropiat de acesta şi nu a discutat cu el, întrucât în condiţiile date acest lucru nici nu se putea face, chiar părându-i rău de eveniment.

A plecat de la incendiu spre proprietatea sa, iar pe traseul de întoarcere a observat-o pe persoana vătămată AEascunsă după gardul proprietăţii sale; intrigat fiind, arată inculpatul că i-a reproşat persoanei vătămate că nu are grijă de tatăl său şi angajaţii acestuia.

AEs-a apropiat de inculpat şi i-a reproşat că toate lucrurile rele se întâmplă din momentul în care TMN şi-a achiziţionat imobilul .

Observând că persoana vătămată deviase discuţia de la subiectul iniţial, inculpatul precizează că s-a hotărât să îşi continue drumul, a încercat să o ocolească pe AE, însă cum în jurul drumului de acces exista vegetaţie ce nu i-a permis acest lucru, cu mâna a dat-o la o parte pe persoana vătămată şi şi-a continuat deplasarea.

În context, persoana vătămată i-a reproşat gestul făcut, inculpatul observând-o pe AEdeplasându-se către pavilionul apicol.

Respectivul incident a durat aproximativ un minut, iar în jurul inculpatului şi a persoanei vătămate nu se afla nimeni pe o rază de 20 de paşi.

Învederează inculpatul că, în momentul în care a dat-o la o parte din drum pe AE, aceasta nu a căzut la pământ şi nici nu a lovit-o; mai mult, în discuţia dintre cei doi, inculpatul arată că a folosit un ton calm, persoana vătămată în schimb a devenit irascibilă, folosind cuvinte mai puţin plăcute la adresa inculpatului.

De asemenea, potrivit propriei aprecieri, inculpatul arată că în partea dreaptă în direcţia sa de deplasare la aproximativ 6-7 m era incendiul, iar pe partea stângă un grup de persoane din care l-a recunoscut, printre alţii, pe martorul CDO; cel din urmă, în timpul discuţiei purtată de inculpat cu AEi-a cerut să pună capăt discuţiei, ameninţându-l că altfel „mătură dereaua cu el”.

Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, partea vătămată AEa precizat că, fiind anunţată despre un incendiu ce a izbucnit la pavilionul apicol al tatălui său, în data de 13.02.2011 s-a deplasat în localitatea Mineri, la faţa locului, ajungând în jurul orelor 17-18.

A observat flăcările şi s-a îndreptat către locul respectiv, iar pe traseul de deplasare a întâlnit un vecin cu care s-a salutat; în continuare a observat două persoane care se apropiau dinspre incendiu, iar în momentul în care s-au întâlnit le-a salutat.

Imediat una dintre persoane i-a replicat „aaa…tu erai” şi a împins-o, AEcăzând la pământ; persoana vătămată s-a ridicat şi i-a reproşat agresorului gestul, cel din urmă adresându-i cuvinte jignitoare; persoana vătămată arată că a recunoscut persoana în cauză ca fiind inculpatul TMN care a împins-o din nou, căzând la pământ.

Nu s-a putut ridica imediat iar inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu picioarele la nivelul picioarelor, persoana ce-l însoţea pe TMN neintervenind în incident.

Potrivit persoanei vătămate inculpatul a continuat să o lovească până când dinspre incendiu au intervenit alte persoane care l-au determinat pe cel dintâi să înceteze; AEapreciază că incidentul dintre cele două părţi a durat câteva minute, până când au intervenit doi copii şi un adult, urmaţi de un pompier, cel din urmă renunţând să se mai apropie de ea în momentul în care a observat că inculpatul a plecat de la faţa locului.

Potrivit persoanei vătămate, la scut timp lângă aceasta a venit şi tatăl său.

După incident a încercat să se ridice, a stat câteva minute în locul respectiv apoi s-a deplasat către incendiu, însă întrucât nu a mai putut sta la faţa locului – simţind piciorul amorţit – a mers la sediul societăţii situat în imediata apropiere a pavilionului apicol, a observat că piciorul sângera şi a luat hotărârea de a merge la domiciliu.

Ulterior s-a deplasat la o farmacie, la Serviciul Medico-legal Tulcea, respectiv medic primind îngrijirile medicale necesare.

Potrivit persoanei vătămate, raportat la specificul serviciului, timp de aproximativ un an a fost nevoită să poate o vestimentaţie adecvată de natură să îi acopere picioare, în condiţiile în care rana produsă urmare loviturilor primite s-a vindecat greu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, la data de 13.02.2011 inculpatul TMN s-a deplasat  cu vehiculul personal, împreună cu martorul PP, la punctul de lucru al cherhanalei ce îi aparţine din loc. Mineri, jud. Tulcea întrucât în apropierea acestuia a izbucnit un incendiu la un pavilion apicol.

A ajuns la faţa locului, a coborât din vehicul şi a observat cum ardea pavilionul apicol aparţinând lui Anastase Ion situat la o distanţă considerabilă de proprietatea sa.

A mers la locul incendiului, loc unde se aflau mai multe persoane ce ajutau la stingerea focului împreună cu pompierii, observându-l, printre alţii şi pe martorul CDO.

În condiţiile date, a luat hotărârea de a se întoarce la punctul său de lucru pe drumul de acces pe care sosise iniţial.

Pe traseul de deplasare inculpatul TMN s-a întâlnit cu persoana vătămată AEşi, pe fondul unei stări conflictuale preexistente între aceştia, inculpatul i-a reproşat persoanei vătămate izbucnirea incendiului, între cei doi având loc un schimb de replici.

Inculpatul a împins-o pe AE, aceasta a căzut la pământ, s-a ridicat imediat, timp în care inculpatul a continuat să îi adreseze injurii; TMN a împins-o din nou pe AE, care a căzut la pământ, inculpatul lovind-o de mai multe ori cu picioarele în partea inferioară a corpului pe partea vătămată, încetându-şi acţiunile la intervenţia martorului CDO.

Incidentul dintre inculpat şi persoana vătămată a fost auzit de mai multe persoane, fie aflate la locul incendiului – martorii Nicolae Dumitru, GC şi CDO – fie în apropierea punctului de lucru al inculpatului – martorii Sulea Dumitru şi PP.

Susţinerile inculpatului potrivit cărora a avut un ton calm în discuţia avută cu persoana vătămată este infirmată de întreg materialul probator, toţi martorii declarând faptul că între TMN şi AEa avut loc un conflict verbal, ambii reproşându-şi aspecte legate de partea vinovată de izbucnirea incendiului.

Mai mult, nici susţinerea inculpatului că de la momentul în care s-a întâlnit cu persoana vătămată şi până a plecat de lângă aceasta a trecut aproximativ un minut nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, din modalitatea în care martorii audiaţi în faţa instanţei au prezentat situaţia de fapt, rezultă că între cele două persoane a existat un conflict, părţile învinuindu-se şi reproşându-şi reciproc diferite aspecte, acţiune urmată de agresiunea inculpatului asupra persoanei vătămate, întreruptă de intervenţia martorului CDO.

Intervenţia lui CDO în altercaţie este confirmată atât de martorul GC, cât şi de martorul PP, acesta din urmă declarând în faţa instanţei că a auzit intervenţia unei voci aparţinând unei persoane de sex masculin care i-a cerut inculpatului „să-şi vadă de treaba lui.”

În ceea ce priveşte afirmaţia inculpatului că nu a lovit-o pe persoana vătămată şi doar şi-a făcut loc cu mâna pe lângă aceasta, dând-o la o parte, fără ca AEsă cadă la pământ instanţa o reţine ca neîntemeiată.

Astfel, martorul GC a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei faptul că a observat cum inculpatul TMN îi aplica persoanei vătămate căzută la pământ lovituri cu picioarele, situaţie de fapt relatată şi de martorul CDO în declaraţiile date în 17.02.2011, 04.05.2011, 11.04.2012 şi 16.10.2014 în faţa organelor de urmărire penală.

Mai mult, instanţa reţine că urmare examinării medico-legale a persoanei vătămate la data de 14.02.2011 de către medicul legist din cadrul Serviciul Medico-legal Tulcea a rezultat faptul că AEprezintă excoriaţie acoperită cu crustă brună de 1,5/1 cm pe faţa anterioară 1/3 medie gamba stângă, tumefacţie pe faţa antero-internă 1/3 superioară gamba dreaptă, precum şi echimoza inferior de leziunea precedentă la 2,5 cm, leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu şi sau/de corp/plan dur, care pot data din 13.02.2011 şi care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Existenţa unor contradicţii între declaraţiile martorilor – aspect reclamat de către inculpat – nu sunt de natură a forma o altă convingere a instanţei cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei, respectiv existenţa unui conflict verbal între inculpat şi persoana vătămată urmat de o agresiune a celui dintâi asupra lui AE.

Circumstanţele concrete de săvârşire a faptei – după lăsarea întunericului, pe drumul de acces dintre pavilionul apicol şi proprietatea inculpatului, după ce inculpatul a plecat de la locul incendiului – rezultă fără echivoc din întreg ansamblul materialului probator (declaraţii persoană vătămată, declaraţii martori şi chiar declaraţii inculpatului).

Agresiunea fizică comisă de inculpat este confirmată de singurii doi martori care s-au deplasat efectiv spre locul incidentului – GC şi CDO (din declaraţiile celorlalţi martori audiaţi rezultă că aceştia doar au auzit o ceartă între inculpat şi persoana vătămată, preferând să nu se apropie de aceştia), dar şi de concluziile examinării medico-legale a victimei (potrivit Certificatului medico-legal nr. 73/14.02.2011).

Deşi testarea poligraf nu constituie în sine un mijloc de probă expres prevăzut de dispoziţiile procedurale penale, faptul că răspunsurile martorilor GC şi CDO la întrebările relevante ale cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, coroborat cu aceea că răspunsurile date de inculpat cu privire la întrebările relevante au provocat un astfel de comportament nu fac decât să întărească convingerea instanţei asupra veridicităţii situaţiei de fapt reţinută urmare efectuării în cauză a cercetării judecătoreşti. 

Situaţia de fapt descrisă rezultă din declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor PP, Nicolae Dumitru, Sulea Dumitru, GC şi CDO, Certificatul medico-legal nr. 73/14.02.2011, toate coroborate cu rezultatele Rapoartelor de constatare criminalistică nr. 119865/05.11.2014, nr. 119867/05.11.2014 şi nr. 119866/05.11.2014 .

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă inculpatului, se reţine că potrivit Codului penal anterior limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe sunt inferioare celor stabilite potrivit Noului Cod penal; în context,  raportat la dispoziţiile art. 5 NCP, instanţa reţine că dintre legile penale succesive intervenite, inculpatului îi este mai favorabil Codul penal anterior.

În drept, fapta inculpatului TMN, care la data de 13.02.2011 a exercitat violenţe fizice asupra persoanei vătămate AE, cauzându-i acesteia vătămări care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 3-4 de zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) Cod penal anterior.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) NCP rezidă din exercitarea actelor de violenţă asupra părţii vătămate de către inculpat, urmarea imediată a faptei constând în suferinţa fizică produsă părţii vătămate.

 Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) Cod penal anterior, având reprezentarea faptei şi a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 Noul Cod de procedură penală (NCPP), în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa va ţine cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv : dispoziţiile părţii generale ale codului penal,  limitele de pedeapsă ale infracţiunii, gradul de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta, persoana inculpatului şi comportamentul din tot cursul procesului penal.

Din cuprinsul certificatului de cazier judiciar, instanţa reţine că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

Având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei – persoana vătămată este o persoană vulnerabilă (femeie), starea conflictuală preexistenţă între inculpat şi familia persoanei vătămate – în temeiul art. 180 alin. (2) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP, instanţa urmează să dispună condamnarea inculpatului TMN la pedeapsa de 6 luni închisoare, sub aspectul săvârşirii, la data de 13.02.2011, a infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

Natura infracţiunii comise precum şi atitudinea inculpatului faţă de norma de incriminare, conduce la concluzia existenţei unei nedemnităţi ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, deoarece exercitarea acestor drepturi are în vedere o responsabilitate de ordin civic pe care inculpatul, prin săvârşirea infracţiunii, a dovedit că nu o are.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 71 Cod penal anterior şi al art. 3 din Protocolul adiţional al Convenţiei Europeana a Drepturilor Omului, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 NCP se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a Cod penal anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice precum şi cele prevăzute la art. 64 lit. b) Cod penal anterior, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata pedepsei.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa reţine că scopul educativ, preventiv şi represiv al pedepselor poate fi atins şi fără executarea efectivă a în regim de detenţie.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 86 indice 1 Cod Penal anterior, cu aplicarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 5 NCP va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni, conform art. 86 indice 2 alin. (1) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP.

În temeiul art. 86 indice 3 alin. (1) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 5 NCP va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (2) NCPP va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 indice 4 Cod penal anterior, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP, se va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, stabilit de către instanţă în baza art. 86 indice 2 alin. (1) Cod penal anterior.

Sub aspectul laturii civile, se va avea în vedere  faptul că, deşi ne aflam în cadrul unui proces penal, în soluţionarea laturii civile trebuie urmărite, mutatis mutandis şi în măsura în care legea procesual penală nu conţine dispoziţii contrare, regulile care guvernează sarcina probei în procesul civil.

În raport de situaţia de fapt reţinută prin prisma probelor administrate, sunt aplicabile dispoziţiile art. 998-999 Cod civil anterior conform cărora „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat să-l repare”, apreciindu-se că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului TMN, prin existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, implicarea sa în comiterea acesteia precum şi legătura de cauzalitate dintre elementele subscrise.

Persoana vătămată AEa precizat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.

Instanţa reţine că atât în doctrină cât şi în practica majoritară a instanţelor judecătoreşti s-a decis că atingerea adusă integrităţii corporale a unei persoane,  potenţează existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie reparat chiar dacă nu întotdeauna poate fi evaluat, pentru ca astfel să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective  ale celui vătămat.

 Ca atare, fără a avea ca şi consecinţă  constituirea unei surse de dobândire a unor venituri suplimentare, repararea prejudiciului trebuie să răspundă necesităţii de a înlătura integral efectele faptei ilicite.

AEa suferit cu siguranţă un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferinţe psihice şi fizice cauzate de leziunile traumatice suferite.

Încălcarea acestor valori generează dreptul si obligaţia la repararea consecinţelor şi, chiar dacă este adevărat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, însă s-a statuat că, atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret, permit aprecierea intensităţii şi gravităţii lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acţiune şi de consecinţe.

Aşadar, dimensiunea prejudiciului moral urmează a se stabili nu doar în raport de intensitatea durerilor psihice şi fizice suferite de partea civilă, dar şi a împrejurărilor concrete în care s-au petrecut faptele, gravitatea acestora şi de atitudinea manifestată de inculpaţi după producerea faptei. Repararea trebuie sa fie justă şi nu este un prilej de îmbogăţire pentru persoana lezată.

Pentru considerentele expuse, ţinând seama şi de consecinţele faptei săvârşite – leziuni traumatice pentru a căror vindecare sunt necesare 3-4 zile îngrijiri medicale – instanţa urmează să admită în parte cererea de acordare a daunelor morale şi în temeiul art. 19 NCPP şi art. 397 NCPP, raportat la art. 998-999 Cod civil anterior, să oblige inculpatul la plata către partea civilă  AEa sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

Având în vedere dispoziţiile art. 276 alin. (6) NCPP, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, ţinând seama de înscrisurile doveditoare depuse de partea civilă la dosarul cauzei (chitanţa nr. 177/06.07.2015), va obliga inculpatul la plata sumei de 4960 lei către partea civilă AEcu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 274 alin.(1) NCPP, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 600 lei, din care: 300 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi 300 lei cheltuieli judiciare în faţa instanţei de judecată.

Domenii speta

Spete similare