Hotărâre care ţine loc de act autentic de vânzare cumpărare

Sentinţă civilă 206 din 15.06.2016


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei X la data de X, sub nr. X, reclamantul X, în contradictoriu pârâtul X, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate intervenită convenţia de vânzare cumpărare intervenită între părţi materializată prin înscrisul sub semnătură privată denumit ,, Chitanţă” încheiată la data 15.12.1998, şi care are ca obiect un teren extravilan situat în comuna X, cătun X, judeţul X, în suprafaţă de 26420 mp şi conacul situat pe acesta în supraf. de 87,88 mp, cu vecinii : N- X, S- X şi X, E- X şi X  , V- X, având număr cadastral X, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de proprietate.

În motivare, reclamantul a arătat că la data de 15.12.1998 a convenit cu pârâtul să îi înstrăineze terenul extravilan păşune şi un conac care se află pe acel teren, pentru care a achitat suma de 5 milioane lei, urmând a achita diferenţa de 9 milioane lei pe care a achitat-o ulterior, dar pârâtul refuză să încheie actul la notar, solicitând reclamantului în plus, o nouă sumă de bani, pe care acesta a refuzată să o plătească.

În drept, şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp. art. 5 titlul X din legea nr.247/2005  rap. la art. 102 din legea nr. 71/2011, rap. la art. 1244, art.1270, art. 1179, art.1516 alin. 2 şi art. 1669 Cod civil.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar copie după înscrisul sub semnătură privată, releveu, plan de amplasament şi delimitare a imobilului, act de identitate al reclamantului şi dovada achitării taxei de timbru în sumă de 130 lei.

Prin sentinţa  civilă nr. 64 din 15.03.2016 pronunţată de Judecătoria X a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei X.

S-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul  X, în contradictoriu cu pârâtul X, în favoarea Judecătoriei X

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria X la 18.04.2016.

Prin serviciul registratură la 18.05.2016 pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că este proprietarul unui teren situat în locul numit X în suprafaţă de 6-7 pogoane şi un conac cu 3 camere şi grajd situat pe raza comunei X, sat X.

În data de 15.12.1998 a dat reclamantului cu chitanţă de mână suprafaţa mai sus  menţionată cu înţelegerea să facă actul de vânzare cumpărare când va achita suma de bani aferentă conform chitanţei, la un notar, ceea ce nu s-a întâmplat. Reclamantul a motivat că îl costă  prea mulţi bani şi nu face acest act. De asemenea reclamantul nu a vrut  să plătească pentru acest teren  impozitul  din 15.07.1998 şi până în prezent conform chitanţei de mână.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi 483 C.civil

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi proba testimoniala.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul  reclamantului.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamant şi pârât s-a încheiat convenţia de vânzare cumpărare materializată prin înscrisul sub semnătură privată denumit ,, Chitanţă” încheiată la data 15.12.1998, prin care pârâtul vinde reclamantului un teren extravilan situat în comuna X cătun X, judeţul X, în suprafaţă de 26420 mp, şi conacul situat pe acesta în supraf. de 87,88 mp, cu vecinii : N- X, S- X şi X, E- X şi X , V- X, având număr cadastral 86, urmând ca ulterior să încheie actul autentic notarial în forma solemnă cerută de lege.

Reclamantul a achitat suma de 14 milioane lei vechi, urmând să achite cheltuielile pentru întocmirea documentaţiei cadastrale, dar în prezent pârâtul refuză să încheie actul la notar, motiv pentru reclamant de a solicita pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de proprietate.

În urma probelor administrate de instanţă: înscrisuri, interogatoriul pârâtului, instanţa apreciază ca neîntemeiată cererea reclamantului pentru considerentele ce succed:

Potrivit art.1669 Cod civil: ,, când una din părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite,,.

De asemenea, conform art.1244 Cod civil: ,, în afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară,,.

Având în vedere aceste texte de lege, instanţa reţine că în speţă este vorba despre strămutarea unui drept real ce urmează a fi înscris în cartea funciară şi despre o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare între cele două părţi.

Din interogatoriul luat pârâtului de instanţa, coroborat cu lipsa de la interogatoriu a reclamantului, susţinerile din întâmpinare şi din cererea de chemare în judecată, se reţine de către aceasta că pârâtul nu refuză încheierea contractului în forma solemnă cerută de lege, dar culpa revine reclamantului, care deşi a folosit imobilele ca un adevărat proprietar de la data semnării antecontractului, având posesia acestora şi a încasat subvenţia agricolă de la APIA, nu a plătit şi impozitele asupra acestora, motiv pentru care nu se poate încheia contractul  autentic (f.6, 21).

Întrucât nu s-a făcut dovada că  pârâtul a refuzat nejustificat încheierea contractului, iar din interogatoriul acestuia a rezultat că nu solicită alte sume de bani ca preţ al imobilelor menţionate în chitanţă, ci doar ca reclamantul să achite statului contravaloarea impozitelor datorate pe aceste bunuri pe care le are în posesie şi folosinţă din decembrie 1998, pentru a se putea vinde cu respectarea prevederilor art.159 alin.(5) din codul de procedură fiscală, instanţa apreciază neîntemeiată cererea reclamantului.

În drept, constatând că nu este întrunită condiţia prevăzută de art.1669 Cod civil – refuzul nejustificat al pârâtului de a încheia contractul promis – pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract, instanţa va respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.