Divorţ

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrata sub nr. x la  17.02.2016, reclamantul I. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta I. M.  desfacerea căsătoriei încheiate între părţi.

În motivare a arătat că sunt despărţiţi în fapt  din  noiembrie 2011, iar din relaţia de căsătorie nu au rezultat copii minori.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 100 lei.

În dovedirea cererii a depus la dosar copie certificat de căsătorie şi copie CI.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantului.

La termenul din 18.05.2016 părţile  au arătat că sunt de acord cu desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, şi au achitat diferenţa de taxă judiciară de timbru de  100 lei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la 14.01.1991, din căsătoria acestora nerezultând  copii minori.

Potrivit art. 930 alin.(1) Cod proc. civilă la termenul de judecată instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a face menţiuni despre culpa soţilor.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa va lua act de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii, în condiţiile legii.

Având în vedere consimţământul soţilor, liber şi neviciat, cu privire la divorţ, potrivit art. 373 lit. a) şi art. 374 din Codul civil aplicabile, văzând şi dispoziţiile art. 930 alin.(1) Cod procedură civilă, pe baza acordului părţilor va dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi şi înregistrată sub  nr.x în Registrul Stării Civile al comunei L.

Potrivit art.383 alin.(1) Cod civil, la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, instanţa luând act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ, iar conform art. 383 alin.(3) Cod civil, dacă nu a intervenit o înţelegere, sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Văzând  poziţia procesuală a reclamantului, ca pârâta să nu păstreze numele din căsătorie, nefiind dovedite în cauză motive temeinice în sensul statuat de art.383 alin.(2)  Cod civil, justificate de interesul pârâtei de a purta în continuare numele dobândit prin căsătorie, instanţa va dispune  ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de “x”.

Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru motivele evocate, în temeiul art. 373 lit.a), art.383 alin.(3) Cod civil, si art.932 alin.(1),(2) coroborat cu art.930 alin.(4) Cod  procedura civilă,

Domenii speta

Spete similare