Compensații aferente anului 2014. Incidența Orientărilor ue 2014/c204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020.

Decizie 322 din 26.02.2016


Compensații aferente anului 2014. Incidența Orientărilor  UE  2014/C204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020.

Raportat la anul pentru care reclamantul intimat a solicitat compensaţiile băneşti pentru anul 2014, Curtea de Apel menţionează că în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 01.07.2014 au fost publicate Orientările Uniunii Europene 2014/C 204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014 -2020, acestea fiind aplicabile începând cu aceeaşi dată.

Aşadar, începând cu anul 2014, acordarea ajutoarelor de stat din cadrul acestei măsuri, sub forma compensaţiilor solicitate de reclamant reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafaţa deţinută în proprietate, situată în zona de conservare a sitului Natura 2000 Munţii T., se poate face cu respectarea condiţiilor prezentate în Orientările UE 2014/C 204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 322/26  februarie 2016

Prin sentinţa administrativă nr…/CAF/2015,  pronunţată  de Tribunalul Alba - Secţia de Contencios Administrativ, Fiscal şi de  Insolvenţă  în dosar nr…/107/2015, a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamantul Composesoratul Urbarial A.Z., în contradictoriu cu pârâţii COMISARIATUL  DE  REGIM  SILVIC  ŞI  CINEGETIC  C.N. şi  M.M.A.P. şi în consecinţă s-a dispus anularea actului administrativ emis de pârâtul COMISARIATUL DE REGIM SILVIC ŞI CINEGETIC C.N.  înregistrat sub nr…/20.02.2015 şi obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului suma de 249.602,70 lei cu titlu compensaţii băneşti reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafaţa de 1004 ha, situată în zona de conservare a sitului Natura 2000 Munţii T., pentru anul 2014, precum şi dobânda aferentă începând cu data de  29.12.2014  şi  până  la data plăţii, precum şi la plata, în solidar, a sumei de 5150 lei către acelaşi reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pârâtul  M.M.A.P. (în continuare M.M.A.P.), a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, criticând-o pentru nelegalitate, motiv pentru care, invocând incidenţa prevederilor art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, urmare a rejudecării cauzei în fond, respingerea acţiunii formulată de composesoratul reclamant, drept inadmisibilă şi netemeinică.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond, a arătat recurentul, a omis a avea în vedere faptul că în lipsa cadrului legal, respectiv avizelor acordate de către toate instituţiile de specialitate implicate, acesta nu poate proceda la acordarea sumelor solicitate de reclamantă drept compensaţii.

Schema de ajutor de stat având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului privind aprobarea normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după aprobarea acestui act normativ intern. Plata compensaţiilor solicitate de reclamant, a menţionat recurentul, este condiţionată de îndeplinirea a două condiţii cumulative în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în zonele T1 şi T2 situate în siturile de protecţie Natura 2000, respectiv emiterea deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiţie deja îndeplinită şi adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiţie ce nu a fost îndeplinită până în prezent.

Ca atare, a menţionat recurentul, în prezent nu există bază legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii  de  Guvern cu obiectul  de reglementare menţionat.

În plus, a mai menţionat recurentul, creanţa solicitată de reclamantul intimat, cu titlu de compensaţii, nu are caracter cert, lichid şi exigibil, existenţa certă a acesteia fiind condiţionată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculate concret întinderea acestora.

Măsurile de compensare sub forma ajutorului de stat, s-a arătat în continuare de către recurentă, stabilite prin art.97 alin.1 lit.b)  din  Legea nr.46/2008, nu pot fi aplicate până la îndeplinirea condiţiei suspensive de care sunt afectate, respectiv adoptarea hotărârii de  Guvern aflate în discuţie, acestea având un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarilor, în condiţiile în care au ca obiect reglementarea atât a modului de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, inclusiv procedurile de supraveghere şi control.

În lipsa acestor norme, a conchis recurentul, nu pot fi verificate şi avizate formularele decont justificativ pentru acordarea de compensaţii de către autorităţile abilitate în acest sens.

În fine, recurentul a menţionat că nu se poate reţine culpa acestuia având în vedere că, în lipsa normelor metodologice, documentaţia înaintată nu are o bază legală de calculaţie privind întinderea prejudiciului solicitat cu titlu de compensaţie, a verificării sau avizării acestora de către instituţiile abilitate, inclusiv a efectuării plăţii, iar pe de altă parte acesta nu se poate substitui atribuţiilor autorităţilor publice centrale responsabile privind aprobarea şi publicarea normelor legale menţionate.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul pârât Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic  C.N. a solicitat admiterea recursului declarat de pârâtul recurent M.M.A.P., solicitând casarea hotărârii recurate, ca inadmisibilă şi netemeinică.

Prin întâmpinare depusă de reclamantul intimat s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală, a hotărârii pronunţată de prima instanţă.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, reclamantul a învederat, în esenţă, că soluţia pronunţată de tribunal este în deplină concordanţă cu prevederile legale aplicabile în domeniul specific al acordării ajutoarelor de stat.

Astfel, intimatul reclamant a arătat că baza juridică de acordare a ajutorului de stat aferent anului  2014  se  regăseşte în art.97 alin.1 lit.b) din Legea nr.46/2008, modificată prin  Legea nr.13372015, în timp ce Normele metodologice de acordare a ajutorului  se regăsesc clar în prevederile H.G. nr.861/2009, act normativ în vigoare care îşi produce efectele.

În altă ordine de idei, reclamantul intimat a învederat în mod expres că ajutoarele de stat aferente anului 2014 nu au fost vizate de Î.C.C.J. cu prilejul dezlegării chestiunii de drept  ce a format obiectul dosarului nr…/1/2015, privind interpretarea dispoziţiilor  art.97  alin.1 lit.b) Cod silvic coroborat cu art.6 alin.2 din H.G.  nr.861/2009, prin raportare la art.4  lit.s  pct.4 coroborat cu art.5 alin.1 din O.G. nr.14/2010, în condiţiile în care sesizarea a privit exclusiv compensaţiile/ajutoarele de stat aferente perioadei de valabilitate a Deciziei CE, respectiv  01.01.2010-31.12.2013, după cum, fără echivoc, rezidă din chiar modul în care sesizarea a fost formulată.

Ca atare, reclamantul a menţionat că soluţia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie acestei dezlegări în drept nu produce efecte juridice asupra situaţiei existente prin raportare la anul 2014.

În fine, reclamantul intimat a conchis că, în prezent, rezidă fără echivoc că HG nr.861/2009 şi Anexele aferente privind modalitatea de calcul se aplică, producându-şi efectele, nefiind modificată sau abrogată de niciun alt act normativ, un nou proiect urmând să îşi producă efectele, după aprobare, numai pentru viitor.

Analizând hotărârea instanţei de fond, prin raportare la cadrul legal incident litigiului pendinte, precum şi prin prisma criticilor formulate de către recurentul pârât, Curtea de Apel a constatat că recursul declarat împotriva acesteia este fondat, pentru considerentele ce succed:

Măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite  prin  dispoziţiile art.97 alin.1 lit.b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă Natura 2000 din cadrul Uniunii.

Hotărârea Guvernului nr.861/2009 a aprobat Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

Până la data de 31.12.2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat cu legislaţia unională, prevederile anexei V pct.3-Agricultura lit.b) din tratatul de aderare a României, ratificat prin Legea nr.157/2005, stabilind că ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca ajutoare existente, până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, respectiv  31.12.2009.

Prin urmare, după cum într-o manieră lipsită de echivoc, convingătoare şi ineluctabilă a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr.36/23.11.2015, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosar nr…/1/2015, Normele metodologice aprobate prin  H.G.  nr.861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârşitul anului 2009.

Prin aceeaşi decizie, obligatorie potrivit prevederilor art.521 alin.3 Cod procedură civilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a menţionat că plata compensaţiilor solicitate în temeiul art.97 alin.(1) lit.b) din Codul silvic coroborat cu art.6  din H.G. nr.861/2009, pentru perioada 2010-2013, reprezintă ajutor de stat, motiv pentru care, în raport cu dispoziţiile art.3 alin.(1) din O.U.G. nr.117/2006, trebuie să fie autorizate de Comisia Europeană şi aprobate prin legislaţia internă, astfel că normele metodologice ce trebuiau a fi adoptate de Guvern, căruia prin  O.G.  nr.14/2010 i s-a conferit competenţa de a acorda forme de ajutor de stat pentru plăţile Natura 2000, aveau rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care ar fi avut ca obiect de reglementare atât modul de calcul cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control.

Instanţa  supremă a  mai  arătat  că, după intrarea în vigoare a  O.G. nr.14/2010, Normele metodologice adoptate prin  H.G. nr.861/2009 nu mai continuă să producă efecte juridice şi, constatând că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene  nr.C  (2012) 5.166 final din 19.07.2012, respectiv proiectul de hotărâre a Guvernului privind noile Normele metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii, aferente perioadei  2010-2013, nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial această hotărâre, a conchis, la data pronunţării deciziei evocată, că nu există bază legală pentru acordarea compensaţiilor aferente perioadei de referinţă menţionată.

Raportat la anul pentru care reclamantul intimat a solicitat compensaţiile băneşti pentru anul 2014, Curtea de Apel menţionează că în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 01.07.2014 au fost publicate Orientările Uniunii Europene 2014/C 204/01 privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, acestea fiind aplicabile începând cu aceeaşi dată.

Potrivit  pct.5  din aceste Orientări, Comisia a propus ca statele membre să îşi modifice schemele de ajutoare existente pentru a se conforma orientărilor, până cel mai târziu la data de 30.06.2015, Comisia considerând ajutoarele de stat pentru dezavantaje legate de zonele forestiere Natura 2000 ca fiind compatibile cu piaţa internă în temeiul art.107 alin.3  lit.c)  din tratat în cazul în care acestea respectă principiile comune de evaluare din orientări şi condiţiile.

Aşadar, începând cu anul 2014, acordarea ajutoarelor de stat din cadrul acestei măsuri, sub forma compensaţiilor solicitate de reclamant reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă de pe suprafaţa deţinută în proprietate, situată în zona de conservare  a sitului  Natura  2000 Munţii T., se poate face cu respectarea condiţiilor prezentate în  Orientările  UE 2014/C 204/01  privind  ajutoarele  de stat  în sectoarele agricol şi forestier  şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020  şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Practic este vorba despre o normă legală pe care Statul Român trebuie să o edicteze în aplicarea prevederilor menţionate la secţiunea 2.2 a capitolului 2 din Orientările UE pentru perioada 2014-2020 (2014/C 204/01), coroborate cu prevederile art.30 din Regulamentul  UE  nr.1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat  din  FEADR şi cu prevederile art.10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.808/2014 al Comisiei din 17.07.2014 de stabilire a normelor de aplicare a regulamentului  UE  nr.1305/2013, precum şi cu respectarea prevederilor H.G. nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Însă, în lipsa unor măsuri stabilite printr-o normă internă având ca obiect de reglementare acordarea acestor ajutoare, acordarea compensaţiilor prevăzute de art.97 alin.1 lit.b) din Legea nr.46/2008 nu este posibilă.

În acest context, nu poate fi primită teza avansată de reclamantul intimat potrivit  căreia  Normele  metodologice  adoptate  prin H.G. nr.861/2009 continuă să producă efecte, nefiind abrogate, deoarece acestea se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârşitul anului 2009, după cum anterior s-a mai arătat.

În plus, Decizia Comisiei Europene nr.C (2012) 5.166 final din data de 19.07.2012, prin care a fost avizată favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul hotărârii de Guvern, pe care acesta a fost abilitat să o emită, în temeiul art.5 din  O.G.  nr.14/2010, şi apreciat de Comisie ca temei juridic al schemei, a fost emisă în cadrul procedurilor instituite prin Orientările comunitare privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier pentru perioada 2007-2013, orientări abrogate începând cu data aplicării  Orientărilor  UE  privind ajutoarele de stat în sectoarele menţionate pentru perioada 2014-2020, respectiv începând cu data de 01.07.2014.

Prin urmare, reclamantul nu poate invoca cu succes în susţinerea pretenţiilor formulate  Decizia Comisiei nr. C (2012) 5.166 final din data de 19.07.2012, aceasta referindu-se, pe de o parte la schema ajutoarele de stat acordabile în baza Orientărilor UE pentru  perioada 2007-2013, iar pe de altă parte orientările din urmă menţionate erau, la data formulării acţiunii introductive, abrogate, astfel că nu pot constitui în ansamblul procedurilor instituite de acestea drept temei al ajutorului de stat pe care reclamanta îl solicită cu titlu de compensaţii financiare.

În consecinţă, pentru considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul art.496 şi 498 alin.2 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art.20 alin.3 din  Legea  nr.554/2004, Curtea a procedat la admiterea recursului declarat de pârâtul M.M.A.P. împotriva sentinţei administrative nr…/CAF/2015 pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia de Contencios Administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, pe care casat-o  pentru  greşita  interpretare  şi aplicare a normelor de drept material anterior evocate în cuprinsul prezentei.

Rejudecând procesul în fond, pentru considerentele regăsite în cele precedente, Curtea a procedat la respingerea, ca nefondată, a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Composesoratul U.A.Z., în contradictoriu cu pârâţii M.M.A.P.  şi Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic C.N., în prezent Garda Forestieră C .

Domenii speta