Perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de şomaj. Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Prevalenţa normei derogatorii în raport de norma generală.

SECŢIA I-A CIVILĂ

ASIGURĂRI SOCIALE

Perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de şomaj. Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Prevalenţa normei derogatorii în raport de norma generală.

- art. 34 alin. 1 lit. a) şi art. 35 alin. 1 din Legea nr. 76/2002

- art. 51 alin. 1 lit. a) din Codul muncii

- art.1, art. 2 alin. 1, art. 5, art. 6, art. 9 alin. 4 şi art. 22 din O.U.G. nr. 111/2010

- art. 36 din Hotărârea nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010

În speţă, este îndeplinită cerinţa impusă de textul art. 34 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 76/2002, intimata având realizat un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, fundamentul legal al unei atari concluzii rezidând în prevederile O.U.G. nr. 111/2020, şi anume textul art. 22 în care se statuează că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1, respectiv la art. 5, art. 6, art. 9 alin. 4, constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 76/2002, perioada concediului pentru creşterea copilului prevăzut la art. 2 alin. 1 şi art. 6 constituind vechime în muncă şi în serviciu, astfel că respectiva perioadă trebuie avută în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.

Date fiind reglementările aduse odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 111/2010 sub aspectul drepturilor acordate persoanelor aflate în concediu pentru creşterea copilului după data de 1 ianuarie 2011, rezultă cu puterea evidenţei că acest act normativ conţine dispoziţii derogatorii de la Legea nr. 76/2002 şi totodată de la Codul muncii, astfel că susţinerile apelantei întemeiate pe prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr.76/2002 şi ale art. 51 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, se impun a fi înlăturate, norma derogatorie având prevalenţă în raport de norma generală.

Curtea de Apel Oradea, Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 1093/2015 - A din 03.12.2015 (dosar nr. 3649/111/2014**)

Prin sentinţa civilă nr. 378/LM din data de 29.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 3649/111/2014**, s-a admis în parte contestaţia precizată formulată de contestatoarea T. R. A., în contradictoriu cu intimata AJOFM B., şi în consecinţă:

S-a dispus anularea dispoziţiei nr.xxxx din 12 iunie 2014 emisă de intimată.

A fost obligată intimata la plata în favoarea contestatoarei a indemnizaţiei de şomaj.

S-au respins restul pretenţiilor.

S-a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea nr.xxxx din 14 mai 2015, contestatoarea a solicitat, stabilirea şi acordarea indemnizaţiei de asigurări sociale pentru şomaj în conformitate cu prevederile Legii nr.76/2002 cu modificările şi completările ulterioare şi art.22 din OUG nr.111/2010, completat cu art.36 din Normele Metodologice la OUG nr.111/2010, cerere soluţionată prin dispoziţia nr.xxxx din 12 iunie 2014, în sensul respingerii acesteia.

Instanţa a mai reţinut că motivul respingerii dreptului la indemnizaţie de şomaj este faptul că nu a realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare înregistrării cererii.

Împotriva dispoziţiei de respingere a indemnizaţiei de şomaj, contestatoarea a formulat plângere prealabilă, înregistrată la intimată sub nr.xxxxx/09.10.2014, soluţionata prin răspunsul înregistrat sub nr.xxxxx/AJOFM BH/29.10.2014 emis de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Din conţinutul răspunsului instanţa a reţinut că intimata în mod temeinic a respins dreptul la indemnizaţia de şomaj a contestatoarei.

Din probatoriul administrat în cauza, respectiv adeverinţa nr.xxxx din 02.05. 2014 emisă de A. J. P. I. S. B., instanţa a reţinut că, contestatoarea a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de 2 ani şi indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului, pe perioadele 01.02.2010- 30.06.2010, 01.07.2010-31.07.2010, 01.08.2010-31.12.2010, 01.01.2011-30.10.2011, 01.11.2011-03.11.2011, 17.06.2012-30.09.2012, 01.10.2012-31.03.2014, 01.04.2014-04.04.2014.

Astfel , instanţa a reţinut din înscrisurile depuse în probaţiune, ca în perioadele 01.02.2010-03.11.2011 şi 17.06 2012-16.06.2012, contractul de munca a reclamantei a fost suspendat urmare a concediului pentru creşterea copilului în vârsta de 2 ani, iar în perioada 01.10.2009-31.01.2011 şi 07.11.2010-16.06.2012 contractul de munca a reclamantei a fost suspendat pentru incapacitate temporara de munca

În conformitate cu prevederile Art. 34 alin. lit.a) din Legea nr.76/2002: şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj daca îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;Lit. a) a alin. (1^1) al art. 34 a fost modificata de pct. 9 al art. X din OG nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicata în Monitorul Oficial nr. 891 din 30 decembrie 2010, în sensul că (1^1) La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzuta la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul: perioada de suspendare a raporturilor de munca sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporara de munca în care plata indemnizaţiei se suporta de unitate, conform legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. 1 şi 2 din OUG nr.111/2010 care reglementează drepturile după data de 01.01.2011: Perioada în care o persoana beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1),respectiv la art. 5, art. 6, art. 9 alin. (4) şi (5) constituie perioada asimilata stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de munca, cu modificările şi completările ulterioare.

Perioada concediului pentru creşterea copilului prevăzut la art. 2 alin. (1) şi art. 6 constituie vechime în munca şi în serviciu, precum şi în specialitate şi se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda în raport cu acestea

De asemenea, potrivit art.36 din Hot. nr. 52 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunara pentru creşterea copiilor, perioada în care se beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului constituie perioada asimilata stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, precum şi în sistemul asigurărilor sociale de şomaj.

Prevederile O.U.G. nr.111/2010, sunt ulterioare Legii nr.76/2002 şi au un caracter special, şi deriva din necesitatea existentei unor masuri de protecţie în situaţia în care, după revenirea la activitatea profesională a părintelui care a beneficiat de drepturile prevăzute de OUG nr.111/2010, cu modificările ulterioare , acesta îşi poate pierde locul de munca.

De asemenea, s-a constatat fără putinţă de tăgadă faptul că dispoziţiile O.U.G. nr. 111/2010, prin art. 22 din acest act normativ, stabilesc un nivel de protecţie, al salariatei/ului care a beneficiat de concediu de creştere a copilului în vârsta de pana la 2 ani. Raţiunile pentru care legiuitorul a dispus în acest sens au desigur ca scop protecţia situaţiei familiale a salariatei/ului, respectiv a copilului minor al acesteia, ca urmare a pierderii locului de munca al mamei/tatălui şi lipsirea totala de mijloace financiare de creştere a copilului, în perioada imediat următoare revenirii din concediu de creştere copil.

Prin urmare, dispoziţiile art. 22 din O.U.G. nr.110/2010, se completează cu prevederile Legii nr.76/2002, prin conţinutul lor nu au caracter limitativ, astfel ca perioada cât contestatoarea a beneficiat de concediul pentru îngrijirea copilului constituie perioada asimilata stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de şomaj .

Ba mai mult, potrivit art. 21 alin. 3 perioada în care o persoană beneficiază de indemnizaţia prevăzuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 şi art. 9 alin. (4) şi (5) sau se afla în concediul fără plată prevăzut la art. 6, constituie perioada asimilata stagiului de cotizare în vederea stabilirii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute de OUG nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare

Punctul de vedere al Ministerului Muncii şi înregistrat la Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca nr.11367/04.08.2014, referitor la aplicarea dispoziţiilor OUG nr.111/2010 coroborate cu prevederile Legii nr.76/2002 , nu are putere legislativa, având caracter de recomandare.

Potrivit art. 119 alin. 1 şi 2 din Legea nr.76/2002 cu modificările ulterioare: Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii. Litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se soluţionează în regim de urgenta, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar daca prin lege speciala se prevede altfel.

În contextul considerentelor mai sus expuse, instanţa a apreciat contestaţia ca fiind întemeiată, a dispus anularea dispoziţiei nr.xxxx din 12 iunie 2014 emisa de intimata şi ca o consecinţă, a obligat intimata la plata în favoarea contestatoarei a indemnizaţiei de şomaj.

Urmare a anularii dispoziţiei nr.xxxx/12.06.2014, instanţa raportat la textul legal mai sus menţionat, a apreciat adresa înregistrată sub nr.xxxxx/AJOFM BH/29.10.2014 emisa de Ministerul Muncii Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ca fiind răspuns la plângerea contestatoarei, cuprinzând în conţinut o detailarea a motivelor de respingere a acordării indemnizaţiei de şomaj .

Nu s-au acordat contestatoarei cheltuielile de judecată solicitate, respectiv taxa de timbru, întrucât potrivit art.126 din Legea nr.76/2002 coroborat cu art.29 alin. 1 lit.b) din OUG nr.80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la stabilirea şi plata ajutorului de şomaj.

Asistenţii judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condiţiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeaşi opinie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A.J.O.F.M. B., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii.

Prin motivele de apel au fost invocate următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 22 din OUG nr. 110/2010 se completează cu prevederile Legii nr. 76/2002, deoarece Legea nr. 76/2002 reprezintă legea specială în materia asigurărilor pentru şomaj şi aceasta conţine deja măsuri de protecţie care să vizeze situaţia persoanelor cărora le încetează concediul de creştere a copilului dacă îşi pierd locul de muncă ocupat anterior acestei perioade, această lege reglementând distinct şi expres modul de stabilire şi de calculare a indemnizaţiei de şomaj care se acordă în cazul acestor persoane;

- art. 34 alin. 11 lit. a din Legea nr. 76/2002 reglementează în mod expres faptul că, la stabilirea perioadei de 24 luni, prevăzută la alin. 1 lit. a din lege, nu se ia în calcul perioada de suspendare a raporturilor de muncă, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii;

- potrivit art. 51 alin. 1 lit. a din Codul muncii, în perioada în care o persoană se află în concediul de creştere a copilului, raporturile de muncă sunt suspendate;

- conform art. 35 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, în cazul persoanelor care au avut raporturile de muncă suspendate, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizate înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii;

- Legea nr. 76/2002 face distincţie între stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii, condiţie expres prevăzută la art. 34 alin. 1 lit. a din lege, în vederea stabilirii dreptului la indemnizaţia de şomaj şi stagiul total de cotizare, în funcţie de care se stabileşte în mod diferenţiat cuantumul indemnizaţiei de şomaj, conform art. 39 din Legea nr. 76/2002;

- în cazul reclamantei, nu s-a ajuns la etapa de aplicare a prevederilor art. 22 alin. 1 din OUG nr. 111/2010 referitoare la perioada asimilată stagiului de cotizare, deoarece acestea se aplică persoanei căreia i s-a stabilit dreptul a indemnizaţia de şomaj conform condiţiilor prevăzute de Legea nr. 76/2002;

- în consecinţă, dispoziţiile art. 22 alin. 1 din OUG nr. 111/2010 reglementează doar stagiul total de cotizare în funcţie de care se determină cuantumul indemnizaţiei de şomaj şi nicidecum condiţia care trebuie îndeplinită pentru deschiderea dreptului de a beneficia de această indemnizaţie, condiţie impusă de art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002 pe care reclamanta nu a îndeplinit-o la data depunerii cererii.

În drept au fost invocate Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, modificată şi completată, HG nr. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, modificată şi completată, Codul de procedură civilă, OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că Legea nr. 76/2002 este lege generală (sediul materiei), iar OUG nr. 110/2011 este un act normativ ulterior şi derogator, care vine să reglementeze o situaţie specială şi care, ca atare, este aplicabil în speţă; intimata învederează că, în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond faptul că apelanta a nesocotit dispoziţii legale şi obligatorii, de asemenea, judicios a arătat că dispoziţiile art. 22 din OUG nr. 111/2010 se completează cu prevederile Legii nr. 76/2002, care prin conţinutul lor nu au caracter limitativ, ca atare perioada în care contestatoarea a beneficiat de concediul pentru îngrijirea copilului constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de şomaj.

Prin răspuns la întâmpinare, apelanta arată că nu are nici o relevanţă faptul că OUG nr. 110/2010 este ulterioară Legii nr. 76/2002 deoarece OUG nr. 110/2010 nu conţine dispoziţii legale care să reglementeze condiţiile de acordare a indemnizaţiei de şomaj, aceasta nu cuprinde dispoziţii derogatorii, fiind lege specială pentru acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului, iar nu pentru deschiderea dreptului de a beneficia de şomaj. Intimata confundă termenii de stagiu minim de cotizare şi stagiu total de cotizare, Legea nr. 76/2002 făcând distincţie clară între cele două situaţii. Fără temei legal instanţa de fond a reţinut că perioada în care contestatoarea a beneficiat de concediul pentru îngrijirea copilului perioadă asimilată stagiului minim de cotizare în sistemul asigurărilor pentru şomaj pentru stabilirea dreptului la şomaj. Ţinând cont de dispoziţiile art. 22 alin. 2 din OUG nr. 111/2020, apelantul concluzionează că în mod temeinic i-a respins intimatei dreptul la indemnizaţia de şomaj.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin Dispoziţia nr. xxxx din 12 iunie 2014 emisă de A.J.O.F.M. a judeţului B. s-a dispus respingerea, începând cu data de 14 mai 2014, a dreptului la indemnizaţia de şomaj, solicitată de intimată prin cererea înregistrată la A.J.O.F.M. B. cu nr. xxxx din 14 mai 2014, cu motivarea că aceasta nu a realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare înregistrării cererii.

Decizia sus-menţionată a fost comunicată intimatei alăturat actului nr. xxxx din 12 iunie 2014, în cuprinsul căruia s-a relevat că, în perioada 20.11.2008 – 07.04.2014, aceasta a realizat un stagiu de cotizare la bugetul asigurărilor pentru şomaj de 10 luni şi 16 zile, în perioadele 01.02.2010 – 03.11.2011 şi 17.06.2012 – 01.04.2014 contractul de muncă i-a fost suspendat, aceasta beneficiind de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar în perioadele 01.10.2009 – 31.01.2011 şi 07.11.2011 – 16.06.2012 contractul de muncă a fost suspendat pentru incapacitate temporară de muncă, făcându-se trimitere la prevederile art. 34 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 76/2002.

În speţă, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 21 alin. 3 şi art. 22 din OUG nr. 111/2011, care statuează că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile de indemnizaţie pentru creşterea copilului constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, perioada concediului pentru creşterea copilului constituind vechime în muncă şi în serviciu, precum şi în specialitate, fiind avută în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.

Potrivit adeverinţei nr. 110 din 30.04.2014 emisă de „A. D.” SRL B., intimatei i-a încetat contractul individual de muncă conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii coroborat cu art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 prin Decizia nr. 6 din 07.04.2014.

În perioada premergătoare cererii înregistrate la apelanta pârâtă sub nr. xxxx/14 mai 2015, şi anume în perioada de referinţă înscrisă în textul art. 34 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 76/2002, intimata a fost beneficiara indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la 2 ani,în intervalul 17.06.2012 – 01.04.2014 aflându-se în concediu de îngrijire a copilului, iar în perioada 08.04.2014 -07.05.2014 a fost angajată la SC L. SRL.

Se poate conchide aşadar că cerinţa impusă de norma de drept mai sus-enunţată este îndeplinită în speţă, intimata având realizat un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.

Fundamentul legal al concluziei mai sus-expuse rezidă în prevederile OUG nr. 111/2020, şi anume textul art. 22 în care se statuează că perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1, respectiv la art. 5, art. 6, art. 9 alin. 4 constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare,perioada concediului pentru creşterea copilului prevăzut la art. 2 alin. 1 şi art. 6 constituind vechime în muncă şi în serviciu, respectiva perioadă fiind avută în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.

În acelaşi context, trebuie evocată şi dispoziţia înscrisă în art. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, conform căreia prevederile art. 2 – 29 reglementează drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, intimata intrând aşadar sub incidenţa dispoziţiilor acestui act normativ.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 36 din Hotărârea nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010, conform cărora perioada în care se beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de şomaj.

Date fiind reglementările aduse odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 111/2010 sub aspectul drepturilor acordate persoanelor aflate în concediu pentru creşterea copilului după data de 1 ianuarie 2011, nu subzistă nici un temei legal în considerarea căruia să fie primite criticile apelantei, rezultând cu puterea evidenţei că acest act normativ conţine dispoziţii derogatorii de la Legea nr. 76/2002 şi totodată de la Codul muncii, astfel că susţinerile apelantei întemeiate pe prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr.76/2002 şi ale art. 51 alin. 1 lit. a din Codul muncii, se impun a fi înlăturate, norma derogatorie având prevalenţă în raport de norma generală.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentinţa fiind păstrată în totul.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelanta a fost obligată la plata sumei de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând valoarea onorariului avocaţial.

Domenii speta

Spete similare