Infracțiunea de omor şi infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Diferenţe. Încadrarea juridică corectă

Multitudinea loviturilor aplicate concomitent de ambii inculpaţi, chiar şi după căderea acesteia la pământ, lovituri de mare intensitate, aplicate cu pumnii şi picioarele duc la concluzia  că inculpaţii  chiar dacă  nu au urmărit, au acceptat ca loviturile aplicate asupra victimei să aibă consecinţe grave asupra acesteia, inclusiv să ducă la deces, situaţie în care încadrarea juridică a faptei este aceea de omor, prevăzută de art. 188 al. 1 Cod penal şi nu aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cod penal.

 Sentinţa penală nr. 748/23.06.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 57/31.03.2016, Tribunalul Vrancea în baza dispoziţiilor art. 386 Cod procedură penală a respins ca nefondată cererea de schimbare încadrare juridică din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal formulată de părțile civile C.L. și C.M.I., precum și cererea de schimbare încadrare juridică din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal formulată de inculpații N.C. și T.B.A.

S-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile inculpaților dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza dispoziţiilor art. 195 Cod penal a fost condamnat inculpatul C.N., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului Chivu Năstase.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 04.08.2014 la zi.

În baza dispoziţiilor art. 195 Cod penal a fost condamnat inculpatul T.B.A., la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului T.B.A.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 04.08.2014 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații C.N. și T.B.A., cu respectarea dispoziţiilor art.5 alin.5 teza a II-a din actul normativ menţionat, în sensul informării inculpaților că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 397 Cod procedură penală şi  art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1349, 1357, 1370 și 1381 și următoarele Cod civil, au fost obligaţi inculpaţii să plătească în solidar despăgubiri civile după cum urmează:

 - părții civile C.L. suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale;

- părții civile C.M.I. prin reprezentant legal C.L. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale;

- părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea suma de 62,28 lei plus dobânda legală de la data de 22.07.2014, cu titlu de despăgubiri civile;

- părții civile Spitalul Județean de Urgență ”Sf. P.” F. suma de 2.825,35 lei cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală de la data de 31.07.2014.

restul daunelor morale solicitate de părțile civile C.L. și C.M.I. prin reprezentant legal, ca nefondate.

În baza dispoziţiilor art. 1390 alin. 3 și art. 1393 alin. 1 Cod civil s-a respins ca nefondată, cererea părții civile C.M.I. prin reprezentant legal C.L. pentru prestație periodică.

S-a dispus restituirea către partea civilă C.L. a unui telefon mobil marca Samsung, dual SIM, cu carcasă din plastic de culoare neagră și față metalică de culoare argintie ridicat de la partea civilă la data de 01.08.2014, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza dispoziţiilor art. 276 alin. 1, 2 și 4 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească părţii civile C.L. câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de acesta, în sumă de câte 3.200 lei fiecare inculpat, din aceste cheltuieli avansate de stat suma de 2.140 lei reprezintă taxa medico-legală pentru prima expertiză ce va fi achitată prin ordin de plata in contul Spitalului Judeţean de urgenta „Sf. P.” F. și 145 lei taxa medico-legală pentru noua expertiză.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru minora parte vătămată în cuantum de 195 lei (av. C.D.) s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Inculpații C.N. și T.B.A. locuiesc în comuna U., sat U., jud. V., aceștia fiind în relații apropiate, consătenii cunoscând că sunt ”naș și fin”.

Pe aceeași uliță cu imobilul inculpatului C.N. se află și proprietatea victimei C.C, situată la o distanță de aproximativ 100 m.

Inculpatul C.N. și victima C.C. au fost în relații de prietenie până în urmă cu aproximativ doi ani când, potrivit susținerilor inculpatului C.N., victima C.C. i-ar fi solicitat să dea o declarație într-un dosar în care era cercetat, fiind refuzată. După acest moment au apărut frecvent discuții în contradictoriu și jigniri în principal între inculpatul C.N. și victima C.C., în aceste scandaluri fiind implicate ocazional și soția victimei, C.L., precum și soacra inculpatului, V.I.

În după-amiaza zilei de 22.07.2014, inculpații s-au întâlnit la locuința lui C.N. în jurul orei 16:30, unde au consumat băuturi alcoolice și au stat de vorbă, programând să petreacă împreună o parte a concediului din vară. Tot aici s-au aflat și fiul lui C.N., C.F., soția și soacra aceluiași inculpat, C.C. și respectiv V.I.

În jurul orei 18:30, martora V.I., soacra inculpatului, a plecat la un magazin din centrul satului pentru a face cumpărături, iar pentru aceasta, a fost nevoită să treacă prin dreptul casei victimei C.C. care tocmai deschidea porțile de acces auto.

Pe fondul tensiunilor dintre cele două familii, martora și victima și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare și injurii, martora continuându-și drumul spre magazin. La revenirea spre casă a mai existat un schimb scurt de cuvinte cu victima în aceeași termeni jignitori.

Când a ajuns acasă, martora V.I. a povestit cele întâmplate, relatările acesteia fiind auzite și de martora T.R.I., concubina inculpatului T.B.A. Ulterior, aceasta a plecat din curtea casei lui C.N., pentru a reveni doar câteva ore mai târziu pentru a-l lua acasă cu mașina pe T.B.A.

Deranjat de faptul că soacra ”nașului” său a fost jignită de C.C., cu care el însuși avusese în trecut unele schimburi de replici jignitoare, inculpatul T.B.A. a luat inițiativa de a suna victima pentru a-i cere socoteală cu privire la atitudinea sa.

Astfel, în intervalul orar 19:15-19:42 au existat 4 apeluri între numerele de telefon 0771/465658 (T.B.A.) și 0768/792552 (C.C.), la orele 19:15 (589sec.), 19:22 (22.sec.), 19:28 (72 sec.) și 19,42 (492 sec.).

În legătură cu acest aspect martora C.L. susține că au existat circa 7 apeluri primite de soțul său, ocazie cu care a recunoscut vocile celor doi inculpați care îl chemau să se bată, să rezolve problemele dintre ei ”ca bărbații”.

Deși într-o primă fază, victima a luat în glumă îndemnurile inculpaților, insistența acestora l-a determinat până la urmă pe acesta să dea curs acestor chemări, în drumul spre locuința lui C.N. fiind văzut vorbind la telefon de martorul B.N. La întrebarea acestuia, victima a răspuns că se ceartă cu ”C.”, dar nu a dat ascultare nici îndemnurilor martorului de a se liniști, pentru că nu merită să se certe cu familia C.

După ce a ajuns acasă, martorul B.N.a fost vizitat de G.C., care i-a cerut un pahar de vin ca să-i dea o veste. Acesta l-a îndrumat să meargă pe ulița unde locuiește victima dacă vrea să-l vadă pe C.C. ”bătut măr”. B.N. s-a deplasat pe uliță, observând momentul în care lucrătorii de la SAJ Vrancea acordau îngrijiri medicale victimei.

După întâlnirea cu martorul B.N., victima C.C., despre care inculpații au susținut că era sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la locuința inculpatului C.N. și aici inculpații susțin că un timp au discutat cu acesta civilizat și chiar a fost invitată să bea un pahar de vin cu ei la masa amplasată în curtea a doua, sub un măr.

Starea de ebrietate a victimei a fost confirmată de mențiunile din foaia de observație nr. 35964 a Spitalului de Urgență Județean ”Sf. P.” Focșani.

Inculpații susțin că în momentul în care prin curte a trecut martora V.I., victima a început din nou să o înjure, ceea ce l-a deranjat pe inculpatul C.N. care i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, determinând-o astfel să cadă la pământ.

În continuare, inculpații s-au apropiat de victima căzută la pământ și au început să o lovească cu pumnii și picioarele peste cap și în abdomen.

Deoarece victima a rămas inconștientă, la un moment dat a fost stropită cu apă de C.F., lucru observat ulterior și de soția și fiica victimei.

La apelurile insistente ale soției sale, C.C. a reușit să răspundă, confirmându-i că a fost bătut.

Victima a fost scoasă la poartă de C.C. și de V.I., iar de aici a fost preluată de soția și fiica sa, care au sprijinit-o să meargă acasă.

Starea gravă a victimei care se plângea de dureri puternice în abdomen a impus apelul de urgență 112, la fața locului deplasându-se un echipaj de ambulanță care i-a acordat îngrijiri medicale pentru stabilizare, după care victima a fost transportată la Spitalul de Urgență Județean ”Sf. Pantelimon” F., unde s-a intervenit chirurgical în data de 23.07.2014.

Pe fondul complicațiilor postoperatorii, victima a decedat la data de 31.07.2014.

Victima a fost internată în secția Chirurgie ATI a Spitalului de Urgență Județean ”Sf. P.” F., în perioada 23.07-31.07.2014 cu diagnosticul ”Politrumatism prin agresiune.Abdomen acut chirurgical mixt (hemoragic peritonitic). Ruptură duoden. Contuzii unghi colic drept cu dilacerare și efracția peretelui colic. Peritonită fecalodiă. Hemoragie internă prin ruptură de mezenter. Hematom retroperitoneal drept. Traumatism toracic drept cu echimoză lateral. TCC acut închis. Șoc traumatic. Sepsis sever cu MSOF. Stare de ebrietate”.

În cursul urmăririi penale a fost întocmit un prim raport de necropsie medico-legală nr. …/A/2014 din 22.01.2015, constatându-se că moartea victimei C.C. a fost violentă, iar cauza medicală a decesului a fost șocul septic (cu bronhopneumonie generalizată și insuficiență multiplă de organ), complicație terminal survenită în statusul postoperator al unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, peritonită secundară și contuzii la nivelul colonului drept (pentru care s-au efectuat duodenorafie și hemicolectomie dreaptă). S-a mai menționat în raportul de expertiză că leziunile la nivelul extremității cefalice constatate cu ocazia autopsierii au putut fi produse prin loviri cu și de corpuri dure (posibil mijloace specifice omului) la nivelul peretelui abdominal anterior, toate putând data din 22.07.2014. Victima a fost lovită din față (în ortostatism), precum și în poziția culcat (decubit dorsal).

Prin același act medical s-a făcut precizarea că nu s-au constatat omisiuni sau greșeli în acordarea asistenței medicale pe parcursul internării victimei, evoluția nefavorabilă a leziunilor traumatice suferite datorându-se complicațiilor redutabile (atât cele de natura și localizarea leziunilor, cât și cele de natură infecțioasă).

Între leziunile traumatice constatate la autopsia medico-legală și deces există legătură de cauzalitate indirectă (predominant violentă).

În cursul judecății, la solicitarea inculpaților, a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală, prin care s-a concluzionat că moartea lui C.C. a fost violentă, din documentația medicală rezultând că s-a datorat unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, contuzii colon drept și peritonită secundară pentru care s-a intervenit chirurgical și care s-a complicat în evoluție cu șoc septic, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate indirectă.

La momentul adresării în UPU în 22.07.2014, ora 22:10, ecografia abdominală a evidențiat lichid liber intraperitoneal și starea generală a victimei a impus monitorizare activă și reevaluare în dinamică. Elementele semiologioce de abdomen acut chirurgical s-au confirmat în 23.07.2014 ora 06:25 atunci când reexaminarea ecografică certifică prezența lichidului liber în cavitatea peritoneală. Examinarea chirurgicală efectuată la ora 07:55 recomandă internarea în secția chirurgie – ATI, iar examinarea radiografică pe gol efectuată la ora 08:00 relevă prezența pneumoperitoneului. Se stabilește diagnosticul pneumoperitoneu posttraumatic, traumatism toraco-abdominal, traumatism cranio-facial și la ora 08:40 pacientul este transferat la clinica chirurgie-ATI. Intervenția chirurgicală a început la ora 09:45. Pacientul a fost stabil în cursul nopții și a intrat în operație stabil hemodinamic. Din momentul în care s-a diagnosticat sindromul de abdomen acut perforat cu pneumoperitoneu, pregătirile pentru gestul chirurgical au durat aproximativ o oră și 45 de minute (incluzând diagnosticul radiologic și transportul pacientului) ceea ce este în limitele de timp acceptate.

S-a mai precizat în expertiză că sindromul de abdomen acut cu pneumoperitoneu a impus efectuarea intervenției chirurgicale care nu a fost întârziată, fiind efectuată după ce s-a confirmat diagnosticul de abdomen acut chirurgical și în timp util (timpul de o oră și 45 de minute fiind necesar pentru transportul pacientului, pregătirea preoperatorie a pacientului și echipei chirurgicale). Monitorizarea pacientului a fost corectă. Antibioterapia a fost corect manageriată efectuându-se inițial empiric conform protocoalelor, iar după antibiogramă a fost adaptată prin introducerea de colistin pentru pseudomonas aeruginosa. În contextul traumatic al victimei starea de sepsis nu putea fi prevenită prin gesturi sau acțiuni medicale, arătându-se că flora microbiană pusă în evidență prin examenul microbiologic face parte din categoria infecțiilor instraspitalicești.

Nici expertul consilier, propus de inculpatul C.N., nu a reținut cu certitudine ruperea lanțului cauzal între leziunile traumatice și deces, chiar dacă a apreciat că au existat deficiențe în acordarea asistenței medicale, deficiențe care au constituit un factor determinant al decesului, diminuând șansele de supraviețuire.

Situația de fapt reținută rezultă din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, și anume: plângerea victimei, procesele verbale de intervenție la eveniment, procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, declarațiile martorilor, actele medicale, rapoartele de expertiză medico-legală și opinia expertului parte, coroborate și cu declarațiile inculpaților care au recunoscut că au lovit victima.

Raportat la acest probatoriu, instanța constată că în drept, faptele inculpaților C.N. și T.B.A. constând în aceea că, împreună au lovit, în mod repetat şi cu forţă deosebită, cu pumnii şi picioarele, în zona capului şi abdomenului, pe consăteanul lor C.C. în seara zilei de 22.07.2014, provocându-i un politraumatism prin agresiune cu abdomen acut chirurgical mixt (hemoragic şi peritonic), ruptură de duoden, contuzii unghi colic drept cu dilacerare şi efracţia peretelui colic, peritonită fecalidă, hemoragie internă prin ruptură de mezenter, hematom retroperitoneal drept, traumatism toracic drept cu echimoză laterală şi TCC acut deschis care au condus la deces în data de 31.07.2014, întrunesc pentru fiecare dintre inculpați elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal, fiind îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii.

Referitor la cererile de schimbare a încadrării juridice, instanța constată că părțile civile C.L. și C.M.I., prin reprezentant legal, au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor.

Instanța a constatat că, ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor este împrejurarea că, deși la ambele infracțiuni, loviturile sunt aplicate cu intenție, în cazul primei infracțiuni moartea victimei se produce din culpă, inculpatul fie a prevăzut rezultatul faptei lui, dar a crezut că nu se va produce, fie nu a prevăzut acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă. În cazul celei de a doua infracțiuni rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul, chiar l-a dorit sau cu toate că nu l-a dorit, l-a acceptat în mod conștient. În consecință, pentru delimitarea celor două infracțiuni, trebuie analizată poziția subiectivă a inculpatului, intenția cu care acesta a acționat.

În speță, având în vedere că inculpații nu au folosit în comiterea infracțiunii un obiect apt a produce moartea, nu au lovit victima vizând conștient o zonă vitală a corpului, că decesul s-a produs la 9 zile de la data aplicării loviturilor, fiind favorizat și de un fond patologic preexistent, precum și de alte cauze medicale intervenite ulterior, instanța apreciază că inculpații nu au avut intenția de a ucide victima.

Este adevărat că acțiunea violentă a inculpaților a fost concomitentă, dar acest lucru nu este suficient pentru a putea reține existența intenției acestora de a ucide victima, având în vedere faptul că, inculpații și victima au discutat civilizat chiar înainte de momentul lovirii, victima avea o vârstă relativ tânără (43 de ani), ceea ce permite o presupunere generală că persoanele de această vârstă pot avea o rezistență fizică mai mare, precum și faptul că nu se poate reține cu certitudine aplicarea unor lovituri de mare intensitate, potrivit concluziilor din primul raport de expertiză leziunile pledează pentru lovire cu intensitate medie spre mare. Chiar dacă în urma loviturilor s-a produs ruperea unor organe interne (duoden, mezenter), ceea ce evident presupune o forță mai mare în aplicarea loviturilor, decesul a intervenit și urmare altor cauze ulterioare, după cum s-a arătat mai sus, situație în care există un dubiu privind aplicarea de lovituri cu o intensitate atât de mare încât să permită univoc reținerea intenției de a suprima viața victimei.

Lipsa intenției denotă și din comportamentul inculpaților care s-au oprit din lovirea victimei când aceasta a devenit inconștientă și au încercat, împreună cu membrii familiei inculpatului C.N., să dea un prim ajutor victimei.

Nici invitarea telefonică a victimei pentru a rezolva problemele ”ca bărbații” nu indică altă intenție a inculpaților decât cel mult de a o bate pe victimă.

Pentru considerentele arătate instanța a apreciat că nu există elemente care să permită reținerea în cauză a intenției directe sau indirecte de a ucide victima, inculpații lovind victima cu intenție, fiind însă în culpă în raport cu moartea acesteia, astfel că, în baza dispoziţiilor art. 386 Cod procedură penală a respins ca nefondată cererea de schimbare încadrare juridică din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal formulată de părțile civile,

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, instanța a constatat că diferența este dată în principal de urmarea imediată ce constă în cazul primei infracțiuni în decesul persoanei în urma loviturilor, implicit impunându-se o legătură de cauzalitate între activitatea de lovire a victimei și moartea acesteia, în cazul vătămării corporale intervenind o lipsă de vinovăție cu privire la un eventual deces al persoanei lovite.

Inculpații au contestat în cauză existența oricărei legături de cauzalitate între loviturile care le-au aplicat lui Cucută Costel și decesul acestuia, considerând că existența unei legături de cauzalitate indirecte, așa cum se arată în rapoartele de expertiză medico-legală, este insuficientă pentru a se reține vreo vinovăție a lor în raport de acest rezultat.

Legătura de cauzalitate între activitatea de lovire săvârșită de către inculpați asupra victimei și decesul acesteia nu este înlăturată dacă la activitatea acestora se adaugă și alți factori, sens în care doctrina și jurisprudența au fost constante în a stabili că în atare condiții nu este afectat raportul de cauzalitate

În speță, intervenția chirurgicală, tratamentul medical, infectarea victimei cu un virus intraspitalicesc sunt cauze care s-au ivit și suprapus pe cauza inițială, traumatismele suferite de victimă în urma loviturilor aplicate de inculpați, în lipsa cărora rezultatul constând în deces nu s-ar fi produs.

Astfel, contribuțiile ulterioare, care au dus la decesul victimei, nu aparțin altui lanț cauzal, motiv pentru care legătura de cauzalitate între lovituri și deces nu este întreruptă.

Din acest motiv, în cele două expertize medico-legale se menționează existența unei legături indirecte între lovituri și deces.

Chiar și expertul parte propus de către inculpatul C.N. arată că moartea lui C.C. a fost violentă, s-a datorat insuficienței multiple de organ în cadrul șocului septico-toxic, survenit în evoluția peritonitei generalizate consecutive unor rupturi și contuzii ale tubului digestiv, iar deficiențele apreciate de acesta că au existat în acordarea asistenței medicale au avut rol de factor determinant, diminuând șansele de supraviețuire, nefiind exclusă ruperea lanțului cauzal între leziunile traumatice și deces.

Astfel, chiar dacă asistența medicală nu ar fi fost adecvată, existând deficiențe în acordarea acesteia, ca și factor contributiv survenit, nu aparține unui alt lanț cauzal pentru a se putea reține întreruperea legăturii de cauzalitate.

Față de cele arătate, instanța a constatat că actele exercitate de fiecare inculpat de a lovi victima au avut loc cu intenția directă de a aplica o corecție acesteia, moartea victimei fiind urmarea praeterintenționată a loviturilor, întrucât inculpații fie au prevăzut rezultatul faptei lor, dar au crezut că nu se va produce, fie nu l-au prevăzut, deşi puteau și trebuiau să-l prevadă.

Pentru motivele expuse urmează a fi respinsă ca nefondată și cererea acestora de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal.

Astfel, fiecare dintre inculpați a săvârșit infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal, fapta acestora, așa cum a fost reținută mai sus, fiind prevăzută de legea penală, a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi anume praeterintenţia, este nejustificată şi imputabilă fiecăruia dintre ei.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cauză.

Astfel, se au în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii și anume pe fondul consumului de alcool și în legătură cu situații care puteau fi rezolvate pașnic și cărora li  s-a acordat o importanță exagerată, comportamentul victimei față de soacra inculpatului C.N., care a generat lovirea victimei, neconstituind o acțiune deosebită care să justifice apariția stării de agresivitate a inculpaților.

Jignirea soacrei inculpatului C.N. ar fi putut constitui o situație provocatorie, însă doar pentru acest inculpat și cel mult în raport cu prima palmă aplicată victimei, nu și pentru ceea ce a urmat.

Fapta inculpaților este de o gravitate sporită având în vedere aspectele mai sus reținute şi consecinţa finală, ireparabilă, constând în pierderea vieții unei persoane, rezultatul produs prin săvârșirea faptei fiind unul foarte grav.

În ceea ce privește reținerea ca circumstanță atenuantă judiciară a împrejurărilor legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, instanța a avut în vedere aceste aspect doar ca elemente de individualizare și nu ca circumstanță atenuantă conform art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.

Instanța  a avut în vedere la individualizare și comportamentul inițial al inculpaților, care la începutul urmăririi penale au oscilat între diferite apărări, încercând chiar influențarea în mod negative a probatoriului din cauză.

Totodată, pe parcursul procesului s-a încercat prezentarea victimei ca fiind o persoană cu un comportament necorespunzător, care avea antecedente penale, avea probleme cu legea, aspecte irelevante în cauză atâta timp cât nu s-a invocat vreo temere a inculpaților față de victimă ca motivare a faptelor, iar faptele inculpaților nu își pot găsi nicicum vreo justificare în astfel de aspecte ce țin de persoana victimei, chiar de ar fi adevărate. Mai mult, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de partea civilă, victima a fost o persoană cu pregătire militară superioară, s-a implicat în timpul vieții în activități din diverse organizații și potrivit declarațiilor extrajudiciare depuse la dosar aceasta a fost apreciată în comunitate, tot așa cum și inculpații sunt apreciați potrivit înscrisurilor de aceeași natură depuse de aceștia.

Inculpatul C.N. are aproape 45 de ani, este agricultor, căsătorit, are doi copii, din care unul în prezent minor și nu are antecedente penale.

Inculpatul T.B.A. are 28 de ani, este agricultor, necăsătorit și nu are antecedente penale.

Având în vedere cele reținute mai sus, recunoașterea parțială a săvârșirii infracțiunii, dar și lipsa antecedentelor penale, a bunei conduite avută de către inculpați anterior săvârșirii infracțiunii, precum și regretul sincer exprimat de inculpați în ultimul cuvânt, instanța a apreciat că scopul preventiv şi reeducativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse constând în închisoare, pedeapsă ce va fi orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În legătură cu minimul special prevăzut de lege, instanța a reţinut că inculpații au solicitat să se folosească de procedura simplificată în cauză, recunoscând lovirea victimei și practic săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, sens în care au solicitat și schimbarea încadrării juridice, contestând însă orice legătură între lovire și decesul victimei.

Astfel, aceștia au recunoscut doar în parte situația de fapt din actul de sesizare al instanței, prin cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel cum a fost formulate, s-a tins la schimbarea parțială și a situației de fapt reținută în actul de trimitere în judecată, de natură să diminueze răspunderea penală.

Cum instanța nu a constatat o identitate între fapta recunoscută de fiecare inculpat și cea din actul de sesizare ori cea apreciată că trebuie reținută în urma administrării probatoriului, a constatat în consecință și că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală astfel că nu operează reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 195 Cod penal.

Deși art. 195 Cod penal nu prevede ca alături de pedeapsa principală a închisorii să se dispună și interzicerea unor drepturi, instanța a apreciat că săvârșirea unei infracțiuni, precum cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte creează o nedemnitate a inculpaților de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, astfel că în baza art. 67 alin. 1 Cod penal a aplicat fiecărui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, și anume cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată stabilită conf. art. 66 alin. 1 Cod penal, având în vedere că o astfel de pedeapsă este necesară faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârșite de inculpați, împrejurările cauzei şi persoana acestora, aceleași drepturi urmând a fi interzise inculpaților și ca pedeapsă accesorie conform art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal.

Ţinând cont că arestarea preventivă a inculpaţilor C.N. și T.B.A. a fost menţinută succesiv, că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în prezent, existând presupunerea rezonabilă în sensul săvârşirii faptelor ce li se impută acestor inculpaţi, dar şi rezonanţa socială negativă a acestor fapte ce acced în câmpul incriminării, instanța a apreciat că, dată fiind gravitatea faptelor și circumstanțele săvârșirii acesteia, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică, nefiind pertinente măsurile alternative prevăzute de legislaţia naţională, astfel că în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a menţinut în continuare arestarea lor preventivă.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus pentru fiecare inculpat, din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de la 04.08.2014 la zi.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, în cazul persoanelor condamnate pentru infracţiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la acestea, prelevare care se dispune de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare, motiv pentru care, în baza textului de lege menţionat, se va dispune prelevarea probelor biologice de la cei doi inculpați, cu respectarea dispoziţiilor art.5 alin.5 teza a II-a din actul normativ menţionat, în sensul informării inculpaților că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că s-au constituit părți civile: C.L. cu suma de 10.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale; C.M.I. prin reprezentant legal C.L. cu suma de 100.000 lei daune morale; Spitalul Județean de Urgență ”Sf. P.” F. cu suma de 2.825,35 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu victima, plus dobânda legală; Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea cu suma de 62,28 lei reprezentând cheltuieli de transport cu victima plus dobânda legală.

Sub aspectul daunelor morale, instanţa a reţinut ca un fapt incontestabil împrejurarea că infracțiunile săvârșite de inculpați au produs un prejudiciu moral părților civile, prin afectarea în mod iremediabil a dreptului acestora la viața de familie, prejudiciu care, deși nu poate fi realmente cuantificat, se impune a fi acoperit prin acordarea unor sume apreciate de instanță ca reprezentând un cuantum adecvat pentru fiecare dintre acestea, mai mic decât sumele solicitate de cele două părți civile.

Posibilitățile efective de plată ale inculpaților nu pot constitui un criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirilor.

S-a avut în vedere relația strânsă de afecțiune care în mod cert a existat între victimă și fiica acestuia, C.M.I., aflată într-un moment când deja putea să înțeleagă rolul tatălui și în consecință să resimtă lipsa acestuia, minora fiind privată în viitor de a primi sprijin material şi moral de la acesta.

Și soția C.L. a suferit un prejudiciu moral, relațiile de afecțiune dintre aceasta și victimă fiind presupuse, având în vedere și că aceasta a rămas părinte singur cu un copil minor, obligat în consecință să preia atât toate activitățile casei, cât și pe cele legate de creșterea și educarea minorei, fiind lipsită în consecință de sprijinul material și moral al soțului.

Referitor la daunele materiale, acestea au fost dovedite prin depozițiile martorilor I.V. și G.F. care au declarat că partea civilă C.L. a făcut toate pomenirile pentru victimă, după datină și potrivit cu statutul și mai ales cu vârsta victimei, fiind cunoscut faptul că în cazul persoanelor mai tinere și decedate și în condiții mai puțin obișnuite, se fac cheltuieli mai mari, pentru că sunt mai mulți participanți la înmormântare și pomenirea de înmormântare, acordându-se totodată și mai multă grijă modului în care se fac ritualurile religioase, fără a fi vorba despre cheltuieli voluptorii.

Declarațiile martorilor se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosar- adeverință de la Protoieria F. II- Parohia P. I, fotografiile de la înmormântare.

Față de cheltuielile indicate de martori că au fost efectuate la înmormântare și pomenirile ulterioare, înscrisurile de la dosar, având în vedere și suma rezonabilă solicitată cu titlu de daune materiale, se constată că partea civilă a făcut aceste cheltuieli.

Prin faptele lor, inculpații au generat și cheltuielile făcute cu transportarea victimei cu ambulanța la spital, precum și pe cele constând în spitalizarea victimei până la momentul în care a intervenit decesul acesteia, cheltuieli comunicate prin adresă de către cele două instituții.

Astfel, în baza art. 397 Cod procedură penală şi  art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1349, 1357, 1370 și 1381 și următoarele Cod civil fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpații au obligația de a despăgubi persoanele care au suferit un prejudiciu urmare faptei acestora, săvârșită de cei doi împreună, despăgubirea părților civile urmând a fi făcută în solidar, având în vedere dispoziţiile art. 1370 Cod civil, prejudiciul  cauzat în speță fiind produs prin acțiunea simultană a acestora, iar în cauză nu se poate stabili că prejudiciul a fost cauzat doar de unul dintre inculpați, ori că unul dintre inculpați nu îl putea cauza, prejudiciul fiind cauzat de ambii inculpați.

Totodată, conform art. 1382 Cod civil, cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.

În cazul despăgubirilor solicitate de către Serviciul de Ambulanță Vrancea și Spitalul Județean de Urgență ”Sf. Pantelimon” Focșani, au fost obligați inculpații și la dobânda legală, de la data producerii prejudiciului în patrimonial acestor părți civile, mai exact, în cazul cheltuielilor făcute cu transportarea victimei la spital de la data la care victima a fost transportată cu salvarea și respectiv, în cazul cheltuielilor cu spitalizarea, de la data externării/decesului acesteia, conform art. 1381 alin. 1 Cod civil.

Referitor la obligarea inculpaților la plata unei prestații periodice pentru minora CM.I., instanța a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 1390 alin. 1 și 3 Cod civil, minora este persoană îndreptățită la întreținere din partea celui decedat, la stabilirea despăgubirii ținându-se seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Conform dispoziţiilor art. 1393 alin. 1 Cod civil dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparația este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depășește ajutorul ori pensia.

Pentru minoră, potrivit deciziei nr. 156871/04.02.2015 a C.J.P.V. s-a stabilit o pensie lunară în favoarea minorei de 359 lei.

Prestația periodică a fost solicitată în funcție de venitul minim pe economie, venit care nici în trecut și nici în prezent nu poate atinge ori depăși cuantumul pensiei stabilite pentru minoră, calculul prestației având la bază cuantumul prevăzut la art. 529 alin. 2 Cod civil, adică ¼ din venitul lunar net al victimei anterior decesului, în cauză nerezultând că victima ar fi obținut constant venituri în plus peste venitul minim pe economie stabilit prin H.G. nr. 871/2013 și nr. 1091/2014.

Față de cele arătate, a fost respinsă respins ca nefondată cererea pentru obligarea inculpaților la plata unei prestații periodice. 

În baza art. 162 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către partea civilă C.L. a unui telefon mobil marca Samsung, dual SIM, cu carcasă din plastic de culoare neagră și față metalică de culoare argintie ridicat de la partea civilă la data de 01.08.2014 pentru verificarea apelurilor primite de victimă de la inculpați, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, partea civilă formulând și cerere în acest sens în cursul procesului.

În baza dispoziţiilor art. 276 alin. 1, 2 și 4 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească părţii civile C.L. cheltuieli judiciare constând în onorariul pentru apărare potrivit chitanțelor depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel  Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea,  inculpaţii C.N. şi T.B.  şi părţile civilă C.L. şi C.M.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile prin respingerea cererii de obligare a inculpaţilor la plata unei prestaţii periodice pentru minora C.I. începând cu data producerii prejudiciului şi nu cu data pronunţării hotărârii apelate.

De asemenea, apreciază că şi pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt prea mici, solicitând majorarea acestora.

Inculpaţii apreciază hotărârea pronunţată de instanţa de fond ca fiind nelegală sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, motivat de faptul  că  nu au intenţionat să suprime viaţa părţii victimei C.C., precum şi  faptul că  din concluziile rapoartelor expertizelor medicale efectuate în cauză  rezultă că  decesul victimei s-a datorat nu loviturilor aplicate, ci datorită unei infecţii intraspitaliceşti.

În subsidiar, inculpaţii solicită ca în cazul condamnării lor pentru faptele deduse judecăţii  să se ţină cont că în faţa judecătoriei de fond au solicitat judecarea pe baza procedurii simplificate, cerere  respinsă în mod greşit de către instanţa de fond.

Partea civilă C.L., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al minorei C.M.I. a apreciat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile a cauzei. Solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte în infracţiunea de omor, precum şi obligarea celor doi inculpaţi în solidar la plata unei obligaţii lunare de întreţinere în favoarea minorei C.M.I., de la data săvârşirii infracţiunii şi până la majoratul acesteia  în afară de pensia de urmaş pe care aceasta o primeşte.

Precizează că şi cuantumul daunelor morale  este prea mic, solicitând majorarea acestora.

La termenul de judecată din 31.05.2016, instanţa de altfel având în vedere motivele invocate, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.N. şi T.B.A. din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal  în infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reţine următoarele:

În mod judicios instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză a constatat săvârşirea faptelor cu vinovăţie de către inculpaţii C.N. şi T.B.A., dar nu a dat încadrarea juridică corespunzătoare situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză.

Victima a fost internată în secția Chirurgie ATI a Spitalului de Urgență Județean ”Sf. P.” F., în perioada 23.07-31.07.2014 cu diagnosticul ”Politrumatism prin agresiune. Abdomen acut chirurgical mixt (hemoragic peritonitic). Ruptură duoden. Contuzii unghi colic drept cu dilacerare și efracția peretelui colic. Peritonită fecalodiă. Hemoragie internă prin ruptură de mezenter. Hematom retroperitoneal drept. Traumatism toracic drept cu echimoză lateral. TCC acut închis. Șoc traumatic. Sepsis sever cu MSOF. Stare de ebrietate”.

În cursul urmăririi penale a fost întocmit un prim raport de necropsie medico-legală nr. 160/A/2014 din 22.01.2015, constatându-se că moartea victimei C.C. a fost violentă, iar cauza medicală a decesului a fost șocul septic (cu bronhopneumonie generalizată și insuficiență multiplă de organ), complicație terminal survenită în statusul postoperator al unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, peritonită secundară și contuzii la nivelul colonului drept (pentru care s-au efectuat duodenorafie și hemicolectomie dreaptă). S-a mai menționat în raportul de expertiză că leziunile la nivelul extremității cefalice constatate cu ocazia autopsierii au putut fi produse prin loviri cu și de corpuri dure (posibil mijloace specifice omului) la nivelul peretelui abdominal anterior, toate putând data din 22.07.2014. Victima a fost lovită din față (în ortostatism), precum și în poziția culcat (decubit dorsal).

Prin același act medical s-a făcut precizarea că nu s-au constatat omisiuni sau greșeli în acordarea asistenței medicale pe parcursul internării victimei, evoluția nefavorabilă a leziunilor traumatice suferite datorându-se complicațiilor redutabile (atât cele de natura și localizarea leziunilor, cât și cele de natură infecțioasă).

Între leziunile traumatice constatate la autopsia medico-legală și deces există legătură de cauzalitate indirectă (predominant violentă).

În cursul judecății, la solicitarea inculpaților, a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală, prin care s-a concluzionat că moartea lui C.C. a fost violentă, din documentația medicală rezultând că s-a datorat unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, contuzii colon drept și peritonită secundară pentru care s-a intervenit chirurgical și care s-a complicat în evoluție cu șoc septic, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate indirectă.

Din probele administrate în cauză rezultă că cei doi inculpaţi au acţionat împreună  în cadrul unei  activităţi infracţionale indivizibile pentru lovirea victimei C.C.

Inculpaţii au aplicat victimei lovituri de mare intensitate în zone anatomice vitale, lovituri care au provocat leziuni grave în special la nivelul abdomenului care au dus la ruptură de duoden, ruptură de mezenter, precum şi contuzie colon drept.

Loviturile aplicate de cei doi inculpaţi au fost multiple şi au vizat zone vitale ale corpului, respectiv abdomen, torace şi cap.

Multitudinea loviturilor aplicate concomitent de ambii inculpaţi, chiar şi după căderea acesteia la pământ, lovituri de mare intensitate, aplicate cu pumnii şi picioarele duc la concluzia  că inculpaţii  chiar dacă  nu au urmărit, au acceptat ca loviturile aplicate asupra victimei să aibă consecinţe grave asupra acesteia, inclusiv să ducă la deces.

În concret, Curtea constată că inculpaţii au aplicat împreună  lovituri multiple victimei  cu pumnii şi picioarele, lovituri de mare intensitate în zone vitale care au dus la deces, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor şi nu are infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

Din rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în cauză, inclusiv expertiza efectuată la cererea inculpaţilor (conf. dr. Iuliu Fulga- medic primar legist), rezultă că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu sau de corpuri dure şi că au pus în primejdie viaţa victimei (pct. 7 din concluziile  notei de expertiză).

În aceste condiţii pe latură subiectivă, Curtea constată că nu este incidentă preterintenţia specifică infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte în sensul că decesul victimei  nu s-a datorat  loviturilor aplicate de către inculpaţi, ci ca urmare  a unor împrejurări  exterioare  ce nu au  fost  avute în vedere de inculpaţi şi au dus la producerea unui rezultat  periculos  neurmărit  şi neacceptat de  către aceştia.

În acest context, se constată că în mod judicios instanţa de fond  nu a reţinut  existenţa unei legături de cauzalitate între decesul victimei C.C. şi apariţia unei infecţii intraspitaliceşti  care a dus la deces.

Această concluzie rezultă atât din conţinutul expertizelor medico-legale din care rezultă că între leziunile traumatice constatate la autopsia medico-legală şi deces există legătură de cauzalitate  predominat indirectă (predominant  violentă).

Analizând lanţul cauzal ce a dus la decesul victimei se constată că  acesta se datorează  activităţii inculpaţilor care în urma loviturilor aplicate au determinat internarea în spital a numitului C.C. cu leziuni multiple din care unele susceptibile de a pune în primejdie viaţa acesteia.

Dacă inculpaţii nu ar fi agresat  victima, cauzându-i leziuni grave aceasta nu ar mai fi fost internată în spital şi nu ar fi fost infestată cu  o infecţie intraspitalicească care  a dus la deces.

În speţă, intervenţia chirurgicală a fost generată de traumatismele suferite de victimă ca urmare a loviturilor aplicate de inculpaţi, infectarea acesteia cu un virus intraspitalicesc fiind suprapusă pe cauzele iniţiale  ce au dus la decesul  victimei.

Aşa cum s-a menţionat mai sus dacă inculpaţii nu ar fi lovit victima, aceasta nu ar mai fi fost internată în spital şi rezultatul letal nu s-ar mai fi produs.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal şi nu  infracţiunea de lovituri  cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal aşa cum a  reţinut instanţa de fond.

Va dispune condamnarea inculpaţilor C.N. şi T.B.A. la pedeapsa principală  a  închisorii  pentru infracţiunea de omor prev. de art. 188 Cod penal, pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere faptul că inculpaţii sunt la primul impact cu legea penală, au conştientizat  şi regretat  urmările  faptelor săvârşite.

Se vor menţine pedepsele accesorii  şi complementare  aplicate de către instanţa de fond  ca fiind legale şi temeinice.

În ceea ce priveşte cererile inculpaţilor C.N. şi T.B.A. de judecată pe baza procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, Curtea constată că în mod judicios  instanţa de fond a respins această cerere.

Astfel, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la  art. 375 Cod procedură penală inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată dacă recunoaște în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.

Ori, în speţă inculpaţii au recunoscut faptul că au lovit victim, dar au solicitat administrarea unor probe, respectiv a unei noi expertize medicale pentru a face dovada că decesul victimei a intervenit din cauze independente de loviturile aplicate şi pe cale  de consecinţă nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii.

Ori, această conduită procesuală a inculpaţilor nu se încadrează în condiţiile  prevăzute de lege pentru ca aceştia să poată fi  judecaţi în baza procedurii simplificate.

Pe cale de consecinţă se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.N. şi T.B.A. în ceea ce priveşte constatarea că nu se fac vinovaţi de decesul victimei C.C., iar în cazul în care s-ar reţine în sarcina acestora o formă de vinovăţie  să se facă aplicarea dispoziţiilor referitoare la recunoașterea vinovăţiei.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către partea civilă C.L. pe latura penală a cauzei  acesta urmează a fi admis, urmând a se dispune condamnarea celor doi inculpaţi pentru  săvârşirea infracţiunii de omor.

Pe aceste considerente, deoarece prin schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina celor doi inculpaţi se majorează şi cuantumul pedepselor aplicate acestora  se va admite şi apelul declarat de Parchetul  de pe lângă Tribunalul Vrancea care solicită majorarea pedepselor aplicate.

Pe latură civilă a cauzei, Curtea apreciază că în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale în cuantum de 30.000 lei, părţii civile C.L. în calitate de soţie a defunctului şi 40.000 lei  părţii civile minora C.M.I. în calitate de fiică a defunctului, acestea au fost în mod just comensurate  şi nu  constituie o îmbogăţire fără justă cauză.

Astfel, la stabilirea cuantumului acestora, instanţa de fond a avut în vedere  trauma  psihică  suferită  de către cele două părţi  civile  ca urmare a  suprimării vieţii  victimei C.C., traumă de cale cele două părţi civile  vor fi marcate toată viaţa.

În concluzie, Curtea apreciind că instanţa de fond a apreciat în mod judicios cuantumul acestor daune va respinge ca nefondat motivul de apel al părţilor civile  referitoare la majorarea daunelor morale la care au fost obligaţi cei doi inculpaţi.

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere stabilit în favoarea minorei C.M.I. întinderea acestei prestaţii, precum şi cererea formulată de reprezentantul legal al minorei  de obligare a celor doi inculpaţi în afară de pensia de urmaş şi la plata unei prestaţii lunare periodice în favoarea minorei până la majoratul acesteia, Curtea constată următoarele:

La dosarul cauzei nu există dovezi că la momentul săvârşirii faptei (22.07.2014), victima C.C. avea un loc de muncă stabil sau  un  alt venit lunar periodic şi care ar fi fost acest venit.

În această situaţie, Curtea a avut în vedere  venitul minim pe economie.

Deşi acest venit a cunoscut evoluţii constante  în sensul majorării lui, Curtea va avea  în vedere ultima majorare a venitului minim  pe economie,  intrată în vigoare la 01.05.2016 şi care stabileşte  un venit minim pe  economie de 1250 lei/lunar.

Aceasta  în ideea de a se evita ca partea civilă minoră C.I. să formuleze  noi acţiuni civile în instanţă, pentru actualizarea sumei reprezentând venitul minim pe economie la data săvârşirii  faptei (22.07.2014) şi până în prezent.

Raportat la venitul minim  pe economie (1250/ lună) şi la  dispoziţiile Codului civil, se constată  că victima C.C.l, dacă ar fi  trăit ar fi trebuit să presteze fiicei sale minore C.I. (unic copil), o întreţinere lunară de 312,50 lei/lunar (1250 lei/4 = 312,50 lei).

La dosarul instanţei de fond volumul I se află Decizia nr. 156871/04.02.2015 a C.J.P.V., prin care,  în favoarea minorei, C.I. s-a  stabilit o pensie de urmaş în sumă  de 359 lei/lunar, care este mai mare  decât 312, 50 lei/lună cât ar fi  prestat  întreţinere tatăl său C.C.

Astfel, apare ca fondat motivul de apel invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, în sensul că cei doi  inculpaţi trebuie  obligaţi, în solidar, către minora C.I., la  plata unei sume globale, aferentă  perioadei 22.07.2014 (data săvârşirii faptei), până la 04.02.2015 (data apariţiei deciziei privind acordarea  pensiei de urmaş minorei), calculată prin raportare la suma de 312, 50 lei/lună (cât ar fi prestat întreţinere defunctul C.C.  fiicei sale minore).

De asemenea, apare ca nefondată susţinerea părţii civile minore C.I., prin reprezentant  legal şi avocat ales, ca inculpaţii să fie obligaţi, în solidar, pentru viitor (dar nu  mai târziu de 18 sau 26 ani dacă minora se va afla în  continuarea studiilor), a unei pensii de întreţinere lunare,  pe lângă pensia de urmaş stabilită de C.J.P.V., deoarece, o astfel de situaţie  s-ar ajunge la o îmbogăţire  fără justă cauză, prin dublă valorificare a  unui fapt juridic ilicit (agresionarea  şi ulterior decesul victimei C.C.).

Deoarece celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate sunt legale şi temeinice, urmează a fi menţinute.

Având în vedere faptul că inculpaţii C.N. şi T.B.A. au fost judecaţi în stare de arest preventiv în prezenta cauză, iar temeiurile care au determinat arestarea iniţială nu s-au schimbat  se va menţine starea de arest a acestora, urmând a se deduce din durata pedepselor aplicate perioada arestării preventive  cu începere de la data de 04.08.2014  la zi pentru fiecare inculpat.

Se va dispune obligarea inculpaţilor şi la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare