Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare privind o hotărâre de declinare de competenţă

Potrivit disp. art. 503 alin. (1) C.pr. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. O atare dispoziţie nu poate fi interpretată decât în conjuncţie cu disp. art. 504 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora, contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

În raport de dispoziţiile legale precitate, se apreciază că nu poate face obiectul contestaţiei în anulare o hotărâre prin care s-a dispus declinarea competenţei. De vreme ce o astfel de hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum se dispune la art. 132 alin. 3 C.pr. civ., adică nici căilor de atac în reformare, nici căilor de atac de retractare. De altfel, când legiuitorul a vrut să excludă doar unele dintre căile de atac (mai exact, căile de atac de reformare), a făcut-o în mod expres, menţionând că hotărârea este definitivă.

Sentinţa nr. 138/2 iunie 2016, definitivă a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. …/44/201 din data de …… petenta A.B  a solicitat retractarea sentinţei civile nr. 74/29.03.2016 a Curţii de Apel Galaţi.

În motivarea contestaţiei în anulare, au fost învederate instanţei, în esenţă, următoarele:

Hotărârea criticată este nulă deoarece instanţa de fond şi-a declinat competenţa în condiţiile în care nu i-a fost comunicată reclamantei  în termen legal întâmpinarea prin care s-a invocat excepţia de necompetenţă de către pârâta B.C, respectiva întâmpinare parvenindu-i reclamantei abia la data de 30.03.2016.

În drept, s-au invocat disp. art. 503 alin. 1, 2 şi 3 C.pr. civ.

Intimaţii din prezenta cauză au formulat întâmpinare în cauză prin care au invocat inadmisibilitatea contestaţiei în anulare având în vedere faptul că unica nemulţumire a contestatoarei este legată de declinarea competenţei instanţei de fond în absenţa sa.

Analizând cu prioritate excepţia invocată în cauză, Curtea a apreciat-o întemeiată din perspectiva următoarelor considerente:

Contestaţia în anulare poate fi promovată  în cazurile prevăzute limitativ la art.  503 C.pr. civ.:

(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, acestea  sunt, potrivit  disp. art. 504 următoarele:

(1) Contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

(2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în fond.

În speţă, prin sentinţa criticată de contestatoare s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului V., respectiva hotărâre nefiind supusă niciunei căi de atac, astfel cum se dispune la art. 132 alin. 3 C.pr. civ., ceea ce înseamnă că aceasta nu este supusă nici căilor de atac în reformare, nici căilor de atac de retractare. De altfel, când legiuitorul a vrut să excludă doar unele dintre căile de atac (mai exact, căile de atac de reformare), a făcut-o în mod expres, menţionând că hotărârea este definitivă.

Pentru aceste considerente, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare, fiind astfel menţinută hotărârea criticată, conform  disp.art. 508 C. pr. civ.

Domenii speta

Spete similare