Concurs de infracţiuni. Aplicarea uni spor nelegal în raport de prevederile art. 39 Cod penal. Omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 40 al. 3 Cod penal referitoare la deducerea perioadei executate.

Decizie 401 din 01.04.2016


În cazul infracţiunilor concurente pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. De asemenea, dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.

  Decizia penală nr. 401/01.04.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.286/17.12.2015, Judecătoria Panciu în baza art. 396 alin. 1, 4 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit  pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului  P.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 cu referire la art. 229 alin. 1 lit. b, d şi alin. 2 lit. b Cod penal şi  art. 396 al. 10 N.C.pr.pen.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 248/1.10.2015 pronunţata de Judecătoria Panciu în dosar 4886/275/2014 definitivă prin neapelare la data de 16.10.2015, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni care au fost săvârşite în concurs cu infracţiunea pedepsită prin prezenta hotărâre.

S-a descompus pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 248/1.10.2015 pronunţata de Judecătoria Panciu în dosar nr. 4886/275/2014 definitivă prin neapelare la data de 16.10.2015,  în pedepsele principale de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzute de disp. art. 228 alin. 1 Cod penal, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi respectiv pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat  un spor de 1/3 din pedepsele care nu se execută (de 2 ani şi 6 luni), în final inculpatul fiind condamnat la o pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, k Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până  la executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

 A interzis drepturile prevăzute de art. 67 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a Cod penal pe o perioadă de 2 ani, art. 66 alin. 1 lit. k Cod penal pe o perioadă de 2 ani, art. 66 alin. 1 lit. b  Cod penal pe o perioadă de 2 ani, art. 65 Cod penal, art. 66 alin. 1 lit. a Cod penal.

A reţinut că inculpatul este arestat în altă cauză.

A admis pretenţiile civile formulate de persoana vătămată constituită parte civilă în cauză M.D.; l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă M.D. a sumei de 600 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care onorariu avocat din oficiu în cuantum de 260 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 594/275/P/2015 din data de  9.09.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.V. sub aspectul săvârşii infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 în referire la art. 229 alin 1 lit. b, d şi alin. 2 lit. b Cod penal.

S-a reţinut în esenţă ca stare de fapt în actul de sesizare a instanţei că la data de 18.09.2015, prin efracţie a sustras din magazinul proprietatea persoanei vătămate M.D. situat în comuna V.L. bani şi bunuri în valoare de 600 lei.

 Starea de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost probată cu: proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, fişă custodie a probei, raport de constatare criminalistică şi declaraţii suspecţi/inculpaţi.

 În procedura din Camera preliminară, instanţa reţinând că nu au fost formulate cereri şi  excepţii de către inculpate, şi nici din oficiu nu se impunea a fi invocate, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat prin încheierea pronunțată la data de 03.09.2015 legalitatea rechizitoriului cu nr. 594/275/P/2015 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu; s-a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen. că administrarea probelor, respectiv audierea martorilor, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 114-123 C.p.p., iar a inculpatului s-a făcut cu respectarea disp. art. 107 - 110 Cpp; de asemenea, s-a reţinut că în mod legal au fost efectuate actele de urmărire penală, constând în sesizarea organului de urmărire penală, rezoluţia de dispunere a începerii urmăririi penale a organului de cercetare penală, rezoluţia de confirmare a începerii urmăririi penale de către procurorul de caz, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală şi referatul organului de cercetare penală cu propunerea de emitere a rechizitoriului, punerii în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul, înainte de citirea actului de sesizare, a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat ca instanţa să facă incidente disp art. 396 alin1 NCPP, fiind de acord ca judecarea cauzei să se desfăşoare în baza materialului probator administrat în cursul urmării penale pe care şi-l însuşeşte.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv recunoaşterea inculpatului coroborată cu întreg materialul probator strâns în cursul urmăririi penale, proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, fişă custodie a probei, raport de constatare criminalistică şi declaraţii suspecţi/inculpaţi, instanţa a reţinut utmătoarea stare de fapt:

În noaptea din 18/19.06.2015 inculpatul, prin efracţie, a pătruns în incinta magazinului din comuna V.L. deţinut de persona vătămata M.D. de unde a sustras bani, băuturi alcoolice şi ţigări în valoare de 600 lei.

S-a reţinut că, în drept,  fapta inculpatului care în noaptea de 18/19.06.2015 prin efracţie a pătruns în incinta magazinului din comuna V.L. deţinut de persoana vătămata M.D. de unde a sustras bunuri în valoare de 600 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 - 229 alin 1 lit. b, d şi alin. 2 lit. b Cod penal.

Astfel, s-a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, întrucât inculpatul a  luat bunuri din proprietatea persoanei vătămate M.D., în scopul însuşirii  pe nedrept, iar urmarea imediată constă în intrarea în posesia acestora, existând legătură de cauzalitate  între acţiunea inculpatului de luare a bunurilor şi intrarea în stăpânirea acestora.

 Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în sensul că a avut reprezentarea faptei şi a consecinţelor păgubitoare asupra patrimoniului părţii vătămate.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C.p.

S-a avut în vedere starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs, modul de săvârşire şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal, nivelul de sănătate, vârsta, situaţia familială.

Raportat la aceste criterii, instanţa a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social; a avut în vedere şi atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpat care, în declaraţiile sale de la primul termen de judecată  a  recunoscut săvârşirea faptei şi a declarat că regretă comiterea acesteia fiind astfel incidente disp art. 396 alin 10 C.p.p.

Având în vedere circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanţa a stabilit în sarcina inculpatului o pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzuta de art. 228 alin. 1 în referire la art. 229 alin. 1 lit. b, d şi alin. 2 lit. b Cod penal

S-a apreciat că o astfel de pedeapsă reprezintă o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpaţilor în scopul prevenirii săvârşirii de noi  infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Prin urmare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte cu caracter penal.

Instanţa a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul şi măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăţie şi periculozitatea făptuitorilor, dacă este raţională, convingătoare, justă şi echitabilă.

În raport de cele expuse instanţa a apreciat că resocializarea viitoare pozitivă a inculpatului este posibilă prin stabilirea unei pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.

Instanţa a reţinut că  prin sentinţa penală  nr. 248/01.10.2015 pronunţata de Judecătoria Panciu în dosar nr. 4886/275/2014 definitivă prin neapelare la data de 16.10.2015 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente  cu cea pedepsită prin prezenta hotărâre.

Instanţa a descompus pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 248/01.10.2015 pronunţata de Judecătoria Panciu în dosar nr.4886/275/2014 definitivă prin neapelare la data de 16.10.2015 în pedepsele principale de 2 ani şi 6 luni închisoarea aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal raportat la art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicare art. 35 alin. 1 Cod penal şi respectiv de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat  un spor de 1/3 din pedepsele care nu se mai execută (de 2 ani şi 6 luni) în final inculpatul fiind condamnat la o pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, k Cod penal de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea pedepsei închisorii aplicate; i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 67 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a Cod penal pe o perioadă de 2 ani, art. 66  alin. 1 lit. k Cod penal pe o perioadă de 2 ani, art. 66 alin. 1 lit. b Cod penal pe o perioadă de 2 ani, art. 65 Cod penal, art. 66 alin. 1 lit. a Cod penal.

S-a reţinut că inculpatul este arestat în altă cauză.

În ceea ce priveşte latura civilă instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut prejudiciul în cuantum de 600 lei cauzat persoanei vătămata M.D. şi a precizat că este de acord să îl acopere; pe cale de consecinţa instanţa a admis pretenţiile civile formulate de persoana vătămata şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei în favoarea acesteia cu titlu despăgubiri materiale.

A fost obligat  inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care onorariu avocat din oficiu în cuantum de 260 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu invocând aspecte de nelegalitate, respectiv cuantumul greşit al sporului de pedeapsă stabilit în urma contopirii pedepselor aplicate inculpatului P.V..

De asemenea, în cauză a declarat apel inculpatul P.V., invocând cuantumul greşit al sporului de pedeapsă stabilit în urma contopirii pedepselor, precum şi nededucerea perioadei executate în baza pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 248/01.10.2015 a Judecătoriei Panciu.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu şi de inculpatul P.V. sunt fondate şi vor fi admise pentru următoarele motive.

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al. 2 Cod pr. penală, Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost în mod corect reţinute în urma unei judicioase analize a materialului probator administrat în cauză în faza de judecată, având în vedere că inculpatul s-a prevalat de procedura judecăţii în cazul recunoaşterii învinuirii, conform art. 375 Cod pr. penală.

Referitor la motivele de apel invocate în cauză, Curtea constată că acestea sunt fondate şi impun reformarea sentinţei pronunţată în fond.

Astfel, sub un prim aspect, se constată că instanţa de fond a aplicat în mod greşit un spor de pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, în mod corect acest spor trebuind să fie de 1/3 din totalul celorlalte pedepse contopite (1 an şi 6 luni închisoare; 1 an), adică de 10 luni închisoare.

Chiar dacă aspectul mai sus arătat a căutat să fie remediat de instanţa de fond prin pronunţarea unei încheieri de îndreptare eroare materială, la aproape două luni după pronunţarea sentinţei, Curtea va constata că dispoziţiile referitoare la sporul de pedeapsă aplicat în urma rezolvării concursului de infracţiuni nu pot fi încadrate în categoria erorilor materiale care să poată fie remediate printr-o încheiere pronunţată în baza art. 278 Cod pr. penală, astfel încât, urmând a fi desfiinţată în parte sentinţa apelată va fi desfiinţată în tot şi încheierea pronunţată de instanţa de fond la data de 16.02.2016. 

Sub un alt aspect, se constată că este întemeiat şi motivul de apel vizând nededucerea perioadei executate în baza pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 248/01.10.2015 a Judecătoriei Panciu, de la 31.07.2015 la zi, câtă vreme pedeapsa aplicată în prezenta cauză a fost contopită cu pedepsele aplicate prin această hotărâre judecătorească, în acest sens fiind dispoziţiile art. 40 al. 3 Cod penal - Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.

 Totodată, în cauză se impunea anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 248/01.10.2015 a Judecătoriei Panciu şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Faţă de cele mai sus arătate, Curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu şi de inculpatul P.V., va desfiinţa în parte sentinţa penală nr. 286/17.12.2015 a Judecătoriei Panciu şi în întregime încheierea din data de 16.02.2016, iar în rejudecare va proceda conform dispozitivului prezentei decizii.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate vor fi menţinute.