Procedura insolvenţei. Contestaţie ce vizează măsura lichidatorului judiciar de a refuza înscrierea în tabelul creanţelor debitoarei în insolvenţă a creanţei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse unor apartamente. Respingere ca nefondată.

Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.”, iar în temeiul art.7 alin.2, „În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate.”

Potrivit art.83 alin.2 din Legea nr.85/2006, „Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. În caz contrar, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia anterioară, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită.”

În raport de dispoziţiile citate şi având în vedere că reaua-credinţă a terţilor dobânditori a fost dovedită, fiind reţinută cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea judecătorului sindic de anulare a transferurilor frauduloase, se constată că aceştia au pierdut orice drept cu privire la bunul în discuţie, inclusiv cu privire la îmbunătăţirile aduse acestuia.

Odată dovedită reaua-credinţă a contestatorilor, aceştia nu mai sunt îndreptăţiţi nici la contravaloarea imobilului restituit şi nici la contravaloarea îmbunătăţirilor aduse bunului, bunul fiind pierdut în favoarea averii debitorului în totalitatea lui.

Art.7 alin.2 şi art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006

Art.80 alin.1 lit b şi c din Legea nr.85/2006

Art.83 alin.2 din Legea nr.85/2006

Prin cererea formulată la data de 04.03.2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr.10036/118/2009/a13, creditorii [...] şi [...] au formulat contestaţie împotriva măsurii lichidatorului judiciar [...] de neînscriere la masa credală a debitoarei [...] SRL cu creanţa în valoare de 650.195,22 lei din care 573.084 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr. … situat în Bucureşti, [...] şi 77.111,22 lei reprezentând cheltuieli de procedură avansate de reclamanţi.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, în urma admiterii acţiunii în anularea actelor frauduloase ce a făcut obiectul dosarului 15051/118/2010 al Tribunalului Constanţa, reclamanţii din prezenta cauză au fost obligaţi să restituie averii societăţii debitoare imobilul apartament. Prin expertiza efectuată în acea cauză s-a stabilit valoarea de circulaţie a apartamentului de 180.444 euro echivalentul a 759.669 lei şi valoarea îmbunătăţirilor la 573.084 lei, sumă ce reprezintă un plus de valoare adus imobilului.

Lichidatorul judiciar a refuzat înscrierea în tabelul creditorilor cu valoarea îmbunătăţirilor şi a sumei achitate cu titlu de cheltuieli de procedură pe motiv că lucrările de finisare au fost finalizate în toamna anului 2009, prin urmare creanţa era curentă la data deschiderii procedurii şi trebuia formulată în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii. Arată contestatorii că refuzul înscrierii creanţei reprezintă o măsură nelegală deoarece încalcă dispoziţiile art.83 alin.2 din Legea nr.85/2006, că până la momentul admiterii acţiunii în anulare acte frauduloase nu exista vreun temei juridic pentru a solicita obligarea la plata îmbunătăţirilor. În ce priveşte refuzul de primire pe considerentul plăţii nedatorate a sumei de 77.111,22 lei (cheltuieli de procedură), arată că încalcă dispoziţiile art.1472 NCC.

În drept, au invocat art.83 al.2, art.25, art.21 al.2, art.73 al.1 din L 85/2006.

Intimatul [...] - lichidator judiciar al SC [...] SRL, prin concluzii scrise, a solicitat respingerea contestaţiei, susţinând că suma pe care contestatorii au restituit-o averii debitoarei respectiv 370.368 lei reprezintă contravaloarea apartamentului nr. … şi nu are nicio legătură cu suma solicitată a fi înscrisă în tabelul de creanţe reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr.11 (573.084 lei) şi suma de 77.111,22 lei plată nedatorată care a şi fost restituită contestatorilor la data de 06.01.2015; apoi lipseşte caracterul cert al creanţei în condiţiile în care în dosarul privind anularea actelor frauduloase au fost efectuate două expertize în care valoare îmbunătăţirilor a fost calculată diferit, respectiv 345.220 lei expert [...] şi 573.084 lei expert [...].

Prin Sentinţa civilă nr.941/06.04.2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte contestaţia şi a dispus înscrierea creditorilor [...] şi [...] în tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei SC [...] SRL cu o creanţă în cuantum de 573.084 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006.

Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 254/com/19.01.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar 10036/118/2009 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC [...] SRL, iar prin sentinţa civilă nr. 2808/com/06.05.2010 s-a dispus intrarea în faliment, fiind numit administrator/lichidator judiciar practicianul în insolvenţă Cabinet Individual de Insolvenţă Barbu Claudiu Andrei. Ulterior, lichidatorul judiciar a fost înlocuit la cererea creditorului majoritar.

În cauză a fost formulată de administratorul judiciar în contradictoriu cu pârâţii [...] acţiune în anularea actelor frauduloase reprezentate de contractele de vânzare - cumpărare autentificate sub nr.[...]/11.06.2009 şi nr.[...]/11.06.2009 la BNP [...] prin care s-au cumpărat apartamentele nr. … şi nr… ., acţiune întemeiată pe dispoziţiile art.79 şi art.80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr.85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 1309/14.04.2014 pronunţată în dosarul nr. 15051/118/2010 al Tribunalului Constanţa a fost admisă acţiunea astfel cum a fost precizată, s-a dispus anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. [...]/11.06.2009 şi nr. [...]/11.06.2009 la BNP [...], au fost obligaţi pârâţii [...] şi [...] să restituie averii debitoarei SC [...] SRL suma de 370.368 lei echivalentul a 87.973 euro reprezentând contravaloarea apartamentului nr. …, situat la etaj …, [...] Bucureşti cu nr. cadastral [...] intabulat în CF [...] şi au fost obligaţi pârâţii [...] şi [...] să restituie averii debitoarei SC [...] SRL imobilul apartament nr.11 situat la etaj 5, [...] Bucureşti cu nr. cadastral [...] intabulat în CF [...]. Sentinţa a devenit irevocabilă prin respingerea recursului.

Instanţa a reţinut reaua-credinţă a pârâţilor [...] şi [...] în încheierea actelor a căror anulare s-a solicitat.

Fiind reţinută reaua-credinţă a pârâţilor [...], aceştia (după restituirea imobilului apartament nr.11 averii debitoarei SC [...] SRL), nu au solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu contravaloarea apartamentului de la momentul încheierii actului anulat, dar au solicitat înscrierea în tabel cu contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului, îmbunătăţiri în valoare de 573.084 lei, astfel cum s-a stabilit prin ultimul raport de expertiză întocmit în dosarul privind anularea actelor frauduloase.

În aprecierea caracterului fraudulos al actului instanţa s-a raportat la valoarea de 180.444 euro echivalentul a 759.669 lei rezultată din expertiza imobiliară contrară efectuată în cauză de dl. expert [...] prin care s-a stabilit valoarea de circulaţie a acestui imobil apartament la momentul vânzării, luând în seamă susţinerile pârâţilor atestate de declaraţiile martorilor audiaţi în sensul că imobilul era „la roşu”.

S-a arătat că instanţa nu a luat în calcul valoarea îmbunătăţirilor efectuate de pârâţi după momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.11 prin actul de vânzare cumpărare ce a fost anulat.

Or, s-a considerat că prin anularea actului şi restituirea imobilului este evident că pârâţii [...] şi [...] trebuie înscrişi în tabelul obligaţiilor debitoarei SC [...] SRL cu suma de 573.084 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, îmbunătăţiri care au mărit valoarea acestuia şi de care SC [...] SRL profită ca urmare a anulării actului.

Instanţa a apreciat că refuzul lichidatorului judiciar argumentat de împrejurarea că aceste îmbunătăţiri ar fi fost făcute înainte de momentul deschiderii procedurii, iar reclamanţii ar fi trebuit să formuleze declaraţia de creanţă în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii nu este întemeiat.

La momentul deschiderii procedurii insolvenţei actul nu fusese anulat, imobilul nu fusese restituit averii debitoarei, iar reclamanţii din prezenta cauză nu aveau temei să solicite înscrierea în tabel cu contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apt. nr.11 atâta vreme cât apartamentul era încă în proprietatea acestora.

În concluzie, soţii [...] au fost de rea-credinţă la momentul încheierii actului fraudulos şi nu au dreptul la înscrierea în tabel cu contravaloarea bunului de la momentul întocmirii actului anulat şi nici nu au solicitat acest lucru; au însă dreptul de a fi înscrişi cu contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire a imobilului, astfel cum acestea au fost stabilite prin acelaşi raport de expertiză efectuat de expertul [...] care a stabilit şi valoarea imobilului „la roşu”, valoare la care instanţa s-a raportat în aprecierea caracterului fraudulos al actului.

Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a dispus înscrierea creditorilor [...] şi [...] în tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei SC [...] SRL cu o creanţă în cuantum de 573.084 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006 (creanţe chirografare).

Cu privire la cererea de înscriere în tabel cu suma de 77.111,22 lei reprezentând cheltuieli de procedură avansate de reclamanţi, instanţa a reţinut că această sumă a fost restituită de lichidatorul judiciar reclamanţilor pe considerentul că este o plată nedatorată, iar în aceste condiţii reclamanţii nu mai justifică vreun drept de creanţă împotriva societăţii debitoare cu privire la această sumă.

Împotriva hotărârii menţionate au declarat recurs intimatul - pârât [...] - lichidator judiciar al debitoarei SC [...] SRL - şi creditorii Asociaţia de Proprietari [...] şi [...], care au criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

1. Recurentul [...] – lichidator judiciar al debitoarei SC [...] SRL, a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

1)Judecătorul sindic nu şi-a exercitat rolul activ, conform art.129 alin. (4) Cod de procedură civilă (art. 22 NCPC) şi nu a indicat temeiul de drept care a stat la baza admiterii contestaţiei, ceea ce echivalează cu lipsa motivării.

În acest sens, arată că potrivit art.129 alin. (4) Cod de procedură civilă (art. 22 NCPC), cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în contestaţie sau întâmpinare, în scopul stabilirii adevărului.

Însă, în cauza dedusă judecăţii, judecătorul sindic nu a exercitat un rol activ, trecând cu uşurinţă peste argumentele pe care lichidatorul judiciar le-a adus în combaterea contestaţiei, fără ca instanţa să analizeze cauza sub toate aspectele, fundamentată corect, în raport de situaţia de fapt.

Astfel, judecătorul sindic a reţinut în considerentele sentinţei recurate că „prin anularea actului şi restituirea imobilului este evident că pârâţii [...] şi [...] trebuie înscrişi în tabelul obligaţiilor debitoarei [...] SRL cu suma de 573.084 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, îmbunătăţiri care au mărit valoarea acestuia şi de care SC [...] SRL profită ca urmare a anulării actului", luând în seamă susţinerile pârâţilor atestate de declaraţiile martorilor audiaţi în sensul că imobilul era "la roşu".

Consideră criticabil acest raţionament al judecătorului sindic deoarece nu conţine temeiul de drept care a stat la baza admiterii contestaţiei, are în vedere susţineri ale părţilor dintr-o altă cauză, ce are un alt obiect faţă de cel al prezentei cauze, iar probatoriul administrat este insuficient pentru a motiva hotărârea dată.

Arată că, în temeiul dispoziţiilor art.83 alin. 2 teza a II-a din Legea nr.85/2006, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia anterioară, în favoarea averii debitorului, iar în considerentele sentinţei recurate judecătorul sindic a menţionat că instanţa a reţinut reaua-credinţă a contestatorilor [...] si [...] la încheierea actelor a căror anulare s-a solicitat.

În schimb, judecătorul sindic nu a precizat temeiul de drept pentru care a considerat că „este evident că pârâţii [...] şi [...] trebuie înscrişi în tabelul obligaţiilor debitoarei cu suma de 573.084 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului", ceea ce echivalează cu lipsa motivării.

Fără să analizeze în profunzime probatoriul administrat în cauză, judecătorul sindic a concluzionat în final că soţii [...] „au însă dreptul de a fi înscrişi cu contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire a imobilului astfel cum acestea au fost stabilite prin acelaşi raport de expertiză efectuat de expertul [...] care a stabilit şi valoarea imobilului "la roşu", valoare la care instanţa s-a raportat în aprecierea caracterului fraudulos al actului".

Deoarece prin sentinţa civilă nr.1309/14.04.2014, prin care au fost obligaţi contestatorii să restituie averii debitoarei apartamentul 11, instanţa a reţinut că înstrăinarea a avut un caracter fraudulos, prin implicarea tuturor părţilor, cu intenţie, în acţiunea de sustragere a bunurilor de la urmărirea de către creditori, iar prin prisma dispoziţiilor art.83 alin. (2), nu poate fi admisă creanţa pe care o solicită contestatarii, fără o justificare bazată pe documente legale, ceea ce ar fi în contradicţie cu prevederile legii.

O interpretare diferită a elementelor de fapt şi de drept prezentate anterior, urmată de admiterea creanţei şi înscrierea acesteia în tabelul definitiv, ar goli de conţinut prevederile art.83 alin. (2) din Legea nr.85/2006, care permit doar terţului dobânditor de bună-credinţă să-şi recupereze echivalentul în bani al bunului pe care instanţa l-a obligat să-l restituie averii debitorului.

2) Judecătorul sindic trebuia să analizeze elementele de fapt invocate de lichidatorul judiciar prin întâmpinarea formulată împotriva contestaţiei, dovedite prin probele administrate, care relevă pe deplin lipsa caracterului cert al creanţei solicitate de contestatori.

Astfel, în dosarul nr.15051/118/2010, privind anularea tranzacţiilor frauduloase, în care s-a dispus obligarea contestatorilor la restituirea sumei de 370.368 lei, reprezentând contravaloarea apartamentului nr. … şi la restituirea imobilului apartament nr. …, s-au efectuat două lucrări de expertiză, prima de către dl. expert [...], iar a doua de către dl. [...].

Contestatorii au invocat însă suma stabilită prin raportul de expertiză contrară, efectuată de dl. expert [...] (573.084 lei), aceasta fiind net superioară sumei stabilite în primul raport de expertiză efectuat de dl. expert [...] (345.220 lei).

Chiar dacă judecătorul sindic a precizat că a avut în vedere valoarea îmbunătăţirilor stabilite prin expertiza care a fost avută în vedere la stabilirea caracterului fraudulos al actului, totuşi a trecut cu uşurinţă peste lipsa caracterului cert al creanţei astfel stabilite, suma fiind contrazisă chiar de existenţa celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză.

Judecătorul sindic nu a analizat critica lichidatorului judiciar referitoare la lipsa caracterului cert al creanţei solicitate de contestatori, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr. …, ci s-a limitat numai la a acorda „dreptul de a fi înscrişi cu contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire a imobilului", fără să precizeze temeiul de drept.

În mod evident, diferenţa existentă între valorile estimate de cei doi experţi provine din dificultatea de stabilire a sumei exacte, în lipsa oricăror documente necesare (facturi, chitanţe, devize etc.), iar contestatorii nu au demonstrat efectuarea acestor îmbunătăţiri, invocând numai efectuarea lor.

Niciuna dintre sumele estimate de experţi prin cele două rapoarte de expertiză, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr. …, nu a fost măcar menţionată în sentinţa civilă nr.1309/14.04.2014.

Astfel, nu există niciun temei de fapt şi de drept care să justifice caracterul cert şi implicit înscrierea în tabelul definitiv a creanţei în cuantum de 573.084 lei, constând în contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr…. .

2. Recurenţii creditori Asociaţia de Proprietari [...] şi [...] au susţinut nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii recurate sub următoarele aspecte:

1)Consideră că se impune anularea sentinţei recurate, deoarece a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art.75 alin.2 din Legea 85/2006.

În speţă, contestaţia formulată de [...] si [...] are ca obiect înscrierea creanţei de 573.084 lei în tabelul definitiv al creanţelor, iar în conformitate cu art.75 alin.2 din Legea 85/2006 "judecarea contestaţiei se va face de judecătorul sindic, după citarea (...) membrilor comitetului creditorilor".

Deoarece judecătorul sindic a soluţionat contestaţia fără citarea membrilor comitetului creditorilor şi fără să dea cuvântul pe fond creditorului [...], membru al comitetului creditorilor, care era prezent în sala de şedinţă la data soluţionării contestaţiei, consideră că sentinţa este nulă, în temeiul art.105 raportat la art.85 din Codul de procedură civilă, care prevede că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În acest sens, recurenţii invocă dispoziţiile art.83 alin. (2) din Legea 85/2006, potrivit cu care; „terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. În caz contrar, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia anterioară, în favoarea averii debitorului."

 Susţin recurenţii că, în speţă, contestatorii [...] şi [...] au dovedit în mod constant intenţia a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului pe parcursul derulării procesului şi de altfel nici buna-credinţă a acestora nu poate fi invocată, deoarece din înscrisurile existente la dosar se poate observa complicitatea existentă între aceştia şi fiica lor, fostul asociat şi administrator al debitoarei [...].

Arată recurenţii că toate aceste fapte au fost reţinute în hotărârile date de instanţa de fond şi de cea de recurs, irevocabil şi constituie autoritatea lucrului judecat, iar neluarea în considerare a acestor constatări irevocabile încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor respective, fiind lipsită de temei legal.

Mai arată că în prezent în apt. 11 locuieşte familia [...] şi [...], foştii asociaţi şi administratori ai debitoarei, nefiind restituit debitoarei. În acest sens, recurenţii evidenţiază următoarele elemente de fapt, pe care le consideră ca fiind esenţiale:

Având în vedere acest temei de drept invocat de contestatori la punctul 5 al cererii de admitere a creanţei, care dispune că „terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului (...) valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare...", rezultă în mod evident că suma pe care contestatorii au fost obligaţi să o transfere în contul de lichidare, respectiv 370.368 lei - contravaloarea apartamentului nr.9 nu este aceeaşi cu suma de 650.195,22 lei (formată din suma de 573.084 lei, contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr.11 nedovedite, plus suma de 77.111,22 lei, plată nedatorată şi restituită la data de 06.01.2015).

Suma pe care contestatorii au restituit-o averii debitorului (370.368 lei), reprezentând contravaloarea apartamentului nr. …, nu are nicio legătură cu suma solicitată să fie înscrisă în tabelul de creanţe, formată din contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr.11 (573.084 lei) care sunt nedovedite şi suma de 77.111,22 lei, plată nedatorată care a şi fost restituită contestatorilor la data de 06.01.2015, conform OP nr.1/06.01.2015, anexat.

De altfel, se poate observa că nici nu au solicitat înscrierea creanţei în sumă de 370.368 lei, pe care au restituit-o averii debitorului, deoarece lichidatorul judiciar, prin adresa nr.143/06.01.2015, a adus la cunoştinţa contestatorilor că întrucât „instanţa a reţinut prin sentinţa civilă nr. 1309/14.04.2014 totala rea-credinţă de care aţi dat dovadă, prin înstrăinarea apartamentului nr.9 în cursul soluţionării cauzei, vă pun în vedere dispoziţiile art.83 alin.(2) teza a II-a din legea 85/2006."

Recurenţii susţin că nici invocarea la punctul 8 al cererii de admitere a creanţei a dispoziţiilor art.1345 NCC nu poate fi reţinută în sprijinul admiterii contestaţiei, deoarece lipseşte caracterul cert al creanţei.

 Astfel, arată că în dosarul nr.15051/118/2010 privind anularea tranzacţiilor frauduloase în care s-a dispus obligarea contestatorilor la restituirea sumei de 370.368 lei, s-au efectuat două lucrări de expertiză, prima de către dl. expert [...], iar a doua de către dl. [...] (expertiza contrară).

Contestatorii au invocat însă suma stabilită prin raportul de expertiză contrară, efectuată de dl. expert [...] (573.084 lei), aceasta fiind net superioară sumei stabilite în primul raport de expertiză efectuat de dl. expert [...] (345.220 lei).

 Învederează că diferenţa existentă între valorile estimate de cei doi experţi provine din dificultatea de stabilire a sumei exacte în lipsa oricăror documente necesare (facturi, chitanţe, devize etc.), contestatorii nedovedind efectuarea pe bază de documente a acestor îmbunătăţiri, invocând numai efectuarea lor.

 Mai arată că niciuna din sumele estimate de experţi prin cele două rapoarte de expertiză nu a fost măcar menţionată în sentinţa civilă nr.1309/14.04.2014 şi ca atare acestea nu pot fi luate în seamă.

Susţin că nu există niciun temei de fapt şi de drept care să justifice caracterul cert şi implicit înscrierea în tabelul definitiv a creanţei în cuantum de 573.084 lei, constând în contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr.11 fără să dovedească, pe bază de documente, efectuarea acestor îmbunătăţiri

În ceea ce priveşte suma de 77.111,22 lei, recurenţii învederează că aceasta a fost restituită conform OP nr.1/06.01.2015, fiind considerată o plată nedatorată, astfel încât cererea de admitere a creanţei este neîntemeiată şi sub acest aspect.

Mai arată că prin sentinţa civilă nr.1309/14.04.2014, irevocabilă, prin care au fost obligaţi contestatorii să restituie averii debitoarei apartamentul 11, instanţa a reţinut că înstrăinarea a avut un caracter fraudulos, prin implicarea tuturor părţilor, cu intenţie, în acţiunea de sustragere a bunurilor de la urmărirea de către creditori, iar prin prisma dispoziţiilor art.83 alin.(2), nu poate fi admisă creanţa pe care o solicită contestatarii, fără o justificare bazată pe documente legale, ceea ce ar fi în contradicţie cu prevederile legii.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului, anularea sentinţei pronunţate si reţinerea cauzei pentru soluţionare, prin respingerea contestaţiei.

Intimaţii contestatori, prin concluzii scrise depuse în termenul de amânare a pronunţării, au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate; cu cheltuieli de judecată.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt fondate.

Contestaţia formulată de reclamanţii [...] şi [...] vizează măsura lichidatorului judiciar [...] de a refuza înscrierea în tabelul creanţelor debitoarei în insolvenţă [...] SRL a creanţei pretinse de aceştia în valoare de 650.195,22 lei din care suma 573.084 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului nr.11 situat în Bucureşti, [...], restituit averii debitoarei în baza sentinţei civile nr.1309/14.04.2014, şi suma 77.111,22 lei reprezentând cheltuieli de procedură avansate de reclamanţi.

Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.”, iar în temeiul art.7 alin.2, „În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate.”

Faţă de dispoziţiile citate, Curtea constată că în mod legal judecătorul sindic a dispus citarea în cauză doar a persoanelor interesate, respectiv a contestatorilor şi a lichidatorului judiciar a cărui măsură a fost contestată, nefiind necesară citarea celorlalţi creditori.

 Pe fond, se reţine că prin sentinţa civilă nr.1309/14.04.2014 pronunţată în dosarul nr.15051/118/2010 al Tribunalului Constanţa, irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată de administratorul judiciar şi s-a dispus anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr.[...]/11.06.2009 şi nr.[...]/11.06.2009 la BNP [...], fiind obligaţi pârâţii [...] şi [...] să restituie averii debitoarei SC [...] SRL suma de 370.368 lei echivalentul a 87.973 euro reprezentând contravaloarea apartamentului nr. …, situat la etaj …, [...] Bucureşti cu nr. cadastral [...] intabulat în CF [...] şi imobilul apartament nr.11 situat la etaj …, [...] Bucureşti cu nr. cadastral [...] intabulat în CF [...].

 Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art.80 alin.1 lit b şi c din Legea nr.85/2006, respectiv că operaţiunile comerciale realizate prin cele două contracte de vânzare cumpărare sunt operaţiuni în care prestaţia debitoarei SC [...] SRL depăşeşte vădit pe cea primită şi că actele de înstrăinare au fost încheiate cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, în acest sens fiind relevantă relaţia de rudenie dintre cumpărători şi asociatul [...], care a reprezentat societatea debitoare la momentul vânzării, preţul derizoriu al imobilelor menţionat în contract, faptul că primirea preţului nu a fost reliefată în vreun fel în contabilitatea pârâtei.

Potrivit art.83 alin.2 din Legea nr.85/2006, „Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. În caz contrar, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia anterioară, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită.”

În raport de dispoziţiile citate şi având în vedere că reaua-credinţă a terţilor dobânditori [...] şi [...] a fost dovedită, fiind reţinută cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea judecătorului sindic de anulare a transferurilor frauduloase, Curtea constată că aceştia au pierdut orice drept cu privire la bunul în discuţie, inclusiv cu privire la îmbunătăţirile aduse acestuia.

Pierderea, în favoarea averii debitorului, a creanţei sau a bunului rezultat din repunerea în situaţia anterioară reprezintă o sancţiune extrem de gravă aplicată dobânditorului de rea-credinţă, care a participat alături de debitor la fraudarea intereselor creditorilor, iar o astfel de sancţiune nu are doar caracter punitiv, ci şi un rol preventiv, legiuitorul atenţionând astfel că un eventual concern fraudulos cu debitorul atrage consecinţe patrimoniale grave şi asupra terţului.

Prin urmare, odată dovedită reaua-credinţă a contestatorilor, aceştia nu mai sunt îndreptăţiţi nici la contravaloarea imobilului restituit şi nici la contravaloarea îmbunătăţirilor aduse bunului, bunul fiind pierdut în favoarea averii debitorului în totalitatea lui.

Instanţa de recurs reţine că, într-adevăr, astfel cum au susţinut şi recurenţii, dispoziţiile speciale ale Legii nr.85/2006 nu prevăd posibilitatea ca terţul dobânditor de rea-credinţă, care nu are dreptul la contravaloarea bunului, să aibă totuşi împotriva averii debitorului o creanţă egală cu valoarea sporului de valoare adus bunului restituit.

Ori, având în vedere că dispoziţiile legii speciale exclud aplicarea normelor de drept comun, respectiv a normelor dreptului civil privind îmbogăţirea fără justă cauză, Curtea consideră că cererea contestatorilor de înscriere la masa credală cu creanţa menţionată este lipsită de temei legal.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenţi sunt întemeiate, urmează a admite recursurile în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă şi a modifica în tot hotărârea recurată în sensul  respingerii contestaţiei în totalitate ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare