Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor

Dosar  nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECŢIA a VII-a CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ****

Şedinţa publică de la 05.07.2018

Tribunalul constituit din:

Preşedinte - Judecător Sindic : ***

Grefier : ***

Pe rol se află soluţionarea cererii formulate în cauza civilă de faţă, de contestator **  în contradictoriu cu debitoarea ** prin administrator special ** şi ** prin administrator judiciar ** şi intimat ** având ca obiect contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, întemeiată pe dispoziţiile legii 85/2014 privind procedura insolventei.

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc in şedinţa publică din data de 18.06.2018 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 02.07.2018, iar ulterior la data de 05.07.2018.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, retine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28.04.2016, pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. ** contestatoarea ** în contradictoriu cu debitoarea  **, debitoarea ** prin administrator judiciar ** şi intimatul ** a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei **L. publicat în BPI nr. **, prin care a solicitat admiterea contestaţiei formulate şi înlăturarea creanţei creditoarei **din Tabelul Preliminar de Creanţe.

Contestatoarea, în motivare, în fapt a arătat că, la data de 16.11.2014, **. a emis Biletul la Ordin Seria nr. **), având drept beneficiar pe **., pentru suma totală de 31.728.095,41 lei cu scadenţa la data de 25.12.2014 şi locul plăţii în **

La data de 16.12.2014, Biletul la Ordin a fost girat către **, tradiţiunea având loc la data de 19.12.2014, aşa cum se consemnează în procesul-verbal întocmit cu aceasta ocazie.

La data de 19.04.2016 s-a publicat în BPI nr. ** Tabelul Preliminar la debitoarei ** în cadrul acestui tabel a fost înscrisă cu o creanţă în cuantum de 35.575.164,63 lei (poziţia 101 din grupa creditorilor chirografari). În acelaşi tabel creditoarea * a fost înscrisă cu o creanţă în cuantum de 3.638.860,66 lei.

În susţinerea creanţei sale creditoarea ** a depus, în principal, o confirmare de datorie semnată la data de 06.11.2015 pentru suma de 5.659.000,70 USD plus suma de 562.806,20 EUR precum şi o confirmare a creanţelor în cadrul căreia se precizează că din suma totală de 5.659.000,70 USD plus 562.806,20 EUR ** datorează ** suma de 850.132.25 USD şi respectiv ** suma de 4.808.868,45 USD şi 562.806,20 EURO.

Din documentele analizate, nu rezultă că s-ar fi depus în susţinerea declaraţiei de creanţă şi documentele originare din care să rezulte existenţa creanţei recunoscute şi respectiv caracterul cert şi lichid al acesteia.

A arătat că, creanţa creditoarei ** nu este certă, lichidă şi exigibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 la declaraţia de creanţă în mod obligatoriu, documente justificative ale creanţei.

Din analiza declaraţiei de creanţă depusă de către ** rezultă că aceasta declaraţiei de creanţă doar confirmarea de datorie emisă de către debitoarea **- anexa şi înscrisurile doveditoare ale creanţei recunoscute. Or, în lipsa documentelor justificative care atestă creanţa recunoscută nu se poate aprecia dacă ne aflăm în faţa unei creanţe lichide şi exigibile.

De asemenea, în lipsa înscrisurilor doveditoare ale creanţei pretinse şi cu privire la care a fost emisă confirmarea de datorie nu se poate determina nici regimul juridic aplicabil or eventuala intervenţie a prescripţiei dreptului la acţiune.

Astfel, trebuie subliniat că potrivit dispoziţiilor art. 1189 Cod civil (1864) "actul de recunoaştere a unei datorii constatate printr-un titlu precedent, nu face probă despre datorie şi nu dispensează pe creditor de a prezenta titlul original decât în următoarele cazuri:

1.Când actul de recunoaştere cuprinde cauza şi obiectul datoriei, precum şi data titlului primordial, sau

2.Când actul recognitiv, având o dată de 30 de ani, este ajutat de posesiune şi de unul sau mai multe acte de recunoaştere conforme cu dânsul".

În cazul de faţă nu ne aflăm în nici una dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 1189 C.civ., întrucât în actul de recunoaştere nu este menţionată nici cauza şi obiectul datoriei (nefiind menţionat nici măcar contractul sau raportul juridic iniţial în urma căruia s-a născut creanţa iniţială) şi nici nu sunt depuse documentele justificative care să ateste pre-existenţa creanţei recunoscute.

Pe de altă parte, chiar dacă raportul juridic iniţial în temeiul cărei se pretinde că s-a născut creanţa în privinţa căreia s-a emis confirmarea de datorie, trebuie menţionat că şi în această situaţie era necesar să fie identificate cu claritate creanţele recunoscute, raportul juridic în baza căruia s-au născut, facturile emise în temeiul acestui raport, etc.

Astfel, potrivit art. 288 C.proc.civ. "înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovada împotriva debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă."

În doctrină s-a afirmat că, pentru a fi în prezenţa unui act recognitiv, în sensul art. 288 C.proc.civ. este necesar ca "în cuprinsul său, actul recognitiv sau de reînnoire a unei datorie (trebuie) să identifice titlul primordial". Astfel, în lipsa referinţei făcută cu privire la actul primordial conduce la imposibilitatea identificării actului recunoscut. De asemenea, lipsa acestor referinţe conduce la imposibilitatea verificării condiţiei ca recunoaşterea să privească o datorie preexistentă.

După cum reiese şi din conţinutul art. 288 C.proc.civ. este necesar să fie identificată datoria a cărei recunoaştere este realizată şi respectiv din identificarea acestei creanţe să rezulte că este în cazul de faţă, Confirmarea de Datorie din data de 06.11.2015 nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi un act recognitiv întrucât nu cuprinde absolut nici o informaţie de natură a identifica raportul juridic iniţial şi creanţa pretins a fi recunoscută. Aşadar, un astfel de act privit în mod singular nu poate să facă dovada existenţei unei creanţe împotriva debitoarei, astfel că era obligatoriu să fie însoţit de documentele justificative care să ateste existenţa creanţei recunoscute.

Or, în condiţiile în care Confirmarea de Datorie nu a fost însoţită de documente justificative care să dovedească preexistenţa unei datorii în cuantumul recunoscut, apreciază că administratorul judiciar trebuia să respingă înscrierea acestei creanţe.

Întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse documentele originare în baza cărora s-a născut creanţa confirmată la data de 06.11.2015 de către debitoarea ** (cu doar o lună înainte de data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către creditori - 12.2015 şi la aprox. o lună după ce se formulase cererea de deschidere a procedurii insolvenţei cu privire la una dintre celelalte societăţi semnificative din grup - **. - 08.10.2015.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestaţie împotriva Tabelului Preliminar de Creanţe al debitoarei **. publicat în BPI nr. ** şi înlăturarea creanţei creditoarei ** din Tabelul Preliminar de Creanţe.

În drept a invocat dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 85/2014, precum şi pe orice alte dispoziţii incidente.

În probaţiune, s-a cerut încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză.

La termenul de judecată din data de 19.05.2016, intimata ** depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea creanţei ** în tabelul preliminar de creanţe şi obligarea contestatoarei ** la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Calificând recunoaşterea de datoria ca fiind un înscris recognitiv, ** susţine că, potrivit art. 288 Cod proc. civ., ar fi necesar ca în cuprinsul confirmării de datorie să se identifice titlul primordial.

Toate aceste susţineri ale ** sunt neîntemeiate, iar administratorul judiciar al Interagro a procedat în mod corect la înscrierea creanţei ** în tabelul preliminar de creanţe.

Cu titlu prealabil, arătă că, în conformitate cu art. 102 din Legea nr. 85/2014, pentru înscrierea în tabelul de creanţe este suficient ca respectivul creditor să deţină o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, fără a fi necesară tripla calitate a certitudinii, lichidităţii şi exigibilităţii, astfel cum susţine în mod neîntemeiat contestatoarea **

Aşadar, raţionamentul contestatoarei este de la bun început eronat, întrucât potrivit art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, este necesar ca o creanţă să fie certă, lichidă şi exigibilă, numai atunci când prin creanţa respectivă se încearcă justificarea măsurii deschiderii procedurii insolvenţei, iar nu şi în cazul unei simple cereri de înscriere în tabelul preliminar.

Mai mult, ** face trimitere la dispoziţiile art. 1189 Cod civil 1864, cu toate că acest cod civil nu este aplicabil recunoaşterii de datorie încheiată de ** la data de 06.11.2015, adică sub imperiul noului Cod civil.

De asemenea, dispoziţiile art. 288 Cod proc. civ. nu impun condiţia de care ** face vorbire în contestaţia sa, textul stabilind foarte clar că înscrisul prin care se recunoaşte o datorie preexistentă face între părţi pe deplin dovada datoriei respective, fără a impune nicio altă condiţie de fond sau de formă.

Aşadar, criticile ** sunt neîntemeiate şi nu sunt susţinute de dispoziţiile legale în vigoare.

În plus, Interagro a recunoscut în mod neechivoc datoria sa faţă de **, printr-un înscris încheiat în faţa notarului public.

Această datorie rezultă din raporturile comerciale stabilite între **şi **, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de fertilizant. Practic, cele două părţi au înţeles, în virtutea principiului libertăţii de a contracta, să concretizeze într-un singur înscris probator totalul datoriilor pe care ** le are faţă de ** şi rezultate din raporturile comerciale desfăşurate între părţi.

Aceste raporturi s-au concretizat în mai multe contracte de vânzare cumpărare prin care **a cumpărat fertilizant (uree şi UAN 32%) de la **, plătind în avans preţul bunurilor achiziţionate. Întrucât în cazul mai multor contracte **nu a livrat cantitatea cumpărată şi plătită, debitoarea a înregistrat faţă de **:

■obligaţia preţului plătit în avans pentru cantităţile achiziţionate şi nelivrate şi

■obligaţia de a o despăgubi pentru prejudiciile rezultate din neexecutarea sau executarea cu întârziere a contractelor.

Această datorie a fost înregistrată de debitoarea ** în contabilitatea sa, unde a putut fi verificată de administratorul judiciar.

Aşadar, administratorul judiciar a procedat în mod corect, verificând veridicitate creanţei ** pe baza recunoaşterii de datorie încheiată în faţa notarului public şi a registrelor contabile ale debitoarei, unde sunt înregistrate obligaţiile neonorate ale ** faţă de **

Potrivit art. 280 Cod proc. civ. registrele profesioniştilor fac deplină dovadă în justiţie pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea lor profesională, dacă sunt ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale.

Or, în prezenta cauză, datoria ** faţă de ** este consemnată în contabilitatea debitoarei, iar acest fapt justifică pe deplin înscrierea sa în tabelul preliminar de creanţe, fără a fi necesară depunerea întregii documentaţii ce stă la baza raporturilor comerciale dintre părţi.

Având în vedere aspectele detaliate mai sus, ca urmare a neîndeplinirii de către ** a obligaţiilor sale contractuale faţă de **, datoria debitoarei faţă de intimată este în total de 3.797.880 RON.

Aceasta este de altfel şi suma cu care ** a solicitat să fie înscrisă în tabelul preliminar de creanţe şi care se regăseşte în evidenţele contabile ale debitoarei insolvente.

A depus la dosar înscrisuri. Vol. I f. 26-239

La termenul de judecată din data de 23.06.2016, debitoarea prin consorţiul administratorilor  judiciari  format din ** a depus întâmpinare , prin care a invocat excepţia conexităţii, solicitând conexarea prezentului dosar la dosarul asociat ** iar pe fond, respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.

In primul rând sub aspectul legi aplicabile, din punct de vedere temporal, în raport cu prevederile art. 6 Cod civ. şi a Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a codului civil, contrar celor susţinute de către contestatoare, actul juridic intitulat „Confirmarea de Datorie" din data de 06.11.2015 asumat de către societatea creditoare ** este guvernat de dispoziţiile noului Cod civil întrat în vigoare la data de 01.10.2011. Acest act nu reprezintă un act adiţional la un contract încheiat sub imperiul vechii legi ci un act juridic aflat în legătură cu un raport juridic anterior dar distinct şi independent ca şi natură juridică, caruia îi este aplicabilă noua reglementare.

Sub aspectul fondului contestaţiei, administratorul judiciar consideră că natura juridică reală a documentului întitulat „Confirmarea de Datorie" din data de 06.11.2015, aşa cum reiese din conţinutul acestuia, nu este doar aceea de recunoaştere a existenţei unei datorii. După cum se poate observa, din cuprinsul primului articol al acestui document, motivul determinant care a stat la baza întocmirii acestui act juridic, cel puţin din perspectiva societăţii debitoare, a fost acela de a obţine o perioadă de eşalonare, un termen de graţie în vederea plăţii datoriei sale.

Potrivit articolului menţionat, „Debitorul trebuie să plătească, Creditorilor suma datorată ... până la data de 30 septembrie 2016, în conformitate cu planul de plată convenit". Astfel se poate observa caracterul imperativ al formulării din primul articol, care face să transpară existenţa, în amonte, a unui acord al creditorului de a accepta o amânare la plată a creanţei sale. Administratorul judiciar consideră că reiese foarte clar din această formulare că avem de a face nu doar cu un act de confirmare a creanţei ci cu un acord de voinţe prin care cei doi creditori, acceptă să eşaloneze la plată o datorie preexistentă. Se vorbeşte despre un plan de plată convenit, plan care a fost probat de către creditoare prin documentele justificative depuse în anexă la declaraţia sa de creanţă.

Confirmarea sau recunoaşterea datoriei nu a constituit aspectul principal al acestui act ci doar contextul în care s-au stabilit condiţiile în care va opera această eşalonare de datorie. In acest sens suspiciunile existenţei unui act fraudulos de asumare a unor obligaţii de plată fictive fără o cauză reală nu sunt întemeiate deoarece prin actul juridic încheiat, părţile şi-au urmărit fiecare un interes propriu, legitim din punct de vedere juridic: creditorii, au urmărit securizarea creanţei prin obţinerea unei recunoaşteri exprese a acesteia iar societatea debitoare a urmărit obţinerea unei perioade de graţie în vederea rambursării datoriei sale.

Administratorul juridic consideră că dreptul de creanţă a fost pe deplin probat cu înscrisurile justificative depuse în anexă la declaraţia de creanţă. Potrivit art 273 Cod proc civ., „(1) înscrisul sub semnătură - privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară.

(2)Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.". Ori, societatea debitoare nu a contestat acest înscris.

A mai arătat că înscrisurile justificative se coroborau cu situaţia observată de către administratorul judiciar în contabilitatea societăţii debitoare unde cei doi creditori figurau cu sumele pretinse.

In ceea ce priveşte aspectul invocat de către contestatoare că potrivit documentelor justificative anexate, creanţa nu are un caracter cert, lichid şi exigibil consideră ca sunt neîntemeiate. Astfel, legea nu impune existenţa unei creanţe certe, în cazul declaraţie creanţă. Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 85/2014, această condiţie este cerută creditorului introductiv căruia legea îi impune condiţia să deţină o creanţă certă lichidă şi exigibilă. Cu toate acestea, administratorul judiciar consideră că în raport cu definiţia dală de Legea nr. 85/2014, creanţa societăţii creditoare este o creanţă certă.

În drept a invocat dispoziţiile din lg 85/2014.

În probaţiune, s-a cerut încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea civilă nr.337 pronunţată în şedinţă publică din data de 16.06.2016, de către Tribunalul **, în dosarul ** s-a dispus trimiterea dosarului ** şi a dosarelor asociate privind debitoarea ** către Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a Civilă.

La data de 14 07. 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a Civilă a fost înregistrat dosar cu nr ** având ca obiect  Faliment - contestaţie - la tabelul preliminar

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri la solicitarea tuturor părţilor şi expertiză contabilă, raportul de expertiză contabilă întocmit de dna expert ** fiind depus la dosar la data de 19.04.2018. f. 1-16 vol. II

Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătorul sindic reţine următoarele:

Prin Sentinţa Civilă nr. 59/02.02.2016 pronunţată de Tribunalul ** în prezentul dosar nr. **, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei a debitoarei **, fiind numit administrator judiciar provizoriu **, fiind stabilit termenul pentru depunerea declaraţiei de creanţă – 18.03.2016.

În această calitate, raportat la prevederile art. 100 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu dispoziţiile date de judecătorul sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă, administratorul judiciar a notificat contestatoarea cu privire la deschiderea procedurii şi pentru înscrierea la masa credală prin scrisoare recomandată, prin publicarea notificării in Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi într-un ziar de largă circulaţie.

Creditoarea ** a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 3.638.860,66 lei (echivalent a 850.132,25 USD plus 4% dobandă pe an de la 16.03.2015 la 02.02.2016) în categoria creanţe chirografare.

Tabelul preliminar al creanţelor născute împotriva averii debitoarei ** a fost publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. **, ** fiind înscrisă la masa credală cu suma de 3.638.860,66 lei în categoria creanţelor chirografare – poziţia 80.

Prin încheierea civilă nr. 317 din data de 16.06.2016 pronunțată de Tribunalul **, în dosarul nr. ** s-a admis cererea de abţinere şi înlocuire a administratorului judiciar ** şi s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar provizoriu reprezentat de ** cu administratorul judiciar provizoriu **. S-a admis cererea de conexare; s-a dispus conexarea dosarului nr. ** la dosarul nr. ** privind pe debitoarea ** și a fost trimis dosarul nr. ** împreună cu dosarele asociate Tribunalului București.

Prin Decizia civilă nr. 1617A din data de 13.10.2016 pronunțată de ** în dosarul ** s-a respins apelul declarat de debitoarea *9* prin administrator special și de creditori împotriva încheierii din data de 16.06.2016, Curtea  reținând că, pentru o mai bună administrare a justiției se impune conexarea celor două proceduri.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 5 pct. 69 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de prioritate, iar în situaţia creditorului aflat în procedura insolvenţei se va arăta şi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat.

Potrivit art.111 alin. (1) din Legea nr.85/2014 debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel. (2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.

În speţă, contestaţia la tabelul preliminar a fost formulată în termen legal de creditoarea **.

Contestatoarea a criticat caracterul cert,lichid şi exigibil al creanţei ** solicitând înlăturarea acesteia din tabelul creditorilor.

Analizând actele depuse in sustinerea declaratiei de creanta formulată de catre ** si cele depuse in prezentul dosar, văzând şi concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de dna expert ** fiind depus la dosar la data de 19.04.2018, instanţa reţine următoarele:

Între debitoarea ** şi intimata ** au fost încheiate următoarele contracte:

Contractul nr. S-E1401-20 din 09.05.2014

La data de 09.05.2014, între ** şi **, a fost încheiat contractul nr. S-E1401- 20, prin care ** a cumpărat de la ** cantitatea de 5.450 tone de fertilizant agricol, la un preţ de 335 USD/tonă (prevederile contractuale permiteau o marjă de eroare la livrare de +/- 5%). [ANEXA 1 - contractul de vânzare-cumpărare nr. S-E1401-20]

În conformitate cu art. 9 din acest contract, plata urma să se realizeze de ** în avans, în baza facturii proforma ce urma să fie emisă de **

La data de 09.05.2014, **a emis factura proforma nr. ** pentru suma de 1.825.750 USD, preţ al contractului de vânzare-cumpărare, iar ** a achitat preţul la data de 12.05.2014.

Cantitatea finală livrată de ** către ** în baza acestui contract a fost de 5.731,60 tone.

Pe cale de consecinţă, preţul final facturat de ** în baza acestui contract a fost de 1.920.084,66 USD conform facturilor fiscale depuse la dosar,  ** a înregistrat un debit faţă de ** în cuantum de 94.334,66 USD.

** înregistra faţă de ** un debit restant de 185.622,17 USD rezultând dintr-o relaţie contractuală desfăşurată anterior în baza contractului nr. E2014.01.42, care la rândul său privea neexecutarea contractelor E2014.01.11 şi E2014.01.27.

Acest debit a fost în mod expres recunoscut de ** prin corespondenţa electronică din mai 2014, recunoaştere datorie în cuantum de 185.622,17 USD.

Având în vedere cele două datorii reciproce şi în urma operării compensării, la data deschiderii procedurii ** înregistra faţă de *9* un debit de 91.287,50 USD.

Contractul nr. S-E1401-41 din 21.08.2014

La data de 21.08.2014, între ** **, a fost încheiat contractul nr. S-E1401-41, prin care ** a cumpărat de la ** cantitatea de 25.000 tone de fertilizant agricol UAN 32%, la un preţ de 230 USD/tonă (prevederile contractuale permiteau o marjă de eroare la livrare de +/- 5%). [ANEXA 8 - contractul de vânzare-cumpărare nr. S-E1401-41]

În conformitate cu art. 9 din acest contract, plata urma să se realizeze de ** în avans, în baza facturii proforma ce urma să fie emisă de **

La data de 21.08.2014** a emis factura proforma nr. S14-055 pentru suma de 5.750.000 USD, preţ al contractului de vânzare-cumpărare, iar ** a achitat preţul la data de 25.08.2014.

În baza acestui contract, ** a livrat către ** o cantitate finală de 25.126,87 tone.

Prin urmare, preţul final facturat de ** în baza acestui contract a fost de 5.779.180,10 USD [3 facturi fiscale emise în octombrie 2014 pentru suma totală de 5.779.180,10 USD], ** înregistrand un debit faţă de *9* în cuantum de 29.189,10 USD.

Cantitatea de fertilizant a fost încărcată cu întârziere la bordul navei MT Diamond-T, rezultând contrastalii în favoarea ** în valoare de 42.794,10 USD.

În urma raporturilor comerciale rezultate din acest contract, rezulta un debit în favoarea 9** în cuantum de 13.614 USD. 

Contractul nr. S-E1401-48 din 09.10.2014

La data de 09.10.2014, între ** şi **, a fost încheiat contractul nr. S-E1401-48, prin care ** a cumpărat de la ** cantitatea de 20.000 tone de uree la un preţ de 335 USD/tonă (prevederile contractuale permiteau o marjă de eroare la livrare de +/- 5%).

În conformitate cu art. 9 din acest contract, plata urma să se realizeze de ** în avans, în baza facturii proforma ce urma să fie emisă de **

La acest contract au fost încheiate mai multe acte adiţionale prin care au fost amanate termenele de livrare.

La data de 09.10.2014, ** a emis factura proforma nr. S14-069 pentru suma de 6.700.000 USD, preţ al contractului de vânzare-cumpărare, iar ** a achitat preţul la data de 10.10.2014.

În baza acestui contract, **a livrat către ** o cantitate finală de 6090 tone.

În urma raporturilor comerciale rezultate din acest contract, rezulta un debit în favoarea ** în cuantum de 0 lei. 

Contractul nr. S-E1401-56 din 05.11.2014

La data de 05.11.2014, între **şi **, a fost încheiat contractul nr. S-E1401-56, prin care ** a cumpărat de la ** cantitatea de 3.000 tone de fertilizant agricol UAN 32%, la un preţ de 230 USD/tonă (prevederile contractuale permiteau o marjă de eroare la livrare de +/- 5%).

În conformitate cu art. 9 din acest contract, plata urma să se realizeze de ** în avans, în baza facturii proforma ce urma să fie emisă de **

La data de 05.11.2014, ** a emis factura proforma nr. S14-081 pentru suma de 681.000 USD, preţ al contractului de vânzare-cumpărare, iar ** a achitat preţul la data de 07.11.2014.

În baza acestui contract, **a livrat către ** o cantitate finală de 3.150 tone.

Preţul final facturat de ** în baza acestui contract a fost de 724.500 USD [factură fiscală emisă pentru suma de 724.500 USD], la data deschiderii procedurii ** înregistrand un debit faţă de *** în cuantum de 34.500 USD.

Contractul nr. S-E1501-02 din 08.01.2015

La data de 08.01.2015, între **şi **, a fost încheiat contractul nr. S-E1501-02, prin care ** a cumpărat de la **cantitatea de 6.000 tone de fertilizant agricol UAN 32%, la un preţ de 253 USD/tonă (prevederile contractuale permiteau o marjă de eroare la livrare de +/- 5%).

În conformitate cu art. 9 din acest contract, plata urma să se realizeze de ** în avans, în baza facturii proforma ce urma să fie emisă de **

La data de 08.01.2015 ** a emis factura proforma nr. S15-003 pentru suma de 1.518.000 USD, preţ al contractului de vânzare-cumpărare, iar ** a achitat preţul la data de 12.01.2015.

Întrucât ** nu şi-a executat obligaţiile contractuale şi nu a realizat livrarea cantităţii de fertilizant cumpărată şi achitată de **, la data de 09.02.2015 cele două părţi au încheiat un acord de revocare mutuală a contractului.

În baza acestui acord, părţile au fost de acord ca suma deja achitată de ** cu titlul de preţ al contractului revocat să fie utilizată ca plată a preţului unui nou contract de vânzare- cumpărare, cu nr. S-E1501-03.

Contractul nr. S-E1501-03 din 09.02.2015

La data de 09.02.2015, între ** şi ** a fost încheiat contractul nr. S-E1501-03, prin care ** a cumpărat de la ** cantitatea de 4.000 tone de fertilizant agricol, la un preţ de 322 USD/tonă (prevederile contractuale permiteau o marjă de eroare la livrare de +/- 2%).

În conformitate cu art. 9 din acest contract, preţul de 1.518.000 USD fusese deja achitat de ** în baza contractului revocat nr. S-E1501-02.

În baza acestui contract, ** a livrat către ** o cantitate finală de 2.436,18 tone.

Preţul final facturat de ** baza acestui contract a fost de 784.448,99 USD (2.436,18 tone x 332 USD per tonă)

Având în vedere cantitatea inferioară faţă de preţul plătit livrată de ** debitoarea trebuia să restituie diferenţa de 733.551,01 USD.

Întrucât cantitatea efectiv livrată a fost încărcată cu întârziere la bordul barjei SB 05, ceea ce a generat contrastalii în favoarea ** în cuantum de 13.041,69 USD şi au fost contractate costuri suplimentare rezultate din inspecţii suplimentare şi înlocuirea unei barje, în cuantum total de 8.115,59 USD intimata a emis factura fiscală nr. 20151561/28.10.2015 în valoare de 40.492 USD reprezentând penalităţi de întârziere aferent acestui contract.

Aşadar, în urma desfăşurării raporturilor comerciale rezultate din acest contract, ** înregistra la data deschiderii procedurii un debit faţă de ** în cuantum de 741.666,6 USD

Contractul nr. S-E1501-07 din 23.02.2015

La data de 23.02.2015, între **şi **, a fost încheiat contractul nr. S-E1501-07, prin care ** a cumpărat de la Interagro cantitatea de 2.000 tone de fertilizant agricol, la un preţ de 325 USD/tonă (prevederile contractuale permiteau o marjă de eroare la livrare de +/- 2%).

În conformitate cu art. 9 din acest contract, preţul urma să fie plătit cu cel puţin o zi lucrătoare înainte de andocarea barjei la bordul căreia a fost încărcată cantitatea achiziţionată, în portul de destinaţie şi pe baza facturii proforma emisă de **

De asemenea, din preţul final urmau să fie deduse sume individualizate în clauza 9 şi datorate de ** către ** în baza altor contracte neexecutate sau executate necorespunzător.

La data de 23.02.2015, ** a emis factura proforma nr. S15-020, pentru suma de 420.000 USD (650.000 USD, din care a fost dedusă suma de 230.000 USD, debit rezultat din contractul S-E1501-03).

Întrucât ** nu a livrat produsul achiziţionat de ** în baza acestui contract, a fost nevoită să achiziţioneze fertilizantul necesar de la terţi, fapt ce a generat prejudicii de 19.137,66 USD [factura fiscală nr. 20151561/28.10.2015 privind prejudiciul suferit de ** în urma contractelor S-E1501-03 şi SE1501-07]

Acest prejudiciu rezultă din următoarele costuri adiţionale ce au incumbat **:

- înlocuirea barjei ** şi redirecţionarea barjei ** - 390 USD;

-  costuri suplimentare de agenţie la Turnu Măgurele pentru barja ** - 963,81 USD;

- cost adiţional al produsului cauzat de redirecţionarea barjei **, care a fost încărcată la Vukovar - 8.821,52 USD;

- cost adiţional al produsului cauzat de înlocuirea barjei ** care a fost încărcată la Vukovar - 8.962,23 USD.

Aşadar, prejudiciul total suferit de ** ca urmare a neexecutării acestui contract a fost de 19.137,66 USD.

Contractul nr. E2013.01.100 din 05.12.2013

La data de 05.12.2013, între ** şi **, a fost încheiat contractul nr. E2013.01.100, prin care ** a cumpărat de la ** cantitatea de 5.000 tone de fertilizant agricol

În urma acestui contract au rezultat contrastalii în favoarea ** în cuantum de 4.525.42 USD, recunoscute şi acceptate la plată de **prin corespondenţa din 16.03.2015.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit de dna expert **din data de 19.04.2018 ( f. 1-16 vol. II), la data deschiderii procedurii, 02.02.2016, valoarea creanţei ** împotriva debitoarei ** este în cuantum de 873.333,61 USD, respectiv 3.610.710,49 lei, din care 844.445,45 USD, echivalent a sumei de 3.491.275,27 lei  debit principal şi 28.888,16 USD, echivalent a sumei de 119.435,22 lei dobânzi.

Raportul de expertiză contabilă a fost depus cu mai mult de 10 zile înainte de termenul de judecată, iar părţile nu au formulat obiecţiuni.

Premisa raspunderii contractuale o constituie existenta unui contract valabil incheiat, debitorul fiind tinut de respectarea intocmai a executarii obligatiilor contractuale. In toate cazurile de neexecutare si executare necorespunzatoare a obligatiilor contractuale, despagubirile in bani la care are dreptul creditorul pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat imbraca forma daunelor-interese compensatorii. Clauza penala stabilita prin contract determina anticipat intinderea daunelor-interese pe care debitorul este obligat sa le plateasca in cazul neexecutarii sau executarii necorespunzatoare ori cu intarziere a prestatiilor la care s-a indatorat.

Avand in vedere ca, prin vointa partilor, s-a stabilit clauza penala pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata precum si intinderea daunelor interese, instanta apreciaza ca societatea intimata are dreptul la inscrierea in tabelul creditorilor si cu suma de 28.888,16 USD, echivalent a sumei de 119.435,22 lei.

Suma reprezentand dobânzi este o creanţă certă, în sensul art. 662 alin. 2 din C.proc.civ.

De asemenea, creanţa este lichidă, fiind stabilit modul de calcul al acesteia în contract, iar contestatoarea a prezentat modalitatea de calcul a dobânzilor, tabelul incluzând informaţii privind debitul principal (cuantumuri, nr. si data facturi), scadenţele depăşite ale acestora, numărul de zile întârziere, cuantumul procentual al dobanzilor, conform confirmării de datorie din 06.11.2015 pe care se întemeiază acestea (4 % pe zi de întârziere, din suma asupra căreia se aplică), respectiv cuantumul total al creanţei accesorii.

Creanţa este de asemenea exigibilă, fiind născută asupra debitoarei anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei.

Având în vedere clauzele contractelor amintite mai sus, valoarea facturilor fiscale neachitate şi concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de d-na expert **, instanţa reţine că ** deţine împotriva debitoarei, la data deschiderii procedurii, 02.02.2016, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 873.333,61 USD, respectiv 3.610.710,49 lei, din care 844.445,45 USD, echivalent a sumei de 3.491.275,27 lei  debit principal şi 28.888,16 USD, echivalent a sumei de 119.435,22 lei dobânzi.

Declaraţia de creanţă formulată de ** a fost însoţită de recunoaşterea de datorie din data de 06.11.2015 semnată de reprezentantul debitoarei în faţa notarului public **; programul de plăţi din 06.11.2015 autentificat de notarul public **, corespondenţă între părţi, adresa creditoarelor din 14.03.2016 şi tabel calcul dobânzi.

Contestatoarea a susţinut în cuprinsul contestaţiei că, faţă de dispoziţiile art. 1189 Cod civil 1864, recunoaşterea de datorie depusă de ** ca dovadă a creanţei sale nu ar putea face proba veridicităţii creanţei, deoarece nu cuprinde cauza şi obiectul datoriei.

Calificând recunoaşterea de datoria ca fiind un înscris recognitiv, **susţine că, potrivit art. 288 Cod proc. civ., ar fi necesar ca în cuprinsul confirmării de datorie să se identifice titlul primordial.

Aceste susţineri ale contestatoarei nu vor fi reţinute de tribunal.

În primul rând se reţine că, în raport cu prevederile art. 6 Cod civ. şi a Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a codului civil, contrar celor susţinute de către contestatoare, actul juridic intitulat „Confirmarea de Datorie" din data de 06.11.2015 este guvernat de dispoziţiile noului Cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar nu vechiul Cod civil şi noului Cod de procedură civilă.

În fapt, prin confirmarea de datorie din data de 06.11.2015 debitoarea prin reprezentant legal a recunoscut că suma datorată intimatei ** şi ** este 5.659.000,70 USD plus suma de 562.806,20 Euro şi s-a angajat să plătească creditorilor datoria împreună cu dobânda de 4% pe an începând cu 16 martie 2015, până la data de 30 septembrie 2016, în conformitate cu planul de plată convenit. Vol. I f. 69

Potrivit art. 288 C.proc.civ. "înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovada împotriva debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă."

Confirmarea de datorie din data de 06.11.2015 reprezintă un act recognitiv prin care se recunoaşte existenta unui raport juridic anterior, raport care a fost dovedit prin depunerea  contractelor nr. S-E1401-20/09.05.2014, S-E1401-41/21.08.2014, S-E1401-48/09.10.2014, S-E1401-56/05.11.2014, S-E1401-03/09.02.2015, S-E1401-07/23.02.2015, actelor adiţionale la acestea, facturilor fiscale emise de intimată şi debitoare, plăţilor efectuate de debitoare şi intimată în baza acestor contracte, acte a căror valabilitate nu a fost contestată şi care nu au fost desfiinţate până în prezent.

 Contractele nr. S-E1401-20/09.05.2014, S-E1401-41/21.08.2014, S-E1401-48/09.10.2014, S-E1401-56/05.11.2014, S-E1401-03/09.02.2015, S-E1401-07/23.02.2015, actele adiţionale la acestea sunt guvernate de dispoziţiile art. 1166 şi următoarele Noul Cod civil, fiind acorduri între două persoane în vederea stabilirii de raporturi juridice potrivit dreptului obiectiv. Altfel spus, prin actele încheiate, intimata şi debitoarea şi-au asumat drepturi şi obligaţii în anumite condiţii, iar această manifestare de voinţă a fost făcută cu intenţia de produce efecte juridice.

Instanţa are în vedere şi împrejurarea că buna-credinţă a intimatei şi debitoarei la data întocmirii contractelor menţionate mai sus se prezumă, iar contestatoarea nu a făcut dovada contrară.

Emiterea unei declaraţii de recunoaştere de datorie nu este prohibită de lege, nefiind adus niciun argument valid în sprijinul susţinerilor că ar fi fost un demers deliberat cu scopul de a eluda sensul şi finalitatea legii.

În mod corect administratorul judiciar a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 288 C.proc.civ. confirmarea de datorie din data de 06.11.2015 reprezentând un act recognitiv care face dovada, prin el însuşi, împotriva debitorului. Nu era, deci, necesară depunerea unor alte acte doveditoare ale creanţei.

Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 la declaraţia de creanţă„ vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de cauze de preferinţă, cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanţei”.

Intimata ** a depus în susţinerea declaraţiei de creanţă înscrisurile apreciate de ea ca fiind justificative.

Urmare a contestaţiei formulate, intimata ** a depus şi toate actele juridice încheiate între părţi, acte care au stat la baza întocmirii înscrisului sub semnătură privată „Confirmarea de datorie” din data de 06.11.2015.

În cauză s-a întocmit un raport de expertiză contabilă ale cărui concluzii au fost în sensul existenţei unei diferenţe între suma menţionată în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată „Confirmarea de datorie” din data de 06.11.2015 şi cea datorată la data deschiderii procedurii.

Instanţa va acorda prevalenţă concluziilor raportului de expertiză contabilă, mijloc de probă administrat în cauză în condiţii de contradictorialitate şi la întocmirea căruia expertul a avut în vedere raporturile juridice dintre debitoare şi intimată de la data încheierii fiecărui contract şi până la data deschiderii procedurii. Acest raport nu a fost contestat de către părţi.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 111 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 se va admite, in parte contestaţia şi se va dispune înscrierea intimatei ** în tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei ** cu suma de 3.610.710,49 lei, creanţă chirografară din care: debit principal neachitat de 3.491.275,27 lei şi dobânzi de 119.435,22 lei.

Instanţa, având în vedere decontul de cheltuieli întocmit de d-na expert ** şi depus la dosar – vol.II f. 18, complexitatea raportului de expertiză contabilă, faptul că d-na expert a avut nevoie de 94 h pentru studierea dosarului, deplasarea la faţa locului şi redactarea raportului de expertiză contabilă, faţă de dispoziţiile art. 339 alin. 2 C.pr.civ., va admite cererea de majorare a onorariului de expert formulată de d-na expert contabil **

Va obliga contestatoarea să plătească în contul Biroului Local de Expertize suma de 1000 lei, reprezentând diferenţă onorariu expert contabil, întrucât această probă a fost administrată la solicitarea contestatoarei şi a fost utilă soluţionării cauzei.

Potrivit art. 453 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să-i plătească cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata **  a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 110.678,15 Ron reprezentând onorariu avocat şi suma de 4118 lei cheltuieli de traducere a documentelor depuse şi fotocopii dosar.

În justificarea sumei de 110.678,15 Ron reprezentând onorariu avocat a depus facturile fiscale nr. 861933/06.06.2016, 861934/06.06.2016, 862081/14.06.2016, 862082/14.06.2016, 863018/28.07.2016, 864090/05.09.2016, 866910/05.12.2016, 867594/30.12.2016, 868889/13.03.2017, 869436/03.04.2017, 870937/09.06.2017, 872579/12.07.2017, 873636/16.07.2017, 877119/29.11.2017, 877833/29.12.2017, 879072/12.02.2018, 879991/16.03.2018, 880647/04.04.2018, 881282/30.04.2018, 882409/07.06.2018 şi extrasele de cont care dovedesc plata de către intimată în contul Societăţii de Avocaţi ** a sumei de 110.678,15 Ron echivalent in lei a sumei de 24.418,04 Eur.

Cu privire la onorariul de avocat în cuantum de 110.678,15 Ron, instanţa îl consideră disproporţionat şi nejustificat în raport cu natura pricinii,  gradul de  complexitate al dosarului şi munca îndeplinită de avocat.

Deşi conform art. 34 din Legea nr. 51/1995 contractul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, instanţa reţine că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea îndreptăţită îl reprezintă culpa procesuală.

Contractul încheiat de avocat şi clientul său, ca orice act juridic, şi-ar fi produs efectele numai între părţi, iar nu şi faţă de terţe persoane (principiul relativităţii). Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, în baza principiului reparării integrale, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Tot pe temeiul răspunderii civile delictuale însă, cel care a câştigat procesul sau care beneficiază de o dispoziţie legală nu ar putea obţine de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, fapta săvârşită de cel dintâi constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri.

Această soluţie nu contravine art. 34 din Legea nr. 51/1995 deoarece nu se intervine în contractul de asistenţă judiciară, care îşi produce pe deplin efectele între părţi, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părţii îndreptăţite trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi de complexitatea.

In acest sens s-a pronuntat si CEDO in toate hotararile sale, statuand principiul echitatii si proportionalitatii in acordarea cheltuielilor de judecata.

Prin urmare, instanţa apreciază că se impune diminuarea onorariului de avocat de la suma de 110.678,15 Ron la suma de 40.000 Ron, prin raportare la activitatea prestata de avocat constând în depunerea întâmpinării şi a înscrisurilor, reprezentarea debitoarei la şapte termene de judecată şi formularea concluziilor. Se mai reţine că prezenta contestaţie a fost admisă în parte.

În acest context, tribunalul apreciază că un onorariu avocațial de 40.000 Ron, raportat la volumul de muncă și timpul acordat efectuării actelor de procedură, se subscrie principiului proporționalității și echității, dreptul la repararea integral a prejudiciului fiind exercitat în limitele scopului urmărit și cu bună credință.

În ceea ce priveşte cererea intimatei privind obligarea contestatoarei la plata sumei de 4118 lei reprezentând onorariu traducător pentru traducerea actelor de procedură şi fotocopiere dosar, instanţa reţine că intimata avea obligaţia legală de a depune înscrisurile de care înţelege să se folosească  redactate într-o limbă străină, în copie certificată însoţite de traducerea legalizată a acestora efectuată de un traducător autorizat (art. 150 alin. 4 C.proc.civ.), iar aceste înscrisuri depuse în dosarul de fond în susţinerea întâmpinării sunt înscrisuri justificative ale declaraţiei de creanţă. Se mai reţine că nu s-a făcut dovada plăţii unor astfel de cheltuieli nefiind depus nici un înscris justificativ.

Prin urmare, nu va fi obligată contestatoarea la plata sumei reprezentând contravaloarea onorariului de traducător pentru traducerea actelor de procedură şi fotocopiere dosar.

Contestatoarea a solicitat prin concluziile orale formulate la termenul din 18.06.2018 restituirea taxei de timbru în cuantum de 200 lei aferentă contestaţiei.

Instanţa reţine că taxa judiciară de timbru se poate restitui în cazurile strict prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. a-j din OUG nr. 80/2013.

Nici una dintre situaţiile prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. a-j din OUG nr. 80/2013 nu este incidentă în cauză, taxa plătită de 200 lei fiind datorată, iar contestaţia la tabelul preliminar admisă în parte.

Pentru aceste considerente se va respinge cererea contestatoarei privind restituirea taxei de timbru în cuantum de 200 lei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, contestaţia la tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei ** formulată de contestator **  în contradictoriu cu debitoarea ** prin administrator special ** şi ** prin administrator judiciar ** şi intimat **

Dispune înscrierea intimatei ** în tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei ** cu suma de 3.610.710,49 lei, creanţă chirografară din care: debit principal neachitat de 3.491.275,27 lei şi dobânzi de 119.435,22 lei.

Admite, în parte, cererea de majorare a onorariului de expert formulată de d-na expert contabil **.

Obliga contestatoarea să plătească în contul Biroului Local de Expertize suma de 1000 lei, reprezentând diferenţă onorariu expert contabil.

Admite, în parte, cererea intimatei.

Obligă contestatoarea să plătească intimatei ** suma de 40.000 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Respinge cererea contestatoarei privind restituirea taxei de timbru în cuantum de 200 lei, ca neîntemeiată.

Cu drept de a formula apel, în termen de 7 zile de la publicarea în B.P.I.

Apelul va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţii prin mijlocirea grefei instanţei, azi 05.07.2018.

Preşedinte Grefier

**** ****

Domenii speta

Spete similare