Prin cererea inregistrata la Judecatoria Corabia SC “ EP “SRL a chemat in judecata debitorul VM- persoana fizica autorizata, solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 19.193,34 lei.
In fapt, s-a aratat ca intre societatea creditoare si debitor s-au derulat relatii comerciale in urma carora au fost emise facturile atasate cererii de chemare in judecata, in cuantum de 19.193,34 lei si desi creditoarea si-a indeplinit obligatiile asumate, debitorul nu a achitat pretul datorat, motiv pentru care acesta datoreaza si penalitati de intarziere, de la scadenta debitului si pana la momentul platii efective.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1270, 1350, 1516, 1518, 1521, 1522, 1527, 1531 c. civ si art 192 si urm. C.pr. civ..
In temeiul art. 223, 411 alin.1 pct. 2 c.pr. civ., s-a solicitat judecarea in lipsa.
Atasat cererii de chemare in judecata s-au depus inscrisuri.
Debitorul, a formulat intampinare prin care pe cale de exceptie a invocat prescriptia dreptului material la actiune. In acest sens s-a aratat ca facturile invocate de societatea creditoare au scadenta la 01.01.2011, respectiv la 15.06.2011, la 22.03.2012 si la 18.06.2012 iar fata de data scadentei si data introducerii actiunii, respectiv 29.06.2015, dreptul material la actiune atat pentru debit cat si pentru penalitati, s-a prescris avand in vedere dispozitiile art. 2500, art. 2501, art. 2503, art. 2517 si dispozitiile decretului 167/1958 intrucat au trecut mai mult de trei ani.
Pe fond, debitorul a aratat ca nu recunoaste nicio suma din cele indicate in actiune, motiv pentru care solicita respingerea acesteia ca neintemeiata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 205 c.pr. civ., art. 2500, art. 2501, art. 2503, art. 2517 c. civ.
Creditoarea a formulat raspuns la intampinare prin care in principal a invocat exceptia tardivitatii intampinarii iar in subsidiar a solicitat inlaturarea apararilor ca neintemeiate aratand in esenta ca intre parti au avut loc relatii comerciale in baza carora debitorul datoreaza suma de 19.193,34 lei iar pana la introducerea actiunii creditoarea a incercat sa rezolve acest diferend pe cale amiabila, in acest sens fiind transmise debitorului notificari de plata, fara niciun rezultat.
Prin incheiere instanta a respins exceptia tardivitatii intampinarii, invocata de debitor prin raspunsul la intampinare si in temeiul art. 248 alin.4 c.pr. civ., a unit exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de debitor prin intampinare cu fondul cauzei, apreciind ca pentru solutionarea acesteia sunt necesare administrarea acelorasi probe ca si cele privind fondul cauzei.
Totodata in temeiul art. 255 raportat la art. 258 c.pr. civ., instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca acestea sunt admisibile si utile solutionarii cauzei.
In cursul cercetarii judecatoresti din oficiu, in vederea lamuririi cauzei sub toate aspectele instanta a pus in vedere creditoarei sa depuna la dosar o situatie a platilor efectuate de debitor cu privire la facturile a caror contravaloare se solicita si sa depuna totodata la dosar notificarile la care face trimitere in raspunsul la intampinare si dovad comunicarii acestora debitorului, relatiile solicitate fiind depuse.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca intre societatea creditoare „EC „SRL si debitorul PFA VM au avut loc relatii comerciale in baza carora s-au emis mai multe facturi inregistrate si in contabilitatea creditoarei conform fisei client depusa la dosar.
Intrucat debitorul nu a achitat contravaloarea facturilor mai sus mentionate, creditoarea a formulat actiune in pretentii solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 19.193,34 lei precum si a penalitatilor de intarziere calculate de la scadenta debitului si pana la momentul platii efective.
In drept, sub aspectul legii aplicabile raportului juridic dedus judecatii instanta retine ca potrivit art. 6 alin.2 c. civ.”actele si faptele juridice incheiate , ori dupa caz savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.”
De asemenea, potrivit art.6 alin.4 c. civ prescriptiile, decaderile si uzucapinunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au intituit.
Fata de aceste dispozitiile legale avand in vedere si faptul ca facturile a caror contravaloare se solicita au fost emise atat inainte cat si ulterior modificarii codului civil, legea aplicabila difera in functie de data emiterii fiecarei facturi fiscale, respectiv pentru facturile emise in intervalul 31.12.2010- 11.04.2011 sunt aplicabile dispozitiile vechiul cod civil iar pentru facturile emise in perioada 22.03.2012- 18.06.2012 sunt aplicabile dispozitiile noul cod civil.
Pornind de la aceste considerente si analizand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de debitor prin intampinare, instanta constata ca aceasta este intemeiata numai in parte respectiv numai in ceea ce priveste facturile emise in intervalul 15.06.2011 si 22.03.2012 intrucat de la data scadentei acestora si pana la momentul promovarii cererii de chemare in judecata au trecut mai mult de 3 ani , fara ca in acest interval de timp sa fi intervenit vreo cauza de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei.
In ceea ce priveste insa facturile emise in intervalul 12.04.2012- 18.06.2012, instanta constata ca sub aspectul prescriptiei dreptului material la actiune sunt incidente dispozitiile noului cod civil avand in vedere dispozitiile art. 6 alin.4. c. civ. si faptul ca dreptul la actiune al societatii creditoare in sensul de a solicita plata acestor facturi s-a nascut la scadenta.
Potrivit art. 2537 alin.2 c. civ una din cauzele care intrerupe cursul prescriptiei dreptului material la actiune este introducerea unei cereri de chemare in judecata. Cu toate acestea potrivit 2539 alin. 2 prescriptia nu este intrerupta daca cererea a fost respinsa, anulata ori s-a perimat printr-o hotarare ramasa definitiva decat daca, reclamantul in termen de 6 luni de la data cand hotararea de respingere sau de anulare a ramas definitiva, introduce o noua cerere care este insa admisa.
In analiza exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune prin raportare la dispozitiile mai sus retinute instanta constata ca pe rolul Judecatoriei Corabia societatea creditoare a mai formulat la data de 14.05.2015 in contradictoriu cu debitoarea o cerere de plata a sumei de 19.193,34 lei care insa la data de 16.06.2015 prin incheierea pronuntata in camera de consiliu a fost anulata in temeiul art. 200 c. pr. civ., pentru neindeplinirea obligatiilor stabilite de instanta .
De asemenea se constata ca la data de 23.06.2015, deci in interiorul termenului de 6 luni prevazut la art. 2539 alin. 2 c.civ., creditoare a introdus o noua cerere de chemare in judecata pentru acelasi debit de 19.193,34 lei, respectiv cea care face obiectul prezentei cauze si care in conditiile aceluiasi articol, intrerupe cursul prescriptiei, intrucat pe fond noua actiune se apreciaza ca fiind intemeiata.
Cum potrivit art. 2541 c.civ., intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit cauza de intrerupere si dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptive instanta apreciaza ca dreptul material la actiune al societatii creditoare pentru facturile emise in intervalul 15.06.2012 - 18.06.2012, nu s-a prescris.
Fata de aceste considerente instanta apreciaza ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este intemeiata numai in parte, respectiv numai in ceea ce priveste facturile emise in intervalul 15.06.2011 - 22.03.2012 nu si facturile emise in intervalul 12.04.2012 -18.06.2012 pentru care a intervenit o cauza legala de intrerupere a cursului prescriptiei.
Analizand pe fond pretentiile creditoarei instanta constanta ca acestea sunt intemeiate intrucat potrivit art. 1166 c. civ. contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic iar potrivit art. 1270 c. civ. contractual valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante.
Analizand materialul probator administrat in cauza prin raportare la dispozitiile de mai sus instanta constata ca intre societatea creditoare si debitor au existat relatii comerciale care s-au desfasurat in forma simplificata respectiv in baza comenzii primite creditoarea a livrat debitorului mai multe produse pentru care au fost emise facturi.
Se constata totodata ca facturile emise au fost acceptate la plata de debitor, dovada ca au fost insusite prin semnatura si necontestate pana la promovarea cererii de chemare in judecata, astfel ca in sarcina debitorului s-a nascut obligatia de plata la scadenta a acestor facturi.
Imprejurarea ca in cursul procesului debitorul a contestat existenta debitului pretins de creditoare nu poate fi primita de instanta in conditiile in care aceasta aparare apare ca fiind una formala intrucat in sustinerea afirmatiilor facute nu au fost aduse argumente pertinente si nici nu au fost propuse probe concludente, desi potrivit art. 249 c. pr. civ., debitorului ii revenea sarcina de a proba sustinerile facute.
De asemenea se impune precizarea in sensul ca instanta nu va admite pretentiile creditoarei cu privire la facture in valoare de 800 lei ( f.10) intrucat aceasta nu priveste debitorul fata de care s-a formulat cererea de chemare in judecata si un alt debitor, respectiv PFA VI.
In concluzie pentru considerentele de fapt si de drept mai sus aratate instanta va admite pe fond in parte cererea creditoarei SC « EP » SRL formulata in contradictoriu cu debitorul Persoana Fizica Autorizata VM, in sensul ca va oblige debitorul la plata sumei de 5.958 lei reprezentand debit datorat .
In temeiul art. 453 c.pr. civ., avand in vedere ca cererea creditoarei a fost admisa in parte, instanta va admite in partea si cererea privind plata cheltuielilor de judecata respectiv va oblige debitorul la plata catre creditoare a sumei de 402,90 reprezentand taxa judiciara de timbru corespunzatoare pretentiilor admise, calculata conform art. 2 din OG 80/2013.
Judecatoria Corabia luna iunie
Curtea de Apel București
Prescripţia dreptului material la acţiune. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.324 alin. 2 din Legea nr.99/1999
Curtea de Apel Oradea
Restituire plată nedatorată - începutul curgerii termenului de prescripție pentru acțiunea în repetițiunea plății nedatorate, exercitată în urma controlului Curții de Conturi
Curtea de Apel Constanța
Prescriptia dreptului organului de conducere al unitatii de a aplica sanctiunea disciplinara.
Tribunalul Galați
Prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune, acţiune în pretenţii, dobânda aferentă unor drepturi salariale anterior recunoscute prin hotărâri judecătoreşti
Curtea de Apel București
Pretenții. Daune morale ca urmare a săvârșirii unor fapte de discriminare. Prescripția dreptului material la acțiune. Termen special de prescripție extinctivă.