Anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată. Formularea de critici în calea de atac a apelului. Inadmisibilitate.

Anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată.

Formularea de critici în calea de atac a apelului. Inadmisibilitate.

Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate formula cerere de reexaminare. Încheierea de soluţionare a acestei cereri este irevocabilă, partea nemaiputând  formula critici în cadrul căii de atac a apelului împotriva taxei de timbru stabilită de prima instanţă.

 - Articolul  18  din Legea nr. 146/1997

 Prin Decizia nr. 7/2014 dată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, şi care are caracter obligatoriu, s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.18 din Legea nr.146/1997, că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Reiese aşadar, faţă de cele arătate mai sus, că nu se poate invoca în calea de atac a apelului  faptul că, faţă de dispozițiile art.77 alin. 1 din Legea 85/2006, la prima instanță nu se datora taxa judiciară de timbru, aceste susțineri putând fi formulate strict pe calea cererii de reexaminare (de altfel au și fost analizate prin încheierea din data de 22.10.2015).

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.1091 din 21.06.2016)

 Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 04.07.2012 sub nr. 25821/3/2012, reclamanta SC L. I. SRL, în contradictoriu cu pârâta D. T.  S. a M. B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa sa dispună:

1) obligarea paratei la restituirea contravalorii investiției în valoare de 173.995 euro, echivalentul în lei a sumei de 750.657 lei sau, în situația în care pârâta nu ar dispune de banii necesari,

2) obligarea paratei la prelungirea contractului de închiriere pe o perioada de timp, astfel încât sa poată fi recuperata investiţia în discuție, cu cheltuieli de judecata.

În apărare, parata a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat (i) excepţia necompetentei materiale (funcţionale) a Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ şi Fiscal și (ii) excepţia netimbrării cererii de chemare în judecata, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

Pe cale de cerere reconvenţionala, astfel cum a fost precizata ulterior, pârâta a solicitat instanţei sa dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 29.048,38 lei reprezentând lipsa de folosinţa, dobânda legala şi penalități de întârziere pentru imobilul situat în București, sos. Olteniței, nr. 13-15, sector 4, calculate pana la data preluării efective a bazei sportive.

Pe parcursul soluționării cererii s-a învederat instanței că prin sentința civilă nr. 12951/14.12.2012 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a Civilă s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei SC L. I. SRL, fiind desemnat administrator judiciar CII C. I. A..

Prin încheierea de la 04.11.2013 Tribunalul Bucureşti Secţia a IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepția necompetentei funcționale în cauza privind pe reclamanta SC L. I. SRL prin administrator judiciar CII C.I.A., în contradictoriu cu pârâta D. T.S.M.B., a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competenta soluţionare uneia dintre secţiile civile din cadrul Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 08.01.2015 sub nr.25821/3/2012*.

Prin sentinţa civilă nr. 1479/30.03.3015 Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă a anulat cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta D.T.S.M., ca netimbrată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC L. I. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C.I.A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă sub nr. 25821/3/2012*.

Prin decizia civilă nr. 1004/12.06.2015 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SC L. I. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 1479/30.03.3015, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea de Apel a reținut că pentru termenul de judecata de la 30.03.2015 reclamanta nu a fost citata cu mențiunea de a achita taxa judiciara de timbru şi cuantumul acesteia; de asemenea, deşi la ultimul termen s-a prezentat lichidatorul judiciar, nu rezultă punerea în discuție a timbrajului sau faptul că s-au luat concluziile lichidatorului cu privire la acest aspect.

Ca urmare a soluției de trimitere spre rejudecare cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 28.08.2015 sub nr.25821/3/2012*.

La data de 08.09.2015, în urma investirii cu rejudecarea dosarului, reclamanta a fost citata cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.073 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.

La data de 15.09.2015 reclamanta SC L. I. SRL prin lichidator judiciar CII C.I.A., a formulat cerere de reexaminare asupra modului de stabilire a taxei de timbru şi timbru judiciar, care a fost respinsă prin încheierea de ședință de la data de 22.10.2015.

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă prin sentinţa civilă nr. 6862/7.12.2015 a respins excepția de necompetență funcțională ca neîntemeiată şi a anulat cererea formulata de reclamantă ca netimbrată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că acțiunea a fost demarată la data de 04.07.2012, anterior deschiderii procedurii generale de insolvență (07.12.2012), nefiind incidente disp. art.11 din Legea nr.85/2006, excepția de necompetență funcțională fiind astfel respinsă.

Pentru același argument, în ceea ce priveşte taxa de timbru în cauza nu se poate face aplicarea art.77 alin.1 din L. 85/2006 conform căruia „toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxa de timbru”. Cererea de chemare în judecata a fost formulata de către administratorul statutar, societatea intrând în procedura generala a insolvenței ulterior. Disp. art.77 alin.1 din legea nr.85/2006 sunt de stricta interpretare, scutirea de la plata taxelor de timbru privește toate acțiunile promovate de către lichidator şi administratorul judiciar.

Potrivit art.20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Reclamantei i s-a comunicat obligația de a depune taxa de timbru, în cuantum de 11.073 lei şi timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 22 dosar, însă la termenul acordat în acest sens, nu a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilite.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Cabinetul Individual de Insolvenţă C. I.A. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. I. SRL, solicitând modificarea sentinţei apelate ca nelegală şi netemeinică.

În motivarea apelului său, a arătat că în opinia sa, sentinţa apelata este criticabila sub aspectele lipsei competenței funcţionale a instanţei şi aplicarea greşita a taxei de timbru şi timbru judiciar în cauza.

În ceea ce priveşte competenţa funcţională a Secţiei a VI-a Civilă a Tribunalului București, a susținut că între părţile din acest dosar, L. I. SRL şi D.T.S.M.B., în anii 2011 şi 2012, au existat pe rolul TMB mai multe cauze (Dosar nr. 3186/3/2011, Dosar nr. 15099/3/2012, Dosar nr. 22561/3/2012), toate înregistrate şi soluţionate de către Secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia dosarului în cauza, nr. 25821/3/2012, actual 25821/3/2012*, faţă de care prima instanţa de contencios administrative şi fiscal a constatat ca nu este competenta funcţional sa-l soluţioneze, cu toate ca, în toate cauzele anterioare, obiectul lor a fost acelaşi contract de închiriere dintre părţi. Dar, din verificarea dosarelor din evidenta ECRIS, se poate observa ca în dosarele reţinute spre soluţionare de către secţia de contencios administrative şi fiscal L.I.SRL avea calitatea de parat şi D.T.S. a M. B. reclamant, în timp ce în dosarul în speţa reclamantul este SC L. I. SRL.

Mai mult, dosare soluţionate de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost soluţionate şi în cai de atac de instanţa superioara tot la secţiile de contencios administrative şi fiscal.

În concluzie, sub aspectul competenței funcţionale, rezultă că sentinţa apelată este pronunţată de o instanţă necompetentă funcţional şi în mod corect aceasta şi din oficiu trebuia să stabilească acest lucru, iar conflictul negativ de competență creat urma sa fie rezolvat de către instanţa superioara.

În ceea ce priveşte taxarea cererii şi anularea acesteia, s-a susținut prin motivele de apel că instanţa a interpretat în mod greşit starea de fapt şi în mod restrictiv dispoziţiile art. 77 alin 1 din Legea 85/2006.

Astfel, deşi acţiunea a fost promovată iniţial prin administrator statutar, la toate termenele de judecata în dosarul iniţial, administratorul judiciar şi ulterior lichidatorul judiciar a reprezentat SC L.I. SRL, deci acţiunea a fost asumată în totalitate de reprezentantul reclamantului. Mai mult. din data de 27.09.2013, prin sentinţa civila nr. 7700 a TMB Secţia a VII-a Civilă, SC L.I. SRL a fost dizolvata şi în concluzie poziţia procesuala a reclamantului în instanţa nu poate fi susţinuta decât prin lichidatorul judiciar care, în opinia legiuitorului (art. 77 alin 1 din Legea 85/2006), este scutit de taxe de timbru, "inclusiv pentru recuperarea creanţelor".

În concluzie, având în vedere aspectele anterior prezentate, necompetența funcţionala a instanţa şi aplicarea greşita a dispoziţiilor privind scutirea de la plata taxelor de timbru, s-a solicitat modificarea în tot a sentinţei civile nr. 6862/07.12.2015 a TMB şi judecând fondul cauzei sa fie admisă cererea aşa cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 282 şi următoarele din Cod proc. civ.

 Intimata nu a formulat întâmpinare.

Deliberând asupra cererii de apel prin prisma motivelor invocate și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge.

Se are în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta SC L.I. SRL prin lichidator judiciar CII C.I.A., a fost respinsă prin încheierea de ședință de la data de 22.10.2015 (fila 21 dosar Tribunal), încheiere care față de prevederile art. 18 alin. 3 din Legea 146/1997 are caracter irevocabil, astfel că apelanta reclamantă nu mai poate formula critici în cadrul căii de atac a apelului împotriva taxei de timbru stabilite de prima instanță.

Tot aici se reține că prin Decizia nr. 7/2014 dată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, și care are caracter obligatoriu, s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

După cum reiese din considerentele acestei decizii, Înalta Curte a apreciat că împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare, „nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată şi nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă pronunţată în temeiul articolului anterior menţionat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuţie de aceeaşi parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la fondul litigiului”.

Reiese așadar, față de cele arătate mai sus, că nu se poate invoca în calea de atac a apelului  faptul că, față de dispozițiile art. 77 alin. 1 din Legea 85/2006, la prima instanță nu se datora taxa judiciară de timbru, aceste susțineri putând fi formulate strict pe calea cererii de reexaminare (de altfel au și fost analizate prin încheierea din data de 22.10.2015).

Ca urmare, având în vedere toate acestea, și în condițiile în care reclamanta (căreia inclusiv la ultimul termen de judecată i s-a pus în vedere obligația timbrajului) nu s-a conformat, reiese că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a anulat acțiunea.

Cât privește criticile din apel prin care se face referire la faptul că în realitate Secția de contencios administrativ și fiscal ar fi fost competentă să soluționeze cauza în primă instanță, iar nu Secția a VI-a a Tribunalului București specializată în litigii cu profesioniștii, Curtea a apreciat că acestea nu sunt relevante, față de faptul că aspectul timbrajului are prioritate față de chestiunea competenței funcționale, deoarece vizează legalitatea învestirii instanței, astfel că în nici un caz nu se poate imputa primei instanțe că nu a analizat chestiunea competenței funcționale prin raportare și la pretinsul caracter de contencios administrativ al litigiului.

Domenii speta

Spete similare