Prejudiciu de imagine produs prin afirmaţii apreciate de reclamanţi ca fiind calomnioase şi defăimătoare. Cerere privind plata de daune morale. Analiza întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale prin prisma dispoziţiilor art. 10 din cedo şi...

Prejudiciu de imagine produs prin afirmaţii apreciate de reclamanţi ca fiind calomnioase şi defăimătoare. Cerere privind plata de daune morale. Analiza întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale prin prisma dispoziţiilor art. 10 din CEDO şi a jurisprudenţei CEDO în domeniul libertăţii de exprimare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 27.09.2006, sub nr. 11705/303/2006 reclamanţii TZ, TA, DM au chemat în judecată pe pârâţii BM, BD şi Centrul Naţional Media – postul TV, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să îi oblige în solidar, să le plătească suma de 30.000 lei RON (10.000 RON pentru fiecare reclamant) daune morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs prin afirmaţii calomnioase, defăimătoare privind reputaţia şi probitatea profesională; să publice pe cheltuiala lor într-un ziar cu tiraj naţional hotărârea ce se va pronunţa în această cauză în situaţia în care se va stabili că aceştia au produs prin afirmaţiile lor un prejudiciu onoarei, cinstei, demnităţii, prestigiului sau reputaţiei lor; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că pârâţii BD, moderator şi BM, în calitate de invitat pe parcursul a două emisiuni TV, în zilele de 4.07.06 şi 29.08.2006 au făcut afirmaţii defăimătoare şi calomnioase prin care li s-a adus atingere imaginii, reputaţiei şi probităţii profesionale. Aceste afirmaţii calomnioase şi defăimătoare au fost făcute pe postul TV la ora 19,00 într-o emisiune moderată de o persoană credibilă şi cu priză la public – domnul DB.

Pârâţii i-au acuzat pe reclamanţi de dobândirea frauduloasă a Comat Prahova şi finanţarea unor grupări teroriste .

Reclamanţii TZ şi TA, care sunt doi oameni de afaceri libanezi, fraţi au fost acuzaţi că, împreună cu DM, director în cadrul Ministerului Industriilor, „prin metode dubioase, ba chiar ilegale” au reuşit să cumpere COMAT Prahova, în prezent DM fiind angajată celor doi fraţi libanezi T.

Pârâţii au făcut mai multe afirmaţii calomnioase la adresa reclamanţilor : cei doi fraţi l-au corupt pe directorul Comat, aceştia şi-au creat spate, mita a ajuns până la Adrian  Năstase şi Dan Ioan Popescu, dosarul ăsta este o parte din „ Mătuşa Tamara”, totul o să dispară în mâini din astea musulmane, teroriste, acesta este jaf naţional, având în vedere că prim-ministrul este în cârdăşie cu băieţii ăştia.

În cadrul emisiunii din 29.08.2006, pârâtul BD a readus în discuţie subiectul, menţionând în cadrul emisiunii că „acum înţelege de unde au Hezbolahh şi Hamas bani de armament sofisticat cu care să lovească teritoriul Israelului. Totul se leagă ” un raport al Departamentului de Stat pentru apărare din America relevă că din România nuclee arăbeşti finanţează terorismul şi că în cazul fraţilor T, finanţarea provine din monopolul instituit de aceştia pe fierul vechi.”

În cadrul aceleiaşi emisiuni pârâtul BM a afirmat că cei de la Comat au fost induşi în eroare de MD, deoarece se prezenta secretar de stat şi era doar director în cadrul Ministerului Industriilor. Reclamanţii au prezentat şi un istoric al dobândirii pacxhetului majoritar de la Comat Prahova .

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat primul capăt de cerere pe disp.art.998-999 Cod civil, iar cel de-al doilea capăt de cerere pe disp.art.54 al.2 din Decretul 31/1954. Reclamanţii au mai invocat art.42 din Decizia nr.187/2006.

La termenul din 20.12.2006, reclamanţii au precizat că în mod eronat au indicat în calitate de pârât Centrul Naţional Media – postul TV , această calitate având  S.C. CM S.R.L.

La data de 16.10.2006, pârâtul BM a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul a arătat că el este preşedinte al  Organizaţiei Societăţii Civile Pro Europa”, care a înregistrat în cursul anului 2006 sesizări ale acţionarilor SC Comat Prahova SA cu privire la ilegalităţile săvârşite de numiţii TM, în calitate de fost director general, de cei doi fraţi libanezi şi de DM cu privire la activitatea economică a SC Comat Prahova SA şi cu privire la procesul de dobândire a pachetului majoritar de acţiuni de către cei doi cetăţeni libanezi. Sesizările au fost însoţite de înscrisuri care probau cele invocate. În afara acestor sesizări, acţionari ai SC Comat Prahova SA au depus plângeri penale, cu privire la ilegalităţile săvârşite în cadrul acestei societăţi la DNA.

A precizat pârâtul că acţiunile au fost cesionate reclamanţilor, care nu îndeplineau condiţiile de participare şi/sau aderare ulterioară la Asociaţia COMAT PAS , fiind încălcat Statutul asociaţiei şi Legea nr.77/94. Cesiunea acţiunilor s-a realizat pe un contract de împrumut garantat cu gaj, antecontract promisiune de cesiune acţiuni neautentificat, întrucât acţiunile aparţineau membrilor PAS, fiind achitate , şi nu Asociaţiei. Pârâtul a mai arătat că afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii televizate au avut la bază sesizările acţionarilor societăţii afectaţi şi probele depuse de aceştia, probe ce sunt depuse şi în cadrul dosarelor penale existente, afirmaţiile nefiind făcute cu rea credinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1410/28.02.2007, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că, în cadrul emisiunii din 4.07.2006, difuzată de Postul de Televiziune TV  şi  realizată de pârâtul DB, acesta împreună cu  pârâtul BM au purtat o discuţie cu privire la mai multe subiecte de interes public, precum afaceri ilegale desfăşurate în România, implicarea serviciilor de informaţii şi a politicienilor în astfel de afaceri etc.. Pe parcursul discuţiei, pârâţii au făcut  o serie de afirmaţii la adresa reclamanţilor ,apreciate de aceştia din urmă  ca fiind ofensatoare.

Astfel, pârâtul BM  a afirmat că „doi aşa-zişi oameni de afaceri arabi , libanezi mai bine zis, care au dobândit şi cetăţenie română, fraţii T, au reuşit să cumpere 12 Rematuri....După ce au cumpărat aceste Rematuri, au reuşit să cumpere prin metode dubioase, ba chiar ilegale, şi baza de aprovizionare din Prahova, cea mai mare, şi anume Comat Prahova”.Pârâtul a prezentat conţinutul antecontractului –promisiune cesiune de acţiuni, care a stat la baza preluării pachetului majoritar de acţiuni de către cei doi reclamanţi la Comat Prahova şi, apreciind implicarea fostului director al societăţii în tranzacţiile desfăşurate, a apreciat că „este imposibil să nu fi avut partea lui din acest contract”. A mai precizat pârâtul că aceşti cetăţeni arabi şi-au asigurat un spate deosebit, pentru că  „peste tot se vorbeşte că că au avut relaţii absolut directe cu Dan Ioan Popescu şi Adrian Năstase, în toate afacerile pe care le-au avut în România ”, iar notarul care a autentificat contractul prin care au fost preluate acţiunile este „un om tare dubios”.

În cadrul aceleiaşi emisiuni pârâtul  BM a afirmat în legătură cu reclamanta DM „iar mentorul lor în toate aceste activităţi este o anume MD, care a lucrat ca secretar de stat în Ministerul Industriilor .Ea lucrează şi la firma lor , şi aşa mai departe, şi îi ajută în tot ce se face în România.”

Pârâtul DB, moderatorul emisiunii, în timpul discuţiei purtate cu pârâtul  BM, a punctat anumite aspecte şi a făcut unele afirmaţii apreciate de reclamanţi ca ofensatoare ,făcute cu  nerespectarea deontologiei profesionale , care îl obliga să ceară dovezi invitatului său : „dosarul ăsta este o părticică din Mătuşa Tamara”, „totul o să dispară în mâini din astea musulmane, teroriste. Acesta este jaf naţional, având în vedere că prim-ministrul este în cârdăşie cu băieţii ăştia.”

 După emisiunea din 04.07.2006, reclamanţii au emis un comunicat de presă , publicat în ziarele „Jurnalul Naţional” şi „Gândul ” prin care au dezminţit toate afirmaţiile făcute în emisiunea din 04.07.2006 şi au solicitat Centrului Naţional Media un drept la replică.

Reclamanţilor li s-a acordat dreptul la replică, fiind invitaţi în emisiunea moderată de pârâtul DB, dar aceştia au condiţionat prezenţa lor în emisiune de absenţa pârâtului BM.

Pârâtul BD a comunicat reclamantei DM împrejurarea că la emisiune va fi invitat şi pârâtul B, pentru a nu declanşa „spirala ” replicilor şi a contrareplicilor neproductive actului jurnalistic. Reclamanţii au refuzat participarea la emisiune , afirmând că prezenţa pârâtului Breajăn Marin ar reprezenta o încălcare a prevederilor art.58 din Decizia CNA nr.187/2006 .

În ziua de 29.08.2006 , în cadrul emisiunii moderate de pârâtul BD a fost invitat din nou pârâtul BM  pentru a discuta, pentru câteva minute, printre alte subiecte abordate de moderator, în legătură cu preluarea de către reclamanţii  TZ şi TA a mai multor societăţi Remat. În această emisiune pârâtul BM  a afirmat că reclamanta DM s-a prezentat celor de la Comat Prahova ca secretar de stat, că aceasta este omul de încredere al celor doi libanezi. Pârâtul DB a făcut unele comentarii în legătură cu finanţarea grupărilor Hezbbolah şi Hamas , pornind de la raportul Deparatamentului de Stat American .

Analizând afirmaţiile făcute de cei doi pârâţi în cadrul celor două emisiuni prin prisma probelor administrate în cauză instanţa a apreciat că că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.998—999 C.civil, pentru a atrage răspunderea civilă delicituală a pârâţilor. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art.998-999 Cod civil, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite.

În analiza caracterului ilicit al faptei celor doi pârâţi şi a vinovăţiei acestora  instanţa a avut în vedere, pe lângă dispoziţiile art.998-999 cod civil,  dispoziţiile constituţiei, ale convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ale jurisprudenţei curţii europene a drepturilor omului, dispoziţiile declaraţiei universale a drepturilor omului, ce fac parte din dreptul intern, conform art.11  din constituţie (dispoziţiile constituţiei şi ale convenţiilor internaţionale ce reglementează libertatea de exprimare au fost invocate în apărare direct sau indirect de pârâţii persoane fizice .

Constituţia României reglementează în articolul 30, incluzându-l în categoria drepturilor fundamentale, dreptul la liberă exprimare, enunţând atributele esenţiale ale libertăţii de exprimare şi limitele exercitării acestui drept. printre limitele exercitării, alin. 6) al art.30 prevede protecţia demnităţii, a onoarei, a vieţii particulare a persoanei şi a dreptului la propria imagine.

ART. 31 din constituţie prevede dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, drept care  nu poate fi îngrădit.

Potrivit art.10 din Convenţia Europeană a drepturilor omului, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege , care constituie măsuri necesare , într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Convenţia şi jurisprudenţa acesteia au aplicabilitate directă în dreptul intern.

Art.19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului prevede că „orice persoană are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta, de a primi şi de a răspândi , fără consideraţii de frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloace de exprimare”.

Cu privire la fapta ilicită instanţa reţine în primul rând că mai multe afirmaţii ale pârâţilor nu privesc fapte determinate ale reclamanţilor sau ale colaboratorilor acestora, ci afirmaţii cu caracter general sau judecăţi de valoare : notarul –un om dubios, reclamanta DM - omul de încredere al reclamanţilor TZ, TA, etc. Acestea sunt aprecieri personale ale pârâtului Breajăn Marin .

În ceea ce priveşte afirmaţiile pârâtului BM cu privire la preluarea ilegală a Comat Prahova de către reclamanţii TZ şi TA, instanţa a apreciat că acestea nu au fost făcute cu rea credinţă, pârâtul întemeindu-şi afirmaţiile pe înscrisurile pe care le avea la dispoziţie. Şi în privinţa metodelor folosite de reclamanţi pentru preluarea Comat Prahova, apreciate de pârâtul BM ca fiind „dubioase, ba chiar ilegale”, instanţa reţine că aceste aprecieri au caracter general, fiind întemeiate pe înscrisurile şi declaraţiile persoanelor implicate pe care pârâtul le avea la dispoziţie, precum şi pe cunoştinţele proprii dobândite în calitate de fost ofiţer SRI.

Instanţa nu va analiza legalitatea actelor şi faptelor juridice ale reclamanţilor, nefiind învestită cu o astfel de cerere, dar pentru a constata caracterul ilicit al faptei pârâţilor şi vinovăţia acestora, trebuie să analizeze cel puţin aparenţa acestor acte şi fapte, invocate de pârâtul BM în emisiunile realizate de pârâtul BD. 

Reclamanţii TZ şi TA au susţinut că au devenit membri ai Asociaţiei Comat Pas Prahova în conformitate cu Statutul Asociaţiei şi cu Hotărârea Consiliului de Administraţie din 21.01.2005, iar în această calitate, în baza prevederilor art.20 din Statutul Asociaţiei, au cumpărat un pachet de 298.718 acţiuni de la un alt membru PAS , pentru care au achitat suma de 7.467.950.000 lei, operaţiunea realizându-se între membrii Asociaţiei PAS, nu era supusă dispoziţiilor Legii nr.297/2004 şi nici Regulamentelor CNVM.

 Din analiza înscrisurilor depuse de părţi la dosarul cauzei instanţa reţine în primul rând că reclamanţii nu au devenit membri ai Asociaţiei Pas anterior dobândirii acţiunilor, aşa cum susţin.

Aceştia nici nu îndeplineau de altfel, condiţiile pentru a fi primiţi în Asociaţie. Potrivit  ART. 16 din OUG 88/1997, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra acţiunilor emise de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, salariaţii, membrii consiliului de administraţie sau pensionarii cu ultimul loc de muncă la respectiva societate comercială pot constitui asociaţii potrivit prevederilor prezentei secţiuni. Asociaţia este o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ, constituită din persoanele prevăzute la alineatul precedent, în scopul dobândirii de acţiuni emise de societăţile comerciale. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în cadrul unei societăţi comerciale se pot constitui una sau mai multe asociaţii, formate, după caz, din: a) salariaţi ai respectivei societăţi comerciale şi/sau pensionari cu ultimul loc de muncă la aceasta; b) membrii consiliului de administraţie şi salariaţi. Conform art. 17 din acelaşi act normativ, pot face parte dintr-o asociaţie următoarele categorii de salariaţi, după caz: a) salariaţii societăţii comerciale, cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată; b) salariaţii societăţii comerciale, cu contract individual de muncă încheiat pe durată determinată, cu program de lucru normal sau de cel puţin o jumătate de normă.

Art.11 din Statutul Asociaţiei Comat Pas Prahova prevede că  „Orice persoană care îndeplineşte condiţiile de la art.10 poate adera la asociaţie, ulterior constituirii acesteia , pe baza cererii-contract, cu aprobarea CA şi respectarea criteriilor de alocare a acţiunilor ”

Reclamanţii  TA şi TZ nu îndeplineau condiţiile prevăzute în art.10 din Statutul Societăţii, neavând calitatea de salariaţi, membri ai conducerii  pensionari cu ultimul loc de muncă la societate, furnizori sau beneficiari şi nu există nici o hotărâre a Adunării Generale sau o aprobare a consiliului de Administraţie  pentru primirea reclamanţilor în Asociaţie. Primirea lor în Asociaţie a avut loc practic printr-un artificiu, confirmarea lor ca membri ai asociaţiei având loc după cesionarea acţiunilor (filele 128-129) deşi, potrivit art.17 din Statutul Asociaţiei, acţiunile dobândite de Asociaţie se puteau transmite membrilor Asociaţiei. Astfel, la data de 21.01.2005 nu s-a discutat primirea în Asociaţie a celor doi reclamanţi, aşa cum susţin aceştia, ci  s-a aprobat cesiunea unui pachet de acţiuni din partea lui TM către firma T ,pentru considerente de natură financiară.

Analizând procesul verbal încheiat cu această ocazie, rezultă că nu s-a luat în discuţie nicio cerere de primire a reclamanţilor în asociaţie, conform art.11 din Statut, după analiza condiţiilor prevăzute de lege şi statut pentru primirea în asociaţie. Cererile depuse de reclamanţi la dosarul prezentei cauze pentru primirea lor în Asociaţie nu au dată certă şi nici un număr de înregistrare. În tot cuprinsul procesului verbal este menţionată firma T ca dobânditor al pachetului majoritar de acţiuni, la propunerea numitului TM, menţionându-se chiar avantajele şi condiţiile pentru cesionarea acţiunilor către firma reclamanţilor, astfel încât nu se poate aprecia ca fiind o eroare materială menţiunea firmei reclamanţilor în cuprinsul procesului verbal , şi nu reclamanţii ca persoane fizice. În şedinţa consiliului de administraţie al Asociaţiei Comat Pas Prahova din data de 21.01.2005 s-a convenit ca acţiunile deţinute de membrii asociaţiei să fie vândute numitului TM, ca ulterior acesta să le vândă către firma T.

Se poate reţine astfel că în şedinţa din 21.01.2005 s-a aprobat transmiterea din deţinerea Asociaţiei Comat Pas Prahova a 51 % din drepturile de vot ale Asociaţiei către firma T, operaţiune ce încălca dispoziţiile legale sus menţionate.

La data de 27.01.2005 au fost încheiate  între numitul TM şi 60 membri ai asociaţiei contracte de transmitere acţiuni cu preţul de 25.000 lei acţiune . La aceeaşi dată, printr-un act sub semnătură privată, reclamanţii în calitate de împrumutători au convenit cu numitul TM, în calitate de împrumutat,  acordarea unui împrumut în cuantum de 4500000000 lei în scopul dobândirii de la împrumutat de la membrii Asociaţiei , prin transmitere, în condiţiile statutului Asociaţiei, 176628 acţiuni, la care se adaugă cele 121500 acţiuni proprietatea împrumutatului, urmând ca acesta din urmă să cesioneze împrumutătorilor la final un total de cel puţin 51,61 acţiuni. Prin adresa nr.1812/28.01.2005, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a confirmat Asociaţiei Comat Pas Prahova plata integrală a acţiunilor cumpărate în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.294/1995.

La data de 03.02.2005 persoana fizică TM, în calitate de cedent a cesionat un număr de 298.718 acţiuni cu valoarea de achiziţie de 25101,9 lei/acţiune persoanelor fizice TZ şi TA, valoarea de cedare fiind de 25000 lei/acţiune.

 S-a confirmat apoi celor doi reclamanţi calitatea de membri ai asociaţiei, ca urmare a solicitărilor înregistrate la data de 14.12.2004.

Implicarea numitului TM în preluarea de către cei doi reclamanţi a Comat Prahova este evidentă şi de natură a crea suspiciuni cu privire la interesul său în preluarea pachetului majoritar de acţiuni la Comat Prahova. Astfel, sub conducerea sa, societatea a ajuns într-o stare financiară gravă, înregistrând numeroase datorii la mai multe categorii de creditori, o parte din aceştia demarând procedura de executare silită împotriva societăţii. TM a fost cel care a pus în discuţia consiliului cesionarea de acţiuni către cei doi reclamanţi şi a acţionat ca intermediar în procesul de preluare a acţiunilor. A susţinut sistematic în toate şedinţele Consiliului sau adunării Generale poziţia reclamanţilor, mai ales cu privire la vânzarea activelor societăţii. Mai mult, deşi numitul TM a împrumutat de la reclamanţi suma de 4.500.000.000 ROL pentru plata acţiunilor neachitate, acesta a achitat în contul Asociaţiei suma totală de 957.422.192 ROL  pentru achitarea integrală a acţiunilor (fila 38) .

În ceea ce priveşte controalele efectuate, invocate atât de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, cât şi de pârâţi în cadrul celor două emisiuni, instanţa reţine că acestea au avut ca obiect îndeplinirea de către reclamanţi a  obligaţiilor fiscale şi nu legalitatea preluării acţiunilor. Astfel, conform procesului-verbal din 13.09.2005, în urma controlului efectuat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a stabilit că nu au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare,  preţul cesiunii fiind convenit şi achitat  la valoarea de 25000 lei pentru fiecare, sub valoarea nominală de 25101,9 lei, astfel că nu există nici o obligaţie fiscală în sarcina cesionarilor care să fie datorată şi reţinută la cedent.

Ori, tocmai cesionarea acţiunilor sub valoarea lor nominală poate crea suspiciuni cu privire la tranzacţia încheiată.

 Şi procesul verbal din 09.08.2006 întocmit de inspectorii din cadrul Activităţii de Control fiscal Prahova, sesizaţi cu verificarea legalităţii de cesionare a acţiunilor deţinute de membrii Asociaţiei Salariaţilor Comat Pas către reclamanţi, legalitatea acceptării rambursării creditelor bancare contractate de SC Comat Prahova SA, de către cei doi cetăţeni străini, în schimbul ipotecării activelor imobilizate ale societăţii, neeevaluate la zi şi fără aprobarea AGA, respectiv dacă s-a respectat legislaţia în vigoare cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a activelor societăţii sub nr. 3476/11.11.2005 cu SC V SRL Ploieşti, menţionează că mai multe aspecte cu privire la legalitatea anumitor operaţiuni şi acte juridice, excede competenţei organelor financiar-fiscale stabilite prin OG nr.92/2003, organele de inspecţie analizând  cu ocazia controlului numai obligaţiile fiscale generate de operaţiunile în cauză.

Ori, pârâţii au discutat în cadrul emisiunilor televizate cu privire la legalitatea preluării acţiunilor la Comat SA Prahova, şi nu cu privire la obligaţiile fiscale ale reclamanţilor sau societăţilor controlate de aceştia.

Creează, de asemenea, mari suspiciuni tranzacţiile încheiate între cei doi reclamanţi, SC Comat Prhova  SA şi SC V SRL. Astfel, prin contractul de cesiune de creanţe din 07.11.2005,  TZ şi TA au cesionat o creanţă de 11.690.000 lei , reprezentând contravaloare contracte de subrogaţie , dobândă aferentă , cheltuieli de executare şi contravaloare cesiune SC V SRL, fără nici o contraprestaţie din partea acesteia. Reclamanţii aveau calitatea de asociaţi şi administratori ai acestei societăţi. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3476 /11.11.2005 de notarul public, SC Comat Prahova SA , prin directorul general TM, a vândut SC V SRL  în contul creanţei de 11690000 lei cedate de cei doi reclamanţi 8 imobile, terenuri şi construcţii, situate în municipiul Ploieşti. Acest contract a fost ratificat cu 7 luni mai târziu. Adunarea Generală Extraordinară din 21.06.2006 a ratificat contractul de vânzare –cumpărare nr.3476/11.11.2005, a ratificat modificări operate în statutul societăţii, a ratificat desfiinţarea şi radierea unor  puncte de lucru.

Vânzarea activelor societăţii a fost hotărâtă în două şedinţe ale Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 04.08.2005 , respectiv 16.09.2005.

La data de 04.08.2005, cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, pentru aprobarea vânzării de active până la acoperirea datoriilor societăţii Procesul  verbal încheiat cu ocazia acestei adunări a fost semnat cu obiecţiuni (fila 261) .

În obiecţiuni, preşedintele Consiliului de Administraţie a consemnat că la data când s-a ţinut şedinţa Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 04.08.2005 , membrii Consilului de Administraţie nu îndeplineau condiţiile legale , conf art.140, 141 din Legea nr.31/90 rep., raportul de evaluare prezentat în şedinţă şi discutat nu era semnat, ştampilat şi era subevaluat, raportul nu a fost pus la dispoziţia acţionarilor cu 5 zile înaintea şedinţei etc. Acest proces verbal a fost prezentat instanţei de către reclamanţi fără obiecţiunile consemnate de preşedintele Consiliului de Administraţie şi, deşi au fost acordate mai multe termene pentru prezentarea integrală a acestuia, reclamanţii nu au depus varianta integrală, fiind necesară emiterea unor adrese pentru prezentarea acesteia .

Instanţa a reţinut astfel că reclamanţii nu şi-au exercitat cu bună credinţă drepturile şi obligaţiile procesuale, ascunzând aspecte de natură să ducă la aflarea adevărului şi justa soluţionarte a cauzei.

Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din 16.09.2005 a hotărât aprobarea vânzării de active până la acoperirea datoriilor societăţii .

 În aceste Adunări însă  la care a participat şi reclamanta DM, cei doi reclamanţi deţineau peste 50 % din acţiuni, având posibilitatea să ia orice  hotărâre doreau.

Şi adunarea Generală Extraordinară din 21.06.2006 a hotărât vânzarea de active, cu votul preponderent al reclamanţilor, acţionari majoritari.

În răspunsurile la interogatoriul propus de pârâtul BM reclamantului TA, cu privire la  aspectele discutate în cele două emisiuni, acesta a dat răspunsuri evazive sau a evitat să răspundă la mai multe întrebări, ce ar fi trebuit să lămurească aspecte importante ale chestiunilor în litigiu,  în timp ce reclamantul lipsă nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu, împrejurare apreciată de instanţă ca o recunoaştere a împrejurărilor invocate de pârâtul BM în cuprinsul interogatoriului.

Reclamantul TA a precizat în răspunsurile la interogatoriu că nu ţine minte dacă a completat cererea de subscriere a acţiunilor, că nu înţelege întrebările referitoare la înregistrarea şi autentificarea contractului de împrumut în valoare de 4,5 miliarde ROL, respectiv rambursarea creditelor fără a se publica o hotărâre AGA , conform Legii 297/2004. A mai precizat că a negociat dobânda de 7780.000.000 lei în calitate de comerciant, cu consiliul de Administraţie a SC Comat, dar nu ştie să existe un contract în acest sens, a dobândit foarte multe Remat-uri în România şi nu a fost consiliat de nimeni.

Cu privire la reclamanta DM, fost direct în Ministerul Industriilor o perioadă îndelungată, apoi director general al unei societăţi controlate de cei doi reclamanţi,  instanţa reţine că a fost implicată în procesul de preluare a acţiunilor şi de vânzare a activelor. A făcut parte din comisii ce au hotărât vânzarea activelor, a acţionat ca mandatar al celorlalţi doi reclamanţi la mai multe tranzacţii:  8 filele 108, 110, 112-119, 122-124 , activitatea sa putând  justifica aprecierea de om de încredere al reclamanţilor Tawil făcută de pârâtul Breajăn.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului cu privire la implicarea politicului şi organelor SRI în activităţile desfăşurate de oamenii de afaceri , aceste aspecte puteau fi cunoscute de pârât în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi din disuţiile purtate de cei implicaţi. De altfel, sunt de notorietate presiunile şi influenţele exercitate de unii politicieni, care în prezent sunt cercetaţi penal, pentru a favoriza anumiţi oameni de afaceri.

Acţionarii minoritari ai SC COMAT Prahova SA, au formulat plângeri penale împotriva fostului director general şi preşedinte al Asociaţiei TM şi împotriva celor trei reclamanţi, plângeri aflate în curs de soluţionare. Şi în presa locală au apărut articole referitoare la modul în care reclamanţii au dobândit pachetul majoritar de acţiuni. Pârâtul BM, în calitate de preşedinte al Organizaţiei a sesizat DNA cu privire la cei trei reclamanţi. Neregularităţile sesizate de pârâtul  BM în emisiunile pârâtului BD au fost descrise şi comentate pe larg şi în presa locală.

Cu privire la sursele de informare folosite de pârâţii  BM şi BD în realizarea emisiunilor instanţa reţine că aceştia au avut la îndemână înscrisuri care susţineau punctul de vedere prezentat.

De altfel, este dificil de stabilit de către jurnalist veridicitatea absolută a informaţiilor care îi parvin. Chiar în măsura în care sunt verificate, acesta nu poate fi sigur de adevărul acestora. Este suficientă însă dovedirea de către pârâţi a faptului că la data aducerii la cunoştinţa publicului, toate indiciile de care dispunea, potrivit deontologiei profesionale, conduceau la concluzia că faptele afirmate sau imputate erau adevărate. Faptul că persoana vizată de aprecieri se poate simţi lezată, conform unor aprecieri personale, subiective, raportat la o anumită stare afectivă a fiecărei persoane, la o anumită percepţie a sensului cuvintelor şi în funcţie de anumite exigenţe personale, nu poate determina existenţa caracterului insultător al expresiei.

Pentru a surprinde caracterul ilicit al faptei şi poziţia psihică a făptuitorului trebuie să se aibă în vedere fapta şi condiţiile în care aceasta a fost săvârşită. Se impun a fi analizate, de asemenea, mobilul şi scopul săvârşirii faptei.

În practica judiciară se consideră că lipseşte caracterul ilicit al faptei şi vinovăţia făptuitorului atunci când acesta a fost de bună credinţă.

Aceeaşi soluţie a fost impusă în jurisprudenţa Curţii Europene. Pentru a rezolva o cauză concretă, Curtea Europeană ia în considerare şi alte elemente: calitatea specifică pe care o poate avea autorul discursului (ziarist, fost ofiţer SRI), tipul discursului (vizând domeniul politic social), persoana lezată, posibilitatea de a folosi alte exprimări, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul şi impactul acestuia, locul unde a fost ţinut discursul şi publicul ţintă căruia îi era adresat acesta.

Hotărârile Curţii indică clar principiul conform căruia adevărul obiectiv al afirmaţiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanţe în situaţia în care analizează o acuzaţie de atingere adusă onoarei, demnităţii şi reputaţiei unei persoane, elementul determinant trebuind să fie buna credinţă a autorului afirmaţiilor care afectează reputaţia reclamantului, ce s-a bazat pe informaţii credibile.

Libertatea jurnalistică cuprinde şi recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că analiza cazurilor privind libertatea presei va fi puternic marcată de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau judecăţi de valoare, precum şi de atitudinea subiectivă a reclamantului în momentul comiterii faptei.

Existenţa faptelor poate fi dovedită, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de probaţiune, când vizează opinia subiectivă a unei persoane faţă de un fapt.

Comentariile pârâtului BD cu privire la organizaţiile musulmane teroriste, finanţarea acestora, întemeiate pe raportul Departamentului de Stat American, dosarul parte din dosarul Mătuşa Tamara, deşi au un caracter provocator, nu îi privesc în mod direct pe cei doi reclamanţi de origine libaneză, ori nu îi pot afecta. Pârâtul a făcut doar o paralelă în ceea ce priveşte obţinerea de venituri, nu i-a acuzat pe reclamanţi de organizarea de activităţi teroriste sau de finanţarea unor astfel de activităţi.

Instanţa a reţinut, din coroborarea probelor administrate, că pârâţii au avut o bază temeinică de argumentare şi au avut un interes legitim al criticii, în contextul dezbaterii publice libere, în condiţiile în care multe din actele şi faptele despre care s-a discutat în emisiune nu au o aparenţă de legalitate sau moralitate, după cum s-a reţinut, iar aspectele puse în discuţie sunt de interes public. Afirmaţiile pârâţilor au contribuit la discutarea unor subiecte de interes public, nefiind îndreptate către lezarea inutilă a reputaţiei reclamanţilor, chiar dacă este posibil ca o asemenea lezare să fi avut loc .

 Libertatea de exprimare stă chiar la baza noţiunii de „societate democratică” .Aceasta constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice , una din condiţiile primordiale ale progresului său şi ale împlinirii individuale a membrilor săi.

Art.10 apără discutarea oricăror subiecte care interesează opinia publică în general sau un segment al acesteia.Exemple în acest sens sunt afirmaţiile privind funcţionarea instituţiilor publice sau cele referitoare la activitatea unor persoane aflate în funţii de decizie, atât publice, cât şi private. Marja de apreciere a autorităţilor naţionale în aceste cazuri este foarte redusă. Art.10 lasă foarte puţin loc restricţiilor care vizează discursul politic sau dezbaterile asupra chestiunilor de interes general (Murphy c. Irlandei).

Pentru a justifica poziţia privilegiată pe care discursul privind personalităţile publice  îl ocupă, Curtea a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informată cu privire la chestiunile ce prezintă un interes public. Acestui drept îi corespunde o obligaţie a ziariştirilor de a răspândi informaţii şi idei , îndeplinindu-şi astfel rolul de „câine de pază al democraţiei”:  dacă presa nu trebuie să  depăşească anumite limite , ţinând mai ales de protecţia drepturilor şi reputaţiei altora, şi a necesităţii de a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale, îi revine totuşi obligaţia de a comunica, cu respectarea responsabilităţilor şi îndatoririlor  sale, informaţiile şi ideile asupra chestiunilor politice ca şi asupra altor teme de interes general.

Prin urmare, pe lângă punerea în balanţă a două interese contrare ( dreptul ziaristului de a se exprima, pe de o parte, şi interesul statului de a limita libertatea de exprimare pentru a atinge scopurile legitime enumerate în paragraful 2 al art. 10, printre care un rol aparte îl ocupă necesitatea de a proteja reputaţia persoanelor vizate de discursul critic, pe de altă parte) mai intervine în cazul libertăţii presei şi un al treilea interes, cel al societăţii de a exercita un control eficient asupra acţiunilor personalităţilor aflate în funcţii de conducere sau asupra persoanelor ce pot influenţa scena politică şi economică. Deoarece acest control se exercită într-o mare măsură prin intermediul presei, jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg a considerat că aceasta joacă un rol esenţial pentru existenţa şi buna funcţionare a unei democraţii transparente. Prin urmare, de fiecare dată când se va constata că suntem în prezenţa unei exercitări cu bună credinţă a exercitării presei într-o chestiune de interes general, autorul este apărat de dispoziţiile art.10 din Convenţie.

În jurisprudenţa sa Curtea a apreciat că autorităţilor naţionale le revine nu numai obligaţia negativă de a nu stânjeni în nici un fel exerciţiul liber al libertăţii de exprimare, dar şi obligaţia pozitivă de a asigura exerciţiul lor într-o manieră care să permită realizarea pluralismului de opinii şi idei.

Libertatea de exprimare acoperă nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă, ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează. Acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei, spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică sau progres.

Faţă de întreg materialul probator administrat instanţa a apreciat că afirmaţiile celor doi pârâţi se încadrează în limitele libertăţii de exprimare ocrotite de art.30 din Constituţie şi de art.10 din Convenţie. Aceştia au urmărit să aducă în atenţia publicului probleme de interes general, nu au urmărit sau acceptat atingerea onoarei sau reputaţiei reclamanţilor, demersul lor fiind motivat de necesitatea unei dezbateri publice asupra preluării de acţiuni la firmele de stat privatizate , implicarea politicienilor şi ofiţerilor SRI în mediul de afaceri. Pârâţii au efectuat verificări corespunzătoare, au făcut acuzaţii pe baza unor fapte reale şi au fost convinşi permanent, pe baza informaţiilor culese, de adevărul celor afirmate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, nu este important ca autorul afirmaţiilor să fie ziarist profesionist, aceeaşi protecţie fiind acordată şi altor persoane care îşi exprimă opiniile prin intermediul mass -media.

De asemenea, informaţiile prezentate de pârâţi s-au subsumat noţiunii de „informaţii de interes public” şi nu au prezentat aspecte ţinând de viaţa privată a reclamanţilor.

Elementele cazului au permis instanţei să se tragă concluzia că pârâţii au urmărit să-şi îndeplinească cu bună credinţă sarcina de a informa opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, au încercat să aducă la cunoştinţa publicului un minimum de informaţii în legătură cu o situaţie specială, înţelegând să avertizeze publicul atunci când a fost cazul, asupra caracterului incert al informaţiei şi nu au fost determinaţi în demersul lor de existenţa vreunei animozităţi personale sau de intenţia de a leza în mod gratuit şi nejustificat reputaţia reclamanţilor, astfel încât se poate trage concluzia că ne aflăm în prezenţa unui demers jurnalistic legitim.

Întrucât pârâţii au acţionat în limitele legitime ale libertăţii de exprimare, instanţa a apreciat că aceştia nu au săvârşit o faptă ilicită în sensul art.998.999 C.civil şi nu au acţionat cu vinovăţie, astfel încât obligarea lor la plata unor despăgubiri către reclamanţi ar reprezenta o încălcare a art.10.din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte pârâta S.C. CM  S.R.L. instanţa a reţinut că, pentru a fi atrasă răspunderea civilă delicituală a acesteia, trebuie în primul rând îndeplinite condiţiile răspunderii în persoana prepusului său. Având în vedere că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, după cum s-a reţinut mai sus, cererea împotriva acesteia este, la rândul său, neîntemeiată.

Hotărârea instanţei de fond a devenit irevocabilă prin renunţarea reclamanţilor la recursul declarat împotriva acesteia (încheierea din 26.06.2007 dată de Tribunalul Bucureşti Secţia a III a Civilă în dosarul nr. 11705/303/2006).

1

Domenii speta

Spete similare