Revizuire acordare personalitate juridică

Dosar nr. 19867/303/2010

Î N C H E I E R E - din data de 15.11.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la 28.09.2010 sub nr. 19687/303/2010, revizuenţii IGVC şi BM au formulat cerere de revizuire împotriva încheierii pronunţate în dosarul nr. 2455/303/2009, prin care s-a acordat personalitate juridică intimatei Asociaţia de Proprietari Bloc .., precum şi constatarea nulităţii absolute a încheierii de şedinţă susmenţionate.

În motivarea în fapt a cererii, revizuenţii au arătat că o parte dintre semnăturile din lista întocmită privind desfiinţarea Asociaţiei de Proprietari BL. sunt false, iar semnăturile conţinute în tabel nu corespund cu cele din procesul-verbal întocmit în data de 14.06.2008, neexistând nici dovezi de susţinere legală a Adunării Generale de desfiinţare a Asociaţiei de Proprietari, cu respectarea prevederilor art. 15 din HG. nr. 1588/2007, privind condiţiile de întrunire a membrilor Adunării Generale a Asociaţiei de Proprietari. De asemenea, au mai arătat că apreciază că încheierea pronunţată în data de 13.03.2009 în dosarul nr. 2455/303/2009 este nulă, întrucât listele de Acord de Asociere au fost întocmite cu nerespectarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 230/2007, prin fals de semnături la poziţiile nr. 7, 11, 12, 18, 23, 24, 38, 41, 42, 43, 44, 49, 53, 54, 62, 71, 74, 75, 79, 84, 87, 100, 109, 113 şi 117, astfel încât nu sunt întrunite nici condiţiile de jumătate plus unu dintre proprietari.

La termenul de judecată din data de 18.10.2010, revizuenţii au formulat cerere completatoare a cererii de chemare în judecată iniţiale, prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a încheierii de şedinţă a cărei revizuire o solicită, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 230/2007, nici cele ale art. 4 din H.G. nr. 1588/2007, cu privire la înştiinţarea locatarilor blocului referitor la pronunţarea încheierii de şedinţă prin care s-a acordat personalitate juridică asociaţiei. Au mai precizat revizuenţii, că apreciază că în mod intenţionat nu le-a fost comunicată încheierea de şedinţă la care au făcut referire anterior, pentru a nu putea fi contestată în termen legal.

În susţinerea cererii, legal timbrată, revizuenţii au depus la dosar în copii certificate pentru conformitate cu originalul, citaţie emisă pe numele BM în dosarul nr. 688/303/2010, încheiere pronunţată în dosarul nr. 688/303/2010 la termenul de judecată din data de 03.09.2010, certificat de căsătorie, contract de vânzare-cumpărare nr. 32586/39083/21678/14.07.1998, procură specială autentificată sub nr. 1788/17.04.2008.

Analizând actele dosarului, instanţa constată că cererea de acordare de personalitate juridică se judecă într-o procedură necontencioasă, conform art. 331 şi următoarele C.pr.civ. Această procedură priveşte cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei, fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare.

Potrivit art. 335 C.pr.civ., dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge. Rezultă aşadar că este posibilă intervenţia în cadrul unei astfel de proceduri, însă numai în condiţiile art. 49-56 C.pr.civ.

În speţă, în dosarul nr. 2455/303/2009 nu a existat nicio cerere de intervenţie şi nu  s-a dispus citarea niciunei persoane, această din urmă ipoteză constituind regula în condiţiile în care nu se urmărea stabilirea unui drept potrivnic faţă de un terţ. Prin urmare, revizuenţii nu au avut calitatea de părţi în dosarul nr. 2455/303/2009.

Or, conform art. 322 pct. 8 C.pr.civ., invocat de revizuenţi ca temei al cererii de chemare în judecată (a se vedea şi precizările verbale din încheierea din 11.10.2010, f.29), revizuirea poate fi cerută dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Căile extraordinare de atac sunt deschise numai părţilor la procesul civil, iar nu şi unor terţi.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante (cauza Blidaru c. României).

Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie pusă în discuţie (Brumărescu c. României, par. 61). Reexaminarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra unei chestiuni nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanţiale şi imperioase (Riabykh c. Rusiei, par. 52).

În cazul intimatei sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la liberă asociere (a se vedea cauza Bozgan c. României) şi, pe cale de consecinţă, şi dispoziţiile art. 6 din Convenţie, iar revizuirea unei hotărâri prin care s-a acordat personalitate juridică trebuie să respecte o procedură prevăzută de lege, clară şi previzibilă (cauza S.C. Ghepardul S.R.L. c. României). Or, art. 336 alin. 3 C.pr.civ. prevede o cale de atac accesibilă oricărei persoane. Astfel, potrivit acestui text, recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii.

Instanţa a pus în discuţia părţilor acest aspect la termenul din data de 11.10.2010, ocazie cu care reclamantul, personal şi în calitate de mandatar al reclamantei, a arătat că înţelege să-şi precizeze fără echivoc obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind revizuire, iar nu recurs împotriva unei încheieri pronunţate în procedură necontencioasă.

Pierderea beneficiului unei căi de atac nu poate justifica interpretarea extensivă, forţată, a dispoziţiilor legale şi revizuirea în baza acestora a unei hotărâri judecătoreşti, deoarece s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice (a se vedea cauza Stanca Popescu c. României, hotărârea din 7 iulie 2009, în materia revizuirii).

Potrivit art. 129 alin. 6 C.pr.civ., prin raportare la considerentele anterioare, instanţa reţine că revizuenţii nu au calitate procesuală activă pentru a formula o cale extraordinară de atac, din moment ce nu au fost introduşi în cauză printr-o modalitate prevăzută de lege, iar citarea lor nu era obligatorie conform art. 331 C.pr.civ., motiv pentru care excepţia invocată de intimată va fi admisă, cu consecinţa respingerii cererii de revizuire ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei de a obliga revizuenţii la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţial în cuantum de 1.000 de lei, potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. conform căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată, instanţa constată că acţiunea ce a făcut obiectul procesului civil de faţă a fost soluţionată la al treilea termen de judecată.

Potrivit art. 274 alin. 3 C.pr.civ. judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În această privinţă instanţa constată că acţiunea reclamantei a fost soluţionată cu celeritate, iar onorariul avocaţial este disproporţionat în raport cu natura pricinii, complexitatea acesteia şi munca îndeplinită de avocat, astfel că va fi redus la 500 de lei.

Domenii speta

Spete similare