Loviri şi alte violenţe

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul V F, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 250 cp şa.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de  17.04.2007 când cei prezenţi au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

J U D E C Ă T O R I A,

Prin plângerea prealabilă înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu sub  nr. 2108/P/2005 din data de 1.07.2005 partea vătămată B O, domiciliat în Sibiu, str. G. B, nr. 25, jud. Sibiu a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al.1 cp, faţă de învinuitul V F N, domiciliat în Sibiu str. Câmpului, nr. 14.

În motivarea plângerii partea vătămată  a arătat că în noaptea de 25/26 iunie 2005, în timp ce se afla la domiciliul său împreună cu câţiva prieteni pe nume C A M, T O, P A, A B, P A, C G şi A A, s-au hotărât să se deplaseze la un fast-food de pe B-dul General V  Milea.

Deoarece nu aveau loc cu toţii în autoturismul avut la dispoziţie, au făcut comanda telefonic pentru un taxi de la firma  „942”, care a trimis maşina cu indicativul 272, condus de învinuitul  V F N.

În taxi-ul sosit partea vătămată a urcat pe locul de lângă şofer, iar în spate au mai urcat: C A M, C G şi A A, în timp ce  restul prietenilor veneau cu un alt autoturism în urma acestuia.

I-a spus învinuitului unde intenţiona să se deplaseze şi fără să îi întrebe traseul pe care  doreau să meargă a observa că a ales o rută ocolitoare.

Partea vătămată i-a atras atenţia în legătură cu aceste aspecte, moment în care învinuitul s-a arătat indignat şi l-a repezit verbal.

Atitudinea lui a nemulţumit partea vătămată şi i-a cerut să oprească maşina, spunându-i că îşi vor continua deplasarea cu un alt taxi.

Dupa ce a oprit maşina şi partea vătămată a coborât împreună cu ceilalţi prieteni, şoferul a coborât şi el şi s-a repezit la el aplicându-i o lovitură în zona fosei claviculare (zona gâtului).

În ajutorul părţii vătămate au intervenit prietenii care îl însoţeau, moment în care învinuitul a plecat de la locul incidentului.

După câteva minute, învinuitul a revenit împreună cu o altă maşină de la aceiaşi firmă de  taximetrie, condus de un individ a cărei identitate partea vătămată nu o cunoaşte şi s-a repezit din nou la partea vătămată, lovind-o cu pumnul în zona feţei. Partea vătămată a căzut la pământ şi după ce s-a ridicat a primit o lovitură în aceiaşi zonă corporală, fiind din nou doborât.

Prietenul părţii vătămate T O, care a încercat să-l îndepărteze pe agresor a fost şi el bruscat, fiindu-i ruptă brăţara de pe mână şi tricoul cu care era îmbrăcat.

Partea vătămată a anunţat telefonic organele de poliţie în legătură cu cele întâmplate şi s-a deplasat imediat la Serviciul Urgenţe, deoarece avea hemoragie la nivelul gurii şi a constatat că unul dintre dinţii frontali i-a fost rupt. Părţii vătămate i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate şi ulterior a fost examinat şi de medicul legist, care a constatat leziunile  traumatice suferite şi pierderea incisivului lateral superior stâng.

În cauză s-a început urmărirea penală pentru infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută  de art. 250 al.1,2 cp (fila 17 dosar de urmărire penală), adeverinţă medicală (fila 14).

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: certificatul medico-legal nr. I/a/a/581 din data de 27.06.2005 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu, adeverinţă medicală (fila 14), declaraţia părţii vătămate (filele 9-10), declaraţiile martorilor C A M, A B Maria, A A, T O, P A (filele 15-19), declaraţiile învinuitului (fila 22), adresa nr. 147/13.07.2005 emisă de SC .... SRL Sibiu (fila 25), contractul de colaborare pentru dispecerizare încheiat între SC .... SRL Sibiu şi SC ..... SRL Sibiu (filele 25 -27, 32-34), licenţa de transport rutier public în regim de taxi şi de execuţie pentru vehicul (filele 29 – 30), certificatul de înregistrare la ORC (fila 35), contractul individual de muncă încheiat între învinuit şi SC ..... SRL Sibiu (filele 36 – 37), regulamentul de ordine interioară (filele 38 – 39), raportul de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu, învinuitul depunând la dosar prin avocat note de apărare (filele 47 – 48).

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 182 al.1 cp în infracţiunea prevăzută de art. 250 al. 1 şi 2 cp cu aplicarea art. 258 cp.

Împotriva acestei schimbări petentul a formulat plângere care a fost respinsă  prin rezoluţia nr. 873/II/2/2005 din data de 2.11.2005 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

În motivarea acesteia s-a arătat că deşi practica judiciară a cunoscut abordări diferite  în lungul timpului, raportate la numărul de dinţi şi nu la datele concrete ale cazului, totuşi în ultimul timp aceasta a devenit constantă, în sensul că „sluţirea presupune provocarea unei  vătămări corporale în urma căreia victima a căpătat un aspect neplăcut prin alterarea armoniei corpului, trăsăturilor, etc.”. „Astfel pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prin sluţire este necesar, între altele, că încetarea funcţiei unui organ să fie permanentă sau, dacă este trecătoare, pentru vindecarea leziunilor să fi fost nevoie de mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale (Decizia nr. 3831/6.10.2000 – secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, sentinţa penală nr. 3188/2003 a CJS). De asemenea, faptele de lovire, în cazul în care au fost comise de către un funcţionar, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, varianta agravată, sunt absorbite în conţinutul infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 1 şi 2 cp, cu aplicarea art. 258 cp.

Pe de altă parte, pentru a se stabili dacă prin vătămarea corporală s-a cauzat părţii vătămate „o sluţire” în sensul prevederilor art. 182 cp, ar fi fost necesar să se constate printr-un act medical , în care prin concluzii precise să se demonstreze dacă alterarea înfăţişării fizice a acestuia creează un aspect neplăcut, constituind un prejudiciu estetic, sau pierderea unui organ, care asigură masticaţia, încetarea funcţionării acestuia, o infirmitate permanentă sau modificarea severă a fizionomiei. Ori, în expertiza medico-legală efectuată în cauză, s-a menţionat în mod expres că „urmare a leziunilor, nu va prezenta invaliditate, infirmitate sau sluţire”.

Prin ordonanţa din 22.12.2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a dispus schimbarea  încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul V F din art. 250 al.1 şi 2  cp cu aplicarea art. 258 cp, în infracţiunea prev. de art. 180 al.2 cp şi încetarea  urmăririi penale faţă de inculpat pentru art. 180 al.2 cp.

În motivarea soluţiei s-a arătat că prin prisma prevederilor art. 147 cp, inculpatul nu întruneşte calitatea de subiect activ special al infracţiunii de purtare abuzivă, întrucât după cum rezultă neechivoc din actele dosarului acesta desfăşura activitatea de taximetrie, în baza unui „contract de asociere în participaţiunea” încheiat între două societăţi comerciale. Cum se prevede în art. 253 cod comercial, asocierea în participaţiune este o entitate lipsită de personalitate juridică fiind şi sunt întrunite  exigenţele alin. 2 al art. 147 cp care defineşte funcţionarul ca fiind „persoana  menţionată  la alin. 1, precum şi orice salariat care exercita o însărcinare în serviciul unei alte  persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat”.

Legiuitorul a folosit un raport sintactic de coordonare „unei alte” format din pronume nehotărât şi conjucţie de coordonare, cerinţa fiind existenţa personalităţii juridice, cerinţa esenţială care lipseşte în prezenta cauză. Decizia 178/17.12.1998 a Curţii Constituţionale edifică pe deplin  intenţia legiuitorului, reţinând că funcţionarul trebuie să fie în însărcinarea unei persoane juridice de drept privat. Chiar dacă asocierea în participaţiune este un subiect de drept privat, acesta nu are  personalitate juridică.

S-a mai arătat că, „de lege ferenda”, respectiv noul Cod penal se exprimă mult mai precis, simplificând interpretarea juridică şi instituind imperativ cerinţa „personalităţii juridice” pentru existenţa calităţii de funcţionar (art. 158 din nou cod penal „prin funcţionar se înţelege orice persoană care exercita o însărcinare în serviciul unei persoane  juridice de drept privat”).

Împotriva acestei soluţii, cât şi împotriva rezoluţiei din dosarul nr. 873/II/2/2005, petentul a formulat plângere  arătând că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei şi  încetarea urmăririi penale pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 al.2 cp.

În motivarea plângerii s-a arătat că partea vătămată a fost client în taxiul condus de învinuit, care a venit la o comandă preluată prin dispecerat. Împrejurarea că partea vătămată a fost agresată fizic lângă maşină şi nu în interiorul acesteia, nu schimbă datele problemei, nici calitatea învinuitului. În acelaşi sens împrejurarea că acesta nu era angajat cu contract de muncă la firma care a preluat comanda nu-l absolva de răspundere ca funcţionar, deoarece faptic, a prestat un raport de muncă, respectiv o activitate lucrativă din care a realizat venituri sub sigla unei societăţi de  taximetrie, indiferent de natura juridică a colaborării dintre el şi firma prestatoare de servicii. Deşi din declaraţia infractorului de la fila 22 rezultă clar că era angajatul firmei de taximetrie SC ..... SRL Sibiu şi că era de serviciu când a comis infracţiunea.

Prin ordonanţa din 1.02.2006 dată în dosarul 21/II/2/2005 prim procurorul Parchetului de pe lângă  Tribunalul Sibiu a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea plângerii s-a arătat că soluţiile atacate sunt legale şi temeinice deoarece din  analiza materialului probator administrat în dosarul penal nr. 2108/P/2005 al Parchetului de pe lângă  Judecătoria Sibiu s-a susţinut că în noaptea de 25/26.06.2005 partea vatamata B O a fost agresat de către invinuitul V F conducătorul auto al unui taximetru, violenţe soldate  cu leziuni vindecabile în 12 – 14 zile de îngrijiri medicale şi pierderea unui dinte din faţă (incisiv).

După efectuarea unei expertize medico-legale, care a concluzionat în mod expres ca „urmare a leziunilor partea vătămată nu va prezenta invaliditate, infirmitate sau sluţire” în cauză s-a dispus cercetarea urmăririi penale faţă de învinuitul V F sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 al.1 şi 2 cp.

Deşi, la acea dată, actul a fost criticat prin plângere de către petent, rezoluţia de respingere a plângerii nr. 873/II/2/2005 a fost întemeiată şi bazată pe argumente solide.

Într-adevăr practica judiciară, deşi de-a lungul timpului a fost neunitară privitor la încadrarea juridică a faptelor care au cauzat pierderea unuia sau a mai multor dinţi, în ultima vreme, prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (fosta Curtea Supremă de Justiţie) a devenit constantă în a considera că pierderea unui dinte frontal nu este condiţia necesară şi suficientă pentru a încadra fapta în  prevederile art. 182 alin. 1 şi 2 cp. S-a apreciat că prin tehnicile stomatologiei interne (implant, protezare) se poate acoperi prejudiciul estetic suferit.

Cât priveşte considerentele pentru care fapta învinuitului nu a fost calificată ca infracţiune de purtare abuzivă, având în vedere probele administrate în cauză, s-a apreciat că s-au bazat pe o bună argumentare juridică.

Într-adevăr, împrejurarea conflictuală în care s-a produs altercaţia soldată cu lovirea  şi pierderea unui dinte frontal de către partea vătămată, care a avut loc ulterior, după ce aceasta din urmă a coborât din taximetrul condus de către învinuit pentru a căuta un alt autovehicul taxi. Pe cale de consecinţă, din acel moment a încetat raportul juridic pe relaţia prestator (învinuit) – client (partea vătămată), astfel că actele violente  exercitate de învinuit s-au derulat în afara sferei atribuţiilor sale de serviciu care implicau strict conducerea autoturismului.

Împotriva soluţiei petentul B O a formulat plângere în termen legal la Judecătoria  Sibiu, înregistrată sub nr. 1911/2006.

În motivarea plângerii (filele 10-12) petentul a arătat că soluţia este nelegală, întrucât  deşi taximetristul coborâse din autoturism, el era în continuare în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi pentru reţinerea în sarcina acestuia a infracţiunii de purtare abuzivă consideră că nu are nici un fel  de importanţă natura juridică a colaborării dintre învinuit şi firma de taximetrie (contract de muncă, convenţie civilă de prestări servicii, contract de colaborare), atât timp cât ea (partea vătămată) a făcut o comandă prin dispecerat şi i s-a trimis o maşină care purta sigla acelei firme. Partea vătămată nu a apelat la un prieten să-i facă un  serviciu personal, ci a apelat la un prestator oficial de taximetrie, pe care l-a solicitat contra cost ca să o transporte la destinaţia dorită.

Mai arată că învinuitul era în tură la momentul respectiv, când a preluat comanda, fapt care dovedeşte că nu a acţionat pe cont propriu, ci în calitate de reprezentant al prestatorului de servicii, firma „942”.

S-a mai arătat că în mod greşit procurorul a omis să se pronunţe prin soluţie asupra celei  de-a doua infracţiuni reclamate de partea vătămată şi anume, cea prevăzută de art. 182 al.1 şi 2 cp.

Deşi din cuprinsul ordonanţei s-a făcut o analiză pe fond a elementelor constitutive ale acestei fapte, în dispozitivul soluţiei nu se mai spune nimic despre vătămarea corporală gravă, ci doar despre purtarea abuzivă, a cărei încadrare juridică a fost schimbată în art. 180 al.2 cp.

S-a apreciat că soluţia este incompletă, deoarece nu a fost dată decât pentru  una din infracţiunile cu care au fost sesizate organele de urmărire penală.

Mai mult, nici argumentele de fapt şi de drept expuse în cuprinsul ordonanţei referitor la această infracţiune nu sunt pertinente. Astfel, cercetările iniţiale din dosar au avut în vedere şi consecinţa pierderii dintelui frontal, atestată medic-legal şi confirmată printr-un raport de  expertiză, care a stabilit legătura de cauzalitate dintre actul de agresiune şi dizarmonia fizionomică ce i-a fost creată de către învinuit.

În mod facial s-a considerat că lucrarea protetică pe care partea vătămată a fost obligată să o efectueze a înlăturat consecinţa suferită, astfel că acţiunea agresorului a fost interpretată ca un simplu act de lovire.

Este eronată şi vădit părtinitoare această interpretare, deoarece s-a comis a se lua în considerare efectul imediat al actului vătămător comis de învinuit şi, mai mult decât atât preocuparea părţii vătămate de aşi procura banii necesari efectuării lucrării stomatologice a fost interpretată tot în favoarea agresorului, în sensul că prin lucrarea protetică s-a remediat pierderile suferite de aceasta.

S-a pierdut însă din vedere faptul că protezarea dintelui nu i-a redat părţii vătămate însuşirile anatomice şi fiziologice ale dintelui natural şi nici nu a înlăturat situaţia cu care s-a confruntat câteva luni de zile, cât a fost lipsit de înfăţişarea fizionomică firească, de a-şi putea desfăşura activitatea în condiţii normale.

Astfel, partea vătămată fiind student, nu s-a putut prezenta la susţinerea tuturor examenelor orale şi nici nu a putut participa la procesele de selecţie în vederea angajării temporare, în timpul verii, pentru care şi-a depus dosarele, cauzându-i-se prejudicii suplimentare pe lângă  cele fireşti rezultate din actul de agresiune.

S-a mai arătat ca un alt aspect neglijat de procuror a fost cel al intensităţii şi repetabilităţii loviturilor pe care i le-a aplicat învinuitul în zona corporală vizată, cea a feţei, de natura să provoace vătămarea suferită, care nu poate fi interpretată doar ca o simplă lovitură, pe baza numărului de îngrijiri medicale ce i-au fost acordate.

Este cunoscut faptul că între practica judiciară şi literatura medico-legală există  diferenţe de interpretare a prejudiciului estetic ca fiind sluţire.

Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în acest sens prin decizia nr. II/2002, „în interesul legii”, care a statuat ca la încadrarea juridică a faptei se va lua în considerare  prejudiciul imediat şi ireversibil creat, având în vedere poziţia dintelui şi nu cel remediat prin procedee artificiale chiar dacă durata îngrijirilor medicale nu depăşeşte 20 de zile şi dacă pierderea dinţilor a afectat desfăşurarea normală a activităţii curente a celui vătămat. Prejudiciul pentru partea vătămată a fost şi fizic şi social, iar prin soluţia emisă de procuror a fost vătămată pentru a treia oară.

Nici un moment nu s-a făcut vorbire despre reacţia excesiv de exagerată a agresorului şi activităţii profesionale împotriva unui tânăr nevinovat, care nu a făcut altceva decât să solicite să efectueze cursa în condiţii de legalitate.

Nu s-a considerat grav nici faptul că acesta a revenit la locul agresiunii iniţiale, însoţit de  ajutoare şi şi-a continuat activitatea infracţională asupra părţii vătămate, până când cei care au însoţit partea vătămată l-au ridicat de pe aceasta, partea vătămată fiind căzută la pământ şi plin de sânge pe faţă.

Cu privire la plângerea formulată, instanţa a găsit-o întemeiată şi a admis-o pentru infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 al.2 cp şi pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 al.2 cp sau infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art.182 al.1 si 2 C.P.

În cauză partea vătămată  B O s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei despăgubiri materiale din care 2000 lei contravaloarea  lucrării dentare şi 1000 lei contravaloarea examenelor nesusţinute, precum şi suma de 7000 lei daune morale (f.32 dos. 11423/2005), iar Spitalul Clinic Judeţean Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma de 20 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate (f. 61,72).

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele probe: declaraţia inculpatului V F N (f. 101-102), care a recunoscut că l-a împins pe partea vătămată B O şi că acesta a căzut; declaraţia martorilor  P A (f. 103 – 104), C A M (f.105-106), T O M (f. 113 – 114), care au precizat că în data de 26.06.2005, orele 24, împreună cu partea vătămată şi cu martorii A B şi A A au chemat un taxi pentru a merge pe str. V. Aaron. Între partea vătămată B O şi inculpatul V F N şoferul taxiului , a avut loc o altercaţie pornită de la ruta aleasă de inculpat, ocazie cu care inculpatul i-a dat un pumn în faţă părţii vătămate, care a căzut.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În data de 26.06.2005, orele 1,15, pe str. B din Sibiu, inculpatul V F N aflându-se în timpul serviciului a lovit cu pumnul în faţă, partea vătămată B O, cauzându-i leziuni vindecabile în 12 -14 zile de îngrijiri medicale.

Din declaraţi martorului  N N (f.149-150) rezultă că acesta a fost coleg cu inculpatul V F la firma de taximetrie SC ..... SRL şi l-a auzit pe inculpat într-o seară spunând prin staţie spre dispecerat că a refuzat o comandă pe str. Rahova.

Astfel, din coroborarea depoziţiei părţii vătămate cu declaraţia martorilor audiaţi şi cu depoziţia inculpatului, rezultă cu certitudine că inculpatul se afla în timpul serviciului când a lovit cu pumnul în zona feţei pe partea vătămată.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa reţine faptul că plângerea împotriva rezoluţiei procurorului  fost admisă pentru infracţiunile prevăzute de art. 250 al.2 cp şi art. 180 al.2 cp sau art. 182 al.1 şi 2 cp, întrucât la data de 25.05.2006, când a fost admisă plângerea dispoziţiile art. 250 al.2 cp nu priveau şi infracţiunea de vătămare corporală  gravă, prev. de art. 182 al.1 şi 2 cp.

De asemenea instanţa când a admis plângerea a precizat că în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 182 al.1 şi 2 cp urmează ca în cursul cercetării judecătoreşti, după administrarea de probe,  să  se stabilească dacă sunt  întrunite elementele constitutive a acestei infracţiuni sau ale  infracţiunii prev. de art. 180 al.2 cp. În ce priveşte infracţiunea de purtare abuzivă, la admiterea plângerii, instanţa a precizat că urmează a se stabili dacă inculpatul era sau nu în timpul serviciului.

Instanţa  a pus în discuţie la termenul de judecată din data de 17 04 2007 schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor  prev. de art. 250 al.2 cp art. 180 al.2 cp si art. 182 al.1 si 2 c.p. în infracţiunea prev. de art. 250 al.3 c.p.

Astfel instanta retine ca in cauza nu pot fi retinute dispozitiile art.182 al 1si 2 c.p. intrucăt prin decizia Curtea Supremă de Justiţie nr. II/2002, „în interesul legii”, s-a statuat ca la încadrarea juridică a faptei se va lua în considerare  prejudiciul imediat şi ireversibil creat, având în vedere poziţia dintelui şi nu cel remediat prin procedee artificiale chiar dacă durata îngrijirilor medicale nu depăşeşte 20 de zile şi dacă pierderea dinţilor a afectat desfăşurarea normală a activităţii curente a celui vătămat.

De asemenea s-a stabilit din probele administrate ca inculpatul s-a aflat in timpul serviciului cănd a savărşit fapta (potrivit declaraţiei martorului N N f.149/.

Conform textului de incriminare , respectiv art. 250 al.3 cp, această infracţiune absoarbe în conţinutul său infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 al.2 cp.

De asemenea, în sarcina inculpatului instanţa a reţinut dispoziţiile art. 13 cp, constatând că art. 250 al. 3 din codul penal aşa cum a fost modificat  prin L. 278/2006 (unde se prevede pedeapsa de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă), îi este mai favorabil faţă de dispoziţiile art. 250 al.2 cp (unde se prevede pedeapsa de la 6 luni la 5 ani închisoare), urmează a încadra fapta în art. 250 al.3 cp.

Faţă de cele de mai sus, instanţa constată că fapta inculpatului V F, care în timpul serviciului a lovit partea vătămată B O cu pumnul în faţă, cauzându-i acestuia leziuni pentru vindecarea cărora au  fost necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele  constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 al.3 cp, iar instanţa urmează a-i aplica pedeapsa amenzii.

La stabilirea gradului de pericol social concret al faptei inculpatului V F, instanţa  are în vedere modul şi mijlocele de săvârşire a faptei, respectiv aplicarea unei lovituri în zona feţei, lipsa unui scop concret urmărit de inculpat, împrejurările comiterii faptei, respectiv pe  fondul unui conflict între părţi cauzat de traseul ales de inculpat, urmarea produsă, respectiv 12 – 14 zile de îngrijiri medicale, persoana şi conduita  inculpatului, vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale, s-a prezentat în faţa instanţei, a recunoscut  că a împins partea vătămată şi că aceasta a căzut.

Având în vedere că îndreptarea comportamentului inculpatului se poate realiza prin aplicarea unei pedepse cu amendă, instanţa v dispune  condamnarea inculpatului V F la pedeapsa amenzii de 2000 lei, pentru infracţiunea prev. de art. 250 al.3 cp.

În cauză instanţa nu poate reţine starea de provocare în sarcina inculpatului, aşa cum s-a cerut de către avocatul părţii responsabile civilmente, întrucât se observă că discuţiile părţii vătămate cu inculpatul privind alegerea traseului de deplasare  de către inculpat, nu au avut caracterul  unei provocări, în sensul prevederilor art. 73 lit.b cp, întrucât acestea nu erau de natură a-i cauza acestuia o stare de  puternică tulburare sau emoţie, determinate de un act provocator din partea persoanei vătămate.

Instanţa constată că în cauză SC ....  SRL are calitate de parte responsabilă civilmente (potrivit declaraţiei martorului N N f.149), iar fapta comisă de inculpatul V Florin N a fost săvârşită în timpul serviciului.

De asemenea se constată că SC ..... SRL Sibiu nu are calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât între  această societate şi SC ..... SRL a existat  un contract de colaborare (doar pentru dispecerat).

Sub aspectul laturii civile instanţa constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei din care 7.000 lei daune  morale şi 3.000 lei despăgubiri materiale (respectiv 2.000 lei contravaloarea lucrărilor dentare şi 1.000 lei  contravaloarea examenelor nesusţinute), iar partea civilă  Spitalul Clinic Judeţean Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma de 20 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate.

Cu privire la acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, instanţa o admite, în baza art. 14 rap. la art. 346 cpp şi va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ..... SRL SIBIU la plata sumei de 20 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate.

În ce priveşte acţiunea civilă a părţii civile B O, instanţa constată că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, pentru fapta de purtare abuzivă, respectiv că prin fapta sa ilicită inculpatul a produs părţii civile un prejudiciu de natură morală şi materială.

Astfel, instanţa apreciază că daunele morale solicitate sunt întemeiate în parte, fapta creând părţii vătămate un disconfort fizic şi psihic, precum şi expunerea acestuia la compătimirea publică, reprezintă o sancţiune eficace aplicată inculpatului pentru comportamentul său deviat.

Cu privire la despăgubirile materiale instanţa va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1050 lei despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea lucrării dentare – factură nr. 0042008/1.07.2005 f.119 – în valoare de 20 lei, chitanţa nr. 13/11.08.2005 f.120 – în valoare de 250 lei, chitanţa nr. 9/9.08.2005 f.120 – în valoare de 750 lei)

Instanţa va respinge despăgubirile civile de 1.000 lei solicitate de partea civilă B O, întrucât partea vătămată nu a prezentat nici o scutire medicală  pentru a beneficia de scutirea de la plata examenelor.

În consecinţă, instanţa apreciază că echilibrul psihic al părţii vătămate poate fi refăcut printr-o reparaţie materială de 1050 lei şi morală de 2.000 lei, urmând a fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ..... SRL la sumele de mai sus.

Instanţa va respinge celelalte pretenţii morale formulate de partea civilă B O şi acţiunile civile formulate de partea civilă B O şi Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, faţă de partea civilă SC .... SRL SIBIU.

În baza art. 191 al.3 cpp va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de  200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 al.4 cpp v obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente , la plata sumei de 875,7 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B O, reprezentând 800 lei onorariu avocat (chit. 72/13.04.2006 f.115, chit. Nr. 97/1.08.2006 f.116) şi certificat medico-legal 75,7 lei (chit. Din 27.06.2005 şi chitanţa din 11.08.2005 f.118).

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 334 cpp dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 250 al.2 cp ,art. 180 al.2 si art 182 al 1si 2 c. p. în infracţiunea prev. de art. 250 al.3 cp.

În baza art. 250 al.3 cpp condamnă inculpatul V F, fiul lui V şi G, ns. in 2.12.1980 în Sibiu, jud. Sibiu, domiciliat în Sibiu, str. Câmpului, nr. 14, CNP ...., la pedeapsa de 2000 amendă penală.

În baza art. 14 rap. la art. 346 cpp obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ..... SRL Sibiu, la plata sumei de 1050 lei despăgubiri materiale şi la plata sumei de 2000 lei daune morale către partea civilă B O.

În baza art. 14 rap. la art. 346 cpp obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 20 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate către Spitalul Clinic Judetean Sibiu.

Respinge celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă  B O.

Respinge acţiunile civile formulate de părţile civile B O şi Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, faţă de p.civ. SC .... SRL Sibiu.

În baza art. 191 al.3 cpp, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei  cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 193 al.4 cpp, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 875,7 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B O.

Cu apel în 10 zile de la pronunţare cu partea civilă B O şi de la comunicare cu partea responsabilă civilmente SC ..... SRl, cu partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Sibiu şi cu inculpatul.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27.04.2007.

Domenii speta

Spete similare