Plangere / rezol. procuror

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA S

PENAL

SENTINŢA PENALĂ Nr. 101

Şedinţa publică din 3 iulie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE CP

Grefier LI

Ministerul Public reprez.prin Procuror: CM

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul SW şi pe intimat MI, având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 iunie 2009, iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când Judecătoria având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi, 3 iulie 2009, când s-a pronunţat următoarea sentinţă:

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 763/308/2009 din 27.04.2009 (plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria S la 16.04.2009 şi înaintată Judecătoriei S la 27 aprilie 2009), petentul WS a solicitat desfiinţarea rezoluţiei (ordonanţei) din 10.03.2009 a Parchetului de pe lângă  Judecătoria S prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului MI cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 al. 1, 3 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., redeschiderea urmăririi penale faţă de MI, schimbarea încadrării juridice din art. 215 al. 1,3 în art. 213 al. 1 C.pen. urmând a se solicita precizări dacă păartea vătămată înţelege să depună plângere faţă de numitul MI sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere şi trimiterea in judecată a învinuitului MI pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 213 C.p.

În considerentele plângerii petentul a arătat că  soluţia atacată este nelegală întrucât procurorul in mod greşit a dispus scoaterea de sub urmărire penală prin rezoluţie, că potrivit art. 203 al. 1 C.p.p.  în desfăşurarea urmăririi penale organul de urmărire penală dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţă, acolo unde legea prevede aceasta, iar in celelalte cazuri prin rezoluţie motivată, că şi potrivit disp. art. 249  cu referire la art. 243 al. 2 C.p.p. procurorul se pronunţă asupra scoaterii de sub urmărire penală a unor persoane prin ordonanţă pentru cazurile prev. în art. 10 lit. a) c) Cpr.pen. dacă există învinuit sau inculpat în cauză, că soluţia a fost dispusă în cauză de un procuror stagiar şi avizată de procurorul coordonator.

Petentul mai arată că procurorul nu a înţeles esenţa cauzei, câtă vreme iniţial s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul MI pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art.215 al.1 c.pen. pentru ca apoi la aproape 2 ani, la 4.03.2008 să dispună schimbarea încadrării juridice în disp.art.215 al.1,3 cu aplic.art.41 al.2, iar la 10.03.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, pornindu-se de la premisa greşită că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind o chestiune de natură civilă şi că în mod greşit procurorul s-a concentrat doar asupra disp.art.215 c.pen., cum a fost greşit şi plângerea formulată şi nu a încercat să surprindă esenţa, în sensul începerii urmăririi penale împotriva lui MI şi trimiterea lui în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art.213 c.pen.

Petentul arată în plângere că intimatul MI a dispus pe nedrept de sumele pe care WS i le-a trimis, fapt recunoscut de intimat atât în e-mailul trimis lui Siekmann, cât şi în declaraţia dată în faţa procurorului, astfel că există elemente care conduc la ideea săvârşirii de către MI a infracţiunii de abuz de încredere prev.şi ped. de art.213 c.pen.

La data de 30 aprilie 2009 acelaşi petent a depus la Judecătoria S plângerea înregistrată sub nr.989/308/2009 prin care a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 30.03.2009 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria S şi continuarea urmăririi penale faţă de MI şi trimiterea lui în judecată pe baza probelor existente la dosar, inclusiv recunoaşterea de către acesta a săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă şi înşelăciune.

În considerente, petentul a arătat că între el şi intimatul MI au existat relaţii de afaceri din 2003, când i-a acordat acestuia un mandat pentru achiziţionarea unor imobile şi pe care să le renoveze, în principal mandatul referindu-se la imobilul din S, str.Tâmplarilor nr.9 şi la renovarea acestuia, deschizând un cont bancar în care îi trimitea intimatului bani pentru cumpărarea şi a altor imobile în diferite localităţi, similar celui din S, dar că din banii trimişi Munteanu şi-a însuşit cca 40.000 Euro şi nu i-a folosit pentru scopul pentru care erau destinaţi, neînţelegând să-l remunereze în vreun fel pe Munteanu, că acesta i-a furnizat informaţii false, afirmând că a cumpărat case şi le-a renovat, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat, astfel că faptele lui sunt infracţiuni prevăzute de art.214 şi 215 c.pen. şi că în mod greşit soluţiile parchetului sunt nelegale.

Prin încheierea din 26 mai 2009 instanţa a dispus, în temeiul art.32-34 c.pr.pen. conexarea celor două plângeri în Dosarul cu nr.763/308/2009.

A fost ataşat dosarul parchetului nr.1481/P/2005.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a înscrisurilor din dosarul parchetului ataşat, instanţa reţine şi constată următoarele:

La data de 5 noiembrie 2004 petentul SV a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria S plângerea penală împotriva numitului MI pentru a fi cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt prev. de art.208 c.pen., gestiune frauduloasă prev.de art.214 al.2 c.pen. şi înşelăciune prev. de art.215 al.1 şi 4 c.pen., arătând că l-a cunoscut pe MI cu mai mulţi ani în urmă, s-au cunoscut destul de bine, câştigându-i încrederea şi că s-a oferit să-i cumpere imobile în România şi apoi şi să desfăşoară afaceri împreună, motiv pentru care l-a împuternicit prin procura autentificată sub nr.3834/2003 a notarului public UM pentru a-i cumpăra imobilul din S, str.Tâmplarilor nr.9 întabulat în CF 494 S, top.132/1, că Munteanu a şi cumpărat imobilul menţionat cu preţul de 65.000 Eu, că ulterior i-a trimis şi alte sume de bani pentru cumpărarea altor imobile, respectiv un imobil în S pe str.Tâmplarilor nr.9 bis pentru care i-a trimis 28.000 Euro, o casă în Eliseni, jud.Harghita pentru care i-a solicitat 10.000 Eu, 2 case în Letea, jud.Tulcea pentru care i-a solicitat 8.000 Eu, o casă în S, str.H.Oberth pentru care i-a solicitat 30.000 Eu, o casă în Rondola, jud.Sibiu pentru care i-a solicitat 18.000 Eu, că i-a mai solicitat 5.000 Eu pentru reparaţii la casa de pe Tâmplarilor nr.9, din S şi 1.500 Eu pentru mobilier vechi.

Petentul a arătat modalitatea de trimitere în ţară a banilor, arătând că a trimis în total suma de 186.000 Eu şi 6.000 dolari SUA, din care 60.000 Eu şi 6.000 dolari în contul lui MI şi 126.000 Eu în conturile sale, că banii nu au fost folosiţi pentru ce au fost trimişi, fiind însuşiţi de către MI şi folosiţi în scop personal, iar când petentul l-a căutat să-i ceară explicaţii, acesta nu a mai răspuns la telefon, ascunzându-se şi că într-un e-mail trimis petentului a recunoscut că i-a folosit banii pentru a-şi salva fiul de la închisoare.

Prin Rezoluţia din 10.03.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S, în temeiul art.249 c.pr.pen. rap.la art.11 pct.1 lit.b) rap.la art.10 lit.b) c.pr.pen. învinuitului MI a fost scos de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev.de art.215 al.1 şi 3 c.pen. cu aplic.art.41 al.2 c.pen. motivându-se că raporturile dintre părţi sunt de natură civilă.

Prin Rezoluţia din 30.03.2009 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria S a fost respinsă plângerea petentului şi menţinută rezoluţia din 10.03.2009 pe aceleaşi considerente: răspunderea intimatului este de natură civilă contractuală şi nu penală, faptele inculpatului nefiind prevăzute de legea penală.

Plângerea petentului este nefondată pentru următoarele considerente:

Între petentul SV şi intimatul MI s-a încheiat la 12 septembrie 2003 contractul de mandat autentificat intitulat „procură” prin care primul îl împuterniceşte pe cel de-al doilea ca în numele său şi pentru sine să cumpere un imobil în S, în special pe str.Tâmplarilor nr.9, va stabili preţul, va achita imobilul şi va consimţi intabularea dreptului de proprietate în favoarea sa, mandatarul îl va reprezenta pe mandant cu depline puteri să facă toate formalităţile necesare, va semna valabil în numele său şi pentru el ori de câte ori va fi necesar în vederea cumpărării unui imobil, semnătura mandatorului fiindu-i opozabilă (f.39 din dosarul parchetului).

Intimatul a cumpărat imobilul din S, str.Tâmplarilor nr.9 pentru petent, între părţi intervenind o înţelegere în sensul ca intimatul să se ocupe de renovarea imobilului.

În acest scop petentul a şi trimis bani pentru lucrările de renovare, bani din care intimatul a şi folosit o parte în acest scop.

Ulterior, petentul SV a mai venit în România, a întreţinut corespondenţă cu intimatul şi au stabilit de comun acord ca petentul să-i trimită bani intimatului pentru achiziţionarea şi a altor imobile din ţară, din diverse zone.

Petentul i-a trimis în total, conform expertizei contabile efectuate în cauză, suma de 101.539,23 Eu, din care rezultă că au fost cheltuiţi 21.857,05 Eu, intimatul MI nejustificând suma de 77.682,18 Eu cu înscrisuri, acesta susţinând că o parte din bani au fost cheltuiţi cu ocazia vizitelor petentului SV în România, iar suma de aproximativ 40.000 Euro i-a cheltuit în interes personal.

Aşadar contractul încheiat între părţi, în scris intitulat „procură” şi autentificat prin încheierea nr.3834 din 12 septembrie 2003 a notarului public Urian Marinela este un contract de mandat special prin care SV l-a mandatat pe MI să cumpere un imobil în S, în special pe str.Tâmplarilor nr.9 din S, mandat care s-a şi executat prin cumpărarea imobilului de către intimat.

Ulterior, prin înţelegerea părţilor, în sensul că intimatul să achiziţioneze şi alte imobile în S sau în alte zone ale ţării, cu bani trimişi de SV şi să renoveze imobilul achiziţionat, s-a încheiat un alt contract nenumit, dar care poate fi interpretat ca fiind un contract de mandat, petentul făcând oferta să-i achiziţioneze alte imobile, iar intimatul acceptând această ofertă.

Trebuie precizat însă că părţile nu au convenit cu privire la întinderea mandatului, la clauze contractuale exprese, petentul asumându-şi riscul executării defectuoase de către mandatar a mandatului ce i-a fost încredinţat.

Mai mult, petentul cu un minim de diligenţă, cu ocazia vizitelor efectuate în România ar fi putut să verifice modul de îndeplinire a mandatului dat intimatului MI şi să-i ceară socoteală acestuia despre împlinirea mandatului, ceea ce nu a făcut, continuând să trimită bani, pe care intimatul recunoaşte că parţial şi i-a însuşit.

Pe de altă parte, petentul avea posibilitatea revocării oricând a mandatului.

Aşadar raporturile dintre părţi sunt de natură civilă, derivate dintr-un contract civil – contract de mandat, iar răspunderea intimatului MI este de natură civilă şi nu penală.

Acţiunea intimatului de folosire a unei părţi din banii primiţi de la petent în scop personal, în condiţiile în care nu i s-a interzis, nu poate fi interpretată ca un act de dispunere pe nedrept şi nici ca însuşire a bunului altuia pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de abuz de încredere prev.de art.213 c.pen., dar nici a altei infracţiuni.

Intimatul nu şi-a îndeplinit mandatul încredinţat de petent, conform înţelegerii lor sau şi-a depăşit mandatul şi poate fi tras la răspundere civilă de către mandant, în sensul de a-i cere socoteală, pe calea unei acţiuni civile. Neexecutarea obligaţiei derivate din contractul de mandat de către mandatar poate atrage doar răspunderea sa contractuală, mandantul având deschisă calea acţiunii civile.

Neexistând indicii că intimatul MI ar fi săvârşit vreo faptă penală, în mod temeinic şi legal parchetul a dispus prin rezoluţia din 10.03.2009 confirmată şi prin rezoluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria S, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului MI, în temeiul art.249 rap.la art.11 pct.1 lit.b) raportat la art.10 lit.b) c.pr.pen., faptele săvârşite de intimat nefiind fapte penale, infracţiuni.

În ce priveşte denumirea actului procesual prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală – rezoluţia – instanţa apreciază că, deşi potrivit art.249 al.2 c.pr.pen. fac trimitere la art.242-246 c.pr.pen., faptul că procurorul nu a intitulat actul de scoatere de sub urmărire penală „ordonanţă”, ci „rezoluţie” nu este de natură a impieta asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei, neprevăzându-se vreo sancţiune.

Pentru motivele arătate şi în temeiul art.278 ind.1 lit.a) c.pr.pen., instanţa va respinge plângerea petentului împotriva rezoluţiilor contestate, menţinându-le ca temeinice şi legale.

În temeiul art.192 al.2 c.pr.pen., petentul va fi obligat la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art.2781 lit.a) c.pr.pen. respinge plângerea petentului SV împotriva Rezoluţiei din 10.03.2009 şi a Rezoluţiei din 30.03.2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria S privind pe intimatul MI, născut la 18.09.1959 în S, jud.M, fiul lui I şi L, posesor al CI seria MS nr. eliberat de Poliţia S, CNP , domiciliat în S, str. nr., jud.M, menţinând rezoluţiile atacate.

În baza art.192 al.2 c.pr.pen. obligă pe petent la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică azi 3 iulie 2009.

 PREŞEDINTE

CP

 GREFIER

LI

Red.P.C. dactl.L.I.

3ex./techored.4.08.

 2009

1

Domenii speta

Spete similare