Plângerea împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art.290 Cod penal şi art.292 Cod penal - obţinerea ulterior a acceptului proprietarilor vecini pentru emiterea autorizaţiei pentru deschiderea...

Sentinţă civilă 79 din 21.03.2012


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MOTRU

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

Plângerea împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală pentru  săvârşirea faptelor prevăzute de art.290 Cod penal şi  art.292 Cod penal - obţinerea ulterior a acceptului proprietarilor vecini pentru  emiterea autorizaţiei pentru  deschiderea punctului  farmaceutic.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru  la data de  14.12.2011 sub nr.4488/263/2011 petentul  B. C. I. a  formulat plângere împotriva  ordonanţei nr……../P/2008 din data de 05.09.2011 a Parchetului de pe lângă J. M., precum şi împotriva  rezoluţiei de respingere a plângerii nr……/II/2011 din data de 22.11.2011, emisă de primul procuror al Parchetului de pe lângă J.. M. , solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună admiterea plângerii, desfiinţarea ambelor rezoluţii contestate ca fiind nelegale, iar dacă probele  existente la dosar sunt suficiente, în complet legal constituit să se pronunţe o soluţie legală şi temeinică, soluţionând cauza pe fondul ei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii a arătat petentul că, prin ordonanţa  din data de 04.03.2009 a  Parchetului de pe lângă J. M., pronunţată în dos. …../P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea faptelor prev. de art.25, 290 şi 292 C.pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ de 1.000 lei, fiind de asemenea scos de sub urmărire penală  pentur infracţiunea prevăzută de art.291 C.pen.

Că, în urma recursului declarat împotriva s.p……/07.10.2009, pronunţată de Judec. M. în dos. …../263/2009, prin decizia penală nr……. din 09.12.2009, pronunţată de Tribunalul G., în dosarul nr……./263/2009, a fost admis recursul, a fost  casată sentinţa penală, fiind admisă plângerea, desfiinţată ordonanţa  nr……/P/2008 adoptată la data de 09.04.2009 de Parchetul de pe lângă J.. M., fiind trimisă cauza la procuror  în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru faptele prev. de art.25 C.pen. rap.la art.292 şi 290 C.pen.

Că, după completarea probelor, în cursul cercetării penale, prin ordonanţa din  14.06.2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. I. pentru săvr. infr.prev.de art.25 C.pen. rap.la art.292 şi art.290 C.pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ  de 1.000 lei.

Că, prin s.p…./17.12.2010 pronunţată de J. M. în dosarul nr……/263/2009 a fost respinsă plângerea numitului C. I., fiind admisă plângerea sa , fiind desfiinţată ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din data de 14.06.2010 dispusă în dosarul nr……./P/2008 şi trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru administrarea probei cu martori şi cu înscrisuri, pentru a se verifica dacă B. I. este autorul semnăturilor  de pe înscrisul intitulat „aviz/ accept” conform L.230/2007, iar dacă se va constata că nu este autorul, atunci să se verifice dacă petentul l-a folosit în scopul producerii  de consecinţe juridice, ştiind că este fals.

Că, prin ordonanţa nr……./P/2008 din data de 05.09.2011 Parchetul de pe lângă J.. M., în baza art.249 C.pr.pen. rap.la art.11, pct.1, lit.b, art.10, lit.a şi c C.pr.pen. cu aplicarea art.228 alin.1 rap.la art.10, lit.b ind.1 C.pen. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a înv. B. I. pentru infr. prev.de art.25 rap.la art.292 şi 290 C.pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de  înv. B. I. pentru fapta prev.de art.291 C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter  administrativ în cuantum de 1000 lei.

A mai arătat petentul că a formulat plângere împotriva ordonanţei  din data de 05.09.2011 dată în dosarul nr.2159/P/2008, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât deşi  s-a dispus neînceperea urmăririi penale  pentru infr.prev.de art.291 C.pen. s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei, ori nefiind începută urmărirea penală pentru fapta prev.de art.291 C.pen. nu se putea aplica  nici un fel de sancţiune.

Că, dacă nu  s-a început urmărirea penală, procurorul nu mai putea solicita anularea actelor false, nefiind identificaţi autorii falsului, nu există nici un fel de certitudine referitor la persoana care a falsificat  vreun înscris , inclusiv înscrisul la care se referă sentinţa nr.373/17.12.2010.

Că, ceea ce procurorul nu a analizat  este faptul că pentru a exista infracţiunea prev.de art.291 C.pen. este necesar a se folosi un înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice, de aceea sub aspectul laturii subiective  persoana în cauză trebuia  să aibă cunoştinţă că înscrisul este fals, iar organele de urmărire penală nu au stabilit că I. V. ar fi semnat acel „aviz/accept”, pentru că nu se cunosc  persoanele, din grupul de femei aflate în faţa blocului A…., scara … din M…….. cărora li s-a adresat învinuitul B. I..

În drept plângerea a fost motivată pe disp.art.278 ind.1 C.pr.pen.

Din oficiu instanţa  solicitat de la Parchetul de pe lângă J. M. spre observare dosarul nr……./P/2009 şi a dispus introducerea în cauză şi citarea în calitate de intimaţi a  lui C. I. şi I. V..

La data de 20.01.2012 în cauză a formulat cerere de abţinere judecător V. E. Ş., iar prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 26.01.2012 a fost admisă cererea de abţinere, acordându-se termen de judecată la data de 15.02.2012 pe completul P….

Prin concluziile scrise, petentul B. I. a solicitat, în baza art. 278 indice 1 pct.8 lit b şi c Cod pr. penală, să fie desfiinţate ordonanţele nr. ……/P/2008 din 05.09.2011 a Parchetului de pe lângă J. M.  şi nr……/II/2011/22.11.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. şi trimiterea cauzei procurorului în vederea dispunerii unei soluţii temeinice şi legale, ori să fie reţinută cauza pentru judecare şi pe baza probelor să se pronunţe o hotărâre. 

Analizând  actele  şi  lucrările  dosarului, instanţa  reţine  următoarele:

La data de 27.11.2008 petentul intimat în cauza de faţă, C. I. a formulat plângere penală împotriva  lui B.C.I. arătând că, în data de 3.09.2008, s-a emis de către Tribunalul G. prin judecător delegat la O.R.C. încheierea nr……… dată în dosar nr. ……/01.09.2008 , prin care a fost admisă cererea formulată de B. C. I. privind declararea punctului de lucru din M. , ce aparţine SC N. C. SRL şi s-a dispus înscrierea în Registrul Comerţului a menţiunii privind modificarea actului constitutiv conform actului adiţional cu dare de dată certă nr……. din 29.08.2008.

A mai arătat petentul – intimat C.I. că , la admiterea cererii formulate de B. C. I. cu privire la deschiderea acestui punct de lucru s-a avut în vedere îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 42 din Legea nr. 230/ 2007 , respectiv existenţa acordului scris al proprietarilor vecini în plan vertical şi orizontal , vecini cu apartamentul unde s-a deschis punctul de lucru.

Că , în dosarul depus la ORC pentru admiterea încheierii nr. ……. s-a luat acordul unor alte persoane, care nu sunt proprietarii vecini în sensul disp. art.42 din L 230/2007.

Prin rezoluţia din 03.02.2009 , procurorul a confirmat începerea urmăririi penale împotriva petentului – intimat B. I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C.pen., art.25 rap. la art. 292 C. pen. şi împotriva  intimatei I. V.  pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen., întrucât B. I. a folosit un document eliberat de SC M. SRL M. , în care semnăturile a trei persoane erau false , a instigat pe numita I. V. pentru a declara la notarul public că una din cele semnături este a sa, fapt infirmat în urma constatării tehnico – ştiinţifice grafice.

I. V. a declarat la notarul public că semnătura la numele E. V. este a sa, fapt infirmat de aceeaşi constatare menţionată mai sus.

La data de 3.03.2009 procurorul a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de B. I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.290 C.pen. .

Ulterior, la data de 4.03.2009 prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, procurorul, în baza art.11 pct.1 lit.b, art.10 lit.b1 C.pr.pen. şi art.10 lit.a C.pr.pen., a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prev. de art. 25 rap.la art.292 C.pen. şi art.290 C.pen. a petentului – intimat B. I. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei petentului – intimat.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală  pentru fapta prev. de art. 292 C. pen. a intimatei I. V. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei.

De asemenea , s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului – intimat B. I. pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. , cu motivarea că fapta acestuia prin care a uzat de avizul /accept ( în care a falsificat semnăturile celor trei locatari ) la O.R.C.  de pe lângă Tribunalul G. , este absorbită de conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată , prev. de art. 290 C. pen. şi deci această faptă nu poate exista distinct .

Un exemplar al ordonanţei a fost înaintat Judecătoriei M. , în vederea anulării actelor false , respectiv : aviz / accept conform Legii 230/2007 şi declaraţia intimatei I.V. , dată la biroul Notarial din Tg-Jiu.

Împotriva acestei soluţii au formulat plângere adresată primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. atât petentul –intimat B. I. cât şi intimatul – petent C. I..

Prin sentinţa civilă  nr……../08  oct. 2009,  în  baza art.  278  ind. 1  lit  a  C.p.p , au  fost  respinse  plângerile  petenţilor .

Prin  Decizia  nr. ……/09.12.2009  Tribunalul  G., a  admis  recursul  declarat de  recurentul  petent  B. I., a  desfiinţat  ordonanţa  din  09.04.2009  dată  în dosarul ……/P/2008  şi  a  trimis  cauza  la  procuror în  vederea  redeschiderii  urmăririi  penale şi  completarea  cercetărilor cu  privire  la  B. I. în cadrul  dis p art. 25 rap  la  art. 292 şi  290  C.pen.

În  data  de 28.01.2010 s-a  dat  o ordonanţă  de  redeschiderea  urmăririi  penale faţă  de  învinuitul B. I..

În urma  redeschiderii  s-a procedat  la  confruntarea  lui  B.  I. şi  I.  V.  .

Prin ordonanţa nr. ……./P/2008 din 14.06.2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. I. pentru faptele prevăzute de art. 25 Cod Penal raportat la art. 292 Cod Penal şi art. 290 Cod penal şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei şi a învinuitei I. V., pentru fapta prevăzută de art. 292 Cod penal şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei. Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petentul B. I., soluţia fiind însă menţinută de Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria M.. Actele procurorului au fost contestate în instanţă, iar prin sentinţa nr. …./17.12.2010 pronunţată de Judecătoria M. în dosar nr. …./263/2010, în baza art. 271 indice 1 alin. 8 lit. a Cod Procedură Penală a fost respinsă plângerea formulată de C. I. împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 14.06.2010 dispusă în dosarul nr. ……./P/2008 şi a fost admisă plângerea formulată de B.I. împotriva aceleiaşi ordonanţe, dispunându-se desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, ocazie cu care va fi administrată proba cu martori şi înscrisuri pentru a se stabili dacă B. I. este autorul semnăturilor de pe înscrisul intitulat „Aviz/Accept” conform Legii nr. 230/2007, iar în cazul în care se va constata că acesta nu este autorul, să se verifice, dacă petentul l-a folosit în vederea producerii de consecinţe juridice, ştiind că este fals.

Prin ordonanţa dată în dosarul ……./P/2008, la data de 18.03.2011, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale faţă de învinuitul B. I. pentru faptele prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal şi art. 290 Cod penal şi faţă de învinuita I.V., pentru fapta prevăzută de art. 292 Cod Penal. 

Prin ordonanţa dată la 05.09.2011 în dosarul nr. ……./P/2008  s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. I. pentru faptele prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod Penal şi art. 290 Cod Penal, reţinându-se că  învinuitul B. I. nu a instigat-o pe I. V. să facă declaraţii false în faţa notarului public, declaraţia dată de I. V. în faţa notarului public la 12.12.2008, în care menţiona în mod nereal că a semnat documentul fiind făcută din proprie iniţiativă, iar falsul în înscrisul sub semnătură privată nu a fost săvârşit de către B. I., şi neînceperea urmăririi penale faţă de B. I. pentru fapta prevăzută de art. 291 Cod Penal. S-a dispus totodată aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ pentru această faptă în cuantum de 1000 lei, reţinându-se că înscrisul falsificat prin contrafacerea subscrierii a fost folosit de către învinuitul B. I. în vederea producerii unei consecinţe juridice. Soluţia a fost menţinută de Prim procurorul  Parchetului de pe lângă Tribunalul G. prin ordonanţa dată în data de 22.11.2011.

Raportând situaţia de fapt la dispoziţiile legale, instanţa reţine următoarele:

La data de 01.09.2008, petentul a depus o cerere la O. R.C. de pe lângă Tribunalul G. (fila 58 din dosarul de urmărire penală), în vederea deschiderii unui punct farmaceutic pe raza com M., cerere care a fost soluţionată favorabil. În acest sens petentul a efectuat o serie de demersuri pentru obţinerea documentaţiei aferente necesare.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 359/2004, „în vederea eliberării de către biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni, solicitantul are obligaţia să depună, o dată cu cererea de înregistrare şi actele doveditoare, declaraţia-tip pe propria răspundere, semnată de asociaţi sau de administrator”. Instanţa reţine că, în speţă,” actele doveditoare” la care fac referire aceste dispoziţii legale, privesc şi spatiul în care urma a se deschide punctului farmaceutic, care presupune bineînţeles şi dovada schimbării destinaţiei acestuia din locuinţă în spaţiu comercial.

În această privinţă, instanţa reţine că,  pentru emiterea autorizaţiei de schimbare a destinaţiei locuinţei în spaţiu comercial, petentului îi era necesar, potrivit art. 42 din Legea nr. 230/2007, avizul proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării. La data de 14.10.2008 a fost emisă această autorizaţie de construire/desfiinţare nr. …….(fila 87 din dosarul de urmărire penală),  pentru imobilul situat în comuna M., sat M., str. P., bl. A.., sc……, parter, ap….

Aşa cum s-a menţionat mai sus, pentru obţinerea acesteia, era necesar acceptul asociaţiei de proprietari şi al proprietarilor vecini cu apartamentul unde urma să se deschidă punctul farmaceutic, în acest sens, petentul primind un formular tipizat, de la reprezentanţii Primăriei M.,  pentru completarea căruia s-a prezentat la SC M. SRL M.. Aici, contabilul C. I. E. a înscris pe documentul respectiv următorii vecini: F. V. ( corect era I. V.), T. I. şi M. N., al căror acord a considerat că era necesar pentru obţinerea autorizaţiei, potrivit şi indicaţiilor Primăriei M.. Imediat petentul a mers în faţa blocului A….. din localitatea M., pentru a obţine semnăturile celor trei persoane. La scara blocului s-a întâlnit cu un grup de femei. O persoană din grupul respectiv a semnat pentru cele trei persoane nominalizate, învinuitul B. I., fiind de faţă şi acceptând acest fapt. Aşadar, aceste persoane i-au restituit  documentul pentru a fi folosit de petent la deschiderea farmaciei.

Pe de altă parte, martorul C. E. I. a declarat că B. I. a revenit cu documentul „Aviz”,în aceiaşi zi de 02.09.2008,  „cu semnăturile făcute, la circa 15 minute, prezentându-l ca un accept al locatarilor ”. Chiar dacă petentul susţine că ar fi luat acceptul telefonic al lui M. N. şi T. I., care l-au mandatat să semneze în locul lui, nu s-a făcut dovada existenţei unui astfel de mandat. Mai mult, petentul nu a recunoscut că ar fi semnat el documentul. În privinţa numitului M. N., instanţa reţine că acesta a declarat în cursul urmăririi penale (fila 39 din dosarul de urmărire penală) că nu a fost contactat de nici o persoană pentru a-şi da consimţământul la deschiderea unei farmacii pe scara blocului unde deţine apartamentul şi nici nu a semnat nici un act în acest sens şi că a aflat ulterior că fiul său M. S. a fost contactat şi şi-a dat consimţământul. Acesta din urmă, a declarat că şi-a dat acordul ca petentul să semneze documentul în locul lui, întrucât este plecat din localitate.

Referitor la I. V., instanţa reţine că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr……../31.01.2008, I. E. şi I. V. vindeau apartamentul nr….. situat în Com M.bl. …, sc…, …., jud. Gorj, numiţilor A… M.. T.. şi A.. M... Cu toate acestea, potrivit menţionării numitei I. V. în cuprinsul documentului „Aviz/Accept- Asociaţia de Proprietari/Locatari bl nr. ..”, petentul avea convingerea că pentru deschiderea punctului farmaceutic îi era necesar a prezenta documentul semnat de aceasta şi de celelalte două persoane, respectiv M. N. şi T. I.. De altfel, chiar petentul a afirmat în prima declaraţie dată în faţa organelor de cercetare penală următoarele(fila 19 din dosarul de urmărire penală) : ”pentru persoanele cu numele de M. N. şi T. I. au semnat două femei pe care nu le cunosc şi pe care le-am găsit pe bancă în faţa blocului şi cărora le-am spus că urmează să amenajez un punct farmaceutic şi acestea şi-au dat acordul ”. Rezultă astfel că petentul a acceptat ca persoane necunoscute să semneze în locul persoanelor înscrise în document. În conţinutul înscrisului nu s-a făcut menţiunea semnării pentru cei doi proprietari, semnătura făcându-se pur şi simplu în dreptul numelor lor, ca şi când ar fi semnat aceştia personal. Sub acelaşi aspect se reţine că, I. V. a declarat la notar că semnătura este a sa, fapt infirmat de concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifică (fila 40 din dosarul de urmărire penală). Raportul respectiv concluzionează cu certitudine că semnăturile de pe formularul „Asociaţia de proprietari/Locatari Bloc nr…. din dreptul numelor F. V. ,  M. N. şi T. I. , nu aparţin acestora”.

Din considerentele arătate, rezultă că înscrisul reprezentând acordul celor trei persoane este fals şi că petentul a cunoscut acest fapt. Acordul ulterior al vecinilor la deschiderea farmaciei nu are relevanţă sub aspectul existenţei faptei ce reprezintă infracţiune.

În acelaşi timp, faţă de situaţia de fapt expusă,  instanţa reţine că falsul în înscrisuri sub semnătură privată nu a fost săvârşit de petent ci de către alte persoane necunoscute, astfel că, în mod corect Parchetul de pe lângă Judecătoria M. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru fapta prevăzută de art. 290 Cod Penal.

Formularul menţionat, însă, falsificat prin contrafacerea subscrierii a fost folosit de către petent, în vederea producerii de consecinţe juridice, fiind prezentat la instituţiile menţionate ca şi când semnăturile ar proveni de la cele trei persoane şi cunoscând că valabilitatea avizului necesar acestuia pentru deschiderea punctului farmaceutic, era condiţionată de semnăturile persoanelor respective. Este de menţionat că, petentul B. I. recunoaşte în ultima declaraţie dată în faţa organelor de urmărire penală că a prezentat înscrisul la ORC. Se reţine în acelaşi timp că, prin încheierea nr. ……/03.09.2008 a fost admisă cererea formulată de B. C. I., în calitate de administrator al SC N. C. SRL, dispunându-se înscrierea în registrul comerţului a menţiunii privind modificarea actului constitutiv conform actului adiţional cu dare de dată certă nr. ……. din data de 29.08.2008. Pe de altă parte, faptul că nu este cunoscută persoana care a falsificat acest înscris nu are relevanţă în speţă, din moment ce este cert că această persoană, semnând documentul, l-a încredinţat petentului în vederea deschiderii farmaciei. Interpretând altfel, s-ar ajunge la situaţia în care o persoană care foloseşte un înscris cunoscând că este fals pentru a obţine un avantaj, să rămână nesancţionată.  Rezultă aşadar că fapta săvârşită de petent , întruneşte elementele constitutive are infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal.

Art. 10 lit. b indice 1 Cod pr. penală prevede că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată  dacă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Se reţine că, potrivit art. 228 alin. 2 Cod pr. penală, în cazul prevăzut de art. 10 lit. b indice 1, organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, iar potrivit art. 230 Cod pr. penală modificat prin art. XVIII pct. 32 din Legea nr. 202/2010, procurorul, sesizat astfel, dispune prin ordonanţă, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, astfel că, în speţă, în mod legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aplicând în acelaşi timp, o sancţiune administrativă petentului, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei.

Având în vedere aceste considerente, instanţa reţine că, fapta prevăzută de art. 291 Cod penal există şi a fost săvârşită de petentul B. I.. Fapta însă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ţinând cont de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, de conduita petentului pe parcursul urmăririi penale, acesta neavând antecedente penale.

Mai reţine instanţa că, faptul că petentul a obţinut ulterior acceptul proprietarilor vecini, nu are relevanţă în cauza de faţă. Mai mult, pentru emiterea în mod legal a autorizaţiei în cauză era necesară existenţa acordului lor anterior eliberării ei.

Referitor la fapta prevăzută de art. 25 Cod Penal raportat la art. 292 Cod Penal, instanţa reţine că, în mod corect procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală apreciind că petentul nu a instigat-o pe intimata I. V. să facă declaraţii false în faţa notarului public în sensul că ar fi semnat documentul în cauză, neexistând nici o probă în acest sens. De altfel aceasta nici nu a  afirmat că ar fi determinat-o petentul în vreun mod să facă astfel de afirmaţii.

În consecinţă, instanţa urmează să respingă plângerea ca nefondată.