Plângere contraventionala

Plângere contraventionala

Sentinta civila nr.66/12 ianuarie 2009

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 23.09.2008, sub nr. de dosar 3090/321/2008, petenta A.I.M a formulat plângere contraventionala împotriva procesului-verbal seria AP nr. xxxxxxx din 28.08.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei Tg. Neamt.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca în fapt, acuzatiile care i se aduc sunt total neadevarate deoarece ea este cea care este hartuita si terorizata. Pe data de 28.08.2008, venind spre casa i s-a parut suspect ca vecina sa M.N. era afara cu matura, iar când s-a apropiat aceasta din urma a fugit în casa. Ulterior, a înteles ca o anuntase telefonic pe C.V., care împreuna cu aliatii sai au atacat-o în bloc, au lovit-o si au stropit-o cu un spray pe fata, insa a reusit sa se apere, fugind din bloc.

De asemenea, petenta mai arata ca intre ea si C.V. este o stare conflictuala deoarece aceasta din urma a refuzat sa schimbe un burlan. În opinia petentei, sanctionarea sa a fost determinata de marturiile mincinoase ale vecinilor sai care doresc sa se razbune.

Petenta mai mentioneaza în plângerea contraventionala ca nu este adevarata nici acuzatia referitoare la refuzul sau de a discuta cu organele de politie deoarece ea nu a fost înstiintata în niciun fel.

În concluzie, petenta solicita anularea procesului-verbal deoarece ea nu a savârsit fapta pentru care a fost sanctionata.

În drept, petenta nu a indicat dispozitiile pe care îsi întemeiaza plângerea.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal seria AP nr. xxxxxxx din 28.08.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei .

Plângerea contraventionala este scutita de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar în conformitate cu dispozitiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 si art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Desi legal citat cu mentiunea de a depune întâmpinare, intimatul nu a depus la dosarul cauzei apararile sale.

Prin încheierea de sedinta din data de 07.10.2008 instanta, apreciind ca fiind legale, pertinente si concludente solutionarii cauzei, în temeiul art. 167 Cod procedura civila a încuviintat pentru petenta proba testimoniala cu martora C.V. în dovedirea împrejurarilor de fapt, iar în temeiul art. 33 din O. G. nr. 2/2001 a dispus administrarea probei testimoniale cu martorul asistent indicat în procesul-verbal, respectiv M.G., iar prin încheierea de sedinta din data de 28.10.2008 a dispus administrarea probei testimoniale cu martorii M.N., M.I., C.F., F.N. si T.M. în dovedirea împrejurarilor de fapt.

În cadrul probei cu înscrisuri, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie si în original, procesul-verbal seria AP nr. xxxxxxx din 28.08.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei .

În cadrul probei testimoniale, au fost audiati sub prestare de juramânt, în sedinta publica din data de 28.10.2008, martora C.V. si martorul M.G., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei ( fila 14-15), iar în sedinta din data de 11.11.2008 au fost audiati sub prestare de juramânt martorii C.F. si M.N., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei (filele 24-25). ), iar în sedinta din data de 9.12.2008 au fost audiati sub prestare de juramânt martorii M.E., F.M. si T.M., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei (filele 46-48).

Potrivit dispozitiilor art. 34 din O.G. 2/2001 s-a procedat la audierea petentei, declaratia acesteia fiind consemnata în încheierea de sedinta din data de 7.10.2008 ( fila 9).

În sedinta publica din data de astazi, instanta a respins exceptia litispendentei invocata de catre intimat.

Analizând actele si lucrarile dosarului precum si sustinerile partilor, instanta retine urmatoarele:

În fapt, din cuprinsul procesului-verbal seria AP nr. xxxxxxx din 28.08.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei rezulta ca petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 500 lei pentru savârsirea la data de 28.10.2008, ora 14,45, a contraventiei prevazute de art. 2 pct. 4 din Legea nr. 61/1991 si sanctionata de art. 3 lit. a din Legea nr. 61/1991.

Pentru a dispune sanctionarea contraventionala, agentul constatator a retinut ca la data de 28.08.2008, ora 14,45, petenta aflându-se pe casa scarii blocului 13 de pe str. M. din orasul a pulverizat spray iritant lacrimogen asupra numitei C.V. în zona fetei fara vreun motiv întemeiat si fara a cauza vatamari corporale.

În drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savârsite si a datei comiterii sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.

Aplicând aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta în cauza, instanta verificând procesul-verbal seria AP nr. xxxxxxx din 28.08.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei , din punct de vedere al legalitatii, apreciaza ca sunt respectate cerintele imperativ-limitativ prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii, care ar putea fi luate în considerare si din oficiu.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine ca fapta contraventionala pentru care petenta a fost sanctionata este prevazuta si sanctionata de art. 2 pct. 4 coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991, Republicata potrivit caruia constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei aruncarea asupra unei persoane, constructii sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substante inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdaresc, daca nu s-au produs vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii ori pagube materiale.

În ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal, instanta apreciaza în masura în care fapta contraventionala retinuta în sarcina petentei nu a fost constatata personal de catre organul de politie astfel încât acesta sa beneficieze de o prezumtie relativa de adevar, facând dovada asupra starii de fapt retinute, pâna la proba contrarie, ci ca urmare a sesizarii unei alte persoane, pentru a se respecta dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, aplicabil si în materie contraventionala, petenta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie care implica obligatia de a proba cele consemnate în procesul verbal daca nu a fost de fata la savârsirea contraventiei.

Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciaza, în mod constant ca pentru a determina daca o contraventie poate fi calificata drept “acuzatie în materie penala” în sensul Conventiei sunt necesare a fi avute în vedere trei criterii: 1)daca textul ce defineste contraventia apartine, conform legii nationale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate, toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Conventie. În orice caz, în aprecierea Curtii, indicatiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa în ce priveste primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998). Celelalte doua criterii urmeaza a fi cercetate alternativ iar nu cumulativ. În examinarea acestor criterii Curtea apreciaza ca, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Conventiei, sau sa expuna persoana vizata unei sanctiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, apartine sferei « penale ». Legislatia romana a scos din sfera ilicitului penal contraventiile, sanctionarea acestora facându-se prin aplicarea unei amenzi administrative. Analizând „natura faptei”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu împiedica statele sa-si îndeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii între diferitele tipuri de infractiuni. Curtea a retinut în mod constant ca, „în principiu, Conventia nu se opune tendintei de «dezincriminare» existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aceste fapte intra, în principiu, sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.”(Ozturk contra Germaniei, Hot. din 21 februarie 1994).

În ce priveste al treilea criteriu, „natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate” Curtea a avut în vedere faptul ca amenda contraventionala, nu este gândita sa asigure o reparatie pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sanctiunii penale. Mai mult, sanctiunile administrative contraventionale nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor în vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala. În aceste conditii, distinctia operata de dreptul intern între infractiuni si contraventii nu este operanta, în sensul art. 6 din conventie, toate având „caracter penal”.

Ceea ce se ia în considerare sub acest aspect este sanctiunea aplicabila iar nu cea efectiv aplicata (Engel vs. Olanda). În masura în care aceste trei criterii, analizate separat, nu pot conduce singure la o concluzie în privinta caracterului penal sau ne-penal al acuzatiei ele urmeaza a fi analizate coroborat, urmând a se vedea daca nu cumva acestea, apreciate fiind cumulativ, aduc acuzatia în sfera penalului. În masura în care în urma acestei analize se poate aprecia ca este vorba despre o « acuzatie în materie penala » (în sensul autonom dat de Conventie acestei notiuni) atunci contravenientului urmeaza sa i se recunoasca toate garantiile prevazute de art. 6.3 din Conventie. Scopul interpretarii date dispozitiilor art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, în sensul ca notiunea de "acuzatie în materie penala" include si domeniul contraventional, a fost acela de a asigura aceeasi garantii procesuale celor învinuiti de savârsirea unei contraventii ca si celor învinuiti de savârsirea unei infractiuni (Sporrong si Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputand lipsi dintre acestea prezumtia de nevinovatie instituita prin art. 6.2 din Conventie (Anghel contra Romaniei, 4.10.2007).

Totodata, instanta are în vedere si Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata în cauza Neata contra Romaniei din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit ca în materie penala, problema administrarii probelor trebuie privita prin paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzarii, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzarii ii revine sarcina sa ii prezinte persoanei în discutie capetele de acuzare care i se imputa în scopul de a-i acorda acesteia ocazia sa îsi pregateasca si sa îsi prezinte apararea în consecinta precum si de a oferi probe suficiente pentru a-si fundamenta o declaratie de vinovatie. Totodata, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, jurisdictiilor nationale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate în fata lor si de a se pronunta asupra pertinentei acelor probe pe care partile doresc sa le propuna în vederea administrarii. Desi Conventia garanteaza în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementeaza admisibilitatea probelor ca atare, materie care intra în sfera de competenta a dreptului intern. Curtea a reamintit ca sarcina sa consta în aceea de a cerceta daca procedura litigioasa privita în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.

Prin urmare, asa cum rezulta din coroborarea declaratiei martorilor M.G., C.V., C.F., M.N., M.E., F.M. si T.M. cu procesul-verbal seria AP nr. xxxxxxx din 28.08.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei la data de 28.08.2008, în casa scarii blocului 13 de pe str. M. din orasul , pe fondul unui conflict anterior, petenta a pulverizat spray iritant lacrimogen asupra martorei C.V. în zona fetei fara a cauza vatamari corporale.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contraventiei s-a materializat prin actiunea petentei de a pulveriza spray iritant lacrimogen asupra martorei C.V., în zona fetei, fara a cauza vatamari corporale.

Urmarea imediata a faptei savârsite de catre petenta, consta în lezarea valorii sociale care asigura un climat de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate în viata cotidiana si care obliga cetatenii sa aiba un comportament civic, moral si responsabil, în spiritul legilor tarii si al normelor de convietuire sociala.

Legatura de cauzalitate dintre fapta savârsita de petenta si urmarea imediata, rezulta, ex re, din însasi savârsirea actiunii incriminate.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a petentei fata de fapta si urmarile acesteia îmbraca forma vinovatiei în modalitatea intentiei indirecte deoarece a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Fata de cele expuse, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contraventionale prevazuta si sanctionata de art. 2 pct. 4 coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991, Republicata, iar conduita petentei se situeaza în sfera ilicitului contraventional, ce constituie temei al raspunderii contraventionale.

În ceea ce priveste sanctiunea contraventionala, instanta retine ca prin procesul-verbal seria AP nr. xxxxxxx din 28.08.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei s-a aplicat petentei amenda contraventionala în cuantum de 500 lei.

Referitor la individualizarea sanctiunii, instanta va avea în vedere criteriile prevazute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului.

În concret, instanta apreciaza ca fapta comisa de petenta prezinta un grad de pericol social relativ scazut avându-se în vedere circumstantele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de savârsire, pulverizarea cu substante iritant-lacrimogene, împrejurarile în care a fost comisa, respectiv în public, relatiile conflictuale dintre petenta si martora, precum si provocarea din partea martorei, de urmarea produsa si anume lezarea valorii sociale care asigura un climat de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate în viata cotidiana. Totodata, la individualizarea sanctiunii instanta a avut în vedere si atitudinea petentei care nu a recunoscut savârsirea faptei, apreciind ca nu este vinovata de fapta contraventionala retinuta în sarcina sa

Astfel, instanta apreciaza ca împrejurarile în care a fost comisa imprima faptei un pericol social relativ scazut, iar sanctiunea aplicata de agentul constatator nu este individualizata în mod corect spre maximul special si prin urmare se impune reducerea acesteia la cuantumul minim prevazut de lege, respectiv 100 lei.

Fata de împrejurarile expuse mai sus, instanta apreciaza ca scopul sanctiunii contraventionale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contraventionale redusa la cuantumul minim prevazut de lege.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta apreciaza ca plângerea contraventionala formulata de petenta este întemeiata numai cu privire la modalitatea de individualizare a sanctiunii si în consecinta o va admite în parte si va reduce cuantumul sanctiunii amenzii contraventionale aplicate petentei prin procesul-verbal seria AP nr. xxxxxxx din 28.08.2008 încheiat de agent constatator din cadrul Politiei .

În temeiul art. 274 Cod procedura civila si al principiului disponibilitatii, instanta va luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare