Ieşire din indiviziune asupra pasivului comunităţii de bunuri. Contract bancar

Prin cererea formulata de reclamantul C.C. acesta a chemat în judecata pe pârâta C.E. solicitând sa se dispuna obligarea pârâtei la plata solidara a ratei lunare a creditului în valoare de 10.000 lei contractat în cursul lunii iulie 2008.

Precizeaza reclamantul ca în cursul lunii iulie 2008 a contractat un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei, bani pe care i-a investit în locuinta socrilor sai, pentru renovarea acesteia, motive pentru care apreciaza ca se afla în situatia de a suporta în solidar cu pârâta ratele aferente creditului, respectiv 1/2 din obligatiile de plata a creditului pentru fiecare dintre soti.

Se mai sustine de reclamant ca nu detine bunuri imobile comune.

De asemenea, precizeaza reclamantul ca în prezent nu mai este angajat cu contract de munca si singura care are un raport de munca stabil este sotia sa.

Cererea a fost întemeiata în drept pe disp.art.607 si urmatoarele C.pr.civ.

Pârâta C.E. a formulat întâmpinare, prin care a aratat ca nu este de acord  cu partajarea pasivului comunitatii de bunuri, mentionând ca suma de 10.000 lei contractata de reclamant nu a fost investita în renovarea locuintei parintilor pârâtei, astfel cum pretinde acesta, singura lucrare efectuata cu privire la aceasta locuinta constând în zugravirea camerei pe care cei doi soti au ocupat-o în timpul casatoriei, lucrare care a fost executata de un prieten al fratelui pârâtei în considerarea relatiilor de prietenie dintre acestia.

Se mai sustine ca banii obtinuti prin creditul de nevoi personale au fost cheltuiti de cei doi soti, având în vedere ca o jumatate de an nu au avut serviciu, iar restul  a fost cheltuit cu îngrijirea, tratamentul si spitalizarea parintilor  pârâtului.

Pârâta C.E. a formulat si cerere reconventionala cu privire la partajul bunurilor comune aratând ca anterior casatoriei, în timpul relatiilor de concubinaj avute cu pârâtul au dobândit un autoturism marca Dacia 1310, care se afla în posesia pârâtului si al carui pret a fost achitat jumatate din veniturile celor doi concubini, iar cealalta jumatate din darul obtinut la nunta, mentionându-se ca acestui autoturism i s-au adus mai multe îmbunatatiri cu piese noi.

În consecinta reclamanta reconventionala solicita aducerea la masa bunurilor de împartit în cota de câte 1/2 fiecare, a autoturismului sus indicat si a urmatoarelor unelte: flex, bormasina, ferastrau mecanic, trusa de chei si prelungitor de 50 ml., toate aflate în posesia pârâtului.

Reclamantul C.C. a formulat întâmpinare la cererea reconventionala, prin care apreciaza ca nu se impune decât partajarea pasivului comunitatii de bunuri si nu a altor bunuri aratate de reclamanta, referindu-se la autoturismul Dacia 1310 care se afla în proprietatea unei cunostinte, care i-a permis reclamantului sa-l foloseasca, fara a dobândi vreodata proprietatea asupra acestui autoturism.

Relativ la celelalte unelte solicitate a fi partajate reclamantul mentioneaza ca acestea au o valoare mult mai mica decât toate celelalte bunuri electrocasnice achizitionate de reclamant si care au ramas în locuinta pârâtei.

Cu privire la împartirea pasivului comunitatii de bunuri reclamantul sustine ca toata suma de bani obtinuta prin creditul de nevoi personale a fost folosita pentru renovarea locuintei pârâtei, achizitionarea de mobilier pentru aceeasi locuinta, cât si a lemnelor de foc în valoare de 1000 lei, lucrari care au sporit valoarea bunului imobil si care nu au reprezentat o simpla zugraveala, dupa cum afirma pârâta.

Reclamantul considera ca si sustinerea pârâtei referitoare la folosirea banilor obtinuti prin credit pentru plata spitalizarii si tratamentului parintilor reclamantului este total falsa, lucru ce poate fi dovedit cu documentatia de la spitalul respectiv, cât si prin chitanta ce dovedeste ca mama reclamantului le-a trimis celor doi soti o suma de bani prin mandat postal în aceeasi perioada invocata de pârâta ca fiind perioada în care parintii reclamantului au fost spitalizati.

Ca urmare reclamantul solicita respingerea cererii pârâtei de a se aduce la masa bunurilor de partajat autoturismul indicat de pârâta, iar referitor la cererea de partajare a uneltelor respective a solicitat achitarea taxei judiciare de timbru legale.

Analizând actele si lucrarile dosarului  sub aspectul cererii de partajare a bunurilor comune formulate de reclamantul C.C. împotriva fostei sale sotii C.E., cât si cererea reconventionala formulata de aceasta din urma, sub aspectul probelor administrate si al dispozitiilor legale incidente în cauza, instanta a retinut:

Reclamantul C.C. s-a casatorit cu pârâta C.E., casatorie desfacuta prin hotarâre judecatoreasca în cursul anului 2009.

 Prin contract de credit bancar reclamantul C.C. a contractat cu titlu de împrumut suma de 10.000 lei pentru "nevoi personale nenominalizate", pentru o perioada de 48 de luni, începând cu data de 09.07.2008 pâna la data de 09.07.2012, dupa cum rezulta din clauzele contractuale .

 Suma împrumutata este restituita prin plata unei rate lunare în cuantum de 256,03 lei, potrivit desfasuratorului ratelor lunare aferent contractului de credit .

 Dupa cum afirma chiar reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecata suma de 10.000 lei obtinuta prin respectivul contract de credit a fost cheltuita de cei doi soti pentru amenajarea locuintei parintilor pârâtei, unde acestia au locuit pe parcursul desfasurarii relatiilor de casatorie, camera pe care au compartimentat-o în doua încaperi prin edificarea unui zid despartitor din rigips, au montat o usa, au zugravit-o, au achizitionat obiecte de mobilier si electronice, astfel cum dovedesc facturile depuse în fotocopii la dosar, cât si declaratia unei martore .

 Într-adevar, acest credit contractat de reclamant în timpul casatoriei reprezinta o datorie comuna a celor doi soti, potrivit art. 32 lit. c Cod familiei, constituind obligatii contractate de un sot pentru îndeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei.

 Însa sumele de bani astfel obtinute au trecut, ca efect al subrogatiei reale u titlu particular, în bunurile achizitionate, cât si în lucrarile de îmbunatatiri efectuate de cei doi soti la imobilul proprietatea unor terti, regasindu-se astfel în respectivele obiecte de mobilier si electronice, bunuri care pot fi solicitate de reclamant a fi partajate, întrucât fac parte din comunitatea de bunuri dobândite în timpul casatoriei.

 Cu privire la contravaloarea lucrarilor de îmbunatatiri efectuate de cei doi soti la imobilul parintilor pârâtei, sotii au dobândit un drept de creanta, în baza accesiunii imobiliare artificiale, fiind îndreptatiti sa solicite contravaloarea materialelor si muncii înglobate în aceste lucrari, potrivit art. 494 alin.3 Cod civil.

 Desi pârâta a sustinut initial prin întâmpinarea depusa ca sumele de bani respective nu au fost învestite în renovarea locuintei ce a constituit domiciliul comun al sotilor, ci au fost cheltuite în întregime o parte de cei doi soti, care nu au avut loc de munca o perioada de timp, iar o parte cu îngrijirea si tratamentul parintilor reclamantului, aceasta afirmatie a pârâtei este contrazisa chiar prin raspunsurile date la interogatoriu de aceasta, prin care pârâta sustine o varianta noua a modalitatii de cheltuire a banilor respectivi, aratând ca întreaga suma de bani a fost cheltuita doar de reclamant în interes personal.

 De altfel, aceasta incongruenta a pozitiei procesuale a pârâtei a fost combatuta prin chitanta din care rezulta ca la data mentionata mama reclamantului i-a trimis personal  pârâtei suma de 1000 lei prin mandat postal, ceea ce nu sustine apararea pârâtei în sensul ca a sprijinit material familia parintilor reclamantului. Însa, la rândul ei, si aceasta expediere a respectivei sume de bani nu este recunoscuta de pârâta, fara ca aceasta sa prezinte vreo justificare a atitudinii sale.

 În ceea ce priveste obiectul cererii principale, prin care reclamantul solicita a fi suportate în mod solidar ratele creditului contractat în cursul casatoriei, instanta apreciaza ca aceasta solicitare nu este întemeiata, în conditiile în care reclamantul se poate îndrepta cu cerere de partajare a bunurilor în care se regasesc respectiva suma de bani, dupa cum s-a mentionat anterior, iar, pe de alta parte, solidaritatea pasiva nu se prezuma, ea constituind o exceptie de la regula de drept comun a divizibilitatii datoriei, ea trebuie sa fie stipulata expres, potrivit art. 1041 Cod civil.

 Pe de alta parte, în aceasta modalitate reclamantul încearca o modificare a clauzelor contractului de credit bancar, prin introducerea unui nou debitor si a acestei solidaritati pasive, care, de altfel, functioneaza ca o garantie a executarii creantei creditorului bancar, care, în situatia în care unul dintre cei doi debitori obligati solidari este în imposibilitatea executarii obligatiei de plata s-ar putea îndrepta împotriva celuilalt debitor solidar pentru întreaga datorie.

 Pentru cele ce preced, va fi respinsa în principiu cererea principala a reclamantului privind obligarea în solidar a pârâtei de a plati ratele lunare ale creditului bancar contractat în timpul casatoriei celor doi.

 Relativ la cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala C.E., prin care aceasta a solicitat aducerea la masa bunurilor de împartit în cota de câte 1/2 fiecare, a autoturismului marca Dacia 1310, care se afla în posesia pârâtului si al carui pret a fost achitat jumatate din veniturile celor doi concubini, iar cealalta jumatate din darul obtinut la nunta si a urmatoarelor unelte: flex, bormasina, ferastrau mecanic, trusa de chei si prelungitor de 50 ml., toate aflate în posesia pârâtului, instanta retine:

 La data de 31 martie 2008 autoturismul marca Dacia 1310 a fost înstrainat de un tert fratelui pârâtului, dupa cum rezulta din înscrisul sub semnatura privata intitulat "proces-verbal de vânzare-cumparare" .

 Ca urmare, reclamanta reconventionala nu a dovedit achizitionarea acestui autoturism de catre ea si sotul ei, chiar daca autoturismul se afla în folosinta efectiva a pârâtului reconventional.

 Referitor la celelalte scule ce fac obiectul cererii reconventionale, achizitionarea acestora a fost facuta la data de 06 iulie 2007 , fiind dovedita prin factura emisa de SC Praktiker România SRL  si de chitanta aferenta, din care rezulta ca la data sus-mentionata pârâtul reconventional a cumparat 3 scule "Ski" în valoare de 349,90 lei, un prelungitor în valoare de 169,90 lei, iar prin raspunsurile la interogatoriu date de pârâtul reconventional acesta a recunoscut existenta în posesia sa a celor trei scule, care reprezinta un flex, bormasina si ferastrau mecanic , mai putin a trusei de chei.

 Cum existenta acestei truse de chei nu a fost dovedita prin alte mijloace de proba, instanta va retine în masa bunurilor comune cele trei scule anterior aratate si prelungitorul de 50 ml, aflate în posesia pârâtului reconventional, cu cotele de 50% pentru fiecare sot.

 Pentru cele ca preced, va fi respinsa în principiu cererea principala formulata de reclamantul C.C. si va fi admisa în principiu în parte cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala C.E., urmând a se retine la masa bunurilor comune de partajat cele trei scule marca "Ski", respectiv un flex, bormasina si ferastrau mecanic, cât si prelungitorul de 50 ml, cu cota de 50 % pentru fiecare parte.

 Cu privire la partajarea acestor bunuri comune instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 6739 Cod proc. civila, în sensul ca ea se va dispune în functie de evaluarea bunurilor, cât si de optiunile partilor.

Domenii speta

Spete similare