Inselaciune. contract de asistenta judiciara. trimiterea cauzei la parchet

INSELACIUNE. CONTRACT DE ASISTENTA JUDICIARA. TRIMITEREA CAUZEI LA PARCHET

Sentinta penala nr. 738/17.05.2004

Prin plangerea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 734/05.02.2004, petenta P.L. a solicitat desfiintarea rezolutiei nr. 220/P/05.09.2003 a Parchetului de pe langa Tribunalul Olt.

In motivarea plangerii, petenta a aratat ca solutia Parchetului este nelegala si netemeinica, instrumentarea dosarului facandu-se in mod formal, netinandu-se seama de solutia pronuntata de Judecatoria Slatina prin sentinta civila nr. 2990/11.06.2003, faptuitorul C.R.I. determinand petenta, prin viclenie si folosindu-se de calitatea sa de avocat, pentru a incheia un inscris sub semnatura privata, denumit chitanta, in care sa se specifice ca ar fi primit cu titlu de imprumut suma de 5.000 de euro. 

Prin sentinta penala nr. 44/10.03.2004, Tribunalul Olt a declinat competenta de solutionare a plangerii in favoarea Judecatoriei Slatina, instanta care ar fi fost competenta sa solutioneze cauza in prima instanta, potrivit art. 278 indice 1 alin. 1 din Codul de procedura penala.

S-a atasat dosarul nr. 220/P/2003, al Parchetului de pe langa Tribunalul Olt.

Analizand continutul plangerii, lucrarile si materialele din dosarul cauzei, in temeiul art. 278 indice 1 alin. 7 din Codul de procedura penala, instanta retine ca, prin rezolutia nr. 220/P/05.09.2003 a Parchetului de pe langa Tribunalul Olt, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de faptuitorul C.R.I., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 215 alin. 1 din Codul penal, intrucat, din actele premergatoare efectuate nu s-a putut stabili cu certitudine daca a existat un imprumut intre parti.

In motivarea rezolutiei nr. 220/P/05.09.2003, Parchetul de pe langa Tribunalul Olt nu precizeaza cauzele care au condus la solutia respectiva, aratand lapidar, dupa insiruirea declaratiilor martorilor, ca fiecare parte sustine o alta ipoteza si deci nu rezulta savarsirea infractiunii de inselaciune.

Primus, prin sentinta civila nr. 2990/11.06.2003 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3042/2003, instanta, admitand in parte cererea petentei P.L., a anulat inscrisul sub semnatura privata intitulat chitanta si incheiat intre parti la 25.06.2002. Instanta a retinut ca, la inceputul anului 2002, petenta l-a contactat pe faptuitorul C.R.I., pentru a depune diligente in favoarea obligarii societatii de asigurari Axa Colonia Versicheruhsg AG la plata unei pensii de urmas si a daunelor morale catre fiul sau, A.C.A., urmare decesului tatalui acestuia, A.M.. In ziua de 25.06.2002 faptuitorul s-a deplasat la domiciliul petentei, determinand-o sa incheie un inscris, denumit chitanta, atestand faptul ca i-a imprumutat acesteia suma de 5.000 de euro si precizandu-i ca in acest mod dorea sa se asigure ca ii va fi achitat intreg onorariul de avocat si ca procedeaza in mod curent in aceasta maniera. In luna august a anului 2002, in urma tranzactiei extrajudiciare incheiate cu societatea de asigurari, petenta a platit aparatorului sau suma de 75.000.000 lei, acesta solicitandu-i inca 75.000.000 de lei, iar in anul 2003 declansand procedura executarii silite pentru suma de 5.000 de euro.

Secundus, instanta civila a apreciat ca, invocand relatia client-avocat, increderea pe care clientul o are in onestitatea si profesionalismul avocatului, precum si confidentialitatea relatiei, faptuitorul a urmarit sa capteze increderea reclamantei in a determina incheierea inscrisului sub semnatura privata din 25.06.2002.

Coroborand declaratia martorului I.V. cu refuzul avocatului de a accepta prezenta si  a altor persoane la incheierea inscrisului si sustinerile martorului B.M., instanta a constatat ca faptuitorul a folosit mijloace viclene, frauduloase, inducand in eroare petenta asupra adevaratei naturi  juridice a actului incheiat, inclusiv afirmatia ca doreste, in acest fel, sa garanteze plata onorariului, practica folosita cu mai multi clienti.

Tertius, sentinta civila nr. 2990/11.06.2003, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3042/2003, a ramas defintiva, urmare respingerii, de Tribunalul Olt, prin decizia civila nr. 1145/19.11.2003 a apelului formulat de C.R.I., retinandu-se expres ca, din probele administrate in cauza, rezulta cu certitudine ca intre parti nu s-a efectuat efectiv imprumutul, iar chitanta a fost incheiata la propunerea faptuitorului, viciindu-se consimtamantul petentei.

Totusi, analizand intreg materialul probator administrat si netinand seama de sentinta civila nr. 2990/11.06.2003 pronuntata de Judecatoria Slatina, esentiala in cauza, Parchetul de pe langa Tribunalul Olt a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de faptuitorul C.R.I., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 215 alin. 1 din Codul penal, intrucat, din actele premergatoare efectuate nu s-a putut stabili cu certitudine daca a existat un imprumut intre parti, aratand, intr-un mod neprofesionalist, ca fiecare parte sustine o alta ipoteza si deci nu a rezultat savarsirea infractiunii de inselaciune.

Quartius, conform art. 215 din Codul penal, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, reprezinta infractiunea de inselaciune, a carei varianta agravanta, in redactarea alin. 3 presupune inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate.

Elementul material al faptei il reprezinta actiunea care induce in eroare cocontractantul, a carui eroare este determinanta la incheierea ori executarea contractului, urmarea imediata fiind o paguba ce se produce in patrimoniul victimei.

Quintus, Parchetul de pe langa Tribunalul Olt nu a tinut seama nici de regulile de interpretare a conventiei incheiata intre parti. Interpretarea contractului nu se confunda in nici un caz cu proba acestuia, iar, potrivit dispozitiilor art. 977 din Codul civil, interpretarea se face dupa intentia comuna a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor, prioritara fiind vointa reala, astfel cum a fost dovedita. 

In aceste conditii, in temeiul art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b din Codul de procedura penala, modificat prin Legea nr. 281/24.06.2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 468 din 1 iulie 2003, instanta va admite plângerea, prin sentinţă, va desfiinţa rezoluţia nr. 220/P/05.09.2003 a Parchetului de pe langa Tribunalul Olt şi va trimite cauza Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina, competent material, în vederea începerii urmăririi penale, cu privire la faptuitorul C.R.I., in ce priveste savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal.

Se va cerceta fapta savarsita de C.R.I.,  folosindu-se indeosebi mijloacele de proba stranse in dosarul nr. 3042/2003 al Judecatoriei Slatina, datele aflate la prezentul dosar nefiind suficiente iar o eventuala cercetare de catre instanta implicand un interval indelungat de timp, Inalta Curte de Casatie si Justitie fiind sesizata cu solutionarea recursului, potrivit declaratiilor partilor.

In temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.

Hotărârea instanţei, pronunţată potrivit art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b din Codul de procedura penala, va putea fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

Domenii speta

Spete similare