Hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.

Sentinţă civilă 764 din 24.02.2009


Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul acestei instante  sub numarul unic de dosar 341/ 312/ 2009, reclamanta S.C. D S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâtii M M, si M S,  sa se pronunte o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare pentru terenul în suprafata totala de 0,9131 ha teren arabil situat în extravilanul localitatii Amara, judetul Ialomita.

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamanta a aratat, în esenta, ca între parti s-a încheiat o promisiune bilaterala de vânzare-cumparare prin care au convenit asupra bunului si asupra pretului, care a fost achitat, însa pârâta nu a respectat obligatia asumata de a face demersuri în vederea încheierii în forma autentica a actului de vânzare-cumparare cel mai târziu pâna la data de 15 12 2008.

În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 1073, 1077 Cod civil, ale art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/ 2005 si ale art. 969 Cod civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.

Pârâtii nu au formulat întâmpinare si nu s-au prezentat la judecata.

În cauza s-au administrat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecata din 24 02 2009, instanta a invocat din oficiu si a pus în discutie exceptia prematuritatii cererii. 

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, exceptia prematuritatii cererii fata de fondul acesteia, o constata întemeiata pentru urmatoarele motive:

La data de 18 10 2007, între reclamanta, în calitate de promitenta – cumparatoare, si pârâti, în calitate de promitenti – vânzatori, s-a încheiat un „antecontract vânzare – cumparare” prin care partile contractante îsi exprimau acordul de vointa cu privire la vânzarea, respectiv cumpararea ( în viitor ) a suprafetei de 0,9131 ha teren arabil, asupra caruia s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/ 1991, asa cum rezulta din titlul de proprietate ( fila 5 ). Actul juridic în discutie a generat în sarcina partilor o obligatie de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumparare în forma autentica. O data cu încheierea conventiilor, promitentii-vânzatori au primit integral pretul.

În ceea ce îi priveste pe pârâti, din cuprinsul titlului de proprietate nr. 015567/12 616 ( fila 5 ) emis de Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomita la data de 13 12 1996  rezulta ca acestia sunt proprietarii imobilului care a facut obiectul antecontractului analizat.

Din acelasi titlu de proprietate rezulta ca dreptul de proprietate asupra terenului de 0,9131 ha a fost constituit în temeiul prevederilor Legii nr. 18/ 1991.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 18/ 1991, în redactarea în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, terenul atribuit conform art. 18 alin. 1, art. 20 si art. 39 nu poate fi înstrainat prin acte între vii timp de 10 ani socotiti de la începutul anului urmator celui în care s-a facut înscrierea proprietatii, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de înstrainare.

De asemenea, potrivit art. 7 din acelasi act normativ, fondul funciar si, în mod corespunzator, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale trebuie înregistrate în documentele de evidenta funciara si de publicitate imobiliara prevazute de lege, pentru a se asigura publicitatea si opozabilitatea actului. Mai mult, scopul înscrierii proprietatii s-a realizat pentru ca persoanele interesate sa poata cunoaste interdictia speciala de a vinde prevazuta de lege.

Ca atare, având în vedere ca terenul a fost constituit în anul 1996 (luna decembrie) si interpretând sistematic textele de lege aratate anterior, pârâta trebuia sa îsi înscrie dreptul de proprietate în cartea funciara, dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 7/ 1996. Prin raportare la  cerinta imperativa a art 7 din Legea 18/1991, mai sus citata, se desprinde concluzia ca titularul dreptului de proprietate avea obligatia de a îndeplini formalitatile de publicitate potrivit legii în vigoare la data eliberarii titlului, respectiv 13 12 1996.

Astfel, instanta retine ca numai de la momentul îndeplinirea acestei formalitati începea sa curga termenul de 10 ani, prevazut de art. 31 din Legea nr. 18/ 1991, în redactarea în vigoare la data emiterii titlului de proprietate.

Cum pârâtii nu au procedat în acest mod, instanta nu poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de act autentic, înainte de expirarea acestui termen legal.

Instanta nu poate retine argumentul  potrivit caruia termenul de 10 ani începe sa curga de la data înregistrarii în registrul agricol, pentru motivele:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 1/ 1992 privind registrul agricol, în scopul asigurarii unei evidente unitare cu privire la starea terenurilor pe categorii de folosinta, dezvoltarea agriculturii gospodariilor populatiei si buna utilizare a resurselor locale, consiliile locale comunale, orasenesti, municipale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti vor organiza întocmirea si tinerea la zi a registrului agricol potrivit prevederilor prezentei ordonante.

De asemenea, asa cum prevede art. 7 din acelasi act normativ, înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declaratiei date, sub semnatura proprie, de capul gospodariei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodariei, prin vizitarea gospodariilor, sau la sediul consiliilor locale comunale, orasenesti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a caror raza teritoriala îsi are domiciliul capul gospodariei.

Astfel, instanta retine ca registrul agricol are un caracter informativ, neputând suplini modalitatile de publicitate imobiliara aratate anterior. Mai mult, prin registrul agricol nu se poate realiza scopul „ înscrierii proprietatii ”, acela ca persoanele interesate sa poata cunoaste interdictia speciala de a vinde prevazuta de lege.

Din aceasta perspectiva, se va avea în vedere adresa nr 467/22 01 2009 a Serviciului de Publicitate Imobiliara din cadrul Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ialomita, din care rezulta ca nu au fost întocmite astfel de formalitati cu privire la titlul de proprietate analizat.

În consecinta, cum termenul de 10 ani prescris de lege nici nu a început sa curga, iar, având în vedere considerentele expuse mai sus, inalienabilitatea propter rem stabilita de lege înca exista, astfel ca instanta va admite exceptia si va respinge cererea ca fiind prematur introdusa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E:

Admite exceptia prematuritatii cererii, invocata de instanta din oficiu.

Respinge cererea formulata de reclamanta S.C. D S.R.L., în contradictoriu cu pârâtii M M si M S, ca fiind prematur introdusa.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 24 02 2009.

Domenii speta