Vătămare corporală gravă – art.182 al.2 C.pen. Provocare. Despăgubiri periodice

Vătămare corporală gravă – art.182 al.2 C.pen. Provocare. Despăgubiri periodice -  sent. pen. din data de 01.10.2007

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, înregistrat pe rolul acestei instanţe, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.M pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin. 2 Cod penal.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, în ziua de 12.07.2006, în urma unei altercaţii verbale, partea vătămată P.B. a fost lovit cu coasa de inculpatul M.M, suferind astfel leziuni ce au necesitat 25 – 30 zile îngrijiri medicale, aceasta rămânând cu infirmitate fizică permanentă.

Instanţa a reţinut următoarele:

În ziua de 12.07.2006, în jurul orelor 18:30, partea vătămată P.B. aflat într-o stare avansată de ebrietate împreună cu martorul L.V. s-au deplasat la terenul primului, pentru a cosi iarbă. Aici se afla şi inculpatul care cosea iarbă de pe terenul său, învecinat cu al vătămatului.

Datorită reproşurilor făcute de partea vătămată inculpatului că acesta ar fi cosit iarbă şi de pe terenul său, între cele două părţi a izbucnit o altercaţie verbală, adresându-şi reciproc cuvinte jignitoare şi ameninţări.

La un moment dat, vătămatul s-a îndreptat către inculpat, însă a fost împiedicat de martorul L.V. Vătămatul a încercat din nou să se apropie de inculpat însă şi de această dată a fost oprit de martorul L.V. . Ulterior însă, martorul nu a mai reuşit să-l reţină pe vătămat şi acesta s-a îndreptat ameninţător spre inculpat. În această împrejurare, inculpatul a lovit pe vătămat de mai multe ori cu coasa în zona braţului stâng, cauzându-i astfel leziuni traumatice de tipul plăgii penetrante axilă stângă latero-toracic şi parascapular stânga cu secţiunea arterei axiale şi a nervului radial cu hemoragie secundară şi plăgilor, ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, iar prin pierderea postraumatică a membrului superior stâng, vătămatul a rămas cu infirmitate fizică permanentă.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.183/E din 06.06.2007 rezultă că partea vătămată a rămas, ca urmare a traumatismului suferit, cu un deficit funcţional care constituie o invaliditate de gradul III şi cu o reducere a capacităţii de muncă încadrabilă în acelaşi grad, procentul de afectare a capacităţii de muncă fiind de 50 %.

Inculpatul, audiat fiind atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată a recunoscut comiterea faptei, însă a motivat că a făcut acest lucru doar pentru a se apăra de atacul părţii vătămate.

Atitudinea agresivă şi provocatoare avută de partea vătămată este confirmată şi de declaraţia martorului L.V.– care a perceput în mod direct derularea faptelor. Astfel, acesta afirmă că vătămatul era sub influenţa alcoolului şi nervos şi chiar el a fost cel care a încercat să-l oprească de câteva ori pe acesta să se îndrepte  spre inculpat, dar că în final, datorită faptului că acesta, tânăr fiind, era mai puternic şi transpirat, a reuşit să-i scape.

Faţă de modalitatea de derulare a faptei, instanţa urmează să reţină în favoarea  inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal. Astfel, inculpatul – mult mai în vârstă decât vătămatul a reacţionat lovindu-l pe vătămat doar după ce acesta  - băut fiind – s-a repezit nervos şi ameninţător la el, cu atât mai mult cu cât anterior între cele două părţi mai existaseră conflicte din cauza atitudinii violente a vătămatului.

Astfel, rezultă că inculpatul - persoană liniştită a acţionat numai sub stăpânirea temerii provocată de atitudinea violentă avută de partea vătămată care l-a atacat şi prin urmare, în baza art. 334 Cod procedură penală instanţa va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin., 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin.2 cu aplicarea art.73 lit. b Cod penal.

Nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 44 Cod penal şi anume legitima apărare, astfel încât nu se poate dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.e Cod procedură penală, motivat de faptul că atitudinea agresivă a inculpatului deşi a produs temere inculpatului nu a fost de natură să pună în pericol grav pe acesta, având în vedere că acesta era cu o coasă în mână, iar partea vătămată era dezarmată, iar de faţă se afla şi martorul L.V.. De asemenea, şi apărarea exercitată de inculpatul M.M, prin intensitatea şi numărul loviturilor aplicate nu a fost proporţională cu gravitatea atacului, fiind mult mai mare decât ar fi fost necesar pentru înlăturarea atacului, cu atât mai mult cu cât partea vătămată era şi sub influenţa băuturilor alcoolice.

Astfel, conform constatărilor medico-legale, partea vătămată prezenta mai multe cicatrice dispuse pe membrul superior stâng, pe hemitoracele stâng, pe linia medio-claviculară, pe coapsa stângă, ceea ce denotă că au fost aplicate mai multe lovituri.

Faţă de aceste considerente, instanţa constată  că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă comisă cu circumstanţa provocării, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.

Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată P.B. s-a constituit parte civilă cu despăgubiri periodice, iar Spitalul de Urgenţe „Sf. Treime” Iaşi s-a constituit parte civilă şi a fost introdus  în cauză în această calitate cu suma de 9627,64 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii vătămate.

Instanţa consideră că, faţă de situaţia  de fapt reţinută şi materialul probator aflat la dosarul cauzei, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi următoarele din Codul civil, cuantumul despăgubirilor acordate  părţilor civile urmând a fi diminuate însă proporţional cu culpa concurentă a părţii vătămate P.B, deoarece reţinerea provocării constituie temei pentru reducerea despăgubirilor datorate părţilor civile, ca urmare a culpei comune avute în săvârşirea infracţiunii.

În cauză, raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, se apreciază că proporţia culpei concurente a părţii vătămate este de 50 %, ca o consecinţă a reţinerii circumstanţei atenuante a provocării – având în vedere că acţiunea acesteia a avut un rol important la comiterea faptei urmând a se reduce astfel, la jumătate, despăgubirile materiale la care va fi obligat inculpatul.

În privinţa solicitării părţii civile P.B. de a i se acorda o prestaţie periodică lunară  şi care, deşi nu era încadrată în muncă, participa la întreţinerea familiei prin prestarea de munci în gospodărie precum şi diverse munci ocazionale, instanţa o apreciază ca întemeiată, însă aceasta  urmează a fi stabilită – având ca bază de calcul salariul minim pe economie şi corespunzător gradului III de invaliditate  stabilit prin expertiza medico-legală  efectuată care  concluzionează că aceasta şi-a pierdut cu 50 % capacitatea de muncă.

În consecinţă, la stabilirea cuantumului prestaţiei periodice urmează ca valoarea salariului minim pe economie să fie diminuată cu 50 % - corespunzător procentului de lipsă a capacităţii de muncă de 50 % stabilit, suma astfel rezultată urmând astfel a fi redusă la jumătate proporţional cu culpa de 50 % a părţii vătămate.

Culpa concurentă a părţii vătămate va fi avută în vedere şi la obligarea inculpatului la despăgubirile materiale ocazionate cu spitalizarea cauzate Spitalului de Urgenţă „Sf. Treime” Iaşi, pe care instanţa le consideră întemeiate, şi pe cale de consecinţă vor fi diminuate şi acestea cu 50 %.

Domenii speta

Spete similare