Revendicare imobiliară

Sentinţă civilă 31 din 26.03.2010


Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava la data de 10.06.2008 sub nr.x/314/2008, reclamantul I S, în contradictoriu cu pârâtii C I si C M, a solicitat instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa îi oblige pe pârâti sa îi lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 4701 mp teren agricol situat la locul „” de pe raza satului, comuna, judetul Suceava, învecinat cu : drum – la nord, H G – la vest, drum exploatare – la sud si IV si daune în suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea fructelor neculese în ultimii trei ani pe acest teren, cu cheltuieli de judecata.

În motivare a aratat ca este proprietarul exclusiv al suprafetei de teren aratata, în urma procesului de partaj purtat cu fratele sau I V, conform sentintei civile nr..

A mai aratat ca înainte de efectuarea partajului, fratele sau a vândut pârâtilor întreaga suprafata de 9399 mp situata în acelasi trup, fara consimtamântul sau.

A mai aratat ca vânzarea este valabila pentru suprafata care a cazut în lotul fratelui sau, dar este supusa unei conditii rezolutorii în ceea ce priveste suprafata de 4701 mp pe care o revendica, care i-a fost atribuita în procesul de partaj.

Reclamantul a mentionat ca desi a fost pus în posesie de executorul judecatoresc, pârâtii ocupa abuziv întreaga suprafata, pretinzând un drept de proprietate, refuzând sa îl lase în deplina proprietate si linistita posesie, desconsiderând dreptul lor de proprietate asupra terenului. Nu în ultimul rând a aratat ca pârâtii stapânesc acest teren din anul 2001, s-au folosit de el, pagubindu-l de fructele neculese.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

În drept, au fost invocate disp. art.480, 483 si urmatoarele Cod civil.

Pârâtii, legal citati, nu au formulat întâmpinare dar s-au prezentat în instanta formulând aparari.

La termenul de judecata din data de 5.12.2008  reclamantul I S si-a precizat actiunea ca fiind atât una în revendicare cât si în pretentii, indicând drept temeiuri art. 480 C.civ. si respectiv art. 998-999 C.civ si marind suma solicitata cu titlu de despagubiri la 3000 lei.

În cauza, instanta a încuviintat si a administrat proba cu înscrisuri, proba testimoniala, în cadrul careia au fost  audiati martorii U C, B F, S M declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (f.54, 72, 80) si proba cu expertiza tehnica- specialitatea agricultura, raportul de expertiza fiind depus la dosar la f. 63-66 si respectiv totpografie, raportul de expertiza fiind depus la f. 88-90.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Terenul în litigiu, în suprafata de 4701 mp. situat la locul „”, de pe raza satului com., jud. Suceava, având ca vecini la Nord drum, Vest H G., la Sud drum de exploatare, la Est,  este parte din suprafata de 9400mp. înscrisa în T.P. nr. emis pe numele, matusa reclamantului (f.29), asa cum rezulta din raportul de expertiza topografica efectuat în cauza (f.88).

Dupa decesul acesteia, survenit la data de 29.06.1992, s-a emis certificatul de mostenitor nr. de BNP doar în favoarea numitului.., fratele reclamantului, în calitate de nepot de sora predecedata, cu cota de 1/1 din masa succesorala. Prevalându-se de calitatea de unic mostenitor si de titlul de proprietate nr. 3117/2002, fratele reclamantului, a înstrainat pârâtilor C I si C M întreaga suprafata de teren de 9400mp., asa cum rezulta din contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. de catre BNP (f. 26-28).

Prin sentinta civila nr. ramasa definitiva si irevocabila, s-a dezbatut succesiunea dupa defuncta B T. Ana si s-a dispus iesirea din indiviziune a reclamantului, I S, si a fratelui sau, I V, singurii mostenitori, cu privire la terenurile din T.P. nr., ce alcatuiau masa succesorala. Ca efect al partajului, cota parte a reclamantului de ½ din masa succesorala s-a concretizat în atribuirea în proprietate exclusiva a suprafetei de 4701 mp., teren agricol, situat la locul , de pe raza satului , com., jud. Suceava, având ca vecini la Nord drum, Vest Gh., la Sud drum de exploatare, la V.

Ulterior, prin sentinta civila nr. a Judecatoriei Suceava reclamantul a obtinut modificarea, în parte, a certificatului de mostenitor nr. emis de BNP, în sensul includerii sale, în calitate de mostenitor  legal (nepot de sora predecedata), alaturi de fratele sau, dupa autoarea comuna, B T..

În prezenta actiune în revendicare, instanta, va proceda la compararea titlurilor de proprietate invocate de parti,  titluri ce provin de la autori diferiti, B T., autoarea reclamantului si I V, autorul pârâtilor. În aceasta situatie, se compara drepturile autorilor, având câstig de cauza, cel mai preferabil.

Or, asa cum am aratat deja, reclamantul a primit terenul în litigiu, de la proprietarul deplin, exclusiv, în timp ce, la momentul la care numitul IV, fratele reclamantului, a vândut pârâtilor întreaga suprafata de teren de 9400mp., cuprinsa în T.P. nr., el nu avea calitatea de proprietar, deplin, ci era doar coindivizar.

În cazul vânzarii de catre un comostenitor a unui bun succesoral, dreptul dobândit de catre cumparator este supus unei conditii rezolutorii, anume ca bunul sa cada, ca urmare a sistarii starii de indiviziune, în lotul coindivizarului vânzator, conditie a carei îndeplinire valideaza retroactiv dreptul cumparatorului. De asemenea, înstrainarea bunului succesoral, în integralitatea sa, este permisa daca exista consimtamântul tuturor coindivizarilor, împrejurare ce nu poate fi retinuta, în speta.

 Asadar, vânzarea-cumpararea era valabila sub conditie rezolutorie, conditie  care, însa, nu s-a împlinit decât partial, pentru suprafata de teren care a intrat în lotul vânzatorului I V, în urma partajului succesoral. Pentru suprafata de 4701 mp., teren agricol, situat la locul „”, de pe raza satului, com., jud. Suceava, conditia rezolutorie nu s-a împlinit, contractul de vânzare- cumparare devenind ineficace si desfiintându-se retroactiv pentru lipsa calitatii de proprietar al vânzatorului (art.786 C.civ.).

Prin urmare, examinând titlul de proprietate al reclamantului, care se întemeiaza pe mostenirea legala de la proprietarul initial al terenului, numita B T. consfiintit printr-o hotarâre judecatoreasca, cu titlul invocat în stapanire de catre pârâti– un contract de vânzare cumparare provenind de la un coindivizar, instanta apreciaza ca reclamantul este cel care justifica un deplin drept de proprietate.

De precizat ca în ceea ce priveste buna-credinta invocata de catre pârâti, aceasta nu poate fi retinuta într-o actiune în revendicare de drept comun, întrucât ceea ce prezinta relevanta într-un asemenea caz este existenta titlurilor si compararea lor. Cu toate acestea, pârâtii au la dispozitie o actiune în evictiune împotriva vânzatorului de rea-credinta (în calitate de vânzator al lucrului altuia- art. 1337 C.civ.) prin care pot obtine despagubiri de la acesta din urma.

Pentru motivele de mai sus, instanta urmeaza sa admita actiunea reclamantului si sa oblige pârâtii sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 4701 mp. –parte din suprafata de 9400mp. înscrisa în T.P. nr. -, teren agricol situat la locul „”, de pe raza satului, com., jud. Suceava, având ca vecini la Nord drum, Vest H Gh., la Sud drum de exploatare, la Est I V, identic cu parcela nr. 1, delimitata în raportul de expertiza topografica efectuat în cauza, cu literele ABCD.

În ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere formulat de reclamant respectiv despagubiri în cuantum de 3000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului si contravaloarea recoltei obtinuta de pe terenul în cauza pentru anii 2006, 2007, 2008, instanta considera ca este întemeiat.

Conform art. 480 C.civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura de un lucru în mod exclusiv si absolut, conferind atributele de dispozitie, fructe si folosinta. Un atare drept absolut al proprietarului nu poate fi îngradit decât în conditiile legii, si nici unul din atributele sale nu poate fi limitat de o alta persoana decât printr-un drept instituit în favoarea sa în conditiile legii. Un atare drept de folosinta legal si legitim instituit în favoarea pârâtilor asupra bunului reclamantului din momentul în care acesta a devenit, ca efect al unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile, proprietar exclusiv, nu poate fi retinut.

Pâna în prezent, suprafata de teren ce face obiectul prezentei cauze a fost si este stapânita de pârâti, asa cum reiese din declaratiile martorilor U C (f.54), B F (f.72) coroborate cu concluziile raportului de expertiza topografica întocmit în cauza (f.89). Mai mult, în depozitia sa martorul U C a aratat ca terenul în cauza a fost cultivat, în anii anteriori, cu iarba si cu secara. De asemenea, în raportul de expertiza agricola (f.64) efectuat în cauza si necontestat de parti, se evidentiaza faptul ca terenul este unul fertil si a fost cultivat în anul 2009 cu trifoi, în anul 2008 cu secara în amestec cu trifoi, în anul 2007 cu cartof si trifoi, iar în 2006 cu grâu. Deoarece aceste culturi au un potential mediu si ridicat, expertul a evaluat contravaloarea recoltei pentru ultimii 3 ani ca fiind de 5990 lei.

Cu toate acestea, reclamantul a solicitat doar suma de 3000 lei, diferenta apreciind ca le revine pârâtilor- pentru munca depusa si cheltuielile efectuate. Având în vedere ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii, instanta fiind tinuta a se pronunta doar în limitele cu care a fost învestita, va admite acest capat de cerere, asa cum a fost el formulat de catre reclamant.

Întrucât pârâtii sunt în culpa procesuala, instanta urmeaza sa dispuna obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata în suma de 3800 lei reprezentand onorariu avocat, onorariu expertiza, taxa de timbru si timbru judiciar. De precizat ca instanta nu va lua în considerare toate biletele de transport depuse la dosar, reclamantul nefacând dovada ca aceste cheltuieli au fost ocazionate de prezentul litigiu.