Convenţie verbală între reclamant şi pârât vizând predarea întregului materialul folosit în timpul transhumanţei (turma de oi, capre, câini, măgari etc.), constatare lipsuri la predarea de către pârât. Încălcarea obligaţiei de loialitate din

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2022/Ap/2017

Şedinţa publică de la 22 Decembrie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE A.G.

Judecător V. M.

Grefier N. C.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cererii de apel formulate de apelantul reclamant I.P.în contradictoriu cu intimatul pârât M.G.D., împotriva sentinţei civile nr. 50x/15.04.2015, pronunţată de Judecătoria  F. în dosarul civil nr. 38xx/226/2013.

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 20.11.2017, conform celor consemnate în Încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 05.12.2017, 13.12.2017, 18.12.2017, 20.12.2017 şi, ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Prin sentinţa civilă nr. 5xx/2015 a Judecătoriei F. s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinare, şi-n consecinţă:

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul I.P. în contradictoriu cu pârâtul M.G.D., având ca obiect pretenţii.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 5696,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Din declaraţia martorului G.G.(f.166 vol. I) rezultă că în luna septembrie, anul 2007 sau 2008, M. G. i-a adus aproximativ 27-28  de oi în turma lui, pentru a fi ţinute până în toamnă, respectiv în luna octombrie, cu oile sale, aceste oi fiind însemnate cu vopsea roşie.

Potrivit declaraţiei martorului M.S.T., (f. 167 vol.I), în data de 18.09.2008, datorită faptului că deţinea şi el oi în turma numitului G. G., la rugămintea lui a stat şi el 2 zile la turma acestuia, unde a văzut 27 de oi care nu-i aparţineau şi, întrebându-l pe G.G. dacă oile au fost răscumpărate, i  s-a răspuns că au fost aduse de M. G. din Ş. , aceste 27 de oi fiind  însemnate cu vopsea roşie (de oxid) pe greabăn, nu cu vopsea metalizată.

Conform declaraţiei martorului C.I. C. (f.199 vol. I), acesta l-a ajutat pe I. P.,  în luna aprilie 2008, la însemnarea mieilor , cu vopsea roşie metalizată în mijlocul spinării, cu care a plecat de acasă, respectiv 206 oi, 160 miei, 17 capre, din cele 17 capre, 3 aparţinându-i. Acesta l-a însoţit  pe reclamant, împreună cu numitul M. I., până în loc. B., pe drum murind o oaie, iar alta datorită faptului că şchiopa, a fost lăsată la o persoană din această localitate, fiind preluat  de M. G., cu care s-a înţeles să rămână cu oile sale la stâna acestuia, fără plată, în schimbul a 10 kg brânză/oaie mulgătoare şi 20 kg brânză pe o capră cu lapte. A mai arătat faptul că cele 17 capre erau toate mulgătoare.

De asemenea, din declaraţia martorului B. I. (f.200 vol.I), reiese că a transportat de la stâna lui M. la reclamant, cantitatea de 1000 kg de brânză, iar la data de 15.09.2008, când a plecat reclamantul de la stâna pârâtului, i-a adus acestuia bagajele, alimente, 3 cojoace, 3 samare pentru măgari.

Martorul S. I. (f.201 vol. I), a arătat că a fost angajat cioban la pârât în perioada 23.04.2008 – 07.09.2008 şi cunoaşte că în perioada 01.05.2008 - 05.05.2008 s-au numărat toate oile, respectiv ale reclamantului, ale pârâtului şi ale satului T., reclamantul având la această numărătoare 204 oi mulgătoare şi sterpe, 21 miei. A mai arătat că reclamantul  a mai avut la stâna lui M. G. şi 3 măgari, 2 câini, 2 cojoace şi 17 capre, până la plecarea sa de la stână, reclamantului murindu-i 2 oi.

Din declaraţia martorului M. I. (f.16 vol.II), reiese că în luna aprilie  2008 a plecat, împreună cu numitul C. C. şi reclamantul, cu 206 oi, acestea fiind însemnate cu vopsea roşie de oxid de fier, pe drum murind 2 oi, ajungând astfel în loc.Ş. cu 204 oi, 3 măgari, 2 căini, 3 cojoace, 23 pelerini, 3 desagi, 17 capre. În această localitate între reclamant şi pârât s-a încheiat o înţelegere, în sensul că reclamantul să meargă la stâna pârâtului, în schimb urmând să primească 10 kg brânză/cap de oaie cu lapte, 20 kg  brânză/cap de capră cu lapte, reclamantul având cca. 160 oi cu lapte. A mai arătat că în luna septembrie 2008, când a luat oile înapoi de la stâna lui M. G., au luat 179 oi, 14 capre, din care 3 capre le-a oprit M. G.. Măgarii nu au fost găsiţi, iar bagajele şi cei 2 căini M. G. nu a vrut să le dea. A arătat că un măgar costă 1.000.000 lei, o capră 3.000.000 lei, un câine 1-2 milioane lei vechi.

Martorul N. A., care l-a ajutat pe reclamant să preia oile de la pârât în luna septembrie 2008,  a  arătat că oile au fost luate din câmp, iar oile au fost alese de reclamant şi numitul M.. La acel moment reclamantul a afirmat că îi lipsesc 40 de oi. A mai arătat că au plecat cu 179 de oi şi 14 capre.

Potrivit declaraţiei martorului C. F. (f.31 vol. II), acesta a fost cioban la stâna lui M.,  două luni, în anul 2008, perioada de după Paşti, iar la numărătoarea efectuată la acel moment, toate oile erau aproximativ 480-500, din care ale reclamantului 204 oi cu lapte, 21 miei, 3 măgari, 3 câini, 17 capre. Reclamantul a mai avut şi 2 cojoace. A mai arătat că,  în vara anului 2008, reclamantul i-a împrumutat pârâtului M. suma de 12.000.000 lei vechi, înmânându-se pârâtului această sumă, neexistând o dată fixă pentru restituirea acestui împrumut, părţile înţelegându-se ca suma să fie  restituită până în momentul în care I. va pleca  de la stână cu oile  sale.

A mai arătat că l-a ajutat pe reclamant şi când acesta a plecat cu oile de rasă ţurcană  de la numitul M., aceştia plecând cu 40 oi lipsă, faţă de momentul numărării acestora în prezenţa sa.

Instanţa de fond a  constatat astfel că, în luna aprilie 2008, între reclamant şi pârât s-a încheiat o convenţie, în sensul ca reclamantul să păstorească turma de oi a reclamantului împreună cu oile şi caprele sale, în schimbul a 10 kg de brânză/cap de oaie mulgătoare şi 20 kg de brânză/cap de capră mulgătoare, la plecare urmând să-şi preia oile.

De asemenea, s-a reţinut că între părţi s-a încheiat şi un contract de împrumut în urma căruia reclamantul i-a înmânat pârâtului suma de 1200 RON, sumă ce trebuia restituită până la momentul plecării reclamantului I. de la stână.

Din probele administrate în cauză, reiese că reclamantul a plecat de la stâna pârâtului în luna septembrie 2008.

În consecinţă, la acest termen trebuia restituită suma de bani împrumutată reclamantului.

Pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului, având în vedere că a fost depăşit termenul de prescripţie de 3 ani, raportat la momentul producerii prejudiciilor.

În conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, conform căruia instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, instanţa se va putea pronunţa  mai întâi asupra excepţiei prescripţiei.

În legătură cu dreptul la acţiune pentru pretenţiile constând în contravaloarea oilor, brânzei, măgarilor, câinilor, caprelor, cojoacelor şi echipamentului folosit pe măgari, precizată ca fiind în valoare de 136.680 lei (156.680-20.000 lei cheltuieli cu transportul şi altele), instanţa  de fond a reţinut că în cauză este vorba  de o răspundere contractuală, între părţi încheindu-se o convenţie verbală.

Conform art.7 alin.2 din Decretul Lege nr. 167/1958, în obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror termen  de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept.

Având în vedere că prin convenţia verbală a părţilor nu a fost stabilit un termen de executare a obligaţiei de restituire a oilor, termenul de prescripţie pentru restituirea acestora se naşte din momentul încheierii acestuia, adică din luna aprilie 2008 (potrivit declaraţiei martorului C.I.).

Conform art.3 din Decretul Lege nr.167/1958 termenul de prescripţie este de 3 ani.

Instanţa de fond a  reţinut că acţiunea reclamantului a fost depusă la poştă la data de 01.07.2013, astfel că din luna aprilie 2008 şi până la 01.07.2013, termenul de prescripţie  de 3 ani a fost depăşit, acesta împlinindu-se cel târziu la data de 30 aprilie 2011.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune pentru pretenţiile reclamantului constând în suma de 12.000.000 lei vechi, reprezentând restituire împrumut, s-a reţinut că potrivit declaraţiei martorului C. F., această sumă  trebuia restituită la data plecării reclamantului  de la stână, adică în luna septembrie 2008.

De asemenea, din data de 30.09.2008 şi până la data de 01.07.2013, data înregistrării acţiunii, termenul de prescripţie de trei ani  a fost depăşi, acesta împlinindu-se cel târziu la data de 30.09.2011.

În legătură cu dreptul la acţiune pentru pretenţiile reclamantului privind acordarea daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, pentru suferinţe fizice şi psihice cauzate  de către pârâtul M., instanţa reţine că acestea sunt izvorâte din domeniul delictual, astfel că dreptul la acţiune se naşte din momentul când se consumă încălcarea dreptului subiectiv al persoanei. Art. 8 din Decretul 167/1958 prevede că prescripţia dreptului la acţiune în repararea  pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pe cel ce răspunde de ea.

S-a reţinut că potrivit susţinerilor reclamantului suferinţele fizice şi psihice i-au fost cauzate  în toamna anului 2008. Ultima zi a ultimei luni de toamnă a anului 2008 este 30.11.2008. Având în vedere caracterul patrimonial al acestora, acest drept se prescrie în termenul general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, astfel că termenul de prescripţie s-a împlinit la data de  30.11.2011,  fiind depăşit termenul legal de 3 ani la data înregistrării acţiunii, 01.07.2013.

În consecinţă, s-a apreciat că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru contravaloarea pretenţiilor constând în oi, brânză, măgari, câini, capre , cojoace şi echipament , a sumei de 12.000.000 lei  vechi acordaţi cu titlu de împrumut şi a sumei de 20.000 lei reprezentând daune  morale este întemeiată, urmând să fie admisă.

În legătură cu contravaloarea  celor 200 de miei solicitaţi cu titlu de dobândă, care are natura juridică a fructelor civile, şi cu dobânda solicitată pentru suma acordată  cu titlu de împrumut, s-a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 1 al. 2 din Decretul nr.167/1958, o dată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune  privind drepturile accesorii.

Drept urmare, având în vedere că  s-au stins creanţele principale (contravaloarea oilor, a brânzei, a caprelor , etc.)  prin prescripţie , deoarece prezenta acţiune nu a fost introdusă în cadrul termenului de 3 ani prevăzut de lege, pe cale accesorie s-a stins şi dreptul la dobânda legală datorată, conform art.1088 Cod civil, la suma de bani acordată  cu titlu de împrumut , precum şi dreptul la contravaloarea mieilor având natura juridică de fructe civile.

Instanţa  de fond a constatat că în cauză pârâtul a suportat cheltuieli de judecată în valoare de 5696,5 lei reprezentând contravaloare copii înscrisuri şi onorariu avocat (f. 130 vol. I, f. 14, 15 vol. III), cheltuieli care în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, urmează să fie achitate de către reclamant pârâtului.

Prin decizia civilă nr. 360/2016 a Tribunalului B. s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 501/2015 a Judecătoriei F., pe care a anulat-o şi a reţinut cauza spre rejudecare.

În rejudecare s-a administrat proba cu înscrisuri şi cu expertiză în specialitatea zootehnie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Între părţi s-a încheiat în luna aprilie 2008 o convenţie verbală  prin care reclamantul a lăsat la stâna pârâtului turma de oi, capre, câini, măgari şi ţol, adică întreg materialul folosit în timpul transhumanţei, în schimbul a 1950 kg brânză, urmând ca la plecare să-şi preia animalele date spre păstrare, dar a constatat că îi lipsesc animalele şi cojoacele folosite pentru protecţia măgarilor în timpul deplasărilor.

Această stare de fapt a fost confirmată de martorii  audiaţi la fond, dar şi de martorii audiaţi în cursul cercetării şi urmăririi penale.

Astfel, predarea animalelor la stâna pârâtului a fost confirmată de martorii M. N. A, fila 16, vol. 2 dosar de fond, şi C. I.C., fila 199, vol. 1 dosar de fond,  care au relatat că au însemnat cu vopsea roşie, metalizată, animalele dar au şi procedat la descrierea acestora, constând în: 206  oi, 160 miei, 14 capre, 3 măgari, 2 câini, şi bagajul (3 cojoace, 23 pelerini, 3 desagi) cu precizarea că toate caprele au fost mulgătoare, iar oile au fost şi sterpe şi mulgătoare şi niciuna dintre oi nu era şchioapă sau bolnavă, starea de sănătate a oilor fiind  redată şi de martorul B. I., fila 200, vol. 1 dosar de fond, care la rândul său a indicat şi cantitatea de brânză, de 1000 kg.

Efectivul de animale a fost redat şi de martorul ocular S. I., fila 201 vol. 2 dosar de fond, care a fost angajat la stâna pârâtului, dar şi de C. F., fila 31 dosar de fond,  primul  declarând că în perioada 01.05.2008 - 05.05.2008 s-au numărat toate animalele, tocmai pentru a le delimita de cele ale pârâtului M. şi de cele din satul T..

De asemenea, martorul N. A. fila 17 vol. 2 fond şi C. F., a indicat lipsa a 40 de oi, a măgarilor, câinilor şi a cojoacelor.

Totodată, reclamantul a pretins de la pârât şi suma de 1200 Ron, dată cu titlu de împrumut pârâtului, care urma a fi restituită până la momentul plecării reclamantului de la stână, adică septembrie 2008.

Existenţa împrumutului a fost confirmată de martorul C. F., fila 31 vol. 1 fond, care a declarat că suma de 200 Ron a fost împrumutată pârâtului în vara anului 2008, pentru o operaţie la picior, bani număraţi în prezenţa sa, ce urma a fi restituită la data plecării reclamatului  de la stâna pârâtului, despre împrumut cunoscând şi martorul S., astfel cum a rezultat din declaraţia dată în faza de urmărire penală.

În vederea  contabilizării valorii animalelor şi a produselor acestora, constând în lână şi brânză,  dar şi a echipamentului de pe spatele măgarilor, pentru perioada 2009-2016, în cauză s-a încuviinţat proba cu expertiza specialitatea zootehnie, filele 106-118 dosar de apel,  completată, filele 147-149 dosar de apel.

Expertul a stabilit c/v a 40 de oi mame, de 14 900 lei, pornind din anul 2009 şi până în 2016, care s-au reprodus an de an, rezultând la finalul anului 2016, conform mişcării efectivului, berbeci reproducători, oi mame, mioare, tineret femele, însumând un total de 50.170 lei, fila 148 dosar apel, fără însă ca tribunalul să ia în calcul şi valoarea mieilor masculi, de 35.840 lei, întrucât aceştia au fost valorificaţi an de an.

Cantitatea de brânză obţinută după oile mame rezultate din cele 40 oi mame ar fi de 4800 kg, însumând 79.200 lei, iar cantitatea de lână data de efectivul de ovine este de 1670 kg., în valoare de 4175 lei.

În ce priveşte efectivul de capre, expertul a concluzionat că în perioada 2009-2016, din cele 3 capre  existente în 2009, prin exploatarea efectivului an de an, ar rezulta 10 capre mame, 10 mioare, 13 capete tineret femei caprin, an precedent, 18 capete tineret femel an curent cât şi un număr de 69 iezi masculi, totalizând 26.770 lei.

Însă, instanţa apreciază  că varianta referitoare la valorificarea cantităţii de brânză produsă după caprele rezultate din cele 3 capre mature, adică 2510, 3 kg., în sumă de 45185 lei, este mai aproape de scopul urmărit de reclamant la promovarea prezentei acţiuni, ţinând  seama că s-a dorit c/v produselor dată de aceste animale, întocmai cum s-au înţeles părţile în anul 2008.

Totodată, expertul a cuantificat şi valoarea: celor 2 câini,  a celor 2 cojoace, a celor 2 foi pentru învelit şi protejat bagajul măgarilor cât şi pătura ciobănească, toate însumând 1650 lei.

Valoarea măgarilor adulţi, un mascul, o femelă şi un pui, au fost evaluate la suma de 2000 lei, la care s-a adăugat echipamentul de pe spatele acestora, care e în sumă de 450 lei, totalizând 2450 lei.

 Aşa fiind, suma totală a animalelor, cu produsele rezultate precum şi cu echipamentele necesare protejării acestora, s-a ridicat la suma de 193.630 lei.

La termenul de judecată din data de 29.05.2017, fila 145 dosar apel, instanţa a luat act că numai reclamantul a înţeles să formuleze obiecţiuni, pe care le-a încuviinţat.

Prin nota de şedinţă de la fila 152 dosar apel, reclamantul şi-a mărit câtimea pretenţiilor la suma stabilită prin suplimentul la expertiză.

În ce priveşte existenţa valorii  împrumutului, din petitul acţiunii rezultă că reclamantul a acordat pârâtului împrumutul întrucât între părţi exista o relaţie de încredere, chiar o relaţie apropiată,  întrucât părţile se cunoşteau, aspect confirmat de martorul C. F., dar şi S. în faza de urmărire penală, aşa cum s-a reţinut mai sus, fiind cerut de pârât pentru o operaţie la picior, aceştia indicând atât suma împrumutată dar şi termenul de restituire, stare de fapt care nu a fost combătută prin alte probe administrate în cauză.

Ori, într-o atare situaţie relaţia de încredere strânsă dintre părţile litigante a rezultat cu evidență din conversațiile purtate între acestea şi constituie o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, aşa încât în cauză nu operează obligativitatea probei cu înscrisuri pentru a dovedi existenta împrumutului, fiind admisibilă proba testimonială administrată în cauză.

Şi capătul privind obligarea pârâtului să plătească şi dobânda legală e fondat,  întrucât  reprezintă folosul ce putea fi obţinut prin utilizarea acestei sume, la valoarea cuvenită.

În ce priveşte daunele morale, instanţa reţine poziţia Curţii Supreme de Justiţie, ce a decis într-o speţă că, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta „include o doza de aproximare, dar instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe un plan fizic şi psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Ori, în speţă  încălcarea obligaţiei de loialitate dintre părţi, pe care a pus mare accent reclamantul, care s-a bazat pe buna credinţă în relaţiile dintre săteni, instanţa luând în calcul vârsta reclamantului, de 65 de ani la data încheierii convenţiei, constituie un act cauzator de prejudiciu, prin faptul că integritatea fizică şi psihică, sănătatea şi, sentimentele de afecţiune şi  demnitate i-au fost lezate, tocmai datorită faptului că fiecare individ acorda valorilor o preţuire diferită în funcţie de aspiraţiile sale.

Un alt criteriu de apreciere a prejudiciului moral este durata menţinerii consecinţelor vătămării pe plan fizic şi psihic, adică durata prejudiciului.

În speţă, reclamantul a fost supus unui stres creat de lungul şir de proceduri judiciare penale şi civile, care s-au derulat pe o perioada de 9 ani, în vederea recuperării valorilor patrimoniale, tocmai pentru ca acestea constituie unicul mijloc de trai al acestuia.

La stabilirea prejudiciului instanţa va ţine seama de caracterul suferinţelor produse reclamantului, coroborate cu particularităţile individuale ale reclamantului, suferințele morale (psihice) fiind  în speţă ruşinea, tristeţea, neliniştea şi alte emoţii negative, situaţia personală a acestuia, ţinând cont de mediul social restrâns din care face parte, toate  exprimate de martori, personalitatea şi psihologia reclamantului, care nu a fost supus niciunei sancţiuni civile, penale ori contravenţionale.

Instanţa apreciază, faţă de considerentele de mai sus, că suma solicitată, de 20.000 lei, este rezonabilă şi proporţională cu intensitatea trăirii urmărilor faptei comise de pârât.

În baza dispoziţiilor art. 456 CPCIV, instanţa va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea procesului, în fond, de 9449 lei (2705+3744+3000 lei-c/v cheltuielilor efectuate cu deplasarea martorilor) şi apel, în sumă de 8605 lei, onorar expert şi avocaţial, totalizând 18.054 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite  acţiunea  formulată de reclamantul I. P.  împotriva pârâtului M. G. D, şi-n consecinţă,

Obligă pârâtul la plata sumei de 197,730 lei reprezentând  despăgubiri civile.

Obligă pârâtul la restituirea  împrumutului  în suma  de 1200 ron  către reclamant, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective.

Obligă pârâtul la  plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei către reclamantă.

Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 18054 lei, fond şi apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.12.2017.

Redactat jud. AG/22.01.2018

Tehnored. NC/23.01.2018

Jud. fond D. A.

5 ex.

Domenii speta

Spete similare