Executare silită

Dosar nr. xxx

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V - A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. xxx A

 Şedinţa publică din data de 06.10.2016

Tribunalul constituit din :

Preşedinte: xxx

Judecător: xxx

Grefier: xxx

Pe rol soluţionarea apelului civil declarat de apelanta-pârâtă  xxx împotriva încheierii pronunţate la data de 13.07.2016 de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosar nr.  xxx , în contradictoriu cu intimata-pârâtă  xxx  şi intimata-reclamantă  xxx , având ca obiect „alte cereri”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimata-reclamantă, prin avocat, care depune împuternicire avocaţială seria xxx, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Intimata-reclamantă, prin avocat invocă excepţia inadmisibilităţii cererii de apel în temeiul disp. art. 248 alin.5 C.pr.civ. şi dând lămuriri instanţei arată că fondul cauzei nu a fost soluţionat.

După deliberare, Tribunalul respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de apel în temeiul disp. art. 74 alin.2 C.pr.civ raportat la art. 64 alin.4 C.pr.civ. care stipulează posibilitatea atacării pe cale separată a încheierii de respingere a cererii de  chemare în garanţie şi constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra apelului.

Intimata-reclamantă, prin avocat solicită respingerea apelului, având în vedere că pârâtele sunt codebitoare, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de a fi chemate în garanţie, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanţa la dosarul cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului  5 Bucureşti la data de 01.03.2016 sub nr.  xxx , reclamanta  xxx  le-a chemat în judecată pe pârâtele  xxx  şi  xxx , în temeiul art. 906 alin. (2) C. proc. civ., solicitând obligarea „intimatei” la plata de penalităţi în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiilor impuse prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. xxx din 02.12.2011, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. xxx.

La data de 12.04.2016, pârâta  xxx  a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

La data de 18.04.2016, pârâta  xxx a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de solicitările şi motivele invocate în cererea de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, pârâta a învederat, în esenţă, că nu are obligaţia de punere a reclamantei în posesie şi nici obligaţia de emitere a planurilor parcelare, aceste obligaţii revenindu-i comisiei locale.

La aceeaşi dată, pârâta  xxx a formulat şi cerere de chemare în garanţie a pârâtei  xxx , solicitând ca în situaţia în care pârâta  xxx cade în pretenţii, pârâta  xxx  să fie obligată să plătească sumele stabilite de instanţă.

În motivare, pârâta a invocat, în esenţă, aceleaşi aspecte ca şi în întâmpinare.

Prin încheierea din data de 13.07.2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată de  xxx .

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu este incident un drept real sau de creanţă garantat legal sau convenţional, prin urmare trebuie analizat în ce măsură pârâta comisie judeţeană ar putea solicita de la pârâta comisie locală despăgubiri în situaţia în care ar cădea în pretenţii.

Din acest punct de vedere, instanţa a reţinut că în litigiile care au ca obiect aplicarea de penalităţi, întemeiate pe dispoziţiile art. 906 alin. (2) C. proc. civ., căderea în pretenţii semnifică obligarea părţii la plata unei penalităţi zilnice, calculate până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Instanţa care aplică penalităţi nu stabileşte o sumă globală datorată de partea căzută în pretenţii, ci suma globală se stabileşte în urma unei noi cereri de chemare în judecată, întemeiate pe dispoziţiile art. 906 alin. (4) C. proc. civ. Prin urmare, solicitarea pârâtei xx de obligare a pârâtei xx la plata sumei stabilite de instanţa de judecată nu poate fi valorificată, în condiţiile în care prezentul dosar are ca obiect o procedură care nu se finalizează cu stabilirea unei anumite sume de plată, instanţa fiind învestită cu o cerere de aplicare de penalităţi pe zi de întârziere, nu cu o cerere de stabilire a unei despăgubiri definitive.

În aceste condiţii, pârâta xxx nu are posibilitatea, în acest litigiu, de a solicita obligarea pârâtei comisie locală la plata unei anumite sume de bani, de vreme ce instanţa de judecată nici nu este învestită cu stabilirea unei anumite sume de bani datorate de vreuna dintre părţi. De asemenea, instanţa a pareciat că nu se poate solicita nici obligarea pârâtei xxx la plata de penalităţi pe zi de întârziere, deoarece o asemenea obligaţie se poate institui, în condiţiile art. 906 alin. (2) C. proc. civ., doar la solicitarea unui creditor care posedă un titlu executoriu, iar nu la solicitarea unui debitor împotriva altui debitor.

Împotriva acestei încheieri, a formulat apel pârâta  XXX din cadrul xxx, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, în ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie formulată de  xxx în contradictoriu cu  xxx .

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 05.08.2016, sub nr. xxx.

În motivare, apelanta a arătat că, în cererea de chemare în garanţie formulată  xxx a prezentat pe larg motivele ce au dus la formularea acestei cereri, însă instanţa de fond le-a ignorat fără a le combate cu argumente apreciind că cererea de chemare în garanţie "nu este compatibilă cu procedura aplicării de penalităţi, în lumina specificului acestei din urmă proceduri".

Apelanta a arătat că această interpretare a instanţei dată dispoziţiilor legale ca fiind vădit subiectivă, întrucât factorul generator privind fixarea sumei finale este tocmai sentinţa ce se pronunţă în dosarul ce a avut ca obiect aplicarea de penalităţi pe fiecare zi de întârziere, întrucât prin încheierea de aplicare a penalităţilor este fixată suma ce urmează să fie plătită pe fiecare zi de întârziere.

Aşadar, "suma globală" aşa cum a numit-o onorata instanţă de fond are în vedere tocmai suma stabilită pentru fiecare zi de întârziere prin încheierea pronunţată în prezentul dosar, suma globală fiind practic înmulţită cu numărul de zile respectiv.

Mai mult, instanţa nu a ţinut seama nici chiar de dispoziţiile art.72 C.P.C. care prevăd în mod expres că partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.

Ori, apelanta a arătat că prin prezenta cerere nu a făcut altceva decât să respecte aceste prevederi ale codului de procedură civilă, chemând în garanţie xxx în situaţia în care onorata instanţă va dispune obligarea xxx la plata de penalităţi pe fiecare zi de întârziere.

Mai mult, dispoziţiile codului de procedură civilă ( art. 72-74) referitoare la cererea de chemare în garanţie nu limitează posibilitatea chemării în garanţie doar la anumite materii, dimpotrivă aceste dispoziţii legale oferă temeiul recunoaşterii principiului potrivit căruia această instituţie procesuală poate fi utilizată ori de câte ori partea ar putea să se îndrepte în situaţia în care pierde procesul împotriva unei alte persoane cu o cerere de chemare în garanţie sau în despăgubiri.

Prin urmare, aprecierea instanţei de fond că cererea de chemare în garanţie este inadmisibilă este vădit nelegală şi neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât una dintre condiţiile de admisibilitate se referă la existenţa unei legături suficiente între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie, în sensul că trebuie să fie o legătură de dependenţă şi de subordonare între cele două cereri, aşa încât soluţia ce se va pronunţa cu privire la cererea principală să poată influenţa soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în garanţie.

Mai mult, o altă condiţie pentru promovarea unei cereri de chemare în garanţie este ca partea interesată să afirme existenţa unei obligaţii legale, ori a unei obligaţii de despăgubiri.

Ori, aceste condiţii în speţa de faţă sunt pe deplin îndeplinite în cazul în care instanţa de fond va admite cererea formulată de reclamanta  xxx  şi va obliga la plata de penalităţi pe fiecare zi de întârziere şi  xxx .

De asemenea, s-a învederat că instanţa de fond nu a ţinut seama de împrejurările expuse în motivarea cererii de chemare în garanţie, în contextul în care îndeplinirea atribuţiilor de către comisia judeţeană de fond funciar (de emitere a titlului de proprietate) este condiţionată de îndeplinirea atribuţiilor comisiei locale de fond funciar, având în vedere strict prevederile legale ce reglementează materia fondului funciar.

Faţă de cele de mai sus, apelanta a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de chemare în garanţie a xxx  formulată de xxx.

În drept, cererea de apel se întemeiază pe dispoziţiile art. 64 alin. 4 C.P.C.

La data de 22.08.2016, intimata-reclamantă  xxx  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Deliberând asupra apelului de faţă, tribunalul reţine următoarele:

Cererea de chemare în garanţie, potrivit art. 72 Cpc., este cererea prin care partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr.  xxx , reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata de penalităţi în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere, în temeiul art. 906 alin. 2 Cpc.

Potrivit art. 906 alin 2 Cpc, instanţa sesizată de creditor stabileşte prin încheiere definitivă obligaţia debitorului de a achita o penalitate de la 100 lei la 1000 lei stabilită pe zi de întârziere.

Astfel, în cadrul litigiului întemeiat pe art. 906 alin. 2 Cpc., instanţa nu stabileşte o sumă globală pe care pârâtul ar fi obligat să o plătească, ci fixează cuantumul penalităţii pe zi de întârziere.

Doar ulterior, în temeiul art. 906 alin. 4 Cpc., instanţa, la cererea creditorului, stabileşte suma definitivă datorată cu titlu de penalităţi.

Având în vedere că în dosarul nr.  xxx  instanţa nu stabileşte suma globală şi definitivă datorată de debitor cu titlu de penalităţi, tribunalul reţine că nu poate fi reţinută admisibilitatea cererii de chemare în garanţie, deoarece această cerere vizează ipoteza în care pârâtul ar putea să se îndrepte împotriva terţului cu o cerere în despăgubiri. În acest cadru procesual, această condiţie nu este îndeplinită, motiv pentru care tribunalul reţine că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de chemare în garanţie, ca inadmisibilă.

Aspectele vizând incidenţa prevederilor legale ce reglementează materia fondului funciar sunt chestiuni care vizează fondul cererii de chemare în garanţie şi nu se impune analiza acestora, faţă de reţinerea inadmisibilităţii unei astfel de cereri.

Din aceste considerente, în temeiul art. 480 Cpc., tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 Cpc., tribunalul va obliga apelanta-pârâtă  xxx la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, către intimata reclamantă  xxx  (f. 44, 45).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă  xxx din cadrul xxx, cu sediul în xxx, prin reprezentatul său legal xxx împotriva încheierii pronunţate la data de 13.07.2016 de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosar nr.  xxx , în contradictoriu cu intimata-pârâtă  xxx , cu sediul în xxx şi intimata-reclamantă  xxx , cu domiciliul ales la xxx în xxx, având ca obiect „alte cereri”, ca nefondat.

Obligă la plata sumei de 600 de lei – cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06.10.2016.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

xxx xxx xxx

Domenii speta

Spete similare