Anulare decizie a.n.r.p. de invalidare a hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

Dovada dreptului de proprietate se face prin acte de vânzare-cumpărare, acte dotale, cărţi ale imobilelor şi nu  prin adresă emisă de Arhiva de Stat.

Decizia nr. 646/17.09.2020 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la Tribunalul … sub nr. 93/91/2019 reclamantul … a chemat în judecată … pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Decizia vicepreşedintelui … de invalidare a Hotărârii nr …/21.09.2015, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Prin sentinţa civilă nr. 349/18.09.2019 a Tribunalului … s-a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta … pentru anularea Deciziei nr. 5449/11.12.2018 şi a Hotărârii nr. 158/21.09.2015, s-a anulat Decizia de invalidare nr.5449/11.12.2018 şi s-a menţinut Hotărârea Comisiei Judeţene 158/21.09.2015.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea 3421/12.05.2004 reclamantul … a solicitat acordarea de despăgubiri pentru bunurile deţinute de autorii … şi … în localitatea … şi pe care aceştia le-au abandonat ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace de la Paris din 1947.

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr.158/21.09.2015, s-a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri de 93.573 lei.

Această hotărâre a fost invalidată prin Decizia nr.3162/18.01.2017, decizie care a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 401/20.06.2018 a Tribunalului …, definitivă prin respingerea recursului, dispunându-se reanalizarea dosarului.

În reanaliză, … a emis Decizia nr.5449/11.12.2018 prin care se invalidează din nou Hotărârea Comisiei Judeţene nr.158/21.09.2015, motivat de faptul că adeverinţa nr.507/2007 eliberată de Arhiva Naţională a Regiunii … nu face dovada proprietăţii pentru casă şi 6,5 h teren agricol.

Prin prezenta acţiune reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 5449/11.12.2018.

Problema în discuţie este dacă reclamantul a făcut dovada proprietăţii.

Reclamantul … a făcut dovada proprietăţii cu adeverinţa de arhivă eliberată de Arhivele Naţionale … şi cu declaraţiile autentificate ale martorilor …, …, … şi …

Potrivit art. 2 alin. 4 din Normele Metodologice ale Legii nr. 290/2003 din HG nr.1120/2006, cererile sunt însoţite de acte doveditoare certificate de autorităţi, iar în situaţia imposibilităţii de procurare, cererea se completează cu declaraţii autentificate emanând de la petent şi de la cel puţin doi martori.

În cazul de faţă, petentul a făcut dovada cu adeverinţa emisă de Arhivele Naţionale …, dar şi cu declaraţii autentificate.

Ca urmare, în mod eronat a apreciat pârâta că nu s-a făcut dovada proprietăţii, lipsind astfel de conţinut scopul declarat al legii.

Cât priveşte susţinerea pârâtei că prin administrarea de noi dovezi s-ar pune problema retroactivităţii legii, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât Legea nr.164/2014 are drept scop accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor de despăgubire, iar procedura în cazul reclamantului nu s-a finalizat.

Mai mult, prin hotărâre judecătorească definitive,  reclamantul a fost repus în termen pentru dovedirea calităţii de moştenitor şi a proprietăţii.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâtul … criticând-o ca fiind nelegală, conform art. 488 pct. 8  NCPC.

Recurenta a precizat că  prin Legea nr. 164/2014 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 290/2003, precum și de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile emise de comisiile județene sau a municipiului … pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Având în vedere că până la data intrări în vigoare a Legii nr. 164/2014, cererea nr. 3421/12.05.2004 formulată de reclamantul … a rămas nesoluționată, … a analizat propunerea de acordare de despăgubiri formulată prin Hotărârea nr. 158/21.09.2015, emisă de Comisia Județeană … pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în condițiile legii noi, respectiv, în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au solicitat acordarea de despăgubiri, așa cum prevede art. 4 din Legea nr. 164/2014, “cererile aflate în curs de soluționare la comisiile județene, respectiv a municipiului … pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se analizează și se soluționează pe baza actelor care atestă existenţa dreptului la despăgubiri, certificate de autoritățile competente acte care pot fi completate cu declarații ale martorilor, autentificate.”

A menționat că dovada dreptului de proprietate la momentul refugiului, se face cu contracte de vânzare-cumpărare, chitanță de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, etc.

Consideră că prevederile art. 2 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 1120/2006 nu își mai găsesc aplicabilitatea în prezent.

Mai mult, deși nu a fost modificată până în prezent, H.G nr.1120/2006 reprezintă un act normativ cu forță juridică inferioară Legii nr. 164/2014, act normativ adoptat de puterea legiuitoare.

Din analiza documentelor menționate se poate constata că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate la momentul refugiului, conform art. 4 din Legea nr. 164/2014.

A menţionat faptul că reprezenta o dovadă scrisă de recunoaștere a unui drept un înscris care este emis de organul/instituția care a instituit acel drept în favoarea solicitantului și doar în situația în care dreptul solicitantului își are izvorul dintr-o normă legală ale cărei efecte se manifestă de drept și pentru care nu este necesară existența unui alt act, subsecvent, care să confere, prin individualizare și indicare, întinderea și existența dreptului în beneficiul unei persoane.

Adeverința emisă de Arhiva de Stat a Regiunii … nu atestă dovada dreptului de proprietate. Poate reprezenta doar dovada scrisă de recunoaștere a unui fapt, respectiv existența în fondul arhivistic a unor documente, așa cum reiese și din conținutul acesteia, nu a unui drept.

Pentru dovedirea unui drept de proprietate individualizat este necesară existența unor înscrisuri care trebuie să respecte condițiile de validitate și de probațiune, respectiv, acte de vânzare-cumpărare, acte dotale, cărți ale imobilelor, extras din registrul agricol, chitanțe de plată a impozitelor, planuri și autorizații de construcții etc., înscrisuri în lipsa cărora dreptul de proprietate prevăzut de lege rămâne unul abstract și prezumtiv.

În condițiile în care doar actele care îndeplinesc condițiile de validitate și de probațiune pot fi cele care au caracterul de a dovedi existența unui drept de proprietate asupra unor bunuri, o adeverință nu se poate substitui acestora.

Mai arată faptul că dispozițiile Legii nr. 164/2014 nu sunt în dezacord cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care prevăd faptul că ,,legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. Consideră că textul Legii nr. 164/2014 nu conține, în sine, nici o dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, și anume de la data de 15 decembrie 2014, data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.

Pentru respectarea principiilor de constituționalitate, prin art. 12 din Legea nr. 164/2014, s-a instituit un nou termen (120 de zile, ce poate fi prelungit la cerere cu încă 60 de zile) în care persoanele care au formulat cereri de acordare de despăgubiri pot completa, cu înscrisuri, dosarele aflate în curs de soluționare, termen ce începe să curgă „de la data la care persoanei i se comunică, în scris, care sunt documentele necesare soluționării cererii.

În cauză, prin adresa nr. 9227/DTI/09.09.2016, … i-a solicitat reclamantului, în termenul de decădere de 120 de zile de la primire, completarea dosarului cu certificatul de moștenitor/de calitate de moștenitor de pe urma defunctului autor … și documente din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care au solicitat despăgubiri, întrucât, nici unul dintre documentele existente la dosar nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2), respectiv art. 4 din Legea nr. 164/2014.

Într-adevăr, pentru dovada calității sale de moștenitor al autorului …, reclamantul a depus sentința civilă nr. 3844/2017, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. 5161/285/2016, însă nu a făcut dovada efectuării unor demersuri pentru completarea dosarului cu acte care să facă dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care a solicitat despăgubiri.

În concluzie, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au solicitat despăgubiri.

Astfel, contrar susținerilor reclamantului, ... a aplicat în mod corect dispozițiile de drept material cuprinse în Legea nr. 290/2003 și Legea nr. 164/2014, invalidând Hotărârea nr.458/21.09.2015 emisă de Comisia Județeană … pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

 Intimatul reclamant … a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Acesta a susţinut că a depus toate diligentele pentru obţinerea dovezilor dreptului de proprietate, respectând dispoziţiile legale incidente.

Din analiza Hotărârii nr. 158/21.09.2015, emisă de Comisia Județeană … se poate lesne observa faptul că acesta ar mai fi depus pe lângă declarația pe proprie răspundere, declarațiile martorilor …, …, … și adeverința nr. 507/2002, emisă de Arhivele Naționale …, din care rezultă faptul, că a avut în proprietate autorii reclamantului o casă și 6,5 ha teren agricol.

Trebuie să se aibă în vedere faptul că toate înregistrările, atât în trecut cât și la acest moment în Arhivele Naționale s-au făcut și se fac doar în baza înscrisurilor doveditoare oficiale, nu cum din rea-credință încearcă recurenta să inducă în eroare instanța de judecată și să motiveze că o adeverință nu poate reprezenta dovada dreptului de proprietate.

Cât despre al doilea motiv de recurs și acesta consideră că trebuie  respins ca fiind nefondat, întrucât, așa cum și instanța de fond a observat, susținerea recurentei că prin administrarea de noi dovezi, s-ar pune problema retroactivității legii, aceasta nu poate fi reținută întrucât Legea nr. 164/2014, are drept scop accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor de despăgubire, iar procedura în cazul reclamantului nu s-a finalizat.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 N.C.proc.civ., Curtea constată următoarele:

La momentul formulării de către reclamant a cererii pentru obţinerea despăgubirilor erau în vigoare prevederile art. 5 alin. 1 paragraful ultim din Legea nr.290/2003 şi prevederile art. 2 alin. 4) şi 5) din H.G. nr. 1.120/2006, dată în aplicarea Legii nr. 290/2003.

Art. 5 alin. 1) paragraful ultim din Legea nr. 290/2003 prevedea că “cererile trebuie însoţite de acte doveditoare, certificate de autorităţi, sau de declaraţia autentică a petentului, însoţită de declaraţiile a cel puţin 2 martori, de asemenea autentificate”, textul de lege reglementând, astfel, modalitatea de a face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care beneficiarii legii pot solicita despăgubiri.

Dreptul de proprietate asupra unor bunuri se dovedeşte însă în primul rând cu înscrisuri – “acte doveditoare” în formularea textului de lege enunţat - şi numai în lipsa acestora cu declaraţia autentificată a persoanei beneficiare, însoţită de declaraţiile autentificate a cel puţin doi martori”.

Sigur că cele două condiţii instituite de textul de lege pentru dovedirea dreptului de proprietate sunt alternative, astfel cum susţine şi recurentul-reclamant, dar ele se condiţionează una pe cealaltă într-o anumită ierarhie.

Beneficiarul despăgubirilor conform Legii nr. 290/2003 nu poate să-şi aleagă pentru dovedirea proprietăţii bunurilor - una din aceste condiţii, el trebuie să respecte ordinea în care acestea au fost menţionate în textul de lege, şi anume să facă mai întâi dovada cu “acte doveditoare” şi numai în caz de imposibilitate de procurare a acestora să facă declaraţie autentificată însoţită de declaraţiile autentificate a cel puţin doi martori.

Astfel, art. 2 alin. 4) şi 5) din H.G. nr. 1.120/2006, dată în aplicarea Legii nr. 290/2003, vine să expliciteze prevederile art. 5 alin. 1) paragraf ultim din Legea nr. 290/2003, în sensul că numai atunci când se dovedeşte imposibilitatea procurării de acte doveditoare (textul arătând şi modul în care se dovedeşte această imposibilitate), petentul completează cererea cu o declaraţie autentică la care se alătură declaraţii autentificate a cel puţin 2 martori.

În cauză, intimatul reclamant nu a dovedit această  imposibilitate, întrucât din adresa emisă de către Arhiva de Stat a Regiunii …, rezultă că există dovezi în documentele fondului de arhivă al Primăriei comunei … din regiunea … în sensul că … a avut în proprietate o casă şi teren arabil.

Această adresă nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate, care poate fi făcută cu acte de vânzare-cumpărare, acte dotale, cărţi ale imobilelor, extras din registrul agricol, chitanţe de plată a impozitelor, planuri şi autorizaţii de construcţii etc., si nici nu conţine refuzul comunicării către reclamant a documentelor care atestă drepturile autorului reclamantului  pentru a fi acceptată proba cu o declaraţie autentică din partea solicitantului  la care se alătură declaraţii autentificate a cel puţin 2 martori .

Aşa cum a arătat şi recurenta, reprezenta o dovadă scrisă de recunoaștere a unui drept un înscris care este emis de organul/instituția care a instituit acel drept în favoarea solicitantului și doar în situația în care dreptul solicitantului își are izvorul dintr-o normă legală ale cărei efecte se manifestă de drept și pentru care nu este necesară existența unui alt act, subsecvent, care să confere, prin individualizare și indicare, întinderea și existența dreptului în beneficiul unei persoane.

În condițiile în care doar actele care îndeplinesc condițiile de validitate și de probațiune  pot fi cele care au caracterul de a dovedi existența unui drept de proprietate asupra unor bunuri, o adeverință nu se poate substitui acestora.

Astfel, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 164 din 11 decembrie 2014, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea despăgubirilor.

Ulterior, după intrarea vigoare a Legii nr. 164 din 11 decembrie 2014, prin dispoziţiile art. 4 s-a stabilit că “cererile aflate în curs de soluţionare la comisiile judeţene, respectiv a municipiului … pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, modificările şi completările ulterioare, se analizează şi se soluţionează pe baza actelor care atestă existenţa dreptului la despăgubiri, certificate de autorităţile competente, acte care pot fi completate cu declaraţii ale martorilor, autentificate.

Întrucât cererea nr. 3421/12.05.2004 formulată de către reclamant, era nesoluţionată la

data intrării în vigoare a noii legi, iar aceasta este de imediată aplicare conform  art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil şi art. 3 din Legea nr. 164 din 11 decembrie 2014, Curtea constată că dovada dreptului la despăgubiri nu mai poate fi realizată prin declaraţia solicitantului însoţită de declaraţii de martori, fiind obligatorie prezentarea unor acte care atestă existenţa dreptului la despăgubiri.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, în prezentele considerente, adeverinţa de arhivă prezentată de către intimatul reclamant  nu  constituie o dovadă a dreptului de proprietate.

Totodată, instanţa de recurs constată că în aplicarea dispoziţiilor art. 12 din aceeaşi lege, intimatului reclamant i s-a pus în vedere prin adresa nr. 9227/09.09.2016, ca în termen de 120 de zile să completeze dosarul cu acte care să ateste dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor existente la momentul refugiului, dând exemple concrete de astfel de acte.

Cu toate acestea, intimatul reclamant nu a dat dovadă de diligenţă în realizarea drepturilor sale, neprezentând dovezile solicitate în mod legal de către recurenta pârâtă sau a demersurilor pentru obţinerea acestora.

În consecinţă, constatând că intimatul reclamant … nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor, pentru care acesta a solicitat despăgubiri, Curtea va reţine legalitatea Deciziei vicepreşedintelui … nr. 5449/11.12.2018, de invalidare a Hotărârii nr. 158/21.09.2015, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. 1 Cod proc. civ. şi art. 488 pct. 8 Cod proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi în rejudecare, va respinge acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare