Solicitare despăgubiri materiale si morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a nerespectării obligatiei de a asigura securitatea si sănătatea lucrătorilor. Eforturi făcute de angajator pentru a oferi reclamantului conditii optime de lucru.

Solicitare despăgubiri materiale si morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a nerespectării obligatiei de a asigura securitatea si sănătatea lucrătorilor. Eforturi făcute de angajator pentru a oferi reclamantului condi?ii optime de lucru. Apariţia unei boli profesionale nu naşte obligaţia angajatorului ope legis de a-i acorda despăgubiri salariatului diagnosticat cu o astfel de boală.

Toate obligaţiile angajatorului stabilite atât prin dispoziţiile Codului muncii, cât şi prin legea specială, în legătură cu sănătatea şi securitatea în muncă, nu impun acestuia modificarea condiţiilor de muncă ca urmare a modificării stării de sănătate a salariatului. În cazul în care modificarea stării de sănătate a salariatului nu îi permite să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu acestuia urmează să îi fie oferit un post vacant existent corespunzător stării sale de sănătate, iar în cazul în care nu există un astfel de post salariatul urmează să fie concediat pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. c) din Codul muncii. Sub acest aspect, considerentele instan?ei de fond sunt corespunzătoare.

Totuşi, în speţă, a existat efortul angajatorului de a oferi reclamantului condiţii optime de lucru, programând-l la lucru pe macaraua care îi oferă posibilitatea alternării activităţii într-un ciclu de 3 ore de repaus cu 3 ore de muncă, după cum rezultă din înscrisurile la care am făcut referire. Angajatorul a încercat şi oferirea unui alt post avut liber în schemă, refuzat de către angajat. Prin urmare, nu se poate reţine reaua credinţă a angajatorului aşa cum se afirmă de către apelant.

Art. 253 alin.1 Codul muncii

Art.23 din HG nr. 355/2007

Art. 44 din Legea nr. 319/2006

Împrejurările faptice ale speţei;

Prin sentinţa civilă nr. 1972 din 21.08.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta [...]

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut, în esenţă următoarele:

Reclamantul a invocat art. 253 alin.1 Codul muncii, potrivit căruia “Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Răspunderea angajatorului prezintă următoarele caracteristici esenţiale: este contractuală, este reparatorie, prejudiciul are legătură cu serviciul. Condiţiile de existenţă a răspunderii patrimoniale a angajatorului sunt prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, culpa.

În ceea ce priveşte natura răspunderii în cauză, tribunalul reţine că în conformitate cu art.44 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, « angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat ». Într-o asemenea situaţie, existenţa unui contract de muncă atrage incidenţa răspunderii civile contractuale, ca răspundere cu caracter special, derogatoriu faţă de răspunderea civilă delictuală.

În speţă, reclamantul este salariatul pârâtei, ocupând funcţia de macaragiu în baza contractului individual de muncă nr. .../05.04.2004. Pentru această funcţie, programul de lucru este organizat în ture de 12 ore conform art.10 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr.230 din 11.07.2018, precum şi menţiunii exprese din contractul individual de muncă al reclamantului.

În cursul anului 2014, reclamantul a suferit o intervenţie chirurgicală, diagnosticul comunicat fiind cel de hernie de disc lombară şi, ca urmare, în cursul anului 2014 şi parţial în anul 2015 acesta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă. Anterior intervenţiei chirurgicale şi ulterior la reluarea activităţii sale, reclamantului i-au fost eliberate fişe de aptitudine de către medicul de medicina muncii, care nu aveau niciun fel de menţiuni sau recomandări cu privire la o eventuală necesitate a modificării condiţiilor de muncă, astfel cum rezultă din fişele de aptitudine medicală depuse la dosar pentru perioada 2011 – 2017. Singurele recomandări care se regăsesc în mod repetat în aceste fişe vizează necesitatea ca reclamantul să urmeze un regim igieno-dietetic (vizând scăderea greutăţii corporale). Aşadar, în această perioadă reclamantul a fost declarat apt fie fără nicio recomandare, fie apt cu recomandări specifice referitoare la prezentarea unor documente suplimentare, necesitatea corecţiei oftalmologice, necesitatea evitării eforturilor mari şi medii şi urmarea unui regim igieno-dietetic. Niciuna dintre recomandările din aceste fişe de aptitudine nu au vizat aspecte legate de condiţiile efective de desfăşurare a activităţii reclamantului.

Este adevărat că în fişa postului reclamantului, semnată la data de 04.04.2013, este înscris « macaragiu QC », însă în cuprinsul fişei postului este înscris foarte clar că « operează macarale de containere (Macara de Zona Stocare Containere RTG, Macara de containere operare vagoane RMG) »), ceea ce înseamnă că desfăşoară atribuţiile specifice postului său pe toate tipurile de macarale (QC, RTG si RMG), la aceeaşi dată fiind semnată şi o fişă cu Proceduri şi instrucţiuni de lucru inclusiv pentru operatori RTG/RMG.

În ceea ce priveşte particularităţile activităţii pe fiecare tip de macara, prin întâmpinare pârâta a arătat că în ceea ce priveşte operarea macaralelor de tip QC, practica societăţii este de a aloca concomitent 2 macaragii pentru operarea acestora, cei 2 macaragii succedându-se de regulă la intervale de 3 ore în tura lor zilnică de 12 ore. În ceea ce priveşte operarea macaralelor de tip RTG şi RMG, pe aceste utilaje este alocat un singur macaragiu. Indiferent de tipul de macara pe care este alocat angajatul, se acordă în timpul programului şi pauza de masă de 1 oră. Programul de lucru al macaragiilor este stabilit în ture de 12 ore, nefiind instituit prin negociere individuală sau colectivă un program fracţionat în perioade de activitate/repaus de 3 ore, practica de utilizare a 2 macaragii pentru macaralele de tip QC fiind utilizată atât timp cât disponibilul de personal şi activitatea permit acest lucru.

Întrucât în perioada ianuarie - iulie 2018 reclamantul nu a prestat deloc activitate de macaragiu, desfăşurând exclusiv activităţi sindicale, la reluarea activităţii în luna august 2018 a fost necesară verificarea aptitudinii sale medicale conform art.23 din HG nr. 355/2007, fiind vorba de o întrerupere a activităţii mai mare de 90 de zile. Astfel, reclamantului i-a fost eliberată fişa de aptitudine nr.3395852/23.08.2018 conform căreia acesta este apt condiţionat, cu recomandarea „munca fără eforturi fizice de ridicare greută?i precum si pozi?ii clinostatice prelungite (in ?ezut) maxim 6 ore. Evita frig, umezeala curen?i aer. Tratament de specialitate si recontrol la 6 luni. Munca cu ochelari. Regim igieno-dietetic si scădere pondera1a".

După emiterea fişei de aptitudine din data de 23.08.2018, societatea pârâtă a solicitat lămuriri furnizorului de servicii de medicina muncii cu privire la perioadele de maxim 6 ore recomandate pentru poziţiile clinostatice prelungite (în şezut), respectiv dacă această perioadă reprezintă perioada maximă în care reclamantul îşi poate desfăşura activitatea în poziţia şezut, specifică operării macaralelor, sau sunt posibile etape succesive de până la 6 ore. Aceste lămuriri au fost solicitate, avându-se în vedere faptul că atât în perioada în care macaragiii desfăşoară activitatea pe macaralele de tip QC, cât şi în perioada în care îşi desfăşoară activitatea pe macaralele de tip RMG, aceştia beneficiază de pauza de masă de o oră, astfel încât niciuna dintre etapele de lucru din tura de 12 ore specifică postului de macaragiu nu depă?ea perioada maximă recomandată a fi petrecută în poziţia şezut. Această susţinere nu a fost contrazisă de reclamant. Răspunsul medicului examinator a fost în sensul că « acea condiţionare de 6 ore se referă la etape de muncă între care intervin pauze », ceea ce a confirmat la acel moment posibilitatea ca reclamantul să îşi desfăşoare activitatea în mai multe etape succesive de maxim 6 ore, în condiţiile în care între aceste etape exista o pauză de minim o oră, aşadar nu au existat restricţii care să îl împiedice pe reclamant să îşi desfăşoare activitatea conform fişei postului pe toate tipurile de macarale, inclusiv cele de tip RTG.

Ca urmare, acesta a prestat activitate pe macarale de tip RTG în turele din data de 24.08, 10.09 şi 18/19.09.2018, cu respectarea recomandărilor din fişa de aptitudine.

La o lună de la acest moment, reclamantul a prezentat o nouă fişă de aptitudine medicală nr. .../24.09.2018, care menţiona faptul că acesta este apt condiţionat pentru a desfăşura activitatea specifică funcţiei deţinute, cu recomandarea « 1. Munca fără efort fizic de ridicare de greută?i (max. 5 kg); 2. Evitarea activităţii de munca in pozi?ie ?ezut mai mult de 2-3 ore, urmata de repaus de 2-3 ore; 3. Evitarea microclimatului nefavorabil; 4. Recontrol de specialitate peste 6 luni cu ochelari ».

În cursul lunii august 2018, reclamantul este evidenţiat în pontaj cu un număr de 84 ore, din care 32 de ore efectiv lucrate (16 ore pe macara QC şi 16 ore pe macara tip RMG). În cursul lunii septembrie, acesta este evidenţiat în pontaj cu un număr de 96 de ore, din care 31 de ore efectiv lucrate (20 ore pe macara QC şi 11 ore pe macara tip RMG). Diferenţa de ore dintre totalul menţionat în pontajul lunar şi orele efectiv lucrate, reprezintă ore de pauză în care angajatul a fost prezent la sediul societăţii, dar nu a prestat efectiv activitate.

De asemenea, de la emiterea fişei de aptitudine din data de 24.09.2018 reclamantul nu a mai prestat activitate pe macara de tip RMG, ci numai pe macara de tip QC, aşadar nu este reală susţinerea sa cu privire la existenţa unui refuz constant al angajatorului de a da curs solicitărilor sale.

Pe parcursul procesului, reclamantul a depus o fişă de aptitudine medicală din 13.06.2019 în care medicul de medicina muncii, constatând că se impun în continuare restricţiile consemnate în fişa din 24.09.2018, a făcut recomandarea suplimentară ca, în măsura în care angajatorul nu poate să asigure activitatea în condiţiile recomandărilor, să schimbe locul de muncă.

Trebuie subliniat faptul că schimbarea locului de muncă a reprezentat o recomandare subsidiară, în măsura posibilităţilor societăţii pârâte, şi nu o obligaţie în sarcina acesteia, mai ales că după 24.09.2018 societatea a asigurat reclamantului desfăşurarea activităţii numai pe utilaj QC.

Deşi au fost respectate recomandările privind desfăşurarea activităţii în etape de cel mult 3 ore, cu asigurarea pauzelor de lucru, în contextul recomandării medicului de medicina muncii de a schimba locul de muncă al reclamantului, acestuia i s-a oferit un post de şofer, creat special pentru reclamant prin transformarea unui post vacant existent, însă acesta a refuzat.

Având în vedere faptul că reclamantul a susţinut că boala sa a fost cauzată, iar simptomatologia a fost acutizată de activitatea prestată în cadrul societăţii, pârâta a depus la dosar rapoartele anuale de medicina muncii efectuate de medicii de medicina muncii în perioada 2013 — 2017, în care se consemnează faptul că au fost înregistrate 0 cazuri de boli profesionale şi 0 cazuri de boli în legătură cu profesia. Cu alte cuvinte, nu există nicio legătură de cauzalitate între bolile înregistrate pentru salariaţii societăţii şi munca pe care aceştia o prestează. De asemenea, niciunul dintre rapoartele anuale nu indică printre recomandări reducerea perioadei de şedere în şezut pentru macaragii, în legătură cu poziţia acestora fiind identificate potenţiale riscuri de natură vasculară, iar nu osteo-articulară.

De altfel, invocând răspunderea contractuală reglementată de art.253 C. muncii, reclamantul pretinde în fapt o boală profesională, astfel cum este definită aceasta de art.5 lit.h din Legea nr.319/2006 (« afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă »), însă cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

Aşa cum s-a arătat mai sus, nu se identifică nicio obligaţie contractuală nerespectată de pârâtă, în legătură cu utilizarea reclamantului pentru activitatea specifică postului de macaragiu deţinut de acesta.

Deşi a invocat dispoziţiile art. 253 Codul muncii care reglementează răspunderea civilă contractuală, reclamantul susţine în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în mod contradictoriu, că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite ar consta în încălcarea dispoziţiile art.175 şi 181 C. muncii şi ale Legii nr.319/2006.

În ceea ce priveşte Legea nr.319/2006, sunt citate dispoziţiile art.7 fără nicio concretizare la speţă. Vinovăţia societăţii angajatoare, constând în încălcarea obligaţiei sale legale de a asigura securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, nu există în cauză raportat la situaţia concretă a reclamantului. În ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor sale generale la care face referire reclamantul invocând dispoziţiile art.175 şi 188 C. muncii, societatea a arătat că are organizat un serviciu intern specializat în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, precum şi un comitet de sănătate şi securitate în muncă, ce are în compunere şi membri din partea salariaţilor, sunt funcţionale instrucţiuni şi proceduri interne specifice în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, există un furnizor specializat de servicii de medicina muncii. De asemenea, în rapoartele de medicina muncii depuse la dosar nu există niciun fel de menţiune cu privire la necesitatea modificării condiţiilor de lucru pentru macaragii, respectiv modificarea scaunelor pentru vreunul dintre tipurile de macarale. Reclamantul nu a combătut în niciun fel aceste susţineri.

Reclamantul a susţinut faptul că simptomatologia bolii sale iniţiale — hernia lombară, a început să se remanifeste în urmă cu 6 luni, indicând drept motiv al acestei recurenţe a bolii sale activitatea pe care o prestează în cadrul societăţii.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în primele 6 luni ale anului 2018 reclamantul nu a prestat activitate specifică funcţiei sale de macaragiu, însă nu pentru motive legate de starea sa de sănătate, ci ca urmare a calităţii sale de lider al unei organizaţii sindicale, participând în această perioadă la activităţi sindicale. În luna iulie 2018 reclamantul a prestat doar un număr de 16 ore aferente instructajului de securitate şi sănătate în muncă, obligatoriu după întreruperea mai mare de 90 de zile a activităţii, în cursul lunii august 2018 a prestat un număr de 84 ore corespunzătoare unui număr de 6 ture, din care doar 10 ore pe macara tip RMG – aşa cum rezultă din log-urile depuse la dosar, iar în cursul lunii septembrie acesta a prestat un număr de 96 ore corespunzătoare unui număr de 8 ture, din care 15 ore pe macara tip RMG. Aceasta înseamnă o medie de 33 ore/lună, adică o acoperire de aproximativ 20% a unei durate normale a timpului normal de lucru.

Pentru o imagine de ansamblu asupra activităţii desfăşurate de reclamant pe utilajele de tip RMG şi RTG în ultimii 7 ani, din logările reclamantului care au putut fi identificate şi recuperate, rezultă următoarele: - în luna aprilie 2011, din cele 5 ture în care reclamantul a prestat activitate, doar într-una din ture a fost solicitat să opereze un utilaj RMG ; - în luna iunie 2011, din cele 5 ture în care reclamantul a prestat activitate, doar într-una din ture a fost solicitat să opereze un utilaj RMG ;- în luna februarie 2012, din cele 5 ture în care reclamantul a prestat activitate, doar într-una din ture a fost solicitat să opereze un utilaj RMG ;- în luna noiembrie 2013, din cele 4 ture în care reclamantul a prestat activitate, doar într-una din ture a fost solicitat să opereze un utilaj RMG ;-  în luna februarie 2016, din cele 2 ture în care reclamantul a prestat activitate, doar într-una din ture a fost solicitat să opereze un utilaj RMG ;- în luna august 2018, din cele 7 ture în care reclamantul a prestat activitate, doar într-una din ture a fost solicitat să opereze un utilaj RMG ;- în luna septembrie 2018, din cele 8 ture în care reclamantul a prestat activitate, doar în 2 dintre ture a fost solicitat să opereze un utilaj RMG.

De la emiterea fişei de aptitudine din 24.09.2018 reclamantul nu a mai prestat activitate pe macara de tip RMG, ci numai pe macara de tip QC.

Din înscrisurile depuse la dosar de societatea pârâtă, rezultă că în perioada 2009 – 2018 reclamantul a fost pontat în medie cu 28 ore/lună, iar într-o tură de 12 ore acesta a prestat efectiv activitate în medie 3,5 ore/tură, ceea ce înseamnă aproximativ 30% din timpul de lucru pontat.

Făcând trimitere la dispoziţiile art.177 alin.1 C. muncii instanţa a reţinut că adaptarea muncii la om vizează aspecte referitoare la proiectarea posturilor de muncă, precum şi la alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie şi nu este vorba, contrar susţinerilor reclamantului, de o obligaţie legală sau contractuală a angajatorului de a adapta condiţiile de muncă la starea de sănătate a salariatului, respectiv de a modifica condiţiile de muncă ca urmare a modificării stării de sănătate a salariatului.

În situaţia în care modificarea stării de sănătate a salariatului nu îi permite să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, acestuia urmează să i se ofere fie un post vacant existent corespunzător stării sale de sănătate, fie, dacă nu există un astfel de post, salariatul urmează să fie concediat pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. c din Codul muncii, adică inaptitudine fizică sau psihică, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală.

Reclamantul nu a dovedit faptul că recurenţa afecţiunii pe care o are şi pentru care a suferit tratament chirurgical în anul 2014 se datorează vreunei fapte a pârâtei şi nici că a existat un refuz constant al societăţii de a da curs solicitărilor sale legate de starea de sănătate. Reclamantul nu a prestat activitate corespunzătoare funcţiei deţinute decât perioade scurte de timp, aşa cum s-a arătat mai sus, astfel că nu se poate susţine că munca prestată ar fi factorul generator al unei recurenţe a bolii acestuia.

Din situaţia de fapt expusă mai sus, nu rezultă existenţa vreunei fapte ilicite a angajatorului în legătură cu obligaţiile sale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă, precum şi la alocarea reclamantului conform fişelor de aptitudini medicale emise de medicul de medicina muncii.

Trecând peste faptul că reclamantul nu a cuantificat în mod distinct prejudiciul moral şi cel material şi nici nu a motivat existenţa prejudiciului material, tribunalul a constatat că este de prisos a analiza existenţa celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale conform art.1357 şi urm. Cod civil, din moment ce nu există fapta ilicită.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la asigurarea unui loc de muncă adaptat specificului afecţiunilor medicale ale reclamantului, tribunalul reţine că nu rezultă vreo obligaţie în acest sens izvorând din dispoziţiile art.175 şi 188 C. muncii, iar adaptarea muncii la om, în sensul art. 177 alin.2 lit. d) Codul muncii, priveşte proiectarea posturilor de muncă, precum şi alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie şi nu este vorba, contrar susţinerilor reclamantului, de o obligaţie legală sau contractuală a angajatorului de a adapta condiţiile de muncă la starea de sănătate a salariatului, respectiv de a modifica condiţiile de muncă ca urmare a modificării stării de sănătate a salariatului.

De altfel, societatea angajatoare a dat dovadă de bună-credinţă şi a respectat recomandările medicale din fişele de aptitudine ale reclamantului, iar după prezentarea fişei din 24.09.2018 acesta nu a mai prestat muncă decât pe utilaj de tip QC, aşa cum a solicitat de altfel.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, tribunalul a respins acţiunea ca nefondată.

Susţinerile păr?ilor din calea de atac;

Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamantul [...] care a criticat hotărârea instanţei de fond din perspectiva motivelor pe care vom expune în continuare.

Sub un prim aspect, apelantul arată că deşi obiectul cererii introductive de instanţă l-a reprezentat, pe de o parte, o acţiune patrimonială, ce viza daunele morale, iar pe de alta parte, o acţiune în „obligaţia de a  face", instanţa de fond, interpretând eronat petitul cererii de chemare în judecată, a înţeles a soluţiona litigiul exclusiv din perspectiva unei pretinse răspunderi civile.

Astfel, în mod eronat instanţa de fond procedează la analiza întrunirii/neîntrunirii în speţă a condiţiilor impuse de lege pentru atragerea răspunderii civile, ignorând cel de-al doilea capăt al cererii deduse judecăţii, respective solicitarea privind obligarea angajatorului la adaptarea condiţiilor de muncă la afecţiunile apelantului, din perspectiva alocării activităţii sale exclusiv pe tipul de macara care deţinea atât dotările tehnice, cât şi modalitatea de utilizare care făcea posibilă asigurarea unui program de lucru corespunzător indicaţiilor medicale.

Pe de altă parte, instanţa de fond, interpretând în mod greşit probatoriul administrat în cauză. Apelantul a  demonstrat probator, refuzul nejustificat al intimatei în asigurarea unui loc de muncă adaptat noilor condiţii medicale ale acestuia, care impuneau evitarea activităţilor de muncă în poziţie de şezut mai mult de 2-3 ore, urmată de repaus de 2-3 ore, câtă vreme această recomandare a medicilor de medicina muncii, a fost determinată urmare a consultului de specialitate, de recomandările emise de medicul specialist neurochirurgie.

Apreciază apelantul că pretinsa corespondenţă purtată între angajator şi administratorul de medicina muncii referitoare la precizările solicitate de societate, cu privire la programul de lucru al apelantului, anterior emiterii fisei de aptitudine nr. .../23.08.2018 (prin care a fost declarat apt condi?ionat cu recomandarea a presta munca fără eforturi fizice si in pozi?ii clinostatice prelungite maxim 6 ore), nu poate constitui o proba irefutabilă, câtă vreme lămuririle solicitate de către angajator nu au fost acordate de către medicul specialist, nici măcar de către medicul de medicina muncii, ci de către administratorul medicina muncii.

Apreciază că din maniera de redactare a solicitării de către angajator rezultă încercarea acestuia de a-şi preconstitui probe în vederea justificării poziţiei sale în sensul alocării apelantului exclusiv pe macarale RTG/RMG, utilaje care, în mod evident, nu puteau asigura respectarea indicaţiilor medicale în cazul acestuia, atât din perspectiva dotărilor tehnice ale acestora cât şi a programului de lucru aferent, modalitate de încercare a angajatorului de a determina într-un final încetarea raporturilor de muncă ale apelantului la cererea sa.

De altfel, aspectele anterior menţionate sunt susţinute de recomandările medicului specialist neurochirurg ce au determinat emiterea fisei de aptitudini nr. .../24.09.2018 în care se elucidează, în mod clar, necesitatea subsemnatului de a evita activităţi de muncă în poziţie şezut mai mult de 2-3 ore urmata de repaus de 2-3 ore. Or, nici în aceste condiţii, câtă vreme, atât medicul specialist, cât şi medicul de medicina muncii, au arătat prin înscrisuri medicale necontestate, împrejurarea ca apelantul poate desfăşura activităţi lucrative de cel mult 2-3 ore, urmate de repaus de 2-3 ore, societatea angajatoare a continuat, a insistat pe repartizarea acestuia pe un tip de utilaj a cărui utilizare presupunea un program de 12 ore întrerupt doar de o pauza de 1 ora la un interval de 6 ore.

In acest sens, urmează a se observa că, din extrasele din evidentele aferente sistemului de logare ale fiecărui salariat rezulta, că şi anterior lunii septembrie 2018 apelantul a desfăşurat frecvent activită?i pe macarale RMG/RTG.

Nu în ultimul rând, se poate observa faptul că aprecierile instanţei de fond, în sensul că „de la emiterea fişei de aptitudini din 24.09.2019 reclamantul nu a mai prestat activitate pe macara tip RMG, ci numai pe macara tip QC” sunt nesusţinute probator, instanţa de fond înţelegând a prelua exclusiv susţinerile intimatei, în lipsa unor înscrisuri care să ateste in mod concret acesta situaţie. Instanţa de fond a făcut referiri la un pontaj din care nu rezultă aspectele reţinute.

Apelantul a făcut trimitere la art. 6 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. f) si h), art. 175 alin. 1şi art. 181alin.1 din Codul muncii, precum şi la prevederile art. 6 şi urm. din Legea nr. 319/2006 a securităţii si sănătă?ii in munca şi a susţinut că nu se poate retine ca obligaţia angajatorului de asigurare a securităţii si sănătă?ii salaria?ilor se rezuma exclusiv la organizare unui "serviciu intern specializat in domeniul sănătă?ii si securită?ii în munca, precum si un Comitet de sănătate si securitate in munca ce are in compunere si membrii din partea salariaţilor" care sunt funcţionale, precum si existenta unui "furnizor specializat de servicii de medicina muncii". Acesta obligaţie are un caracter mult mai general si vizând asigurarea condiţiilor necesare asigurării unui loc de munca adaptat stării de sănătate a angajatului, mai ales când modificarea acestei stări a intervenit pe parcursul derulării raporturilor de munca, iar angajatorul dispune de resursele necesare pentru asigurarea acestor condiţii.

Vătămarea cauzată sănătăţii apelantului se datorează nerespectării de către angajator a îndatoririlor de evaluare permanentă a riscurilor la care este  expus, în desfă?urarea raporturilor de munca, prin neluarea măsurilor necesare adaptării condiţiilor de muncă la afecţiunea de care suferă, in sensul de a i se permite desfă?urarea activităţii pe un utilaj care îi poate asigura o minima protec?ie a stării de sănătate si a evoluţiei acesteia in viitor.

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate s-a susţinut că este cunoscut faptul ca afecţiunile de natura neurologică (vertebrală) impun un anumit regim de via?ă, inclusiv si, mai ales, in ceea ce priveşte condiţiile de munca, nerespectarea prescrip?iilor medicale putând determina degenerarea progresiva a coloanei cu consecinţa paraliziei. Or, apelantul este încă tânăr, cap de familie, între?inător al acesteia, ceea ce îl obligă să se gândească la luarea tuturor masurilor de precauţie pentru păstrarea integrită?ii mele fizice si sănătă?ii, tocmai pentru a putea activa in câmpul muncii cat mai mult, in vederea întreţinerii si pe viitor a familiei mele. Intimata cu rea-credin?ă nu inten?ionează să-i respecte drepturile de angajat, inclusiv dreptul la sănătate, in contextul in care nu a prezentat nicio justificare rezonabila asupra poziţiei sale de refuz în a acorda dreptul de a munci pe un utilaj care sa confere minima protecţie a sănătă?ii.

In analiza poziţiei intimatei, apelantul solicită a se avea în vedere faptul ca aceasta a preferat să înfiin?eze un post în organigrama sa, acela de şofer, post care nu putea fi acceptat de către reclamant, întrucât, pe de o parte, pregătirea sa profesionala este acea de macaragiu, iar nu de şofer profesionist, iar pe de alta parte, nu este de natura a-i asigura desfă?urarea activităţii de munca in condi?iile prescrise de medic (acesta funcţie presupunând cu preponderenta poziţia de stat in şezut).

In acelaşi context, ce se circumscrie poziţiei abuzive, intimata a suspendat contractul individual de muncă, a făcut demersuri pentru revizuirea fisei de aptitudine a subsemnatului, scopul evident al acesteia fiind acela de a fi îndepărtat din rândul angaja?ilor săi.

Or, in speţa, este cert ca persistarea simptomatologiei afecţiunii apelantului precum si prelungirea perioadei de convalescenta se datorează refuzului paratei de a lua masurile corespunzătoare pentru înlăturarea factorilor generatori, respectiv asigurarea desfăşurării activită?ilor lucrative ale subsemnatului exclusive pe tipul de utilaj ce permite, în raport de diagnosticul stabilit si recomandările medicale, prestarea muncii de macaragiu pe utilaj tip QC.

In ceea ce prive?te prejudiciul, datorita acutizării simptomatologiei, apelantul este nevoit  a întâmpina suferinţe, atât fizice, datorita durerilor frecvente, cat si psihice, constând in afecţiunile resimţite urmare pierderii parţiale a integrită?ii stării de sănătate, a dobândirii, chiar si temporare, a unor dezabilităţi de locomoţie, inclusiv riscul de a rămâne cu sechele locomotorii pe toata durata vieţii, de a pierde sau diminua capacitatea de munca, cu efecte in ceea ce priveşte angajarea viitoare pe piaţa muncii. Toate aceste suferinţe s-au repercutat asupra dreptului apelantului la integritate corporală şi la sănătate, a dreptului de a desfă?ura activită?i sociale, familiale si de agrement potrivit aptitudinilor fizice, cognitive si afective corespunzătoare vârstei (49 ani) si preocupărilor pe care le conferă unei persoane de aceasta vârstă starea de deplina sănătate si disponibilitate. Atingerea acestor drepturi cauzează titularului lor un prejudiciu moral a cărui dezdăunare se realizează prin acordarea unor daune morale. Apelantul a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În esenţă, a arătat că motivele de apel vizează cu preponderenţă cea de-a doua solicitare a apelantului-reclamant, respectiv aceea de obligare a subscrisei la adaptarea unui loc de muncă adaptat specificului afecţiunilor medicale ale acestuia, ignorând toate probele de la dosar.

Aprecierile Curţii;

Apelul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri materiale şi morale în valoare de 30.000 euro pentru prejudiciul cauza acestuia ca urmare a nerespectării de către pârâtă a obliga?iei de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în toate aspectele legate de muncă, respectiv adaptarea muncii la om în ceea ce priveşte  adaptarea condiţiilor de la locul de muncă în raport de afecţiunile reclamantului.

 Sub un prim aspect, se va reţine, contrar celor expuse în cuprinsul cererii de apel, că reclamantul a pretins  existenţa unui prejudiciu şi a invocat răspunderea pe care o are angajatorul în legătură cu obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi nerespectarea acestei obligaţii. Un comportament de ignorare a obligaţiilor prevăzute de lege în legătură cu securitatea şi sănătatea salariaţilor, atrage răspunderea angajatorului iar din această perspectivă, instanţa de fond a analizat corect acţiunea reclamantului. Solicitarea de obligare a pârâtei la asigurarea unui loc de muncă adaptat specificului afecţiunilor medicale ale reclamantului, constituie din punct de vedere juridic, într-un context mai larg, o modalitate de reparare a prejudiciului pretins încercat de către reclamant şi, în acelaşi timp o modalitate de executare, în concret a obligaţiilor angajatorului din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, mai precis a obligaţiei de implementare a unor măsuri de adaptare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi evitarea/combaterea riscurilor.

De altfel, chiar prevederile art. 44 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă ,,angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat”.

Sub un al doilea aspect, Curtea observă că, deşi reclamantul a pretins existen?a unui prejudiciu material, nu l-a cuantificat prin defalcare de pretinsul prejudiciu moral şi nici nu a detaliat în ce constă componenţa acestuia. Aceste aspecte nu rezultă nici din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi nici din cel al cererii de apel.

Cât priveşte prejudiciul moral, Curtea învederează că, de principiu, în materie de răspundere a angajatorului, orice prejudiciu presupune existenţa unei fapte ilicite săvârşite de către acesta. În speţă, se susţine că fapta constă în neadaptarea muncii la om, prin nerespectarea obligaţiei de asigurare a securită?ii şi sănătăţii în muncă.

Reclamantul a susţinut, în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 04.10.2018, că simptomatologia bolii a debutat în urmă cu 6 luni, adică în perioada în care reclamantul nu desfăşura activităţi lucrative în calitate de macaragiu, ci în calitate de lider de sindicat. Cu alte cuvinte, s-ar părea că debutul bolii nu este în legătură directă cu activitatea prestată de către reclamant pe un anumit tip de macara aşa cum s-a acreditat ideea pe parcursul derulării procesului.

Apoi, Curtea reţine, din evidenţele depuse la dosar de către angajator, necontrazise printr-o probă contrară de către reclamant, că acesta a avut următorul volum de activitate: 2015 – 16 ore pe lună, 2016 -19 ore pe lună, 2017 – 7 ore pe lună, 2018 16 ore lună (doar lunile august, septembrie, octombrie).

Din consultarea Jurnalului de Operaţiuni a Macaralei pentru macaralele de tip QC - Operations Crane Log, depuse la dosar, pentru perioada 2017 - 2018, rezultă că reclamantul a desfă?urat activitate, în medie de 2,5-3 ore/tură şi numai pe macarale QC. Din această perspectivă, nu pot fi reţinute susţinerile apelantului referitoare la refuzul unităţii angajatoare de a-i permite desfăşurarea activităţii pe acest tip de macara şi nici nerespectarea orarului de lucru prescris de către medic. Înscrisurile depuse la dosar conformă contrariul celor susţinute în cuprinsul motivelor de apel.

Prin urmare, se va reţine că angajatorul a respectat recomandările prescrise de către medicul de medicina muncii, astfel că nu i se poate imputa vreo culpă în ceea ce priveşte luarea măsurilor pentru protecţia angaja?ilor săi. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la nivelul unităţii angajatoare este organizat un serviciu intern specializat în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, precum şi un comitet de sănătate şi securitate în muncă în care activează membrii, inclusiv din partea salariaţilor. Angajatorul elaborat instrucţiuni şi proceduri interne specifice în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă şi are un furnizor specializat de servicii de medicina muncii care a analizat anual situaţia existentă la nivelul societăţii şi a emis rapoarte anuale. În cuprinsul recomandărilor din aceste raportate, nu există menţiuni cu privire la necesitatea modificării condiţiilor de lucru pentru macaragii.

Toate obligaţiile angajatorului stabilite atât prin dispoziţiile Codului muncii, cât şi prin legea specială, în legătură cu sănătatea şi securitatea în muncă, nu impun angajatorului modificarea condiţiilor de muncă ca urmare a modificării stării de sănătate a salariatului. În cazul în care modificarea stării de sănătate a salariatului nu îi permite să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu acestuia urmează să îi fie oferit un post vacant existent corespunzător stării sale de sănătate, iar în cazul în care nu există un astfel de post salariatul urmează să fie concediat pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. c) din Codul muncii. Sub acest aspect, considerentele instan?ei de fond sunt corespunzătoare.

Totuşi, în speţă, a existat efortul angajatorului de a oferi reclamantului condiţii optime de lucru, programând-l la lucru pe macaraua care îi oferă posibilitatea alternării activităţii într-un ciclu de 3 ore de repaus cu 3 ore de muncă, după cum rezultă din înscrisurile la care am făcut referire. Angajatorul a încercat şi oferirea unui alt post avut liber în schemă, refuzat de către angajat. Prin urmare, nu se poate reţine reaua credinţă a angajatorului aşa cum se afirmă de către apelant.

În plus, se va reţine că apariţia unei boli profesionale nu naşte obligaţia angajatorului ope legis de a-l despăgubi pe salariatul diagnosticat cu o astfel de afecţiune. Răspunderea angajatorului este subsidiară şi se va antrena, aşa cum prescrie art. 44 din Legea nr. 319/2006, anterior redat, doar în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat. Or, în speţă, reclamantului i s-a emis deja Decizia asupra capacităţii de muncă nr. .../11.09.2019 prin care s-a acordat o compensaţie pentru pierderea capacităţii de muncă şi reclamantul are în continuare calitatea de salariat.

Cu aceste considerente, răspunzând prin argumente comune motivelor de critică, Curtea va respinge ca nefondat apelul, cu consecinţa menţinerii soluţiei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare