Apel. Rejudecare după casare. Asigurari. Cazuri de exonerare de la plata despăgubirii menţionate în condiţiile de asigurare, nereţinute de instanţă. Participare stenograf la dezbateri

 Apel. Rejudecare după casare. Asigurari. Cazuri de exonerare de la plata despăgubirii menţionate în condiţiile de asigurare, nereţinute de instanţă. Participare stenograf la dezbateri

art. 315 C.proc.civ.,

Decizia civilă nr. 348/12.02. 2014 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă.

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa  civilă nr. 6706/17.05.2012 pronunţată de T.B.S. a VI-a Civ.s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii, excepţia de neexecutare si excepţia inadmisibilităţii pct. 2 din acţiune ca neîntemeiat; a fost admisă în parte acţiunea precizata formulată de reclamanta SC W. G. I. SRL in contradictoriu cu parata SC O. V. I. G. SA; a fost obligată parata la plata sumei de 17.510 lei c/val despăgubiri si dobânda legala eferenta de la data pronunţării hotărârii pana la achitarea integrala a debitului; a fost obligată parata la plata sumei 5126,20 lei cheltuieli de judecată către reclamanta.

 Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantei izvorăsc din contractul de asigurare facultativă a autovehiculului marca  BMW 645 Cabrio cu nr. de înmatriculare B-90-RLY, poliţa seria C nr.507745/18/20007 respectiv actul adiţional la această poliţă prin care s-a modificat utilizatorul, respectiv reclamanta în contractul de L. financiar nr.2488/9.02.2006 încheiat cu SC P. L. R. IFN SA.

La data de 26.01.2009 reclamanta, utilizator, a înştiinţat organele de poliţe, societatea de asigurare despre furtul autoturismului asigurat, în noaptea de 24/25.01.2009. Situaţia s-a reţinut potrivit adresei DGPMB- Serviciul furturi auto constituindu-se dosar penal nr.335069/2009 potrivit adresei din data de 27.01.2009 şi procesul verbal de constatare din 26.01.2009 în cadrul dosarului de daune nr.CA/D/09/E5/70192 întocmit de asigurator.

Potrivit cererii de despăgubire formulată de P. L. R. IFN SA din 8.04.2009 despăgubirea urma a reveni reclamantei devenită proprietar prin achitarea integrală a ratelor aferente contractului de L. financiar. Pentru toate aceste aspecte se susţine calitatea procesuală activă a reclamantei.

Excepţia prematurităţii introducerii acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art.8.2 lit.d) din contract, până al finalizarea unei proceduri penale instituite în legătură cu paguba nu poate fi de natură  a restricţiona dreptul la acţiune al petentului, asigurat faţă de natura specifică a acestui contract de asigurare şi termenul legal pentru promovarea unei astfel de acţiuni, 2 ani de la data furtului conform art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958. Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale invocate de reclamantă nu poate fi reţinută decât dacă este formulată printr-o solicitare în  condiţiile normelor procedurale şi legale având în vedere şi prevederile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianţi si consumatori care se aplică contractelor în derulare şi exclusiv persoanelor fizice.

Excepţia de neexecutare a contractului întrucât reprezentantul reclamantei nu a îndeplinit obligaţia de a participa la investigaţiile efectuate de asigurator privind nesupunerea la testul poligraf şi nu a adus la cunoştinţa asiguratorului statutul său, nu a fost reţinută deoarece nu se probează cu certitudine o nerespectare a clauzelor contractuale.

Argumentele în susţinerea clauzei de excludere prevăzute de art.8.2 lit.b) din contract, trebuie însoţite de probatorii concludente. Aceasta se impune întrucât dacă reprezentantului reclamantului a revenit asupra primei declaraţii cu privire la identificarea autoturismului, obiect al asigurării în sesizările adresate poliţiei şi societăţii de L., datele privind autoturismul au fost menţionate corect.

Totodată, pentru susţinerea ipotezei prevăzute de art.8.2. lit.f) din contract trebuia să se dovedească actele frauduloase. Nu s-a depus o plângere penală împotriva declarantului referitor la afirmaţiile acestuia cu privire la care ar exista suspiciuni, ipoteze în care există posibilitatea administrării unui anumit probatoriu, inclusiv un test poligraf, în caz contrar, odată produs riscul urmează a se executa contractul, ceea ce nu înseamnă că dacă s-ar dovedi aspecte penale în sarcina reprezentantului reclamantei să nu poată fi angajată răspunderea acestuia.

Referitor la cuantumul despăgubirii au fost avute în vedere prevederile art.17.9.1 din condiţiile generale contractuale care prevăd că prin cuantumul pagubei se înţelege în caz de daună totală valoarea reală a bunului, inclusiv cheltuieli de transport sau de limitare a pagubei la momentul producerii riscului asigurat din care se scade valoarea la aceeaşi dată a eventualelor resturi ce  se mai pot întrebuinţa sau valorifica, fără a depăşi suma asigurată. Aşadar, despăgubirea nu poate depăşi valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului conform art.17.8 din condiţiile generale şi art.27 alin.2 din Legea  nr.136/1995.

Drept urmare, faţă de expertiza efectuată s-a luat în calcul valoarea autovehiculului din anul 2012 şi prevederile art.27 din Legea nr.136/1995 susmenţionate, se va reţine calculul efectuat de expertul parte al pârâtei, valoarea reală  a autovehiculului la data producerii evenimentului, la pronunţare urmând a se avea in vedere ca la 3.04.2009 pârâta a  comunicat asiguratului despăgubirea cuvenită reprezentând valoarea daunei totale.

Cererea privind dobânda legală aşa cum a fost precizată urmează  a  fi primită raportat la clauzele contractului de asigurare, natura obligaţiei, art.3 şi 5 din OG nr.9/2000.

În consecinţă, faţă de art.9.1 din Legea nr.136/1995, art.969 Cod civil, art.3 şi 5 din OG nr.9/2000, tribunalul a respins excepţia prematurităţii, excepţia de neexecutare, excepţia inadmisibilităţii pct. 2 din acţiune ca neîntemeiate. A admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 17.510 lei contravaloare despăgubiri şi dobânda legală aferentă de la 23.09.2009, data introducerii acţiunii până la data achitării integrale a debitului conform art.3711 alin.2 Cod procedură civilă.

În baza art.274 Cod procedură civilă, fiind partea care cade în pretenţii, pârâta a fost obligată la plata sumei de 5.126,20 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar către reclamantă.”

 Împotriva acestei soluţii, au declarat apel reclamanta SC W. G. I. SRL şi  parata SC O. V. I. G. SA.

SC W. G. I. SRL a  solicitat admiterea apelului, modificarea hotararii fondului si prin rejudecarea - admiterea acţiunii si obligarea paratei O. la plata sumei de 258.768 lei in favoarea reclamantei W. G. I. S.R.L

1. În motivarea căii de atac a arătat că la data de 03.04.2009, parata O. l-a instiintat pe asiguratul-proprietar al autoturismului ca este de acord sa-l despaqubeasca cu suma de 299.598,96 LEI, reprezentând valoarea daunei totale inreqistrate prin furtul bunului asigurat; Un alt aspect care trebuie avut in vedere este ca la data producerii evenimentului poliţa CASCO emisa de O. V. I. G. S.A. acoperea inclusiv furtul total al bunului, conform prevederilor Contractului de Asigurare mai sus amintit. De altfel, acesta a si fost motivul pentru care asigurătorul a consimtit iniţial sa plateasca societatii P. L. R.IFN S.A. toata suma asigurata din poliţa, in cuantum de 299.598,96 LEI.

A arătat că deşi expertul a stablit ca la data 25.01.2009, data la care a fost sustras autoturismul, valoarea acestuia era de 258.768 lei (Anexa nr. 2).

Desi, O. a solicitat termen pentru a studia raportul de expertiza si pentru a formula obiectiuni, totuşi parata a renuntat la acest drept si la termenul de judecata din 03.05.2012, prin aparator, a adus la cunostinta Instantei ca nu are obiectiuni la expertiza si ca din punctul sau de vedere cauza este in stare de judecata, sens in care Instanta a dat cuvântul pârtilor pe fond, cauza ramanand in pronunţare ; iar la cererea ambelor parti de a depune si note scrise, pronunţarea a fost amanata pentru data de 17.05.2012.

Chiar daca nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si astfel a achiesat la concluziile expertului si implicit la cuantumul sumei de 258.768 lei stabilita de expertul oficial ca fiind valoarea reala a autoturismului la data furtului. totuşi parata prin intermediul notelor scrise a depus la dosar o alta evaluare facuta separat de expertul sau parte, ing. SIC, si din care ar fi rezultat ca la data de 25.01.2009 autoturismul avea o valoare de numai 175.510 lei.

Deşi raportul intocmit de expertul societatii O., pe de o parte, a fost depus la dosar dupa incheierea dezbaterilor si fara sa fi fost pus in discuţia pârtilor, iar pe de alta parte, era mai mult decât subiectiv pentru considerente ce nu mai comporta discuţii, instanta de fond a luat in calcul exclusiv aceasta evaluare facuta de expertul Stoian Ion Cristian si astfel a admis in parte acţiunea, in limita sumei de 175.510 lei.

2.O a doua critică vizează nelegalitatea sentintei ca urmare a obligării pârâtei la plata dobânzii de la data pronunţării şi nu de la data introducerii acţiunii astfel cum a solicitat reclamanta la termenul de judecata din data de 03.06.2010, termen la care reclamanta W. G. I. S.R.L. a formulat o cerere modificatoare in referire la pct. II din acţiune, solicitând instantei ca parata sa fie obligata la plata dobânzilor legale per an/pro rata temporis de la data introducerii acţiunii si pana la achitarea integrala a debitului principal.

A arătat că in situatia in care contractul de asigurare Casco nu prevede ca asigurătorul sa fie obligat si la plata dobânzilor, intrevin in schimb, in favoarea asiguratului, prevederile Art. 3 si 5 din Ordonanţa nr. 9/2000, ceea ce presupune că cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata dobânzilor este legală.

Deşi  in considerentele sentintei instanta de fond precizeaza ca admite in parte acţiunea si obliga parata la dobanda legala aferenta despăgubirilor de la 23.09.2009, data introducerii acţiunii, si pana la data achitarii integrale a debitului, in dispozitivul hotararii instanta revine asupra acestei menţiuni si dispune obligarea paratei O. la dobanda legala aferenta debitului de la data pronunţării hotararii.

A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei si prin rejudecare - obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data de 23.09.2009, data introducerii acţiunii.

SC O. V. I. G. SA. a formulat apel împotriva  încheierii pronuntata la data de 20.07.2012 de către Tribunalul Bucureşti Secţia a-VI-a Civila in dosarul nr. 50719/3/2009 prin care s-a dispus indreptarea erorii materiale din sentinta civila nr.6706/2012 pronuntata la data de 17.05.2012 in sensul menţionării corecte a obligaţiei de plata a paratei pentru suma de 175.510 lei, in loc de 17.510 lei cum s-a trecut in hotarare.

In temeiul art.280 C.pr.civ., a solicitat suspendarea executării hotararii atacate astfel cum a fost îndreptata prin încheierea din data de 20.07.2012 pana la soluţionarea apelului, iar in conformitate cu dispoziţiile art. 288 alin.4 C.pr.civ., va rugam sa dispuneţi înaintarea dosarului de indata instantei de apel.

A solicitat  admiterea apelului, anularea hotararii atacate/schimbarea in tot a hotararii apelate, respectiv a încheierilor apelate, iar pe fond, in principal, admiterea excepţiei lipsei calitatii procesuale active si respingerea acţiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, in subsidiar, respingerea acţiunii ca neintemeiata, obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata din fond si din apel si sa dispuneţi restabilirea situaţiei anterioare prin repunerea pârtilor in situatia anterioara

1. Sub un prim aspect a solicitat, în temeiul art.297 alin.2 teza a-II-a C.pr.civ. rap. la art.105 alin.2 C.pr.civ.si art. 149 C.pr.civ. rap. la art. 205 C.pr.civ. coroborat cu dispoziţiile art.85 C.pr.civ., anularea sentintei apelate astfel cum a fost îndreptata prin încheierea din data de 20.07.2012 sî retinerea cauzei spre judecare.

A arătat  că a solicitat încuviintarea stenografierii dezbaterilor, cererea încuviinţată prin încheierea de şedinţa din data de 16.09.2010 (fila 209 vol.I dosar fond).

Şedinţele de judecata de la termenele din data de 02.12.2010 si 03.02.2011 au fost stenografiate de către d-na stenograf, stenogramele dezbaterilor şedinţelor publice fiind la dosarul cauzei.

La termenul de judecata din data de 07.04.2011, instanta de fond a dispus citarea d-nei stenograf cu avertisment amenda si emiterea unei adrese către Preşedintele Tribunalului Bucureşti pentru a se comunica daca d-na M.mai are raporturi contractuale cu aceasta instanta de judecata.(f. 25, f.28 voi. II dosar fond).

Prin încheierea de şedinţa din data de 09.06.2011, instanta de fond a constatat încetate raporturile contractuale cu d-na stenograf si întrucât societatea, prin aparator ales, a aratat ca solicita desemnarea unui alt stenograf in cauza, stenografierea dezbaterilor fiind incuviintata prin încheierea din data de 16.09.2010, instanta de fond a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel Bucureşti pentru comunicarea unei liste cu stenografi (f. 59 vol.II dosar fond).

Prin adresa nr. 4418/20.07.2011, Tribunalul Bucureşti a comunicat faptul ca nu are încheiate contracte cu stenografi (f.67 vol.II dosar fond), astfel incat de la termenul de judecata din data de 13.10.2011 si pana la soluţionarea in fond a cauzei, şedinţele de judecata nu au mai fost stenografiate.

În opinia apelantei sentinta civila apelata este lovita de nulitate intrucat a fost pronuntata fara participarea stenografului incuviintat prin încheierea de şedinţa din data de 16.09.2010, motivat de faptul ca T. B. nu ar avea încheiate contracte cu Tribunalul Bucureşti, in condiţiile in care d-na M. M. a continuat sa fîe desemnata de către T.B. ca stenograf in cauzele aflate pe rolul acestei instante.

 Având in vedere ca d-na stenograf M. M. a fost inlaturata in mod abuziv sa participe la şedinţele de judecata in fata instantei de fond, in condiţiile in care potrivit art. 85 C.pr.civ., "judecătorul nu poate hotari asupra unei cereri decât dupa citarea sau infatisarea pârtilor", coroborat cu dispoziţiile art. 105 alin.2 C.pr.civ., "actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule (....) In cazul nulitatilor prevăzute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie", iar societatea a fost lipsita de stenografierea dezbaterilor desi ne fusese incuviintata de către instanta de fond la termenul din 16.09.2010, apelanta a solicitat să se constate ca in speţa sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin.2 teza a-II-a C.pr.civ., "atunci cand exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanta a judecat in fond, instanţa de apel, anuland in tot sau in parte procedura urmata si hotărarea pronuntata, va retine procesul spre judecare.

A indicat şi considerentele Deciziei nr.XXXIII/16.04.2007 pronuntata de înalta Curte de Casaţie si Justitie- Secţiile Unite in recurs in interesul legii, împrejurare care ar impune anularea sentinţei şi reţinerea cauzei spre soluţionare.

 2. O altă critică a vizat soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active prin încheierea din data de 03.02.2011. Apelanta a arătat că încheierea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 si art. 8 din Legea nr.136/1995 rap. la art. 969 C.civ. si a principiului relativitatii efectelor contractului, art.1.393 C.civ.

Apelanta a arătat că prin încheierea de la termenul de judecata din data de 03.02.2011, dezbaterile fiind stenografiate, instanta de fond a respins excepţia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei S.C. W. G. I. S.R.L.  motivat de împrejurarea că  reclamantei i s-au cesionat drepturile si obligaţiile din contractul de L., prin act adiţional 2488/1/2008" (fila 14 din Stenograma de la termenul de judecata din data de 03.02.2011).

Reclamanta a chemat in judecata societatea solicitând obligarea la plata despăgubirilor in cuantum de 299.598,96 lei reprezentând contravaloarea autoturismului furat marca BMW Cabrio 645, cu nr. de inmatriculare B-90-RLY, la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,1%/zi, de la data de 03.04.2009 si pana la introducerea acţiunii, precum si la plata dobânzii legale per an/pro rata temporis, de la data introducerii acţiunii si pana la achitarea integrala a debitului, la plata cheltuielilor de judecata.

La primul termen de judecata din data de 03.06.2010, ca urmare a faptului ca instanta de judecata a dispus citarea reclamantei (fila 31 dosar) cu menţiunea de a preciza cuantumul penalitatilor si de a timbra la valoarea totala, reclamanta si-a modificat cererea de chemare in judecata (fila 35 dosar), respectiv punctul II din acţiune, in sensul ca solicita ca parata sa fie obligata numai la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii si pana la achitarea integrala a debitului.

A mai arătat că între apelantă  in calitate de asigurator, si S.C. P. L. R.IFN S.A., in calitate de asigurat, s-a încheiat la data de 01.08.2007 contractul de asigurare facultativa a autovehiculului marca BMW 645 Cabrio, cu numărul de inmatriculare B-90-RLY, utilizator fiind S.C. M. S.R.L., asa cum rezulta din Poliţa seria C nr. 507745, in condiţiile si clauzele agreate si semnate de ambele parti, condiţiile generale contractuale Cod 03.01.01.W.001.0.J, cat si condiţiile specifice pentru furt Cod 03.01.01.W.003.0.F.

Prin actul adiţional nr.2488.1/09.05.2008 la contractul de L. financiar nr.2488/09.02.2006, reclamanta S.C. W. G. I. S.R.L., in calitate de utilizator cesionar, a preluat contractul de L. încheiat de către S.C. P. L. R. IFN S.A. cu utilizatorul cedent S.C. S.R.L.

Având in vedere modificarea utilizatorului din contractul de L., la data de 22.07.2008 s-a încheiat intre societatea noastra si asigurata S.C. P. L. R. IFN S.A. actul adiţional nr.l la Poliţa seria C nr.507745 prin care s-a modificat utilizatorul S.C. S.R.L. cu S.C. W. G. I. S.R.L. 

A mai arătat că, deşi reclamanta susţine ca a devenit proprietar al autovehiculului marca BMW Cabrio cu nr. de inmatriculare B-90-RLY la data de 08.04.2009, dupa ce autovehiculul fusese furat la data de 24/25.01.2009,  nici reclamanta S.C. W. G. I. S.R.L., in pretinsa calitate de proprietar al autovehiculului, nu a solicitat încheierea unui contract de asigurare cu societatea apelantă si nici S.C. P. L. R. IFN S.A. nu a solicitat încheierea unui act adiţional la poliţa de asigurare seria C nr.507745 cu privire la modificarea asiguratului, respectiv din S.C. P. L. R. IFN S.A. in S.C. W. G. I. S.R.L.

La momentul producerii furtului autovehiculului, 25.01.2009, proprietar al autovehiculului si asigurat prin Poliţa seria C nr. 507745 era S.C. P. L. R. IFN S.A., dreptul la despăgubire in cazul producerii unui eveniment asigurat apartinand in exclusivitate proprietarului, conform art.6.2 din condiţiile generale contractuale rap. la art.969 C.civ., "dreptul la despăgubire in caz de dauna aparţine asiguratului, respectiv S.C. P. L. R. IFN S.A., iar contractantul, (in speţa reclamanta), nu poate exercita acest drept."

Mai mult decât atat, la momentul expirării valabilitatii contractului de asigurare Poliţa seria C nr. 507745, 10.02.2009, proprietarul autovehiculului BMW Cabrio, S.C. P. L. R. IFN S.A. a incheiat cu societatea noastra Poliţa seria C nr. 684289, suma asigurata fiind 41.600 euro.

De altfel, susţinerile reclamantei referitoare la faptul ca ulterior dispariţiei totale a autovehiculului BMW Cabrio, 25.01.2009, ar fi devenit proprietar al autovehiculului la data de 08.04.2009, sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, transferul dreptului de proprietate produce efecte erga omnes de la momentul înmatriculării autovehiculului si a modificării proprietarului de către Serviciul Public Comunitar înmatriculări Auto- Institutia Prefectului Bucureşti, iar pe de alta parte, vanzarea-cumpararea unui autovehicul furat este lovita de nulitate absoluta intrucat nu exista obiectul contractului.

Susţinerile reclamantei referitoare la faptul ca este indreptatita la despăgubire, in calitate de utilizator, sunt neîntemeiate intrucat incalca principiul relativitatii efectelor contractului, societatea noastra avand raporturi contractuale exclusiv cu proprietarul autovehiculului, asiguratul S.C. P. L. R. IFN S.A.

A mai arătat că si proprietarul autovehiculului, S.C. P. L. R. IFN S.A., a imputernicit reclamanta, in calitate de utilizator, sa o reprezinte numai pentru ordonarea plaţilor către service-ul autorizat pentru reparaţie in caz de daune parţiale, cu excepţia cazului in care se constata ca este vorba de dauna totala sau furt total.

Ori, fata de motivarea instantei de fond referitoare la faptul ca reclamanta isi justifica calitatea procesuala activa in prezenta cauza intrucat i s-au cesionat drepturile si obligaţiile prin actul adiţional la contractul de L., apelanta a arătat că prin actul adiţional mentionat s-a modificat doar utilizatorul, nefiindu-i cesionat dreptul la despăgubire in caz de dauna de către asigurat.

In acest sens, în cuprinsul Poliţei de asigurare C nr. 507745, la rubrica "despăgubirea se cesionează către" nu este indicata nici o persoana, iar prin actul adiţional nr.1/22.07.2008 la Poliţa seria C nr. 507745, incheiat intre societatea apelantă si S.C. P. L. R. IFN S.A., s-a modificat exclusiv utilizatorul.

Avand in vedere faptul ca prin actul adiţional la contractul de L. reclamantei nu i s-a cesionat dreptul la despăgubire (in cazul in care se cesiona dreptul la despăgubire, cesiunea trebuia notificata societăţii apelante conform arţ.1.393 C.civ.), a solicitat  admiterea apelului, schimbarea încheierii apelate in sensul admiterii excepţiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si pe fond respingerea acţiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.

3. O a treia critică a vizat faptul că  instanta  s-a pronuntat a doua oara cu privire la excepţia lipsei calitatii procesuale active, insa cu o alta motivare, iar prin considerentele avute in vedere se incalca atat dispoziţiile art. 2 si art.8 din Legea nr.136/1995 rap. la art. 969 C.civ., cat si dispoziţiile art.1.393 C.civ., instanta interpretând totodata greşit actul juridic dedus judecaţii, contractul de asigurare facultativa, si incalcand principiul pacta sunt servanda si principiul relativitatii efectelor contractului.

Desi la termenul de judecata din data de 03.02.2011, instanta de fond a pus in discuţia părtilor excepţiile invocate prin intampinare, iar cu privire la excepţia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei s-a pronuntat in şedinţa publica din data de 03.02.2011, in sensul ca "urmează a fi respinsa ca neintemeiata, considerandu-se ca reclamantei i s-au cesionat drepturile si obligaţiile din contractul de L., prin act adiţional 2488/1/2008asa cum rezulta din stenograma dezbaterilor, fila 14, prin sentinţa apelata, instanta de fond s-a pronunţat din nou cu privire la excepţia lipsei calitatii procesuale active, desi aceasta nu a fost unita cu fondul cauzei, in condiţiile art. 137 alin.2 C.pr.civ., cu o alta motivare, fara a menţiona ca s-a mai pronuntat cu privire la aceasta excepţie prin incheierea din data de 03.02.2011.

Astfel, prin sentinta apelata instanta de fond motiveaza respingerea pentru a doua oara a excepţiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, astfel, "potrivit cererii de despăgubire formulata de P. L. R. IFN S.A. din 8.04.2009 despăgubirea urma a reveni reclamantei devenita proprietar prin achitarea integrala a ratelor aferente contractului de L. financiar. Pentru toate aceste aspecte se susţine calitatea procesuala activa a reclamantei."

A mai arătat că prin hotararea pronuntata, instanta de fond nu numai ca s-a pronuntat a doua oara cu privire la o excepţie solutionata deja la termenul din data de 03.02.2011, insa, mai mult decât atat, prin sentinta apelata, instanta de fond a respins excepţia lipsei calitatii procesuale active pentru alte motive decât cele avute in vedere la termenul de judecata din data de 03.02.2011.

În opinia apelantei cererea de despăgubire înregistrata sub nr. 1198/08.04.2009, prin care asiguratul S.C. P. L. R. IFN S.A. a solicitat ca plata despăgubirii sa se faca in favoarea S.C. W. G. I. S.R.L. nu poate justifica calitatea procesuala activa a reclamantei in prezenta cauza intrucat, pe de o parte, titularul dreptului subiectiv dedus judecaţii este exclusiv S.C. P. L. R. IFN SA, societatea apelantă  neavand raporturi contractuale cu reclamanta, iar pe de alta parte, solicitarea formulata in sensul ca plata sa se faca in favoarea S.C. W. G. I. S.R.L. nu are natura juridica a unui mandat dat de către asigurat, proprietarul autovehiculului, utilizatorului, pentru reprezentare in justiţie, nefiind îndeplinite condiţiile art. 67 alin.2 C.pr.civ.

Interpretarea instantei ca prin cererea de despăgubire formulata de S.C. P. L. R. IFN S.A. se justifica calitatea procesuala activa a reclamantei incalca principiul relativitatii efectelor contractului intrucat reclamanta nu este parte semnatara a contractului de asigurare Poliţa seria C nr. 507745.

De altfel, motivarea instantei de fond incalca dispoziţiile art. 2 si art. 8 din Legea nr.136/1995 rap. la art. 969 C.civ., prin interpretarea greşita a contractului de asigurare facultativa intrucat potrivit art. 6.2. din condiţiile generale contractuale, dreptul la despăgubire in caz de dauna aparţine exclusiv asiguratului, respectiv al proprietarului autovehiculului.

4. A invocat apelanta că prin hotararea pronuntata, instanta de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii, contractul de asigurare facultativa, incalcand principiul forţei obligatorii a contractului prin modul de interpretare a cazurilor de excludere de la despăgubire. A susţinut că în cauză sunt incidente cazurile de excludere prevăzute de art. 8.2 lit.b, d, f.

A arătat că reprezentantul reclamantei a dat declaraţii contradictorii care nu se coroborează cu expertiza extrajudiciară efectaută în cauză ale cărei concluzii au fost în sensul că ultima folosire a cheii numerotate cu numărul 1 a avut loc in data de 18.01.2009, respectiv 17.12.2008, in ceea ce priveşte cea de-a doua cheie (filele 152-155 din dosar).

 5. A arătat că prin hotararea pronuntata instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la apararile de fond invocate sub forma exceptio non adimpleti contractus, motivat de faptul ca reclamanta, prin reprezentant legal dl. P. O. A., a  ascuns împrejurări esenţiale referitoare la risc.

6.  O ultimă critică a vizat obligarea apelantei la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor reprezentând valoarea reala a autovehiculului la data producerii evenimentului, calculata de la data pronunţării hotararii si pana la achitarea integrala a debitului, se incalca dispoziţiile art. 2 si art.8, art.27 alin.2 din Legea nr.136/1995.

A susţinut apelanta că raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, reclamanta a inteles sa investeasca instanta de judecata cu o acţiune in răspundere contractuala avand ca temei contractul de asigurare facultativa a autovehiculelor -poliţa seria C nr.507745 astfel că în cazul răspunderii contractuale se acoperă doar prejudiciul suferit care era previzibil la momentul încheierii contractului.

 În opinia sa, prin obligarea societatii la plata dobânzii legale aferente se realizeaza imbogatirea fara justa cauza a reclamantei intrucat societatea pârâtă poate fi obligata la plata prejudiciului efectiv suferit dar in nici un caz la plata dobânzii legale aferente sumei asigurate, in condiţiile in care. potrivit art.27 alin.2 din Legea nr. 136/1995, "despăgubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei si nici suma la care s-a făcut asigurarea. "

A susţionut că în condiţiile contractuale se prevede in mod clar faptul ca societatea si-a asumat obligaţia de a despăgubi numai prejudiciul efectiv suferit, in limita valorii reale a autovehicului la momentul producerii riscului asigurat, conform art.17.8- art.17.9.1 din Condiţiile generale contractuale.

Totodata, societatea nu acorda despăgubiri pentru daune cauzate de lipsa de folosinţa a autovehiculului, conform art.8.1 lit.c din Condiţiile generale contractuale parte integranta a contractului de asigurare încheiat cu reclamanta rap. la art. 2 si art.8 din Legea nr. 136/1995 si art.969 C.civ., "O. nu acorda despăgubiri pentru daunele cauzate direct sau indirect prin lipsa de folosinţa a autovehiculului, chiar ca urmare a unor riscuri cuprinse in asigurare."

Principiul acoperirii numai a prejudiciului efectiv suferit (damnum emergens) aplicabil in cazul răspunderii contractuale, nu si a dobânzii legale aferente (lucrum cessans) rezulta si din dispoziţiile art. 2 din O.G. nr.9/2000, din interpretarea per a contrario a conţinutului acestora rezultând faptul ca daca părţile nu au stabilit in contract ca obligaţia este purtatoare de dobânzi, solicitarea dobânzii legale intr-o acţiune in răspundere contractuala este lipsita de fundament juridic.

 Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate îndreptata prin încheierea din 20.07.2012 in sensul respingerii capatului de cerere privind obligarea la plata dobânzii legale aferente.

Avand in vedere toate considerentele invederate si imprejurarea ca reclamanta nu este indreptita sa solicite despăgubiri deoarece in speţa sunt incidente cazurile de excludere de la despăgubire reglementate de art. 8.2 lit. b, d si f din Condiţiile generale contractuale, precum si art.4.1-4.3 coroborat cu art.8.2 lit.a si b rap. la art.2 si art.8 din Legea nr.136/1995 si art.969 C.civ. intrucat declaraţiile reprezentantului legal al reclamantei sunt contradictorii, iar rezultatele investigaţiilor contrazic declaraţiile referitoare la cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat, pe de o parte, iar pe de alta parte, reprezentantul reclamantei nu si-a indeplinit obligaţiile contractuale in sensul ca a ascuns imprejurari esenţiale referitoare la risc, rugam onorata instanta sa dispună admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate indreptata prin încheierea din data de 20.07.2012, iar pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata din fond in cuantum de 11.240 lei reprezentând onorarii de expert (2.000 lei onorariu expert si 800 lei onorariu expert parte), onorariu de avocat (7.440 lei) si onorariu stenograf (1.000 lei) si din apel.

In temeiul art.404 ind.2 C.pr.civ., a solicitat restabilirea situaţiei anterioare prin repunerea părţilor in situaţia anterioara.

Cu privire la cererea de suspendare a executării sentintei civile nr.6706/17.05.2012 indreptata prin încheierea din data de 20.07.2012 pana la soluţionarea apelului, in temeiul art. 280 C.pr.civ., a arătat că  potrivit disp.art 720 ind.8 C.pr.civ., hotararile primei instante in litigiile dintre profesionişti sunt executorii de drept, iar conform Deciziei nr. XXXVIII/2007 a înaltei Curţi de Casaţie si Justitie Secţiile Unite pronuntata in recurs in interesul legii, "hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala, fiind executorii de drept nu trebuie investite cu formula executorie pentru a fi puse in executare", in temeiul art.280 C.pr.civ., 

A susţinut că suspendarea suspendarea executării hotararii mentionate nu creeaza nici un risc de neincasare pentru reclamanta S.C. W. G. I. S.R.L., fiind util de precizat ca societatea, in calitate de asigurator, a constituit, potrivit cadrului reglementarilor din materia asigurarilor-art.21 alin.l lit.b din legea nr.32/2000-, rezerve de daune la nivelul unor fonduri mult mai mari decât cele la care ne-a obligat instanta de fond pentru acoperirea plaţilor sumelor asigurate.

De asemenea, a susţinut că blocarea conturilor societatii pentru executarea cuantumului sumei de 175.510,00 lei si a dobânzii legale aferente calculata de la data pronunţării hotararii, 17.05.2012, mai inainte de pronunţarea instantei cu privire la apelul formulat, este de natura sa afecteze grav, cu consecinţe iremediabile, activitatea curenta a S.C. O. V.I.G. S.A., la plata indemnizaţiilor de asigurare către intreg segmentul de asiguraţi.

Interventia instantei in timp util prin admiterea suspendării ne-ar putea oferi o protectie eficienta prevenind astfel o paguba iminenta concretizata injjiminuarea fondului ramas disponibil pentru obligaţiile ce decurg din contractele  de asigurare.

A solicitat să se dispună suspendarea executării sentintei civile nr. 6706/17.05.2012 indreptata prin încheierea din data de 20.07.2012 pronuntata de către Tribunalul Bucureşti Secţia a-VI-a Civila in dosarul nr. pana la soluţionarea apelului.

In drept, apelul si cererea de suspendare a executării sentintei apelate au fost întemeiate pe  dispoziţiile legale menţionate.

In temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa părţilor.

 La termenul de judecată din data de 22.11.2012 Curtea a anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite.

 Prin decizia civilă nr. 535/12.12.2012 a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC O. V. I. G. SA împotriva sentinţei  civile nr. 6706/17.05.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă şi împotriva încheierii din data de 03.02.2011; schimbată în parte încheierea din data de 03.02.2011 în sensul că  a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active; au fost menținute celelalte dispoziţii ale încheierii atacate; a fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul că s-a respins  cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, s-a respins  apelul declarat de apelanta reclamantă SC W. G. I. SRL ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 465/11.02.2014 a fost admis recursul formulat de reclamanta SC W. G. I. SRL și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Analizând apelul declarat de apelanta reclamantă SC W. G. I. SRL, reţinând şi dispoziţiile art. 315 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:

1. La data de 09.02.2006 S.C. P. L. R. IFN S.A. în calitate de locator a încheiat cu S.C. S.R.L. în calitate de utilizator contractul de L. financiar nr. 2488/09.02.2006, obiectul contractului fiind autovehiculului marca  BMW 645 Cabrio.(f. 8 dosar Tribunal Vol. I)

Pentru acelaşi autoturism S.C. P. L. R. IFN S.A. în calitate de asigurat şi  S.C. S.R.L. în calitate de contractant au încheiat contractul de asigurare facultativă a autovehiculului marca  BMW 645 Cabrio cu nr. de înmatriculare B-90-RLY, poliţa seria C nr.507745/18/20007.  (f.11 vol I)

S.C. S.R.L. şi S.C. W. G. I. SRL au încheiat cu acordul S.C. P. L. R. IFN S.A. (care a fost  de acord cu preluarea contractului de L. financiar nr. 2488/09.02.2006 de către utilizatorul cesionar)  actul adiţional la contractul de L. prin care cedentul a cedat iar cesionarul a preluat contractul de L., cu toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în contract.  (f.11,12 dosar Tribunal Vol I)

S.C. P. L. R. IFN S.A. şi  S.C. S.R.L. au încheiat în data de 22.07.2008 actul adiţional nr. 1 la  poliţa seria C nr.507745/18/20007 prin care s-a modificat utilizatorul, acesta fiind S.C. W. G. I. SRL. Acest act adiţional a fost semnat şi de pârâtă. (f.14 dosar volI)

Potrivit deciziei civile nr. 465/11.02.2014 reclamanta a justificat calitatea procesuală activă,  astfel că, în rejudecare, se impune analizarea temeiniciei pretenţiilor sale.

La data de 24/25.01.2009 autovehiculul marca  BMW 645 Cabrio a fost sustras astfel cum rezultă din adeverinţa eliberată de Serviciul Furturi de autovehicule în data de 27.01.2009.(f.15 dosar Tribunal)

La data de 03.04.2009, parata O. l-a înştiinţat pe asiguratul-proprietar al autoturismului că este de acord sa-l despăgubească cu suma de 299.598,96 lei, reprezentând valoarea daunei totale înregistrate prin furtul bunului asigurat.(f. 19 vol I dosar Tribunal)

În ceea ce priveşte apărările pârâtei sub acest aspect se reţin următoarele:

Potrivit art.8.2  din asigurarea facultativă a autovehiculelor condiţii generale O. este îndreptăţit să nu acorde despăgubiri în cazul în care: b) în declaraţiile asiguratului sau ale reprezentanţilor acestuia, făcute cu orice ocazie, în legătură cu poliţa de asigurare, inclusiv în cererea de despăgubire, se constată neadevăruri, contradicţii, falsuri, aspecte frauduloase sau exagerări evidente;(…) d) a fost instituită o anchetă sau o procedură penală în legătură cu paguba, până la finalizarea acesteia; (…)f) rezultatele obţinute în urma investigaţiilor şi /sau expertizelor efectuate nu sunt concludente, denotă aspecte frauduloase, contrazic declaraţiile referitoare la cauzele şi împrejurările producerii evenimentului asigurat sau în legătură cu dauna.

 Analizând cazurile de excludere prin prisma situaţiei de fapt expuse Curtea constată că nu se confirmă niciunul dintre acestea, contrar susţinerilor apelantei pârâte. Astfel, deşi este adevărat că reprezentantul reclamantei P.O.A a dat două declaraţii care sunt contradictorii în privinţa autoturismului care a făcut obiectul furtului şi asupra zilei în care acesta a fost folosit se constată că acestea sunt anterioare datei de 03.04.2009, dată la care pârâta O. l-a înştiinţat pe asiguratul-proprietar al autoturismului că este de acord cu despăgubirea în cuantum de  299.598,96 lei.

Prin urmare, deşi cunoştea împrejurarea că prima declaraţie a fost dată în data de 26.01.2008 iar cea de a doua, în data de 27.01.2008(f. 141, 143 vol. I dosar Tribunal) ulterior, pârâta a fost de acord cu plata despăgubirii astfel că refuzul de a acorda despăgubiri este apreciat de instanţă ca neîntemeiat.

Pentru aceleaşi considerente nu prezintă importanţă nici împrejurarea că urmare a expertizei dispuse în cauză a rezultat că ultima folosire a cheii numerotate cu numărul 1 a avut loc in data de 18.01.2009, respectiv 17.12.2008, in ceea ce priveşte cea de-a doua cheie (filele 152-155 din dosar).

În ceea ce priveşte celelalte două cazuri de excludere, menţionate de lit. b, d Curtea constată că din actele dosarului acestea nu se confirmă. 

Pe de o parte, procesul penal la care se referă pârâta şi în care reprezentantul reclamantei a avut calitatea de inculpat  nu are legătură cu prezentul litigiu, din chiar susţinerile pârâtei rezultând că este vorba despre fapte din anul 2002. (f. 14 dosar apel 50719/3/2009)

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de excludere prevăzut la lit. f nici aceasta nu se confirmă, în cauză fiind efectuate cercetări în legătură cu identificarea autoturismului şi a autorilor furtului astfel cum rezultă din adresa nr. 335069/27.01.2009. (f. 135 vol I dosar Tribunal)

Reţinând acest ultim înscris Curtea constată că în cauză nu este incident nici cazul de excludere prevăzut de art. 3.2 din Condiţiile specifice pentru furt potrivit cărora, O. este îndreptăţit să nu acorde despăgubiri în cazul în care poliţia nu confirmă furtul autovehiculului. (f. 118 vol I dosar Tribunal)

Pentru considerentele arătate susţinerea apelantei în sensul că,  prin hotărârea pronunţată instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii, contractul de asigurare facultativa, încălcând principiul forţei obligatorii a contractului prin modul de interpretare a cazurilor de excludere de la despăgubire este neîntemeiată. 

 Pentru toate aceste considerente apărările pârâtei sunt neîntemeiate şi vor fi înlăturate, urmând să fie admisă cererea de chemare în judecată. 

2.În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor se reţin următoarele:

Articolul 969 din Codul civil, conform caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Articolul 970 din acelasi cod, conform caruia conventiile trebuie executate cu buna-credinta.

Potrivit art. 1073 C. civ. creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si, in caz contrat are dreptul la dezdaunare.

Articolul 2 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile, prevede ca in asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare, iar articolul 3 din acelasi act normativ prevede ca, in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege.

In continuare art.8 din acelasi act normativ, statueaza ca avizarea si constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor ori a sumelor asigurate se efectueaza in conditiile legii si ale normelor adoptate in baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, pentru asigurarile obligatorii, sau ale contractului de asigurare, in cazul asigurarilor facultative.

Potrivit art. 27 despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea. În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător.

Potrivit art. 17.8 din din asigurarea facultativă a autovehiculelor condiţii generale despăgubirea acordată nu poate depăşi cuantumul pagubei nici suma la care s-a încheiat asigurarea şi nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat iar conform art. 17.9.1 prin cuantumul pagubei se înţelege în caz de daună totală,(cum este şi cazul în speţă) valoarea reală a bunului, inclusiv cheltuielile de transport sau de limitare a pagubei, la momentul producerii riscului asigurat din care se scade valoarea la aceeaşi dată a eventualelor resturi ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica, fără a depăşi suma asigurată.

Reclamanta a solicitat admiterea apelului şi obligarea pârâtei la plata sumei de 258.768 lei, valoarea autoturismului la data de 25.01.2009,  astfel cum a fost aceasta menţionată de expertul desemnat în cauză. 

Având în vedere şi încheierea pronunţată în data de 20.07.2012,  se constată că Tribunalul a reţinut valoarea de 175.510 lei, suma menţionată de expertul parte al pârâtei.

Curtea constată, contrar susţinerilor reclamantei şi considerentelor primei instanţe instanţe că suma care urmează a fi acordată cu titlu de despăgubire este de 212.784 lei.

 Nu va reţine suma de 258.768 lei solicitată de apelanta reclamantă pentru că expertul desemnat de instanţă a avut în vedere, la efectuarea calculelor,  valoarea de 97.266 euro şi nu valoarea de 80.000 euro  menţionată ca fiind valoarea de nou în cuprinsul expertizei.(f.122 vol II dosar Tribunal) Sub acest aspect sunt întemeiate susţinerile pârâtei.

Prin urmare, Curtea va efectua calculul sumei datorate de pârâtă având în vedere operaţiunile detaliate de expert la fila 125 vol II dosar Tribunal:

80000(1-38/100) = 49.600

49.600 x 4,2910 = 212.784

Astfel,  suma la care va fi obligată pârâta  este 212.784 lei reprezentând contravaloare despăgubire, cererea de chemare în judecată fiind admisă în parte.

3. În ceea ce priveşte dobânda legală solicitată de reclamantă instanţa are în vedere că prejudiciul invocat reprezentând dobânda legală în cazul în care o parte nu-şi încasează creanţa la scadenţă este dat de lipsa de folosinţă a sumei de bani.

Curtea reţine că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului iar prin sentinţa apelată pârâta a fost obligată să plătească  dobânda legala eferenta de la data pronunţării hotărârii pana la achitarea integrala a debitului aferentă cu începere de la 23.12.2009 şi până la plata efectivă. În considerentele sentinţei s-a reţinut obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la 23.09.2009, data introducerii acţiunii până la data achitării integrale a debitului conform art.3711 alin.2 Cod procedură civilă.

Referitor la momentul de la care pârâta datorează dobânda legala, instanţa apreciază, având în vedere natura comercială a litigiului şi principiul disponibilităţii (reclamanta a solicitat obligarea la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată) că pârâta datorează dobânda începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 23.12.2009 f. 2 vol I dosar Tribunal) şi până la plata efectivă a despăgubirii.

În ceea ce priveşte susţinerea apelantei pârâte în sensul că prin acordarea dobânzii legale se încalcă dispoziţiile art. 27 alin.2 din Legea nr. 136/1995 Curtea constată că dispoziţiile legale menţionate se referă la cuantumul despăgubirii care este plafonat la valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea , ori, astfel cum am arătat dobânda se datorează ca urmare a neîndeplinirii la termen a obligaţiei de plată. 

De asemenea, se au  în vedere dispoziţiile art. 43 C.com.,  potrivit cărora, datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Susţinerea apelantei pârâte, respectiv că din interpretarea per a contrario a art. 2 din O.G. nr.9/2000, rezultă faptul ca daca părţile nu au stabilit in contract ca obligaţia este purtătoare de dobânzi, solicitarea dobânzii legale intr-o acţiune in răspundere contractuala este lipsita de fundament juridic nu poate fi reţinută.

Potrivit articolului invocat „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală” Acesta consacră prevalenţa, întâietatea  dobânzii convenţionale, dobânda legală intervenind numai atunci când nu s-a arătat rata  dobânzii, interpretarea susţinută de apelanta pârâtă fiind lipsită de suportul temeiniciei în cauza de faţă.

4. În temeiul art. 274 C.proc.civ., reţinând culpa procesuală a pârâtei şi împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 5871,68 lei cheltuieli de judecată(taxă de timbru şi timbru judiciar).

Pentru aceste considerente Curtea va admite apelul formulat de  reclamanta W. G. I. S.R.L., va schimba  în parte sentinţa apelată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 212.784 lei contravaloare despăgubire şi dobânda legală aferentă cu începere de la 23.12.2009 şi până la plata efectivă; va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 5871,68 lei cheltuieli de judecată. Vor fi păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.

5.În ceea ce priveşte apelul formulat de pârâta SC O. V. I. G. SA Curtea reţine următoarele:

1. Apelanta a arătat, în cadrul primului motiv de apel,  că se impune admiterea apelului, anularea sentinţei şi în considerarea Deciziei nr.XXXIII/16.04.2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie si Justitie- Secţiile Unite in recurs in interesul legii.

În cuprinsul deciziei civile nr. 535/12.12.2012 s-a reţinut, în analiza acestui motiv de apel,  că prin Decizia nr.XXXIII/16.04.2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie si Justitie- Secţiile Unite „s-a stabilit în aplicarea dispoziţiilor art. 299 alin. 1 raportat la art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă,  că “ Recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare, cu excepţia cazului în care instanţa de apel a constatat propria sa competenţă, este inadmisibil. Aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunţate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel. “

 Or, aceste aspecte nu influenţează soluţia care urmează a se da în ceea ce priveşte apelul.

De asemenea, solicitarea apelantei de la termenul de judecată la care au avut loc dezbateri asupra apelului, de a se pronunţa cu prioritate asupra acestui prim motiv de apel, este

Potrivit art. art. 297 alin.2  C.proc.civ ” Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare.“

În opinia apelantei în cauză este incidentă teza a II-a a articolului menţionat, împrejurare care ar impune anularea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei pentru a se pronunţa asupra fondului. Este adevărat că în situaţia în care motivul invocat ar fi întemeiat, ulterior anulării sentinţei şi reţinerea procesului spre judecare, s-ar impune stabilirea unui termen de judecată când în cauză soluţionarea nu se poate face la acelaşi termen de judecată.

Ceea ce urmează a se stabili este dacă pronuntata sentinţei fara participarea stenografului incuviintat prin încheierea de şedinţa din data de 16.09.2010, motivat de faptul ca Tribunalul Bucureşti nu ar avea încheiate contracte cu Tribunalul Bucureşti, in condiţiile in care d-na MM a continuat sa fie desemnata de către Tribunalul Bucureşti ca stenograf in cauzele aflate pe rolul acestei instante este un motiv de nulitate a sentinţei.

Este adevărat că în cauză a fost încuviinţată stenografierea dezbaterilor(f.209 vol I dosar Tribunal) iar Curtea de Apel Bucureşti a trimis la solicitarea instanţei lista cu numele unui stenograf autorizat.(f. 212 )

Conform adresei nr. 2466/DEA/27.04.2011 emisă de Tribunalul Bucureşti( f.34 vol II dosar Tribunal) contractul cu stenograful MM a fost reziliat, încetând din data de 10.05.2011.

La termenul de judecată din data de 09.06.2011 instanţa a solicitat Tribunalului Bucureşti-Departamentul Economic  o listă cu stenografi autorizaţi; răspunsul a fost în sensul că instituţia nu are încheiate contracte cu stenografi autorizaţi.(f.67 dosar vol II)

Ca urmare la termenul de judecată din data de 24.11.2011 s-a constatat imposibilitatea de desfăşurare a şedinţei în prezenţa unui stenograf.(f.88)

Susţinerea apelantei conform căreia sentinţa este lovită de nulitate intrucat a fost pronuntata fara participarea stenografului incuviintat prin încheierea de şedinţa din data de 16.09.2010 este neîntemeiată întrucât potrivit art.  256”  După sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu. După chibzuire, preşedintele adună părerile judecătorilor, începând cu cel mai nou în funcţiune sau cu cel mai tânăr dintre asesorii populari*), el pronunţându-se cel din urmă.” Astfel, la pronunţarea hotărârii este necesară şi obligatorie prezenţa judecătorului care a pronunţat soluţia nu a stenografului care a participat la un moment dat la dezbateri. Chiar şi dacă acesta ar fi fost participant la procedură până la închiderea dezbaterilor conform art. 151 C.proc.civ. aceasta nu ar fi fost îndreptăţit să participe la pronunţarea sentinţei.”

Deşi decizia menţionată a fost casată şi cauza trimisă spre rejudecare,  din considerentele deciziei civile nr. 465/11.02.2014 Curtea se reţine că, aspectele reţinute în analiza acestui  motiv de apel au intrat în puterea de lucru judecat. Pentru aceste considerente,  acest motiv de apel nu va mai fi analizat în cadrul prezentei decizii.

În ceea ce priveşte motivele 2.+3.+4+5+6 Curtea constată că sunt neîntemeiate, urmând să se reţină considerentele pentru care a fost admis apelul formulat de reclamantă.

Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge apelul formulat de pârâta SC O. V. I. G. SA ca nefondat.

6. Având în vedere soluţiile de admitere a apelului formulat de reclamanta W. G. I. S.R.L. şi de respingere a apelului formulat de pârâta SC O. V. I. G. SA,  reţinând culpa acesteia din urmă Curtea va obliga apelanta pârâtă SC O. V. I. G. SA să plătească apelantei reclamante W. G. I. S.R.L. 1230,18 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare