Valorificarea punctelor obţinute în baza Legii nr. 165/2013 potrivit Deciziei de compensare emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin acordare numerar. Acordarea dobânzilor legale urmare a plăţii eşalonate şi cu întârziere a sumelor c

DREPT CIVIL

Valorificarea punctelor obţinute în baza Legii nr. 165/2013 potrivit Deciziei de compensare emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin acordare numerar. Acordarea dobânzilor legale urmare a plăţii eşalonate şi cu întârziere a sumelor cuvenite

- art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013

- art. 1516, art. 1531, art. 1535 din noul Cod civil

- art. 1082 şi art. 1088 din vechiul Cod civil

- Decizia civilă nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii

- Decizia nr. 686/26.11.2014 a Curţii Constituţionale

- Legea nr. 164/2014

Cererea de restituire în natură a imobilelor revendicate în baza Legii nr. 10/2001 le-a fost respinsă apelanţilor reclamanţi, fiindu-le emisă o decizie de compensare la data de 21.09.2017 de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, acordate 234336 puncte valorificabile potrivit art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013.

La data de 11.12.2017, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis primul titlu de plată pentru suma de 46867,20 lei, achitată doar la data de 27.02.2018, or, emiterea titlului de plată confirmă manifestarea opţiunii de transformare a punctelor în numerar, greşit instanţa de fond reţinând contrariul.

De la această dată apelanţii deţin o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, a cărei plată a fost eşalonată, astfel că, raportat la art. 1516, art. 1531, art. 1535 Cod civil sunt îndreptăţiţi la a obţine repararea prejudiciului integral suferit prin plata cu întârziere; actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie nu exclude dreptul de a obţine dobânzile legale, potrivit şi dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 45 din 7 februarie 2019

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/C din 15.10.2018, Tribunalul (...) a respins acţiunea formulată de reclamanţii (R1) şi (R2), cu domiciliul în (...), în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, cu sediul în (...), ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Urmare a cererii depuse de reclamanţi în baza Legii 10/2001, Primarul Municipiului (...) a emis Dispoziţia nr. (...)/2010 prin care le-a acordat despăgubiri conform legii.

Dosarul a fost înaintat pârâtei, fiind soluţionat prin emiterea Deciziei de compensare nr. (...)/21.09.2017, prin care s-au acordat 234.336 puncte în favoarea reclamanţilor.

Ca urmare a acestei decizii, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013 s-a apreciat că a fost emis de către A.N.R.P. titlul de plată Nr. (...) în cuantum de 46.867,20 lei pe numele reclamanţilor.

Ministerul Finanţelor Publice a efectuat plata acestui titlu din data 14.02.2018, număr recipisă consemnare (...).

Prin Legea nr. 165/2013 s-a constatat că a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluţionarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată şi plata acestora.

Conform art. 31 din Legea 165/2013, instanţa de fond a reţinut că:

„(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4) Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.”

Cuantumul sumei ce se cuvine reclamanţilor, s-a constatat că a fost stabilit prin Decizia de compensare nr. (...)/21.09.2017, prin care s-au acordat 234.336 puncte în favoarea acestora, ca atare creanţa bănească care ar putea fi purtătoare de dobânzi s-a născut abia la data de 21.09.2018, iar pârâta la data de 11.12.2017 a emis titlul de plată seria ANRP nr. (...).

Prin Ordinul de Retragere în numerar nr. (...)/1/27.02.2018, s-a achitat prima tranşă a despăgubirii în sumă de 46.867,20 RON .

S-a reţinut că, potrivit art. 31 din Legea 165/2013 „(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.”

Instanţa de fond a mai constatat că nu s-a făcut dovada datei la care reclamanţii şi-au manifestat opţiunea pentru valorificarea punctelor şi în numerar pentru a aprecia o eventuală întârziere a pârâtei în emiterea titlului de plată care ar fi îndreptăţit reclamanţii la plata unor dobânzi. Totodată, nu s-a făcut dovada că pentru suma de 87.468,80 RON, deţinătorii au solicitat, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru a putea aprecia dacă plăţile s-au făcut sau nu în termen, întrucât potrivit art. 31 alin.3: „(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.”

Prin urmare, în raport de legislaţia aplicabilă în materia acordării de despăgubiri, faţă de înscrisurile depuse în probaţiune la dosarul cauzei, s-a apreciat că nu se poate reţine că instituţiile implicate nu şi-au îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege.

Eventualele despăgubiri pentru emiterea cu întârziere a Deciziei de compensare, s-a reţinut că nu s-ar putea face în baza unei acţiuni privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, ci eventual pe alt temei.

Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a reţinut neîntemeiată acţiunea, motiv pentru care a respins-o ca atare.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat apel reclamanţii (R1) şi (R2), solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin motivele de apel s-a invocat că, opţiunea de acordare a despăgubirilor în numerar a fost exercitată de ei la data de 28.11.2017, la sediul pârâtei, dovada fiind la dosar, susţinerea instanţei trebuind în acest sens a fi înlăturată, culpa pârâtei pentru emiterea cu întârziere a titlului executoriu fiind evidentă.

Dosarul a fost primit de pârâtă spre soluţionare din anul 2010, nu a emis titlul de plată până în decembrie 2017 deşi dosarul era complet din anul 2010, nefiind solicitată vreo completare a acestuia. Suma ce trebuia să le fie achitată din anul 2010 este de 234.336 lei, stabilită prin decizia de compensare nr. (...)/21.09.2017, nefondat instanţa de fond a reţinut că nu se poate aprecia că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală.

Atât dispoziţia primarului Municipiului (...) cât şi cea de compensare sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. 1 litera c) din Legea nr. 554/2004, au caracter executoriu, potrivit şi opiniei profesorului Tudor Drăganu, a Deciziei civile nr. 2402/20.09.2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, or, prima instanţă nu s-a pronunţat deloc asupra acestui aspect. Acţiunea trebuia admisă, din anul 2010 de când pârâta trebuia să le emită titlul de plată până în februarie 2018 când le-a virat suma echivalentă unei tranşe au trecut 8 ani în care a stat în pasivitate, astfel că se impune a se constata că au dreptul la acordarea dobânzii legale, se ajunge ca la scadenţa plăţii integrale a sumei cuvenite, suma iniţială să nu mai aibă aceiaşi valoare. Poate fi acordată cumulat actualizarea sumei datorate cu plata dobânzii, fiind instituţii distincte, sens în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1009/30.06.2015 a Tribunalului Timiş într-o speţă similară. La nivel naţional s-a conturat o practică judiciară în sensul acordării dobânzii legale urmare a lipsirii de folosinţă a sumelor ce trebuiau a le primii revendicatorii, susţinută de art. 1489, 1531, 1535, 1516 din noul Cod civil.

Dobânda îşi are temeiul în art. 1489, coroborat cu art. 1531, 1535, 1516 din noul Cod civil, actualizarea îşi are raţiunea în respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei, actualizarea urmăreşte acoperirea prejudiciului generat de fluctuaţiile monetare în intervalul scurs de la scadenţă până la plata efectivă, sens în care s-a soluţionat şi un recurs în interesul legii prin Decizia nr. 2/2014, Tribunalul Călăraşi prin Sentinţa civilă nr. 564/18.06.2015 a reţinut că potrivit Deciziei nr. 21/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie despăgubirile trebuie actualizate la data plăţii pentru perioada scursă între momentul stabilirii dreptului la despăgubiri, până la data plăţii efective.

Amânarea plăţii pentru o perioadă foarte mare de timp poate conduce la lipsirea de substanţă a dreptului de proprietate privitor la suma de bani ce trebuia încasată, contrar art. 1 din la CEDO, Convenţie ce apără drepturi concrete şi efective. Actualizarea s-a realizat în considerarea Deciziei nr. 21/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dar nu se suprapune peste cea de plată a dobânzii legale, fiind posibil cumulul câtă vreme dobânda legală reprezintă preţul lipsei de folosinţă, echivalentul beneficiului nerealizat iar actualizarea cu inflaţia urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul securităţii raporturilor juridice decurge implicit din Convenţie şi constituie unul dintre elementele de bază ale statului de drept – hotărârea Nejdet Sahin, Perihan Saliin/Turciei, cauza Viaşu/României, prin care s-a statuat că, în contextul mai multor modificări ale unei norme legale, atât claritatea cât şi previziunea impuse de noţiunea de legalitate, au fost grav afectate. Modificările legislative survenite generează discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situaţii juridice identice, soluţionarea cu întârziere a notificărilor sau a cauzelor aflate pe rolul instanţelor în intervalul aplicării art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, forma iniţială, nu poate constitui un argument ce să justifice obiectiv şi rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor îndreptăţite, generând încălcarea art. 16 alin. 1 din Convenţie.

Primul titlu trebuia emis începând cu data de 01.01.2014, dosarul era complet din anul 2010, nu exista motiv pentru emiterea doar în anul 2014, din culpă pârâta nu l-a emis, fiind astfel solicitată dobânda pe 3 ani pentru suma datorată de 234.336 lei, anterioară depunerii acţiunii, până la data de 27.02.2018 când s-a emis prima tranşă a despăgubirii, plata dobânzii aferente a sumei rămase de plată de 187.468,80 lei cu începere din data de 28.02.2018 până la plata efectivă.

În virtutea art. 3 şi 4 Cod procedură civilă, ce prevăd aplicarea prioritară a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, lor în calitate de titulari al unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al acesteia, nu li se poate pretinde să urmeze o procedură nouă judiciară pentru valorificarea dreptului, ar fi o sarcină excesivă impusă titularului unui drept de proprietate, o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6.

Susţine Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor că potrivit Legii nr. 165/2013 plata urmează a se efectua eşalonat în 5 ani prin emiterea a 5 titluri de plată, recunoscând obligaţia, or, ei sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri sub forma dobânzilor legale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin eşalonare, actualizarea fiind consecinţa plăţii cu întârziere.

Prin adoptarea Legii nr. 165/2013 s-a instituit un moratoriu ce suspendă exigibilitatea creanţei, nu s-a negat existenţa ci s-a stabilit doar o modalitate de executare eşalonată, măsurile au caracterul unei suspendări legale a executării, astfel că dobânda curge. Solicitarea are la bază principiul reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1531 alin. 1 şi 2 Cod civil, fiind incidente şi prevederile art. 2 din OG nr. 13/2011, art. 1535 Cod civil.

S-a invocat în drept art. 3, 4, art. 466 şi urm. Cod procedură civilă, OG nr. 13/2011, art. 1489, 1530, 1531,1535 Cod civil, art. 3 lit. h) din OUG nr. 81/2007, Legea nr. 247/2005, art. 4 şi 5 Cod civil, art. 6 din CEDO, art. 1 Protocolul nr. 1, art. 11 alin. 1 şi 2 din Constituţia României.

Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului, invocând că, opţiunea acordării despăgubirilor în numerar s-a exprimat la data de 28.11.2017, la data de 11.12.2017 ea a emis primul titlu de plată, cu celeritate, nu există justificare pentru acordarea dobânzilor legale penalizatoare solicitate.

Corect instanţa de fond a reţinut că, în raport de legislaţia aplicabilă în materia acordării despăgubirilor, faţă de înscrisurile depuse în probaţiune, nu poate a se reţine că instituţiile implicate nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege. Tribunalul Bihor, prin Decizia nr. 1511/2018, pronunţată în dosar nr. (...)/2016* a reţinut referitor la dobânda legală că, cadrul legislativ în materia restituirii proprietăţilor nu permite actualizarea despăgubirilor solicitate, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 686/26.11.2014.

Totodată, în sensul jurisprudenţei CEDO s-a reţinut că art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie nu garantează un drept la o compensaţie integrală în orice circumstanţe, o compensaţie parţială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă în toate cazurile. În mod special, în anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum şi cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piaţă integrală.

A mai reţinut Curtea că neaplicarea indicelui preţurilor de consum pentru reactualizarea creanţei este o măsură care menţine valoarea nominală a sumei de bani aferentă punctajului, eventualele pierderi de natură patrimonială urmând a fi suportate de beneficiarul creanţei, o soluţie contrară ar presupune încălcarea dispoziţiilor legale, a deciziilor Curţii Constituţionale a României.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Dispoziţia nr. (...)/28.07.2010, emisă de Primarul Municipiului (...), aflată în copie la dosarul de fond filele 8 - 9, s-a respins cererea apelanţilor reclamanţi de restituire în natură a apartamentului nr. (…) din imobilul situat în localitatea (...), înscris în CF nr. (...) (...), nr. topo (...)/1-3415/1/III, reprezentând în natură apartament compus din două camere şi dependinţe, s-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, s-a dispus înaintarea notificării, a actelor aferente, dosarul administrativ nr. (...)/2002 la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (...).

Din cuprinsul Deciziei de compensare nr. (...)/21.09.2017, emisă de Guvernul României, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, aflată în copie la dosarul de fond, fila 17, Curtea a reţinut faptul că s-a validat Dispoziţia susmenţionată şi s-a emis decizia de compensare prin 234336 puncte în favoarea apelanţilor reclamanţi, decizie în cuprinsul căreia s-a menţionat la art. 3 că poate fi valorificată în condiţiile art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit Titlului de plată, seria ANRP nr. (...), fila 15 dosar de fond, eliberat la data de 11.12.2017 de Guvernul României, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, s-a emis în favoarea apelanţilor reclamanţi cupon beneficiar pentru suma de 46867,20 lei, achitată conform ordinului de retragere în numerar nr. (...)/1 de (...) Bank la data de 27.02.2018.

Din cuprinsul art. 31 din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aliniatul 1, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, deţinătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar. Pentru deciziile emise înainte de 1 ianuarie 2017, termenul începe să curgă de la această dată.

Cererea de valorificare, potrivit aliniatului 2, se depune, personal/prin mandatar cu procură autentică, la sediul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau se transmite prin servicii poştale şi de curierat, însoţită, după caz, de decizia de compensare sau certificatul de deţinător de puncte, în original. Certificatul de deţinător de puncte se emite de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în situaţia transmiterii drepturilor recunoscute prin decizia de compensare.

Potrivit aliniatului 3, în baza cererii deţinătorului de puncte, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranşe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. Titlurile de plată se emit în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare. Conform aliniatului 4, cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 20.000 lei, cu condiţia ca suma astfel acordată să nu depăşească totalul despăgubirilor stabilite. La stabilirea valorii titlului de plată, potrivit aliniatului 5, se face conversia unui punct, potrivit art. 21 alin. (6).

Conform aliniatului 6, în cazul în care decizia de compensare a fost emisă pe numele mai multor persoane, fără a se stabili cotele cuvenite fiecăreia, se emite un singur titlu de plată pentru toţi beneficiarii. Titlurile de plată, potrivit aliniatului 7, se comunică, în original, în 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite.

Sumele cuprinse în titlurile de plată, potrivit aliniatului 8, se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Câtă vreme, potrivit celor expuse mai sus, apelanţilor reclamanţi le-a fost emis primul titlu de plată la data de 11.12.2017, plata acestuia fiind efectuată în data de 27.02.2018, este evident faptul că aceştia şi-au manifestat opţiunea valorificării punctelor în numerar, împrejurarea că aceasta nu se regăseşte la dosar fiind irelevantă câtă vreme în lipsa acesteia nu se emitea titlul, criticile referitor la cele reţinute de instanţa de fond în acest sens fiind fondate.

De la data la care s-a emis Decizia de compensare nr. (...)/21.09.2017, de către Guvernul României, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, aflată în copie la dosarul de fond, fila 17, Curtea a reţinut faptul că aceasta putea fi valorificată în condiţiile art. 31 din Legea nr. 165/2013, evidenţiat mai sus, or, câtă vreme în luna decembrie 2017 s-a emis primul titlu de plată, este evident că apelanţii şi-au manifestat opţiunea de-a fi transformate în numerar, sens în care în luna februarie 2018 s-a achitat prima tranşă în valoare de 46.867,20 lei, achitată conform ordinului de retragere în numerar nr. (...)/1 de (...) Bank la data de 27.02.2018.

Ca urmare s-a reţinut însă că, doar de la data emiterii primului titlu de plată se poate aprecia faptul că apelanţii deţin o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a cărei plată Statul Român a dispus a fi eşalonată, potrivit art. 31, aliniat 5 din Legea nr. 165/2013 evidenţiat mai sus - Sumele cuprinse în titlurile de plată, potrivit aliniatului 8, se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere – Pentru perioada anterioară, creanţa apelanţilor nu era certă, lichidă şi exigibilă, astfel că, cererile privitoare la aceasta apar ca nefondate.

Potrivit art. 1516 din noul Cod civil, incident în cauză, aliniat 1, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Conform art. 1531, din acelaşi act normativ, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

Prejudiciul cuprinde, potrivit aliniatului 2, pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Art. 1535, aliniat 1, Cod civil stabileşte faptul că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, aceasta este reglementată de art. 1489 din noul Cod civil, potrivit căruia este cea convenită de părţi sau, în lipsă, cea stabilită de lege. Prin acordarea dobânzii ceea ce se urmăreşte este sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi revine.

Întrucât, referitor la acţiunile având ca obiect acordarea dobânzii legale, la interpretarea, aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din 1864 respectiv art. 15 alin. 1, alin. 2 teza I şi art. 1535 alin. 1 din noul Cod civil, cu privire la acordarea daunelor interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în condiţiile art. 1 şi 2 din OUG nr. 71/2009, plată eşalonată ce s-a dispus şi cu privire la creanţa apelanţilor reclamanţi, practica judiciară la nivel naţional a fost una neunitară, acest aspect a fost tranşat prin Decizia civilă nr. 2 din 17 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmare a soluţionării unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 /3 iunie 2014.

Conform acestei decizii, obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 517 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, s-a statuat în sensul că: „în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.

Din analiza considerentelor deciziei susmenţionate, s-a reţinut faptul că s-a avut în vedere că este evident faptul că prin executarea eşalonată a obligaţiei de plată, creditorul a suferit un prejudiciu. S-a precizat că în aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile art. 1082 şi 1088 Cod civil din 1864 respectiv ale art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. 1 din Codul civil din 2009 care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor cât şi beneficiul de care acesta este lipsit.

Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii impune şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit /respectiv daune interese moratorii sub forma dobânzii legale, criticile apelanţilor cu referire la respingerea pretenţiilor deduse judecăţii, privind acordarea dobânzii legale aferente sumei stabilite prin Decizia de compensare, fiind astfel fondate pentru perioada cuprinsă între data emiterii primului titlu de plată şi până la data plăţii efective a întregii sume datorate.

Eşalonarea plăţii pentru o perioadă de 180 de zile nu determină pierderea dreptului creditorului de a solicita acordarea de daune interese moratorii pentru obligaţii scadente. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia susmenţionată, a stabilit că, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preţurilor de consum, însă doar parţial. Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii s-a apreciat că impune însă şi remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit /respectiv daune interese moratorii sub forma dobânzii legale, criticile apelanţilor cu referire la neacordarea dobânzii legale aferente sumei stabilite prin decizia susmenţionată fiind astfel fondate.

Curtea nu contestă dreptul legiuitorului de-a aprecia şi a stabilii cele mai potrivite modalităţi prin care se acordă despăgubirile cuvenite urmare a abuzurilor comise în regimul comunist, însă acest aspect nu este unul de natură a înlătura obligaţia plăţii unor dobânzi pentru plata cu întârziere a acestora, constatarea de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 686/26.11.2014 că este constituţională Legea nr. 165/2013 prin raportare la faptul că prin aceasta legiuitorul a prevăzut actualizarea sumelor de bani aferente punctajului stabilit prin decizia CNCI la momentul executării efective a creanţei, nu este de natură a înlătura cele expuse.

S-a mai reţinut faptul că, în considerentele deciziei evocate, Curtea Constituţională s-a referit la constituţionalitatea dispoziţiei cuprinse în art. 21 aliniat 9 din Legea nr. 165/2013, prin care s-a hotărât în sensul neactualizării sumei cuvenite celor deposedaţi de bunuri în timpul regimului comunist.

Curtea a apreciat totodată că se impune a preciza faptul că, ulterior pronunţării acestei Decizii de către Curtea Constituţională, legiuitorul a emis Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, în art. 10 aliniat 1, stabilind faptul că:

- Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. Conform aliniatului 2, plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) şi d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare. Referitor la actualizarea sumei cuvenite, la aliniatul 5, s-a stabilit că, sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi.

Din cele expuse reiese faptul că legiuitorul a apreciat că plata cu întârziere, eşalonată a despăgubirilor cuvenite creează un prejudiciu prin fluctuaţiile monedei naţionale ce se impune a fi reparat, aspect ce, raportat la cele precizate mai sus nu interzice cumulul cu dobânda legală pentru a se asigura o reparare integrală a acestuia.

Ca urmare, raportat la considerentele expuse mai sus, în baza art. 480 aliniat 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis ca fondat apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să calculeze şi să le plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă sumei de 234.336 lei cu începere din data de 11.12.2017 până la data de 27.02.2018 şi pentru suma de 187.468,80 lei cu începere din data de 28.02.2018 până la data plăţii efective.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate prin care s-au respins pretenţiile privind dobânda legală solicitată pentru perioada anterioară celei acordate, faţă de considerente expuse mai sus.

Domenii speta

Spete similare