Împărţire bunuri comune. tranzacţie. nulitate absolută.

ÎMPĂRŢIRE BUNURI COMUNE. TRANZACŢIE. NULITATE

ABSOLUTĂ.

Art.36 alin.2 Codul familiei

Art.44 alin.2 Constituţia României

Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţenii

străini este supusă în continuare unor condiţii restrictive:

terenurile agricole, pădurile şi terenurile forestiere pot fi dobândite

în proprietate de cetăţeanul unui stat membru al Uniunii la

împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la

Uniunea Europeană (art.5 alin1.din Legea nr.312/2005); dreptul de

proprietate asupra terenurilor poate fi dobândit de  cetăţeanul unui

stat membru  în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru

cetăţenii români.

Motivul de nulitate absolută referitor la încheierea

tranzacţiei între pârâţi şi protejarea bunurilor în timpul căsătoriei

este întemeiat, întrucât instanţa de apel a aplicat greşit legea,

constatând că pârâţii se aflau într-unul din cazurile prevăzute de

art.36 alin.(2) din Codul familiei.

Instanţa a luat act de tranzacţie fără să observe lipsa 

unei condiţii esenţiale prevăzută de lege şi anume aceea că trebuie

să fie desfăcută căsătoria prin divorţ.

(Decizia civilă nr.34/R-MF din 12 martie 2008, pronunţată de

Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi

Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)

 Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2006,

reclamanţii P.E. şi P.C.M., în contradictoriu cu pârâţii  M.M.S. şi M.A.,

au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate

nulitatea absolută a tranzacţiei încheiată între părţi.

De asemenea s-a solicitat şi citarea în cauză a Ministerului

Public, prin reprezentantul său Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.

Vâlcea.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii

terenului în suprafaţă de aproximativ 4000 m.p., situat în Rm. Vâlcea, 

str. Dealul Malului, pct. „Cărbunari”, având printre vecini şi pe pârâţi,

teren ce provine de la autoarea P.M.

În anul 2005 autoarea i-a acţionat în judecată pe pârâţi, pentru

grăniţuirea proprietăţii şi demolarea gardului edificat în mod abuziv,

precum şi modificarea acoperişului imobilului acestora, acţiune care a

fost admisă.

Reclamanţii au mai arătat că în cursul procesului pârâţii au

încheiat un act juridic bilateral intitulat „Tranzacţie”, prin care au înţeles

să împartă bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, tranzacţie ce

a format obiectul dosarului 789/2006.

 Ca atare, în timp ce se aflau în litigiu cu privire la unul din

terenurile proprietatea pârâtei, terenul a revenit pârâtului care este

cetăţean străin şi care prin încheierea acestei tranzacţii a încălcat

dispoziţiile legale în materie potrivit cărora, cetăţenii străini nu pot

dobândi terenuri în proprietate pe teritoriul României, deci tranzacţia

este lovită de nulitate absolută.

La data de 14.11.2006, pârâţii au formulat întâmpinare şi au

invocat excepţia lipsei dreptului, excepţia lipsei de interes şi excepţia

lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

 În motivare, s-a arătat că în cauză, pentru exercitarea acţiunii

civile trebuie îndeplinite 3 condiţii: existenţa unui drept subiectiv civil ce

se cere a fi proteja, un interes legitim şi calitate procesuală activă.

 În ceea ce priveşte condiţia dreptului reclamanţii nu justifică

existenţa unui drept subiectiv ce se cere a fi protejat, căci aceştia nu au

nici un drept cu privire la imobile, drept care să fie încălcat prin

încheierea unei tranzacţii.

Prin  sentinţa civilă nr. 1194 din 27 februarie  2007 a fost

respinsă excepţia lipsei dreptului, excepţia lipsei de interes şi excepţia

lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocate de pârâţi prin

întâmpinare. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi şi au fost

obligaţi aceştia  la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată faţă de

pârâţi.

Împotriva sentinţei judecătoriei au declarat apel reclamanţii.

 S-a susţinut în motivele de apel, în esenţă, că pe rolul instanţei

de judecată se află în derulare un proces de grăniţuire şi revendicare ce se

poartă între părţile în prezenta cauză. Interesul reclamanţilor în a formula

acţiunea de faţă este astfel evident, tranzacţia referindu-se şi la terenul ce

se cere a fi grăniţuit respectiv suprafaţa de 868, 81 mp. în str. Dealu

Malului, pct. Cărbunari.

 Tranzacţia este lovită de nulitate absolută, care poate fi

invocată de către orice persoană interesată, întrucât M.M. are cetăţenie

germană şi iraniană, nu şi cetăţenie română.

În aceste condiţii, tranzacţia încalcă dispoziţiile art.44 alin. 2

din Constituţie  şi Titlul X din Legea 247/2005, ca şi dispoziţiile Legii

nr.312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini  şi apatrizi,

precum şi de către persoanele juridice străine.

 Potrivit reglementărilor de mai sus , dobândirea de terenuri

de către cetăţenii străini este supusă unor condiţii restrictive, astfel că un

cetăţean aparţinând unei ţări membre a UE poate dobândi proprietatea

asupra terenului după 7 ani de la aderarea statului respectiv la UE.

 Dispoziţiile încălcate de către pârâţi sunt de ordine publică,

atât referitor la vânzarea terenului cât şi la partajarea bunurilor în timpul

căsătoriei, iar interesul reclamanţilor în promovarea prezentei acţiuni

vizează o eventuală dezbatere a succesiunii mamei lor, folosul practic

urmărit  de către aceştia , fiind punerea în executare  a eventualei hotărâri

în revendicare.

Prin decizia civilă nr.320/A/MIF în 14 decembrie 2007,

pronunţată de Tribunalul Vâlcea, apelul a fost respins ca nefondat.

S-a reţinut că prima instanţă a făcut corect interpretarea şi

aplicarea dispoziţiilor legale în speţă atât în materia partajării bunurilor

comune între soţi cât şi referitor regimul înstrăinării terenurilor

cetăţenilor străini.

Astfel, au fost temeinic şi legal soluţionate excepţiile de fond

invocate de către pârâţi privind calitatea procesuală a părţilor şi interesul

în promovarea acţiunii de către reclamanţi.

 În ceea ce priveşte valabilitatea tranzacţiei prin care cei doi

foşti soţi M. şi-au împărţit bunurile comune, deşi lapidar motivată, soluţia

de respingere a acţiunii în constatarea nulităţii acestui act este legală.

Potrivit art.36 alin.2 din Codul familiei este reglementată

posibilitatea împărţirii bunurilor comune în întregime sau în parte, şi în

timpul căsătoriei, în cazul în care sunt motive temeinice care să justifice

separarea patrimoniului. Codul familiei nu defineşte motivele temeinice 

cerute pentru împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei,

aprecierea acestora  urmând a fi făcută de către instanţa de judecată, în

raport de particularităţile fiecărui caz .

În practică s-a decis că, o convenţie încheiată între soţi nu are

nimic ilicit  dacă este făcută după introducerea acţiunii de divorţ şi este

menită să producă efecte după divorţ.

În cauză, s-a constatat că acţiunea de divorţ a fost introdusă

la data de 23 februarie 206, iar tranzacţia soţilor s-a consfinţit prin

sentinţa nr.1608 din 4 aprilie 2006. Este adevărat că acţiunea de divorţ a

fost perimată, însă intenţia părţilor de a divorţa a devenit evidentă prin

reformularea unei acţiuni noi de desfacere a căsătoriei aflată în prezent pe

rolul instanţei de judecată , astfel cum susţin intimaţii fără a fi contrazişi

de către apelanţi.

Cât priveşte temeinicia motivelor ce a determinat  pe cei doi

soţi să procedeze la separarea patrimoniului, s-a reţinut că, aşa cum soţii

înşişi susţin, este vorba de o problemă de întreprindere familială,

respectiv de înfiinţarea unei societăţi de către unul dintre soţi care

necesita separarea de patrimonii. Acest motiv nu poate fi caracterizat  de

reaua credinţă la care se referă apelanţii reclamanţi, de intenţia de

fraudare a legii de către pârâţi privind dobândirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini, în speţă de către

M.M.. Aşadar, nu poate fi privit ca un motiv ce are caracter ilicit.

Tranzacţia nu se raportează la valabilitatea actului de vânzare cumpărare

prin care  M.A. a dobândit trenul de cca. 870 mp din punctul

Cărbunari, str.Malului, act care de altfel nu a fost atacat în justiţie de către

reclamanţii în cauză.

De altfel, prin acţiunea de faţă nu se cere decât constatarea

nulităţii tranzacţiei motivat de împrejurarea că s-a încheiat în timpul

căsătoriei,  dar şi de nevalabilitatea actului de vânzare cumpărare încheiat

între M.A. şi autoarea reclamanţilor, asupra terenului de 870 mp, care

prin tranzacţie a revenit în proprietate soţului M.M., acesta din urmă

nefiind în contextul cauzei un motiv propriu-zis de nulitate a tranzacţiei,

primul motiv fiind  aşa cum s-a arătat, neîntemeiat.

Prin urmare, nu s-a mai impus a se analiza legalitatea şi

temeinicia înstrăinării terenului de aproximativ 870 mp către M.A., de

vreme ce instanţa nu a fost investită cu o acţiune prin care actul respectiv

să fie atacat conform legii. Pentru a se fi putut pronunţa pe nulitatea

tranzacţiei sub aspectul nevalabilităţii contractului de vânzare cumpărare

autentic nr.1085 din 20 august 2003, ca fiind încheiat prin fraudarea legii,

instanţa de judecată nu putea lua în considerare  o eventuală

nevalabilitate implicită a respectivului act, impunându-se o soluţie

expresă în acest sens, iar până atunci, se constată că tranzacţia este una

licită şi neafectată de cauze de nulitate care să-i atingă valabilitatea  aşa

cum s-a arătat anterior. Contractul în discuţie este aparent valid câtă

vreme el nu a fost atacat pentru motive de nulitate ce ar putea fi invocate

expres de către părţile interesate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal  au formulat recurs

reclamanţii, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură

civilă, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub

următoarele aspecte:

- Tranzacţia pârâţilor a urmărit în mod evident  fraudarea

legii, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art.44 alin.(2) din

Constituţie, privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către

persoanele juridic străine.

Art.44 alin.(2) din Constituţia României stabileşte că cetăţenii

străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra

terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la

Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este

parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute de  legea organică.

Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţenii străini

este supusă în continuare unor condiţii restrictive.

În ceea ce priveşte al doilea motiv  de  recurs referitor la

încheierea tranzacţiei între pârâţi şi partajarea bunurilor în timpul

căsătoriei, instanţa de apel a aplicat greşit legea, concluzionând că pârâţii

se aflau într-unul din cazurile  prevăzute de art.36  alin.(2) din

Codul familiei.

Instanţa investită cu protejarea bunurilor celor doi soţi a luat

act de o tranzacţie fără să observe lipsa unei condiţii esenţiale prevăzută

de lege pentru ca părţile să poată  tranzacţiona şi anume căsătoria să fie

desfăcută prin divorţ.

Analizând recursul în raport de critici, Curtea l-a privit ca

fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de nulitate absolută referitor la

lipsa cetăţeniei române  a lui M. M. şi implicit a interdicţiei legale de a

dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pe teritoriul României,

tranzacţia părţilor a urmărit în mod evident ponderea legii, încălcându-se

dispoziţiile imperative ale art.44 alin.(2) din Constituţie, Titlul X din

Legea nr.247/2005, Legii 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii

străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine.

Art. 44 (alin.2) din Constituţia României stabileşte că

„cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată

asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la

Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este

parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute de legea organică.

Instanţa trebuia să analizeze condiţiile speciale impuse de

legea organică, respectiv Legea nr.312/2005, act normativ care a intrat în

vigoare la ianuarie 2007.

Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţenii străini

este supusă în continuare unor condiţii restrictive: terenurile agricole,

pădurile şi terenurile forestiere pot fi dobândite în proprietate de

cetăţeanul unui stat membru al Uniunii la împlinirea unui termen de 7 ani

de la data aderării României la Uniunea Europeană (art.5 alin.1); dreptul

de proprietate asupra terenurilor poate fi dobândit de  cetăţeanul unui

stat membru  în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru

cetăţenii români.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de nulitate  absolută

referitor la încheierea tranzacţiei între pârâţi şi protejarea bunurilor în

timpul căsătoriei, instanţa de apel a aplicat greşit legea, concluzionând că

pârâţii se aflau într-unul din cazurile prevăzute de art.36 alin.(2) din

Codul familiei.

Instanţa a luat act de tranzacţie fără să observe lipsa  unei

condiţii esenţiale prevăzută de lege şi anume aceea că trebuie să fie

desfăcută căsătoria prin divorţ.

Potrivit dispoziţiilor art.36 alin.(2) din Codul familiei, pentru

motive temeinice, bunurile comune în întregime sau numai o parte din

ele, se pot împărţi prin hotărâre judecătorească şi în timpul căsătoriei.

Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii.

Instanţa nu a fost însă investită cu o acţiune în care să

motiveze hotărârea judecătorească  care a luat act de tranzacţia celor doi

soţi.

La data încheierii tranzacţiei, posibilitatea dobândirii dreptului

de proprietate asupra terenurilor era un atribut exclusiv al calităţii de

cetăţean român.

Fiind încheiată cu scopul de a eluda legea, tranzacţia este

lovită de nulitate.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile

art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul a fost admis  şi modificată

decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei

civile nr.1194 din 27 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria

Rm.Vâlcea, care a fost schimbă, pe fond constatându-se nulitatea

tranzacţiei încheiată de părţi în dosar nr.789/2006 a Judecătoriei

Rm.Vâlcea.

Domenii speta

Spete similare