Efectul disp.art.1909 C.civ. Buna credinţă şi posesia bunului mobil de către terţul dobânditor îi conferă acestuia toate prerogativele unui adevărat proprietar.

Sentinţa civilă nr.2495/2007

Emitent Judecătoria Tecuci

3. Efectul  disp.art.1909 C.civ.  Buna credinţă  şi  posesia

bunului  mobil  de  către  terţul dobânditor  îi conferă  acestuia  toate

prerogativele  unui adevărat  proprietar.

Prin sentinţa civilă  nr. 2495/2007 a  Judecătoriei  Tecuci

s-a  admis  acţiunea formulată  de  reclamantul TM  în  contradictoriu 

cu pârâtul VG şi l-a  obligat pe  pârât  să restituie  reclamantului

autoturismul  marca  Toyota Land Cruiser  cu nr. de înmatriculare B-

00-000, cartea de identitate,  certificatul de  înmatriculare,  precum  şi

cheile  maşinii.

Pentru a  pronunţa  această  hotărâre,  instanţa  de  fond

a  reţinut  următoarele:

Obiectul  acţiunii deduse  judecăţii l-a  constituit o 

obligaţie  de a face,  respectiv obligarea  pârâtului  la restituirea către

reclamant a unui  autoturism marca Toyota Land Cruiser, cu  număr 

de  înmatriculare B-00-000,  împreună  cu certificatul de 

înmatriculare,  cartea  de  identitate şi  cheile  maşinii.

In motivarea  cererii s-a arătat  că reclamantul a 

împrumutat maşina  unui  prieten care, la  rândul  său,  fără  acordul

reclamantului a  împrumutat-o unei  alte  persoane.

Când  reclamantul a  văzut  la  volanul  maşinii sale o

persoană necunoscută, a  solicitat organelor  de  poliţie  să o

identifice  şi  astfel a  aflat  că  persoana necunoscută  se  numeşte

V.G. -  pârâtul  din prezenta  cauză.

Deşi a  solicitat ca  pârâtul să-i restituie autoturismul,

acesta a  refuzat  şi  astfel s-a promovat acţiunea dedusă judecăţii,

soluţionată  prin sentinţa  mai sus-arătată.

Impotriva  acestei  hotărâri a  declarat  apel  pârâtul  V.G. 

pe  motiv  că  instanţa de fond  în mod  greşit a  reţinut  că  sunt

aplicabile  în  cauză disp.art.998 – 999 C.civ.

Prin decizia civilă nr.255/2008 a  Tribunalului  Galaţi s-a 

admis apelul  declarat de  pârât  şi în rejudecare s-a  respins  ca

nefondată  acţiunea  şi  a fost  obligat reclamantul  să  plătească

pârâtului cheltuieli de  judecată.

Pentru a  pronunţa  această  hotărâre,  instanţa de  recurs

a  reţinut următoarele:

In speţa dedusă judecăţii se  pune problema  revendicării

autoturismului  de către  reclamantul - proprietar de la  pârâtul -  terţ 

dobânditor  de  bună-credinţă.

In aceste  condiţii, aşa  cum a  arătat  şi apelantul, 

instanţa  de  fond  trebuia să analizeze  existenţa  titlului de

proprietate  al reclamantului  asupra  bunului  mobil  în  litigiu  şi 

calitatea  în  care  pârâtul  deţine  posesia  bunului.

E adevărat că pe  cartea de  identitate a  maşinii

figurează  în calitate de  proprietar reclamantul, numai  că, acesta

aşa cum arată  şi în  răspunsurile  la interogatoriul  ce i-a  fost  luat de

prima  instanţă,  l-a  împrumutat în urmă cu 2-3  ani  unui  prieten,

pentru o  perioadă de 2-3  săptămâni,  iar  acesta  din urmă l-a 

vândut  pârâtului, aspect despre  care reclamantul a  aflat în  vara 

anului  2006.

Detentorul  precar care  i-a  vândut  maşina pârâtului a 

creat aparenţa de proprietar a  bunului, astfel  cum rezultă  din

declaraţia  martorului D.G. audiat la  fond, convenind cu  terţul

dobânditor să perfecteze  actele  ulterior.

Terţul  dobânditor, respectiv  pârâtul  din prezenta  cauză,

a  intrat  în  posesia  bunului  cu  bună -  credinţă.

Prin urmare, drepturile  proprietarului, culpabil  de a  fi 

creat prin propria faptă acea aparenţă de  proprietate, în  persoana

detentorului  precar  căruia i-a încredinţat  posesia bunului, sunt 

sacrificate,  în  folosul  dobânditorului de  bună – credinţă,  care a

socotit că acea aparenţă  este  chiar  realitatea.

Deposedându-se  de  bună  voie de  bunul  său,

încredinţându-l  unei  persoane  care  a  abuzat de  încrederea  ce  i-

a fost acordată  şi a  înstrăinat  bunul, proprietarul pierde  dreptul  său 

de  proprietate.  Tocmai datorită  acestei  culpe a  sale,  proprietarul 

îşi vede  sacrificat  dreptul  său  de  proprietate  în  favoarea terţei

persoane.

Astfel  spus,  prin efectul dispoziţiilor  art.1909 C.civ., 

reclamantul – proprietar şi-a pierdut  dreptul  în  favoarea terţului

dobânditor de  bună-credinţă,  el  având deschisă  doar o acţiune  în

daune  împotriva detentorului  precar.

Domenii speta

Spete similare