Legătura personală cu minorul. Dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare, de a avea legături personale cu acesta, nu poate fi îngrădit decât în situaţii excepţionale.

 Legatura personala cu minorul. Dreptul parintelui caruia nu i s-a încredintat copilul spre crestere si educare, de a avea legaturi personale cu acesta, nu poate fi îngradit decât în situatii exceptionale.

Dreptului parintelui caruia nu i s-a încredintat copilul spre crestere si educare, de a pastra legaturi personale cu minorul, reglementat prin dispozitiile art. 43 alin. 3 Codul familiei, îi corespunde si dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu acesta, copilul având dreptul de a-si cunoaste parintii, rudele, de a întretine relatii personale cu acestea, în masura în care acest lucru nu contravine interesului sau superior, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin.2 din Legea nr. 272/2004, instanta poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, morala sau sociala a copilului.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg.Jiu, reclamantul P.C.l. a chemat în judecata pe pârâta P.A.G., solicitând sa fie obligata sa-i permita sa aiba legaturi personale cu fiul sau P.F.N., în vârsta de 1 an si 6 luni, în sensul de a-1 lua pe minor de doua ori sau o data pe luna la domiciliul sau, invocând refuzul pârâtei cu privire la satisfacerea cererii sale legitime.

Prin sentinta civila nr.3844 din 19 iunie 2006, Judecatoria Tg.Jiu a admis actiunea si a obligat-o pe pârâta sa permita acestuia sa aiba legaturi personale cu minorul, în sensul de a-1 lua la domiciliul sau, în prima si a treia duminica a fiecarei luni, între orele 10,00-18,00.

Pentru stabilirea modalitatii de exercitare a dreptului s-a avut în vedere starea conflictuala dintre parti, faptul ca relatiile existente între fostii soti sunt tensionate si pericliteaza legaturile dintre reclamant si fiul sau minor, împrejurari ce demonstreaza ca vizita la domiciliul bunicilor materni nu se poate realiza sau sa nu poate avea rezultatul dorit.

S-a apreciat ca este mai bine ca minorul sa poata fi luat în domiciliul tatalui, aceasta modalitate de realizare a legaturii cu minorul neinfluentând negativ comportamentul minorului si nepunând în pericol viata si sanatatea acestuia.

S-a mai retinut ca reclamantul a dovedit ca este un tata responsabil, cu o buna reputatie în societate .si un comportament adecvat si nu se impune a 11 privat de exercitiul dreptului de a pastra legatura cu fiul sau.

împotriva sentintei a declarat apel pârâta, sustinând ca nu s-a avut în vedere vârsta frageda a minorului si comportamentul violent al reclamantului, ca martorii audiati sunt prietenii acestuia si depozitiile lor sunt subiective, ca nu s-a opus niciodata ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul si nu a fost .stânjenit de prezenta sa sau a mamei sale, ca minorul are o vârsta frageda si este dependent de prezenta mamei, dar si de programul special de odihna si hrana.

Prin decizia civila nr. 661 din 22 aprilie 2006, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a admis, s-a schimbat sentinta, în sensul ca a fost obligata pârâta sa permita reclamantului sa aiba legaturi personale cu minorul numai la domiciliul pârâtei.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca dreptul parintelui de a pastra legaturi personale cu minorul urmeaza a se exercita  în raport cu în interesul copilului si ca modalitatea de vizitare se poate schimba, de îndata ce vârsta minorului va permite luarea sa din domiciliul apelantului.

împotriva acestei decizii a declarai recurs reclamantul, invocând ca hotarârea astfel pronuntata a nesocotit interesul superior al copilului, prin neluarea în seama a starii conflictuale în care se gaseste cu familia pârâtei, a relatiilor tensionate dintre el si fosta sotie, împrejurari care nu permit realizarea unei legaturi efective cu minorul.

Recursul a fost admis ca fondat, pentru urmatoarele considerente :

Dreptului parintelui caruia nu i s-a încredintat copilul spre crestere si educare, de a pastra legaturi personale cu acesta, reglementat prin dispozitiile ari. 43 alin. 3 Codul familiei, îi corespunde si dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintele sau, copilul având dreptul de a-si cunoaste rudele, de a întretine relatii personale cu acestea, în masura în care acest lucru nu contravine interesului sau superior, în conformitate cu art.14 din Legea nr. 272/2004.

Acest drept nu poate li pe deplin exercitat, în conditiile în care legatura personala s-ar realiza numai cu tatal la domiciliul mamei, unde ca urmare a starii tensionate permanente existenta între fostii soti si necontestata, copilul ar asista la altercatiile fostilor soti, fapt ce ar putea avea repercusiuni asupra dezvoltarii sale psihice.

In modalitatea stabilita de instanta de apel, nu s-ar realiza scopul unei asemenea legaturi, acela al stabilirii în modalitati diversificate, a unei relatii firesti, nestingherite între tata si fiu, între bunici si nepot, nefiind data copilului posibilitatea reala, de a întretine contacte personale cu acestia si de a se familiariza cu mediul în care traiesc.

Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanta poate limita exercitarea acestui drept daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, morala sau sociala a copilului, însa în cauza de fata s-a apreciat ca nu exista motive care sa justifice aceasta limitare, respectiv interdictia luarii minorului în domiciliul tatalui.

Vârsta copilului nu poate fi considerata un asemenea motiv temeinic, luarea acestuia din domiciliul mamei pentru 6 ore, asa cum a stabilit instanta de fond, nefiind de natura sa conduca la un dezechilibru în programul de odihna al copilului si sa afecteze negativ procesul de crestere si îngrijire.

în concluzie, instanta de recurs a apreciat ca este în interesul minorului ca legaturile personale cu tatal sau sa se realizeze la domiciliul acestuia, retinându-se ca instanta de apel facând o aplicare gresita a dispozitiilor art.43 alin. 3 Codul familiei, subzistând cazul de recurs de modificare prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila.

Asadar, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 Cod procedura civila, a fost admis recursul, a fost modificata în tot decizia atacata, în sensul respingerii apelului declarat de pârâta.

Domenii speta

Spete similare