Pretenţii

Tip document  -  Sentinţă civilă

Nr.  document – 1522

Data elaborării: 08.12.2011

Titlul speţei: pretenţii

Domeniu asociat:  prejudicii daune

Conţinut:

Prin acţiunea formulată, reclamanta BCR Asigurări Vienna Insurance Group”SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC ,,D-A.C”SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta  la plata sumei de 20.209,63 lei reprezentând  despăgubirea achitată în calitate de asigurator, în baza poliţei RCA  seria R O/22/P22/KS nr.000562209, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la 13.05.2008 data plăţii efectuate către SC BCR ASIGURĂRI VIENA INSURANCE GROUP SA şi până la data plăţii efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că  la data de 10.02.2008 conducătorul  auto asigurat RCS la BCR ASIGURĂRI SA, a condus un autoturism marca Mercedes- Benz pe un drum comunal  şi neadaptând viteza la  un carosabil acoperit cu gheaţă, a derapat, avariind autoturismul proprietatea SC D-A C SRL.

Proprietarul autoturismului avariat a deschis la societatea reclamantă dosarul de daune RCA/SV/0078/08 şi în baza actelor constatatoare întocmite de  organele de poliţie, respectiv procesul verbal seria PCA nr. 2176765 şi autorizaţia de reparaţii seria ARA nr. 1529057 şi a altor înscrisuri existente la dosarul de daune ( declaraţii, facturi, etc.) a fost plătită cu titlul de despăgubiri suma de 20.209,63 lei conform extrasului de cont din 30.05.2008.

După depunerea dosarului de daune la BCR ASIGURĂRI SA, reclamanta a efectuat o expertiză tehnică care în concluziile raportului a arătat că avariile prezentate la cele două autovehicule nu sunt cauzate de un astfel de accident  aşa cum a fost declarat de către cei doi conducători auto precum şi de faptul că avariile nu se pot justifica prin dinamica declarată a accidentului, neputându-se stabili o legătură de cauzalitate directă şi indubitabilă între avariile suferite de autovehiculul proprietatea SC D-A C SRL şi autoturism marca Mercedes- Benz.

Astfel, avariile autoturismului marca Mercedes- Benz provin dintr-un accident cu părăsirea carosabilului şi lovirea de şanţ, gard, zid, iar cele ale autovehiculului  proprietatea SC D-A C SRL provin de la un accident frontal cu vehicul de transport marfă, probabil o autoutilitară.

De asemenea, toate avariile erau preexistente accidentului declarat de către cei doi conducători auto la data de 20.01.2008 , avariile airbag-ului pasager şi planşa bord ale autovehiculului proprietatea SC D-A C SRL au fost provocate intenţionat de către proprietar sau de către o unitate service în scopul măririi cuantumului daunelor; la o dinamică declarată de accident prin pierderea controlului autoturismului pe fond de carosabil alunecos, nu se pot justifica avarii de strivire frontală sub nivelul barei faţă  la un autoturism şi avarii dure tip obstacol barieră rigidă peste nivelul barei faţă la un alt autoturism, existând posibilitatea ca avariile să fie cumulate din mai multe evenimente rutiere.

Reclamanta a mai arătat că întrucât avariile  prezentate de cele două  autovehicule nu puteau fi cauzate în urma accidentului, aşa cum a fost descris în procesul verbal seria PCA nr. 2176765/10.02.2008, solicită restituirea sumei de 20.209.63 lei achitată la data de 13.05.2008, şi care reprezintă o sumă nedatorată.

Astfel, conform art. 993 alin. 1 Cod civil, acela care din eroare crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetiţiune în contra creditorului.

Disp. art. 1092 Cod civil prevăd că orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii, motiv pentru care reclamanta BCR ASIGURĂRI SA este îndreptăţită  la recuperarea sumei de 20.209,63 lei cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 992 Cod civil, cel ce din eroare sau cu ştiinţă primeşte ceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.

Întrucât a efectuat  o plată din eroare, reclamanta solicită obligarea pârâtei să-i restituie suma achitată.

În baza art. 720 1  Cod procedură civilă, reclamanta a arătat că a convocat la conciliere directă pârâta SC D-A C SRL, care nu s-a conformat, nu a restituit suma încasată necuvenit, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 20.209,63 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 13.05.2008 şi până la data plăţii efective a debitului principal,  precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta şi-a  întemeiată cererea pe dispoziţiile art.10 alin.4 şi srt.12, art.720 indice 1, art.724  Cod procedură civilă, art.992, art.1092  cod civil,  Legea nr.136/1995, iar în conformitate cu prev. art.242 alin.2  cod procedură civilă  a solicitat judecarea cauzei în lipsă. 

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SC D-A C SRL a  ridicat în principal excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 în soluţionarea cauzei .

Astfel, potrivit art. 5 Cod procedură civilă,  cererea de chemare în judecată se face la instanţa domiciliului pârâtului, ori în speţă pârâta are sediul în mun. Vatra Dornei, astfel că,  Judecătoria Vatra Dornei are competenţa de soluţionare a litigiului dintre părţi.

 De altfel, reclamanta  nu şi-a  precizat valoarea celui de al doilea capăt de cerere, respectiv valoarea dobânzii legale solicitate, aspect faţă de care are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar.

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată cu motivarea că  susţinerile reclamantei sunt nereale şi mai mult, în prezent nu mai este proprietara acelui autovehicul  acesta fiind vândut cu mai mult timp în urmă.

A mai arătat pârâta că nu a avut cunoştinţă despre efectuarea unei expertize tehnice în dosarul de daună, în speţă nu este vorba despre o plată nedatorată,  iar la data  formulării cererii de despăgubire, BCR VIENNA INSURANCE GROUP SA Sucursala Iaşi şi-a exprimat acordul cu privire la contravaloarea despăgubirilor, dosarul de daună fiind supervizat de un inspector de daună.

A mai arătat pârâta că în speţă nu sunt aplicabile disp. art. 1092 Cod civil, nu se poate reţine existenţa unei plăţi nedatorate întrucât aceasta presupune executarea către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără  intenţia de a plăti datoria cuiva.

Naşterea raportului juridic în temeiul căruia accipiensul poate fi obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit presupune existenţa  mai multor condiţii între care prestaţia efectuată de către solvens să aibă semnificaţia juridică a unei plăţi; datoria în vederea căreia a fost efectuată plata să nu existe şi plata să fi fost făcută din eroare.

Concluzionând, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.12953/30.06.2011, în temeiul disp. art. 5 Cod procedură civilă şi art.  158 Cod procedură civilă,  Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială  invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin întâmpinarea formulată în cauză,  pârâta  a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu a primit nici o plată din partea reclamantei, şi aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, beneficiar al sumei de 20.209,63 lei a fost SC N SRL, societate care a efectuat reparaţiile la autovehicul. 

Reclamanta a înaintat la dosar prin fax, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea  excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât pârâta a fost beneficiara unei plăţi nedatorate efectuate  ulterior solicitării unei despăgubiri nereale de către pârâtă; aceasta din urmă a beneficiat de  o îmbogăţire fără  temei legal întrucât despăgubirea primită nu i-a fost datorată.

A mai arătat reclamanta că instanţa de judecată urmează să stabilească temeinicia solicitării de despăgubire formulată de pârâtă în condiţiile în care  potrivit raportului de expertiză tehnică administrat în dosarul de daune, a rezultat că toate avariile pretinse din dosarul de daune existau la momentul producerii evenimentului rutier, avarii ce nu se justifică prin dinamica declarată de pârâtă.

De altfel, chiar pârâta a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar că suma solicitată a fost achitată în mod corect, plata fiind realizată în baza unui contract, astfel că în baza art. 1092 Cod civil, pârâta este ţinută să restituie întreaga sumă primită.

Interesul suprem al justiţiei este acela de a da dezlegare tuturor problemelor de drept deduse judecăţii, pentru stabilirea în mod complet şi corect a împrejurărilor în care s-a săvârşit evenimentul, urmând a se administra  probatoriul necesar  soluţionării cauzei, inclusiv o expertiză tehnică auto care ar urma să stabilească împrejurările în care s-a petrecut evenimentul rutier.

Concluzionând, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

S-a ataşat concluziilor scrise copie adresă înaintată de societatea pârâtă către reclamantă, raport expertiză tehnică auto.

După punerea în discuţia părţilor a  excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive instanţa a respins această excepţie cu motivarea că  prin însăşi cererea de despăgubire formulată la asigurător de către  societatea pârâtă prin reprezentant legal, s-a solicitat virarea sumei de bani reprezentând contravaloarea reparaţiilor la autoturismul avariat, către  SC „N” SRL care a întocmit devizul de lucrări şi a efectuat reparaţiile.

Cu alte cuvinte, suma de bani virată de societatea de asigurări  viza contravaloarea despăgubirilor solicitate de societatea pârâtă şi au profitat acesteia, astfel încât nu se poate reţine că în acţiunea în repetiţiune ( plată nedatorată, art. 992, 993, art. 1092 Cod civil), formulată de asigurător, societatea pârâtă nu ar justifica legitimare procesuală pasivă.

Prin sentinţa civilă nr. 1522/8.12.2011 instanţa a respins acţiunea având ca obiect „pretenţii” formulată de reclamanta BCR Asigurări Vienna Insurance Group”SA Bucureşti, cu, în contradictoriu cu pârâta SC„D-A C”SRL ca neîntemeiată şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 10.02.2008 conducătorul auto LI al autoturismului Mercedes Benz în timp ce  circula  pe un drum comunal, nu a adaptat viteza la carosabilul acoperit cu gheaţă motiv pentru care a derapat şi a avariat autoturismul proprietatea SC D-A C SRL.

Autoturismul sus menţionat, era asigurat RCA la BCR Asigurări SA conform Poliţiei  seria RO/22/P22/KS nr. 000562209.

Evenimentul rutier a fost constatat de poliţie, sens în care s-a întocmit procesul verbal de contravenţie seria PCA nr. 2173735, în care s-a descris fapta şi s-a aplicat contravenientului sancţiunea avertisment pentru contravenţia prev. de art. 101 alin. 1 pct. 9 din OUG 195/2002.

De asemenea, organele de poliţie au constatat avariile aduse celor două autovehicule implicate în evenimentul rutier şi a emis pentru autovehiculul Mercede Benz autorizaţia de reparaţii seria ARA nr. 1529057.

Proprietarul autoturismului avariat SC D-A C SRL,  prin administrator a formulat cerere de despăgubire la asigurătorul BC ASIGURĂRI SA astfel încât s-a format dosarul de  daună RCA / SV/0078/08 în cadrul căruia societatea păgubită a depus un deviz de lucrări întocmit de SC N SRL, factura fiscală privind contravaloarea reparaţiilor în sumă de 20.209,63 lei..

În conformitate cu prev. art. 8 din Legea 136/1995, dosarul de daună a fost vizat  de  către un inspector de daune la data de 12.02.2008 şi prin OP din 30.05.2008 asigurătorul  BCR ASIGURARE SA a virat în contul SC N SRL suma de 20.209.63 lei.

După  un an şi două luni de la achitarea prejudiciului, societatea de asigurări BCR ASIGURĂRI SA Bucureşti, a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto care s-a realizat de către expert Murea Octavian Vasile la 31.07.2009, numai pe baza unor planşe foto .

Expertul tehnic auto a concluzionat că  avariile prezentate de cele două vehicule implicate în evenimentul rutier de la 20.01.2008 nu au fost cauzate de acel  accident, erau preexistente, iar parte dintre ele ar fi fost provocate intenţionat de  proprietarul SC D-A C SRL.

Faţă de aceste concluzii, societatea de asigurări BCR ASIGURĂRI  BUCUREŞTI SA a investit instanţa cu prezenta acţiune prin care se invocă instituţia plăţii nedatorate reglementată de art. 992, 993, 1092 Cod civil.

Din conţinutul expertizei tehnice auto ca şi din celelalte înscrisuri depuse la dosar, nu rezultă care au fost considerentele pentru care asigurătorul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto după trecerea  unei perioade de peste un an de la închiderea dosarului de daune.

În acelaşi context, este important de semnalat faptul că în instrumentarea dosarului de daună, care a parcurs toată procedura reglementată de Legea 136/1995, nu au existat nici un fel de suspiciuni în ceea ce priveşte veridicitatea aspectelor consemnate în procesul verbal de contravenţie seria PCA nr. 2173735 şi a declaraţiilor date de către cei doi conducători auto implicaţi în accident.

Cu alte cuvinte, asigurătorul ar fi trebuit ca înainte de avizarea dosarului de daună să depună toate diligenţele necesare pentru a-şi forma convingerea producerii riscului asigurat ce face obiectul contractului de asigurare răspundere civilă, încheiat în baza poliţei RCA seria RO/22/P22/KS nr. 00053562209.

Pentru incidenţa prev. art. 993 Cod civil „acela care din eroare crezându-se debitor a plătit o datorie, are drept de repetiţiune în contra creditorului”, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii :

- datoria pentru stingerea căreia s-a făcut plata să nu existe în raporturile dintre cel ce face plata şi cel ce primeşte plata;

- plata să fie făcută din eroare;

În speţă, faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa constată că  nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 993 Cod ciivl, câtă vreme pe de o parte datoria pentru care s-a făcut plata  a rezultat din  raporturile contractuale specifice asigurărilor şi reglementate de Legea  136/1995 iar pe de altă parte, eroarea la care face referire reclamanta, presupune propria sa  culpă.

Cu alte cuvinte, este de principiu că în dreptul civil prin  investirea instanţei cu o acţiune nu se  poate invoca propria turpitudine,  culpă care în speţă îi aparţine reclamantei, câtă vreme, aşa cum s-a reţinut mai sus, în instrumentarea dosarului de daună, nu a depus toate diligenţele necesare pentru a-şi forma convingerea producerii riscului asigurat.

Pentru aceste considerente,în speţă nu sunt îndeplinite nici  prev. art. 992,1092 Cod civil, motiv pentru care  instanţa a respens acţiunea ca neîntemeiată, obligând reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată justificare cu plata onorariu avocat conform chitanţei depusă la dosar.

Prezenta sentinţă a rămas definitivă şi irevocabilă prin  nerecurare.

Domenii speta

Spete similare