Pensie de întreţinere

Sentinţă civilă 1447 din 25.11.2011


Tip document  -  Sentinţă civilă

Nr.  document – 1447

Data elaborării: 25.11.2011

Titlul speţei: pensie de întreţinere

Domeniu asociat:  obligaţii de întreţinere

Conţinut:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.10.2011 sub numărul de dosar 2052/334/2011, reclamanta A.F.E., în calitate de reprezentant legal al minorelor A.A.M. şi A.M.P., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.M.C., obligarea pârâtului să plătească în favoarea minorelor pensie de întreţinere. (…)

În fapt, reclamanta A.F.E. s-a căsătorit la data de 26 iulie 2007 cu pârâtul A.M.C. (f. 5). Din căsătoria celor doi s-a născut la data de 17.09.2007 minora A.M.P. (f. 4) şi la data de 19 august 2004 minora A.A.M. (f. 3). Pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, minorele rămânând în grija mamei (f. 23).

Din ancheta socială efectuată în cauză (f. 23) reiese că reclamanta oferă minorelor condiţii modeste de locuit şi că nu are un loc de muncă, fiind ajutată de către familie la creşterea minorelor.

Pârâtul este angajat la S.C. Mopan S.A. Suceava şi realizează din salarii un venit mediu lunar de 1101,83 lei (f. 15).

Pârâtul nu mai are în întreţinere nici o altă persoană şi nu realizează alte venituri (f. 23).

În drept, sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod Civil (legea 287/2009 republicată), întrucât, conform art. 6 al. 6 din această lege, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

 Având în vedere faptul că minorele au calitatea de creditor al obligaţiei de întreţinere, în soluţionarea prezentei cauze, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 263 al. 1 din C.civ., care impun ca orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

 Conform art. 524 C.civ, are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale. Conform art. 525 al. 1 din C.civ., minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Având în vedere faptul că minora A.M.P. este născută la data de 17.09.2007, iar minora A.A.M. este născută la data de 19.08.2004, instanţa constată că nici una dintre minore nu se poate întreţine din munca sa, vârsta fragedă a minorelor (4, respectiv 8 ani) fiind incompatibilă cu exercitarea unei munci remunerate.

Conform art. 529 C.civ., întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

 În raport de necesităţile minorelor, instanţa constată că acestea se află la o vârstă fragedă la care nu se pot descurca singure, aşa încât au nevoie de sprijin din partea părinţilor pentru acoperirea cheltuielilor de hrană, îmbrăcăminte, rechizite e.t.c. necesare dezvoltării fizice şi spirituale. Instanţa a reţinut că reclamata nu are posibilităţi financiare pentru întreţinerea celor două minore, nefiind salariată. Din aceste considerente, instanţa apreciază că minorele au nevoie urgentă de sprijin financiar din partea pârâtului, tatăl lor.

 Art. 527 C.civ stabileşte că poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.

 În speţă, din adresa de la f. 15 dosar instanţa constată că pârâtul este salariat şi a realizat în lunile aprilie-septembrie 2011 un venit mediu lunar net de 1101,83 lei. Având în vedere faptul că pârâtul nu a formulat întâmpinare în termen şi nu a precizat în faţa instanţei că ar mai avea vreo altă obligaţie de care instanţa ar trebui să ţină cont în momentul în care va stabili cuantumul pensiei de întreţinere, instanţa va considera că pârâtul nu mai are de îndeplinit nici o altă obligaţie în afară de obligaţia de a acorda întreţinere copiilor săi. Instanţa va avea în vedere şi faptul că în speţă nu s-a făcut dovada că pârâtul ar mai avea vreo altă sursă de venit sau bunuri din care să aibă posibilitatea de a realiza venituri precum şi faptul că din probele administrate în cauză nu reiese că pârâtul ar mai avea copii în întreţinere.

 Astfel, instanţa constată că pârâtul poate fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea copiilor săi de până la o treime din venitul de referinţă: 1101,83/3=367,276 lei, respectiv câte 183,63 lei lunar pentru fiecare minoră, sumă care este oricum insuficientă în raport de nevoile unor copii care nu au împlinit încă 16 ani şi nu pot să lucreze pentru a obţine venituri suplimentare aşa încât trăiesc doar din veniturile părinţilor, mama neavând un venit stabil, ci obţinând doar venituri ocazionale.

 Copilul minor este întreţinut de ambii părinţi. În speţă, mama (reclamanta) contribuie la bunăstarea minorelor în mod direct întrucât acestea au rămas în grija sa şi reclamanta se află într-un permanent contact cu minorele şi le oferă locuinţă, alimente, le cumpără haine e.t.c. Pârâtul a părăsit domiciliul conjugal şi nu contribuie direct la creşterea şi educarea minorelor, aşa încât cuantumul pensiei de întreţinere stabilite în sarcina sa trebuie să reflecte întreaga obligaţie materială a tatălui faţă de copii. 

 Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că pârâtul trebuie să contribuie la întreţinerea copiilor săi— minorele A.M.P. şi A.A.M., cu o sumă îndreptată spre maximul permis de lege aşa încât va admite acţiunea şi va stabili cuantumul pensiei de întreţinere în sarcina pârâtului şi în favoarea minorelor A.M.P. şi A.A.M. la suma de 183 lei lunar pentru fiecare dintre cele două minore.

Conform art. 532 al. 1 C.Civ., pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.

În virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.